2023 Publicatie - Simpozion Naţional - VALORI PERENE-NASTERE SI RENASTERE ISSN L - 2360 3275 PDF

INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN TIMIȘ
CASA CORPULUI DIDACTIC TIMIȘ

BISERICA MARTIRILOR TIMIȘOARA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.25 TIMIŞOARA
SIMPOZION NAȚIONAL
VALORI PERENE –
NAȘTERE ȘI RENAȘTERE
EDIȚIA a VIII-a
TIMIŞOARA, 30.03.2023
ISSN – L 2360 - 3275
VALORI PERENE – NAŞTERE ŞI RENAŞTERE, 2023
CUPRINS
Secţiunea 1
VECHI ŞI NOU ÎN EDUCAŢIE
ANTONIE MARILENA-GEORGIANA, Evoluția educației în timp și tendințele actuale..................... 5

ANGHEL TEODORA MARIA, Educația – între vechi și nou............................................................... 10
IANIN MĂDĂLINA, Rolul creativităţii în domeniul instructiv-educativ............................................... 12
MANOLACHE ELENA RADA, Transformarea provocărilor legate de pandemia coronavirus în
oportunități............................................................................................................................................... 13
SUCIU HORAȚIU, SUCIU MONICA, Mobilitățile Erasmus+ ale elevilor de la Hasdeu.................... 15
ȚUICU DANIELA LILIANA, Instrumente digitale utile în procesul de predare-învățare.................... 28
PASCAL ALEXANDRU-DANIEL, Relația partenerială școală-familie-comunitate........................... 30
PASCAL FLOAREA, Particularități metodice specifice utilizării jocului didactic în ora de educație
fizică la clasele primare............................................................................................................................ 34
ANDREI EMANUELA SIMONA, Tehnicile IT și platformele educaţionale în școala pentru
deficienți de vedere................................................................................................................................... 37
PUȘCOI CRISTINA, Educația incluzivă în contextul dezvoltării comunităților de învățare,
împărtășirea bunelor practici la nivel local............................................................................................. 40
BUTA BIANCA GEORGETA, Poveștile terapeutice ca modalități de dezvoltare a competențelor...... 44
BRAȚAN BIANCA RAMONA,DĂNILĂ LETIȚIA MARIA, Între vechi și nou.................................. 51
BRĂILEANU DORIN, Jocul - metodă de predare-învățare................................................................. 52
CEANGĂU SIMONA MIRELA, Semnificația termenelor „cunoașterea luciferică și cunoaștera
paradisiacă” la Lucian Blaga.................................................................................................................. 54
SCHIOP MARIANA , PENTEA OANA, Educaţia ieri şi azi- Lumea de atunci şi lumea de mâine...... 55
CRAVET MIRELA SIMONA, Rolul cadrului didactic în învăţământul tradiţional vs.
Învăţământul modern................................................................................................................................ 57
LUPU ADRIANA IULIANA, Metode moderne de predare-învățare: aplicabilitate practică............... 59
ȘERBAN ROXANA CORINA, Educația, punte între inovație și tradiție.............................................. 63
GEORGESCU MIOARA, Exemple de activităţi practice interactive pentru orele de matematică la
gimnaziu.................................................................................................................................................... 65
MOISE DINA-MONICA, Școala și familia – Relații interpersonale...................................................... 68
HÂRCĂ ELENA, Abordarea incluzivă în învățământul românesc........................................................ 71
LUPULESCU MANUELA, Lecția între clasic și modern....................................................................... 73
BADEA MIHAELA ALINA, Dezvoltarea şi valorificarea potenţialului creativ al elevilor.................. 75
BERCEA GEORGETA VOICHIȚA, DURICU ALINA IONELA, Școala și comunitatea.................... 78
KONNERTH GABRIELA SILVIA, Abordarea diferențiată a elevilor cu deficiențe de vorbire........... 84
IȘFĂNESCU ADINA RAMONA, Comunicarea didactică eficientă...................................................... 86
MILICI IONICA, Săptămâna Verde în școli............................................................................................ 89
CRĂCIUNAȘ OZANA, L‟enseignement du FLE à travers le temps...................................................... 90
POPESCU ANA-CRISTINA, Proiectarea demersului didactic, demers esențial pentru experiențe de
învățare semnificativă............................................................................................................................... 94
POPESCU CRISTINA-MONICA, Educația ca instituție socială, în societatea actuală........................ 96
UNGUREANU GABRIELA, Educația în schimbare ............................................................................. 99
JURCAN LAVINIA, Online-ul, paradoxal, o șansă pentru activitățile de ”timp liber.......................... 100
2
ȚUNEA FLOAREA-ANA, BĂDESCU DANIELA, Reconfigurarea Programelor școlare prin

prisma competențelor cheie...................................................................................................................... 104
PĂȘTILĂ MARILENA CAMELIA, Eficientizarea activității la clasă pentru elevii cu Sindrom
Down......................................................................................................................................................... 108
ILINA ELENA, Educația, ieri si azi........................................................................................................ 111
ALEXANDRU CLAUDIA, Educația ecologică la peșcolari.................................................................. 113
BORCOVICI RAMONA, Proiect de activitate...................................................................................... 115
STRÂMBEANU ELENA MIHAELA, GEORGESCU, LOTA CORINA, Rolul şcolii în luarea
decizie de carieră..................................................................................................................................... 118
COJOCARU ANIȘOARA, Demers didactic centrat pe competențe - cheie........................................... 121
STEFANOVICI DALIBOR MIHAI, Educaţia economica in familie şi şcoala..................................... 124
PANTEA TAMARA, MARIE SANELA, Oportunități de formare prin proiecte europene.................. 126
PANTEA TAMARA, MARINESCU OANA SUZANA, Transmiterea valorilor culturale prin teatru
și improvizație teatrală- Inclusive Impro Theatre Proiect Erasmus +..................................................... 129
OSIAC-MIȘCODAN DANIELA, SZELES ANDREA Vechi vs Nou în educație.................................. 132
BABĂ LILIANA, Promovarea diversității prin educație in zona Banatului......................................... 134
COCOREANU MONICA SIMONA, Pe urmele scriitorilor de literatură.............................................. 137
DANESCU PROCOIAN MARIA MANUELA, Educația incluzivă și pedagogia diversității............... 142
CĂPRIȚĂ PARASCHIVA, Educația, între tradițional și modern......................................................... 143
ANDREI DOINA, Calitate și eficiență în învățământul profesional și tehnic prin predare-învățare
interactivă centrată pe elev....................................................................................................................... 146
TURCU MARIKA, NEDELCU ADRIANA DANIELA Psihomotricitatea și învățarea școlară......... 148
RADU ELENA, Tradiție și modernitate ȋn lecție.................................................................................... 151
BEȘCHIU ANCA, Aplicații practice ale matematicii pentru elevii din clasele I-IV............................... 157
MEZEI ROZALIA MONICA, Satul românesc – spiritualitate, tradiție, identitate............................... 159
STAN MARIA-ALEXANDRA, Metoda potofoliului în era tehnologiei și a progresului..................... 160
COJOCARU GABRIELA SIMONA, Forme şi funcţii ale evaluării didactice. Scala de evaluare........ 162
LOBAZĂ MARIUS, Proiectul școlar...................................................................................................... 167
LOBONȚ DORINA MARIA, Interactivitate prin digitalizarea demersului didactic............................ 171
COVERCĂ VALENTINA-IRINA, Tendințe în educație........................................................................ 173
FILIP CRISTINA NICOLETA, MIHAILOVICI SANIA, Cu ce te ajută matematica în viață.?............ 174
DUMITRU SILVIA Învăţământul modern versus învăţământul clasic.................................................. 176
ROMAŞ SIMONA ELENA, CĂTĂU OFELIA Proiect de promovare a lecturii:"Citeşte după cei 7
ani de acasă"............................................................................................................................................. 180
PERENI TEODORA, Lucrări realizate prin tehnica modelajului în plastilină - ”Bucuriile toamnei‖ 186
AVRAM ALEXANDRA, E-invățarea- impact in folosirea unui mail în toate domeniile..................... 187
MOCAN-DRĂGOESCU MIRELA, Provocările învățământului online............................................... 195
CUC RODICA MIRELA, PETREANU CAMELIA MIHAELA, Educaţia economică în şcoala
primară, Concept modern în instruirea elevilor şi pregǎtirea lor pentru viaţǎ...................................... 197
3
Secţiunea 2
NAŞTEREA ROMÂNIEI NOI – RENAŞTEREA NAŢIUNII ROMÂNE
OLARU LIVIA-IRINA, Valori perene în medicina românească............................................................ 200

BRÎNDUȘOIU IONELA CORALIA , TĂTUCU CARMEN MELANIA Drapelul României -
simboluri şi repere istorice....................................................................................................................... 202
MICHIȘ IONIȚA, Unire și unitate........................................................................................................... 206
CIUREA VIORICA, Vasile Goldiș, unul dintre marii susținători ai ideii de națiune română............. 208
BÂCĂ ALINA-MIHAELA, Regele Ferdinand, simbol al renașterii națiunii române........................... 212
Secţiunea 3
RENAŞTEREA CULTURII NAŢIONALE– CERTITUDINE SAU DEZIDERAT?
HREBENACI DOCHIA, Importanța conservării moștenirii culturale românești.................................. 215

DRĂGĂNESCU CRINA ADRIANA, Renașterea culturii naționale –Certitudine sau deziderat?........ 218
SOPORAN CAMELIA, Proiectul temetic "Ȋn Banat, la mine-acasă"................................................... 220
MARTALOGU DUICU MAGDALENA, Datini şi obiceiuri legate de ocupații în comuna
Cornereva................................................................................................................................................. 224
MARTALOGU DUICU RADU, Portul popular în comuna Cornereva.............................................. 225
SABĂU ANGELICA, Portul popular românesc..................................................................................... 226
IANOŞEL FLORINA, IANOŞEL ADELA, Mănăstiri de lemn din Banat............................................. 232
CÎRDEIU SORIŢA, Mǎrginimea Sibiului între datini şi tradiţie............................................................ 235
Secţiunea 4
VESTEA NAŞTERII ŞI ÎNVIERII DOMNULUI – RENAŞTEREA SUFLETELOR NOASTRE
BELCOTA CERNESCU CORNELIA ANIŞCA, Vestea Nașterii şi a Învierii Domnului – renașterea

sufletelor noastre...................................................................................................................................... 240
IFRIM NICOLETA, Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou, la români........................................ 241
GHIMBOAŞĂ IONELA MIHAELA, Relaționarea om-Dumnezeu prin credință și fapte bune............. 248
LAZA MIHAELA Floriile la români, moment de bucurie...................................................................... 249
STREIANU ANIȘOARA, MARUȘCA PETRIȘOARA, Paștele- sărbătoarea de suflet a creștinilor... 252
ȘINCAR AURICA, Formarea unor valori creştine preşcolarilor.................................................... 256
HELE RODICA, Nașterea și Învierea Domnului, momente de bucurie sfântă....................................... 259
COJOCARU FLORIN, Mișcarea „Rugul aprins”................................................................................... 260
ROMÂNU IOAN BOGDAN, Dumnezeu, primul colindător al umanității............................................. 264
PLAVEŢI CARMEN LUCICA, Tradiţii, credinţe, obiceiuri prezente în sărbătorile de iarnă.............. 267
HAJDO MIRELA MARIA, Sărbătoarea Paștelui, tradiții și obiceiuri................................................. 268
JURCA GEANINA – MARIANA, Sărbătoarea Învierii Domnului pe meleaguri românești................. 271
NEO SIMINA ILEANA, Sărbătoarea creștină: Crăciunul.................................................................... 275
BIANCHI CORINA - ELENA, Sărbătorile pascale oglindite în datini și tradiții locale...................... 277
BOTANCIU OANA, LUNGESCU RAMONA DANIELA, Vestea Nașterii și a Învierii Domnului –
renașterea sufletelor noastre.................................................................................................................... 284
THEODORESCU ALINA Urări de Anul Nou – Plugușorul................................................................... 287
MATEI ADRIANA-LIA, Ritual şi simbolistică. Sărbătorile de iarnă.................................................... 289
ALDESCU MIRELA, Despre îngeri și despre stele............................................................................... 292
4
SECŢIUNEA 1
VECHI ŞI NOU ÎN EDUCAŢIE
EVOLUȚIA EDUCAȚIEI ÎN TIMP ȘI TENDINȚELE ACTUALE
Prof. ANTONIE MARILENA-GEORGIANA, Școala Profesională Daneți, Dolj
Mari gânditori ai lumii antice, Socrate, Platon și Aristotel s-au referit adeseori la educație,
apreciind-o ca pe un factor de transformare socială și de reformă morală, deoarece virtutea se putea
învăța, în opinia lor. Socrate ne-a lăsat o metodă: maieutica, arta dialogului, ca mod de formare al
gândirii, Platon, o frumoasă definire a scopului educației (să dea corpului și sufletului perfecțiunea
de care sunt capabile), precum și ideea formării omului după modelul armoniei ideilor
transcendentale, iar Aristotel, ideea educației ca formare, scopul educației fiind, în viziunea sa,
dominarea simțurilor de către rațiune.
Socrate considera că obiectul principal al cunoașterii este omul însuși (cunoaște-te pe tine
însuți), știința trebuie să-l facă pe om mai bun, iar scopul final al cunoașterii este dobândirea virtuții,
condiția fiind înțelegerea Binelui. Adevărul putea fi descoperit, credea Socrate, prin meditație,
stimulată de discuția capabilă să-l scoată la iveală din conștiința omului (unde el exista deja, fiind
înnăscut). Teoria socratică a noțiunii va constitui punctul de plecare al doctrinei platoniciene a
Ideilor.
Interpretări recente pun în lumină actualitatea unei pedagogii a secretului, în sens socratic,
de creare a unor situații de conflict în plan cognitiv, de incitare intelectuală prin dialog permanent
cu discipolul, maieutica, arta moșirii adevărului, având implicații formative evidente. Se confirmă
astfel ideea că metoda s-a impus mai mult decât doctrina sa.
Evul de mijloc, atât cel arab cât și cel iudeu sau creștin, Renașterea, gândirea occidentală în
întregul ei stau într-o măsură hotărâtoare sub semnul lui Platon. ―Stâlpul‖ doctrinei sale este Teoria
Ideilor. Educația era considerată arta regală de a face pe oameni asemenea zeilor, arta întoarcerii
către strălucirea absolută a Ideii.
Educația ar trebui închipuită ca un proces de trezire a ideilor existente în stare latentă în om.
Ideile lui pedagogice prevăd monopolul statului asupra educației, educația diferențiată, în funcție de
caste (filosofii, militarii, agricultorii) și pe trepte de vârstă. În Menon apare ideea că virtutea poate fi
învățată numai de către aceia care au aptitudini native, care s-au născut cu germenele virtuții în ei.
Iată de ce, educația trebuie să difere de la o castă la alta. Societatea perfectă imaginată de Platon în
5
Republica era o societate condusă de filosofi, pentru că ei posedau adevărata înțelepciune și

capacitatea de a-i îndruma pe oameni spre cunoașterea lumii ideilor.
Pentru Aristotel educația era asemănătoare cu activitatea sculptorului, un proces de dăltuire
a ființei umane. A educa înseamnă a acționa pentru ca ființele umane să dobândească forma, adică
sufletul rațional, forma preexistă în ―blocul de marmură‖, care devine statuie prin intervenția
scuptorului. Forma individualității umane este sufletul rațional, cel care trebuie să domine sufletul
vegetativ și pe cel animal. Ființa umană devine om prin intervenția sufletului rațional, devenind o
unitate corp-spirit, corpul fiind învelișul vremelnic al spiritului care este nemuritor.
Prin educație, oamenii intră în raporturi stabile cu propria lor esență, restabilesc armonia cu
ceea ce este în ei nemuritor. Deci, din teoria formei a lui Aristotel s-a constituit concepția potrivit
căreia a educa înseamnă a forma, idee preluată de creștinism. Aristotel a insistat atât pe necesitatea
dezvoltării fizice a copilului cât și pe formarea deprinderilor morale prin exerciții. Ca și Platon, el
va face referiri la o împărțire pe perioade a vârstei de creștere, educația urmând ―mersul firii‖ (ideea
de educație diferențiată pe vârste și individualități). Până la vârsta de șapte ani educația trebuie să se
facă în familie, între șapte și patrusprezece ani, educație publică (scris, citit, sport, desen, muzică,
etc.), iar până la douăzeci și unu de ani se punea accentul pe o educație științifică superioară
(asimilarea unor cunoștințe de istorie, literatură, filosofie, politică, fizică). Educarea, exersarea în
practica binelui era absolut necesară în concepția marelui filosof.
În viziunea lui Marcus Fabius Quintilianus, oratorul trebuia să contribuie prin arta sa la
îmbogățirea vieții sociale, atât în plan cultural cât și moral, trebuia să primească o formație
enciclopedică, să fie integru și înțelept. Institutio oratoria, operă de sinteză, cu caracter metodic,
practic, adevărat tratat de educație și didactică, conține numeroase idei ce-și păstrează și azi
valabilitatea. Este vorba, de pildă, de ideea importanței jocului în viața omului și în actul formării,
de necesitatea adecvării influențelor educative la vârsta și înclinațiile celui ce se formează, la
importanța acțiunilor preventive în educația morală, la nevoia de a se renunța la pedepsele fizice în
educație, pentru a evita astfel rușinea, umilința, înjosirea copilului. Se subliniază lipsa de relevanță
a încercării de a ―arde‖ etapele și de a grăbi creșterea, de a provoca o maturizare timpurie. Se
subliniază necesitatea de a începe educația cu prima copilărie și faptul că instrucția trebuie să fie
publică.
Începând cu secolul al IV-lea, adică de atunci când a devenit religie de stat în Imperiul
Roman, creștinismul a influențat decisiv educația și învățământul. Preoții erau oameni învățați și au
asigurat de-a lungul timpului, transmiterea unui tezaur de experiență umană. Mulți dintre ei au
alăturat studiului Bibliei studiul naturii, al geometriei și al astronomiei. Vasile cel Mare, Ioan
6
Chrisostomul, în partea de răsărit a Europei și Tertulian, Ieronim și Augustin, în vestul Europei, s-

au afirmat ca mari personalități, ca mari învățători ai Bisericii.
Pentru creștini educația este mântuire, salvare – pentru toți, în mod egal. Procesul de
educație implică prezența divinității, nu stă în puterea omului să se dezvolte prin propria sa forță,
știința trebuie să intre în armonie cu credința. Preotul, dascălul creștin trebuie înțeles ca model
uman exemplar, model de virtute și modelator firesc al copiilor și tinerilor, a tuturor care se trezesc
la viața spiritului, dar și îndrumător al celor care se rătăcesc, răspunzător de greșelile și îndreptările
lor. Iată câteva dintre ideile cu care educația intra în Evul mediu.
O personalitate dezvoltată unitar și armonios este finalitatea oricărui tip de educație bine
organizată, întemeiată de valorile umanismului și democrației. Societatea are nevoie de
individualități ridicate la o formă superioară prin medierea universalității culturii, oameni armonios
dezvoltați, stăpâni pe ei înșiși, determinându-se liber, beneficiari și coautori ai unei educații
integrale. Aceasta presupune dobândirea armoniei interioare prin dezvoltarea și integrarea
diferitelor componente ale personalității (intelectuală, morală și civică, religioasă, profesională,
estetică, fizică, corporală). Personalitatea este o reușită comună a omului și a educației (a agenților
ei și a mediilor de formare), proiecția ei ideală fiind finalitatea acțiunii educative ideale.
Educația armonioasă a personalității presupune formarea în plan intelectual (educația
intelectuală), în plan moral (educația moral-civică), în plan profesional (educație profesională) și,
desigur, în planul dezvoltării estetice (educație estetică) și fizice (educație fizică, corporală).
Prin însușirea valorilor culturii naționale și universale, prin dobândirea de cunoștințe
umaniste, științifice și tehnice și formarea de capacități intelectuale, a expresivității afective și a
abilităților practice, elevii sunt pregătiți pentru o integrare socio-profesională optimă, sunt formați
în spiritual respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, al demnității și toleranței,
li se dezvoltă sensibilitatea față de problematica umană și valorile morale. În același timp, școala,
educația organizată asigură însușirea tehnicilor de muncă intelectuală necesare, autoinstruirii pe
parcursul întregii vieți, în perspectiva educației permanente.
În raport cu natura originară (dependentă de ereditate), educația înseamnă influențare
selectivă, care vizează dezvoltarea anumitor caracteristici umane, ce vor permite individului să
participe la efortul colectiv de satisfacere a acelor trebuințe și realizarea acelor idealuri, considerate
dezirabile.
De exemplu, pornirile naturii umane care sunt în contradicție cu valorile spre care se
orientează la un moment dat umanitatea nu vor fi stimulate prin educație. Posibilitatea unor
asemenea porniri negative de a se transforma, din caracteristici potențiale în însușiri de
personalitate sunt astfel diminuate.
7
Teza de largă circulație potrivit căreia educația îndeplinește rolul de factor conducător în
dezvolatarea personalității unui om, trebuie să fie interpretată în sensul că, în cazul omului, această
dezvoltare este influențată de propriile sale opțiuni valorice. Ființa umană are capacitatea de a
acționa transformator nu numai asupra mediului natural înconjurător, ci, dacă este nevoie, chiar
asupra propriei sale ființe. Întreg potențialul biologic (ereditar) disponibil va fi activat pentru a-și
dezvolta acele capacități adaptative considerate necesare (valoroase) de către individul însuși. Din
tot ceea ce-i oferă cultura și civilizația epocii în care trăiește (mediul social), el va selecționa doar
ceea ce consideră că este în acord cu trebuințele și idealurile sale. Acestea, la rândul lor, sunt
influențate de orientările valorice existente în societatea din care face parte.
Educația constă tocmai în influențarea deliberată a opțiunilor valorice personale în acord cu
ceea ce se consideră, într-o anumită societate, că este de dorit să fie adoptat ca ideal personal de
atins.
Educația depinde de ceilalți doi factori (ereditatea și mediul) și nu poate avea puteri
nelimitate (nu poate compensa în totalitate o ereditate afectată și nici un mediu total defavorabil).
Într-o anumită măsură, educația poate accelera dezvoltarea psihică prin varietatea
experiențelor de învățare care-și propun reducerea decalajului între capacitățile prezente ale
individului și un nivel superior al acestora. Copilul devine un om social numai prin educație. Prin
intermediul educației omul își însușește limbajul social, cultura generală și comporamentul moral-
cetățenesc, își formează concepția despre lume , își dezvoltă potențialul creator și se pregătește
pentru integrarea socio-profesională. Individul care trăiește într-o comunitate umană beneficiază
atât de o educație spontană, care acționează habitudinal asupra lui, cât și de educație organizată,
realizată prin instituții specializate, dintre care cea mai importantă este școala. Iată de ce este foarte
important pentru toți factorii educaționali să se cunoască temeinic personalitatea copilului, gradul
său de educabilitate și, pe această bază, să structureze întregul proces educațional.
În continuare vom preciza câteva categorii de activități școală – comunitate. Există cel
puțin trei căi prin care interacțiunea dintre școală și comunitate poate fi eficientizată:
 prima, prin mijloacele de comunicare de la școală către comunitate și dincolo de ea;
 a doua, prin crearea unui mediu în care copiii să demonstreze ce pot face ei pentru
comunitate și să obțină respectul adulților;
 ultima, dar nu cea mai puțin importantă: oferirea posibilității pentru membrii comunității
de a se implica în activitățile elevilor.Învățarea bazată pe proiect, având comunitatea ca public
presupune că elevii realizează un produs cu un conținut specific, fie individual, fie în grup. Produsul
respectiv se încadrează adesea în domenii tradiționale, cum ar fi știința conducerii sau a mediului și
este realizat pentru a schimba condițiile actuale din comunitate.
8
De exemplu, elevii lucrează cu sistemul justiției juvenile, pentru a dezvolta informații pe

Internet despre ce face sistemul de justiție și de ce. Aceasta poate implica intervievarea oficialilor
din sistemul juridic, precum și o cercetare a legii. Ei își pun în aplicare deprinderile de a construi
pagini de Internet și învață astfel conținutul pe care-l comunică cititorilor paginilor respective.
Activitatea are ca rezultat un produs, menit să fie văzut și folosit de membrii comunității. O trecere
în revistă a acestor informații va permite tinerilor comunității să înțeleagă sistemul de justiție din
perspectiva celor de-o vârstă cu ei.
Transmiterea experienței din școală spre locul de muncă presupune că elevii lucrează pentru
o întreprindere a comunității, profit sau non-profit sau pentru o organizație guvernamentală, fie
pentru bani, fie pentru credit școlar. De aceea, pe lângă faptul că-i ajută pe angajați, le este astfel
sprijinită și învățarea. Acest ultim obiectiv este determinat și mai clar, când elevii continuă activități
de asemenea tip și în cadrul școlar, îmbinând teoria cu practica.
Învățarea în serviciul comunității presupune că elevii ajută organizațiile guvernamentale și
pe cele non-profit din comunitatea lor, în programe în care propria lor dorință de a învăța reprezintă
un obiectiv esențial. Activitatea lor poate fi solicitată sau voluntară, pe bază de credite sau nu,
realizată în cadrul unui program școlar sau independent.De pildă, elevii lucrează cu reprezentanții
localității pentru a rezolva probleme legate de folosirea alcoolului sau a drogurilor de către
adolescenți, corespondând cu aceștia prin poșta electronică. Prin discuții în direct și ateliere de tipul
―față în față‖ stabilesc prioritățile și pașii pentru a îndrepta problemele.
Cu privire la voluntariat, părinții și alți membri ai comunității participă în mod constant la
activități de voluntariat în școală, fie în timpul programului copiilor, fie în altă perioadă, sprijinind
sau intervenind direct în educația elevilor.
Școlile își asumă un rol de conducere, în sensul că valorizează puternic tehnologia, acordând
o maximă importanță acesteia în restructurarea educației și/sau în dezvoltarea rețelei infrastructurii
locale. De exemplu, organizația școlară poate influența comunitatea în înțelegerea și utilizarea de
către acestea a rețelei tehnologice, prin prezentări, activități și discuții la nivelul conducerii orașului.
Un alt caz este acela în care școala construiește infrastructura de informații a localității și/sau devine
furnizorul de acces la Internet.
Bibliografie:
1. Maciuc Irina, Puncte de reper în pregătirea pentru profesiunea didactică, Editura Reprografia Universității din
Craiova, Craiova, 1998
2. Stoica Marin, Pedagogie pentru definitivat, gradul al II-lea, gradul I, perfecționare și studenți, Editura Gheorghe
Cârțu-Alexandru, Craiova, 1997.
9
EDUCAȚIA – ÎNTRE VECHI ȘI NOU

Prof. ANGHEL TEODORA MARIA, Liceul Teoretic Special "Iris", Timișoara
Educația a evoluat în mod semnificativ de-a lungul timpului, iar comparația între vechiul și
noul sistem educațional arată diferențe importante. De la Revoluția română din 1989, sistemul de
învățământ românesc a fost într-un continuu proces de reorganizare care a fost atât lăudat cât și
criticat. În anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza aprobă prima Lege a Instrucțiunii Publice,
care reglementa de o manieră modernă, organizarea și funcționarea sistemului educațional.
Conform legii, instrucțiunea publică se împărțea în trei mari cicluri de învățământ: primar, secundar
și superior. Ciclul primar includea „școalele primare din comunele rurale și urbane‖. Ciclul
secundar includea „liceele, gimnaziale, seminariale, școalele reale, de belle-arte, profesionale și
școalele secundare de fete‖. Ciclul superior includea „facultățile de litere, de științe matematice și
fizice, de drept, de medicină‖.
În anul 1866 apare primul Regulament de ordine și disciplină pentru licee și gimnazii iar în
1870 regulamentul similar pentru școlile primare. Regulamentele au stabilit obligațiile și drepturile
elevilor și profesorilor, normele de conduită în școală și în afara ei, sistemul de pedepse și
recompense, etc. multe dintre acestea fiind preluate în reglementările ulterioare, unele ajungând
până în zilele noastre.
Reformele ortografice din 1862 au permis un sistem unic de educație pentru tot teritoriul
României. Anii 1880 au fost marcați de alte reforme, ministrul educației Spiru Haret creează unui
ambițios program reformă și modernizare în învățământ. Programul lui a fost un amestec de
educație și de construire a națiunii - foarte reușit în alfabetizarea zonelor rurale. Programul lui a
implicat deschiderea de nenumărate școli în zona rurală (uneori nu mai mult de o cameră cu un
profesor, o tablă, o hartă și un steag), reorganizarea a ridicat și modernizat sistemul de învățământ și,
practic a creat învățământul superior tehnic românesc de la zero. Datorită reformelor duse de el în
sistemul de învățământ, multe instituții de învățământ îi poartă numele și este chiar și astăzi asociat
cu educația. Dictatura legionar-fascistă și al doilea război mondial au marcat sistemul educațional,
mulți profesori universitari fiind uciși sau forțați să se pensioneze. Cu toate acestea, ocupația
sovietică, a schimbat fundamental sistemul de învățământ românesc, rotind-o de la un sistem liberal,
de inspirație franceză, la un sistem educațional de tip stalinist.
Educația a suferit schimbări majore de-a lungul anilor, pe măsură ce nevoile și așteptările
societății au evoluat. Abordarea tradițională a educației, care a pus accentul pe învățarea și repetarea
prin memorare, cu accent pe disciplina și rigoarea impuse de profesori, a făcut loc unor abordări
10
mai moderne, centrate pe elev, care acordă prioritate gândirii critice și abilităților personale de
rezolvare a problemelor.
În trecut, educația era în primul rând direcționată de profesor, elevii primind pasiv informații
prin intermediul prelegerilor și manualelor. Metodele de învățare erau predominant autoritare și
bazate pe predarea frontală. În schimb, în sistemul educațional actual, accentul se pune pe
dezvoltarea abilităților personale ale elevilor, precum gândirea critică, rezolvarea problemelor și
capacitatea de a lucra în echipă. În vechime, educația se concentra pe transmiterea de informații și
fapte, în timp ce astăzi se prioritizează dezvoltarea abilităților gândirii critice, precum gândirea
analitică și problem solving-ul.
Educația este mult mai interactivă, elevii participând la experiențe de învățare practice,
bazate pe proiecte, care le permit să aplice ceea ce au învățat teoretic în medii reale. Această
schimbare a fost determinată în mare parte de progresele tehnologice, care au permis abordări de
predare noi și inovatoare. De asemenea, sistemul educațional actual se concentrează mai mult pe
individualizarea învățării, recunoscând faptul că fiecare elev are un ritm și un stil de învățare unic.
O altă diferență majoră între abordările vechi și noi ale educației este accentul pus pe
evaluare. În trecut, elevii erau de obicei evaluați prin examene scrise care se concentrau pe
reamintirea informațiilor. Cu toate acestea, evaluările moderne sunt mai diverse și urmăresc să
măsoare o gamă mai largă de abilități, cum ar fi modul de gândire, colaborarea în rezolvarea de
probleme. Această schimbare reflectă o recunoaștere mai largă a importanței abilităților
noncognitive în asigurarea succesului atât la școală, cât și la locul de muncă.
Unul dintre beneficiile cheie ale abordării moderne a educației este, faptul că, pregătește
elevii pentru provocările din lumea reală cu care se vor confrunta după ce părăsesc mediul școlar.
Dezvoltând gândirea practică și critică, modul de abordare și rezolvare a problemelor și a altor
abilități esențiale, elevii sunt mai bine pregătiți pentru a naviga în lumea complexă și în continuă
schimbare pe care o vor întâlni ca adulți.
Astfel, comparând vechiul și noul sistem educațional, se poate observa o evoluție în direcția
unei educații mai flexibile, orientate spre dezvoltarea abilităților personale ale elevilor.
În concluzie, evoluția educației de la o abordare tradițională, centrată pe profesor, la o
abordare mai centrată pe elev, bazată pe abilități, a fost determinată de progresele tehnologiei și de
o recunoaștere tot mai mare a importanței abilităților noncognitive. Abordarea modernă a educației
pregătește mai bine elevii și studenții pentru provocările din lumea reală cu care se vor confrunta și,
prin urmare, este un model educative mai eficient și mai valoros pentru secolul 21.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_educa%C8%9Biei_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
https://ro.wikipedia.org/wiki/Educa%C8%9Bia_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
11
ROLUL CREATIVITĂŢII ÎN DOMENIUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Prof. IANIN MĂDĂLINA, Colegiul Tehnic "Emanuil Ungureanu", Timişoara
Motivaţia reprezintă o condiţie esenţială pentru reuşita elevului în activitatea şcolară.

Există două tipuri de motivaţie: motivaţia intrinsecă şi motivaţia extrinsecă. Motivaţia
intrinsecă se referă la un comportament care este condus de recompensele interne. Aceasta este
motivaţia de a avea un comportament care apare din interiorul persoanei.
Motivaţia intrinsecă are loc atunci când acţionăm fără recompense externe evidente. Această
motivaţie este foarte importantă în educaţie deoarece elevul care are o motivaţie intrinsecă nu învaţă
pentru a lua o notă bună la test, ci învaţă pentru a-şi însuşi anumite cunoştiinţe care îi vor fi mai
apoi folositoare în viaţă. Pentru a-i motiva pe elevi să înveţe, profesorul trebuie să creeze o
atmosferă relaxantă în clasă. Crearea climatului favorabil, a unei atmosfere calde şi pozitive, de
exigenţă dar şi de responsabilitate este condiţia esenţialăa motivării elevilor. A avea creativitate
pedagogică înseamnă a şti să stimulezi efortul copilului, tendinţele acestuia de a fi original, inventiv,
creativ. Atitudinea profesorului are un rol major în crearea unei atmosfere prielnice stimulării şi
dezvoltării învăţării interactiv- creative.
Profesorul creativ utilizează în procesul de predare-învăţare-evaluare învăţarea prin
colaborare în mod eficient. Cultivarea gândirii creatoare este o sarcină importantă a şcolilor de
astăzi. Foarte importantă este şi atitudinea profesorului în relaţia sa cu elevii. Atitudinea autoritară
creează blocaje afective, în schimb un climat prietenos, democratic contribuie la învăţare.
Un cadru didactic creativ este profesor, moderator, organizator al conţinuturilor ştiinţifice,
mediator, coordonator al muncii elevilor şi co-evaluator alături de elev al procesului şi produsului.
Acesta stimulează creativitatea elevilor încurajând gândirea divergentă („Puteţi înţelege în alt mod
acest text?‖) şi îi recompensează pentru găsirea de soluţii noi, inedite. Ȋncurajează elevii să aibă
încredere în propriile judecăţi şi accentuează faptul că orice om este capabil să fie creativ într-o
anumită măsură.
Experienţa la catedră dovedeşte cum se poate înlesni creativitatea. De exemplu: Cadrul
didactic îi încurajează pe elevi să gândeascăsoluţii, fără să fie evaluaţi. Evaluarea îi poate bloca pe
elevi în actul creativ.
Profesorul încurajează creativitatea, experimentarea şi îşi încurajează elevii să pună
intrebări , apoi recompensează ideile noi, originale. Cadrul didactic nu impune o soluţie pentru
rezolvarea de probleme, ci este interesat de soluţiile oferite de elevi. Astfel, el formulează întrebări
de genul : „Care este părerea ta?‖, „Cum argumentezi aceasta?‖ şi manifestă interes pentru
răspunsurile paradoxale. Elevul trebuie ghidat să gândească independent, să tolereze ideile noi şi să
12
critice constructiv. Acest mod de învăţare conduce spre formarea stilului creativ de rezolvare a
problemelor, dar contribuie şi la dezvoltarea personalităţii elevilor. Elevul abordează problemele în
mod deschis, fără teamă. Este stimulat astfel să rezolve cu plăcere sarcinile.
Evaluarea trebuie săevidenţieze aspectele pozitive şi progresele fiecărui elev în parte.
Uneori, evaluarea poate fi amânată pentru a-i elibera pe elevi de teama de a fi evaluaţi. Scopul
acestui demers este deschiderea pentru exprimarea liberă a fiecărui elev, dezvoltarea aptitudinilor
creatoare, fără teama de eşec, amplificarea încrederii în propriile forţeşi dezvoltarea curajului.
TRANSFORMAREA PROVOCĂRILOR LEGATE DE PANDEMIA

CORONAVIRUS ÎN OPORTUNITĂȚI
Prof. MANOLACHE ELENA RADA, Școala Gimnazială Nr 25 Timișoara
Nimeni nu contestă importanța școlii, dar în perioada pandemiei a primat siguranța medicală.
Astfel, Covid-19 a mai avut un efect secundar, pe lângă cele sanitare: încălcarea dreptului la educație
gratuită a educabililor și reinventarea forțată a cadrelor didactice. Profesorii au devenit victime
colaterale ale pandemiei. Fără nici o pregătire prealabilă au trecut la școala online, altfel decât tot ce
făcuseră până atunci, nimeni nu le-a oferit cursuri de pregătire pentru astfel de ore. Conform Eurostat,
,,cele 207.315 de cadre didactice din România au fost nevoite s-o ia cu totul de la capăt în pandemie:
multe au trebuit să învețe să folosească un smartphone sau un calculator pentru prima dată în viață,
altele s-au perfecționat prin cursuri de formare online, și-au luat tablete și chiar table virtuale din banii
proprii, pentru a putea face orele mai ușor de ținut de acasă și mai interactive pentru elevi,,
(https://panorama.ro/obsesie/scoala-online-experienta-profesori-pandemie).
Toate acestea au însemnat mari sacrificii pentru fiecare dascăl și elev în parte, consum ridicat
de curent electric, bani investiți pentru a achiziționa device-uri, ore întregi în fața monitoarelor pentru
a învăța diverse aplicații, cursuri plătite pentru a reuși accesarea de platforme și aplicații, etc. Și când,
uneori, se întrezărea luminița de la capătul tunelului, și am reușit să învăț o aplicație
interactivă...trecea perioada de o lună gratuită și trebuia platit un abonament pentru a utiliza respectiva
plarforma, alicație.Alții s-au dat bătuți și au abandonat lupta aceasta epuizantă cu tehnologia și plățile
din propriul venit pentru a-și desfășura activitatea didactică și au ieșit la pensie în toamna lui 2020,
deși, în condiții obișnuite ar mai fi putut preda. Se spune că România este printre țările cu cei mai
stresați profesori.
Un raport OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) din 2020 arată
că profesorii din România sunt cei mai stresați, în urma unei analize făcute în cele 37 țări din
OCDE. Starea de spirit a profesorilor este în decădere liberă.
13
Aceste statistici capătă înțeles când auzi confesiunile multor profesori, oameni care a trecut
forțat de la catedră la tastatură, de pe o zi pe alta. Fiecare dintre ei au experimentat din plin predatul
în mod hibrid – jumătate dintre copii veneau la școală, jumătate intrau online de acasă. A fost și
încercarea de a împărți sala de clasă în două grupe, o grupă venea de dimineată și una de după masă.
Ajunsesem în pragul epuizării fizice și psihice, timpul a devenit insuficient. A fost o perioada de stres
colosal. Uneori, se alerga cu laptopul pe scări de la o clasă la alta, trebuia să ajungi mai devreme în
clasă, să verifici conexiunea la internet, să te asiguri că toată lumea te aude și te vede, că tabla este în
centrul atenției. În sală, trebuia să te împarți să lucrezi cu copiii prezenți, dar fără să-i neglijezi pe cei
din online, să te asiguri că și ei interacționează și sunt activi.
Pandemia m-a prins cu o clasă pregătitoare, elevii având cinci și șase ani. Fiecare copil avea
nevoie de un adult lângă el, pentru a se conecta, pentru a învăța să deschidă și să închidă microfonul,
ori camera, să încarce o fișă, să deschidă un link cu o aplicație, etc. Asta însemna că trebuia să știi tu,
ca și educator, să faci toate acestea și apoi să le transmiți copiilor și părinților cum să utilizeze și să
acceseze fiecare resursă educațională. Asta presupunea consum de timp si energie, cei mici deveneau
ușor irascibili după câteva jumătăți de oră petrecute în fața monitoarelor ( în cel mai fericit caz),
tabletelor, ori telefoanelor cu ecrane minuscule.
Am început să lucrez cu copiii online încă din prima zi de când s-a instaurat starea de urgență,
deși nu eram obligați. Am început cu grupuri de Whatsapp și Facebook, trimiteam materiale,
filmulețe, le explicam diverse. Fiind învățătoare, eu predam aproape toate materiile de una singură –
de la desen la muzică, matematică sau abecedar – și a trebuit să mă gândesc cum pot face orele
interactive și interesante pentru a capta atenția unor copii așa mici. Am fost nevoită să găsesc
soluții pentru a transforma fiecare materie în parte într-o disciplină care să se preteze în online.
Luni întregi treceau, timp în care munceam dublul comparativ cu ce munceam înainte. Acasă
aveau nevoie de laptop și ceilalți membrii ai familiei, mai dificil a fost cu spațiul( doar nu puteam să
intrăm online dintr-o încăpere în care în fundal să avem patul), nu dispuneam de numeroase camere
încălzite- astfel încât să nu producem microfonie, să nu ne deranjăm unii pe alții, – am fost nevoiți să
împărțim spațiul și dispozitivele – a fost o muncă titanică și un stres foarte mare.
Deși a venit în întâmpinarea adaptării la școala online, statul nu a acoperit toate nevoile
profesorilor. Marea majoritate dintre noi ne-am organizat pe cont propriu. Fiecare profesor a scos bani
din buzunar unde a fost nevoie, a fost imperios necesară o schimbare a abonamentului rețelei de
internet, fiind inlocuit cu unul cu o conexiune mai puternică. Eu, spre exemplu, mi-am luat calculator
din banii mei si am resimțit lipsa unei organizări naționale în procesul de tranziție a predării din
mediul fizic în online.Orice tip de instruire sau învățare suplimentară mi le-am căutat și
găsit singură – de la cursuri de formare online la extensii de programe pentru predare sau
14
dispozitive. Am învățat să fiu cu ochii pe orice apărea pentru a-mi face predarea din
online mai ușoară, mai interactivă și mai creativă pentru copii. Am fost nevoită să mă reinventez de
dragul copiilor.
Noi, profesorii,am fost nevoiți să stăm în webinarii și traininguri după ore, iar puține dintre
tutoriale sunt în limba română, ceea ce reprezintă o altă barieră reală pentru o parte dintre noi.
Pandemia a însemnat regândirea felului în care ne raportăm la procesul de învățare și la copii.
Am învățat cu toții câte ceva. Pandemia i-a forțat pe profesori să facă mai mulți pași
înainte. Școala nu este doar un loc în care vine copilul ca să-i fie predat ceva după dictare. Este vorba
de relația cu colegii, cu profesorii, de felul în care se dezvoltă și crește. Este vorba de libertatea de a
sta și de a discuta între ei, de a alerga sau de a mânca împreună în pauze. Școala online nu are
aceeași valoare pentru un elev ca aceea pe care școala fizică o poate avea pentru evoluția unui
copil la început de drum. Toată lumea și-a dorit să se reîntoarcă la școală.
Bibliografie :
1. Florian, Bogdan și Sebastian Țoc. 2020.Policy note:Educația în timpul pandemiei. Răspunsuri la criza nesfârșită a
sistemului educațional românesc,București, 2020
2.Pavel Cerbușca - Învățământul general în mod online :eficacitate și eficiență. Analiza politicilor educaționale în
condițiile stării de urgență, Chișinău 2020
3. https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2018-european-semester-country-report-romania-ro.pdf
4.https://panorama.ro/obsesie/scoala-online-experienta-profesori-pandemie/
MOBILITĂȚILE ERASMUS+ ALE ELEVILOR DE LA HASDEU

Prof. HORAȚIU SUCIU, PROF.MONICA SUCIU, Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu„ Lugoj
În obținerii unei Acreditări Erasmus+ (cod acreditare: 2020-1-RO01-KA120-SCH-095219),

elevii și profesorii Liceului Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj s-au implicat în anul 2022 în mai multe
mobilități în școli și instituții de formare din diverse țări din Uniunea Europeană.
Mobilitățile din cadrul acestei acreditări au început în primăvara anului 2022, când zece
elevi de la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ din Lugoj au devenit, în perioada 2-6 mai, oaspeții
colegilor lor de la EPL de l‘Oise (Airion, Oise, Franța).
Liceenii de la HasdEU au participat la diverse activități de învățare alături de colegii lor de
la liceul partener din Airion pentru a-și dezvolta competențele de comunicare în limba franceză
prin contactul cu vorbitorii nativi ai limbii lui Voltaire.
Participanții au învățat despre civilizația franceză vizitând Parisul. Cea mai mare parte a
activităților de învățare din cadrul mobilității a avut caracter practic. Un moment deosebit pentru
elevii români și francezi l-a reprezentat vizitarea casei în care a locuit, la Paris, Iulia Hasdeu.
15
Obiectivele acestei mobilități au

fost îmbunătățirea competențelor de
comunicare în limba franceză și
dezvoltarea competențelor civice ale
elevilor paticipanți. În dimineața primei
zile a activității, elevii de la HasdeEU s-
au deplasat la liceul partener din Airion
unde și-au cunoscut colegii din Franța, au
vizitat școala și au participat la ore.
Mobilitate în Franța, 2-6 mai 2022
A doua zi, marți, 3 mai 2022, cei
zece elevi ai Liceului Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj implicați în mobilitatea Erasmus+ desfășurată
în Franța au participat la numeroase activități de învățare alături de colegii lor francezi. Elevii
români au participat la activități sportive și au descoperit vocabularul specific sportului în limba
franceză, au învățat despre rasism la orele de istorie și despre teatru la orele de limba franceză.
Orele de biologie la care au participat elevii de la HasdEu s-au desfășurat în natură și au avut
caracter practic.
Miercuri, 4 mai 2022, elevii de la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj au învățat despre
cultura și civilizația franceză vizitând Parisul, capitala Franței. Alături de colegii din liceul partener
din hexagon, elevii de la HasdEU au văzut cheiul Senei, Arcul de Triumf, Turnul Eiffel, catedrala
Notre Dame, Place de la Concorde, Le Jardin du Luxembourg.
O activitate specială a reprezentat-o vizitarea Muzeului Orsay, unde elevii din Franța au
prezentat colegilor români câteva picturi celebre din secol al XIX-lea, dându-le posibilitatea să
învețe pe viu despre arta franceză. În călătoria lor, elevii din România au vizitat și casa de pe rue
Saint-Suplice în care a locuit Iulia Hasdeu la Paris, aducând astfel un omagiu tinerei care dă
numele liceului din Lugoj.
În a patra zi a mobilității Erasmus+ desfășurată în Franța (5 mai 2022), elevii de la
Hasdeu, alături de colegii din țara gazdă, au continuat activitățile practice, vizitând Golful Somme
din Rezervația Națională Somme și plaja Fort Mahon. Elevii au observat peisajul marin, precum și
flora și fauna zonei. În grupuri mixte, româno-franceze, elevii au citit peisajul pe baza unor grile de
observație și au întocmit o listă de termeni specifici. Ziua a continuat cu vizitarea orașului Saint-
Valery-sur-Somme, unde elevii au învățat despre arhitectura medievală franceză.
Ultima zi a mobilității elevilor de la HasdEU la liceul din Arion a fost ziua bilanțului.
Elevii români și elevii francezi au creat vineri, 6 mai 2022, câteva produse finale comune:
postere dedicate culturii și civilizației franceze, afișe având ca temă „9 Mai - Ziua Europei‖,
16
filmulețe de prezentare a proiectului, articole pentru mass-media și un flesh mob pentru a

marca activitățile comune realizate. De asemenea, elevii lugojeni au asistat alături de elevii
francezi la ultimele ore de curs.
La începutul lunii octombrie 2022, și elevii Liceului Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj au
beneficiat de activități de învățare alături de elevi din Italia, Spania și Franța.
În perioada 3-7 octombrie 2022, 10 elevi de la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj au
participat la o mobilitate în Italia, la Instituto di Istruzione Superiore Vittorio Emanuele II - Ruffini
din Genova. Alături de colegii lor din peninsulă, elevii din România au învățat despre cultura și
civilizația italiană, au făcut comparații despre sistemul de educație din România și sistemul de
educație din Italia, au participat la activități civice și ecologice, au vizitat diverse obiective culturale
și istorice din Genova. Participând la această mobilitate, elevii de la Hasdeu și-au dezvoltat
competențele civice și și-au dezvoltat abilitățile de comunicare în limba engleză.
În prima zi a acestei mobilități, elevii implicați au vizitat școala-gazdă, și-au cunoscut
colegii alături de care aveau să învețe în această săptămână și au realizat diverse activități de
intercunoaștere și de team-building. După aceste activități, elevii de la HasdEU au participat la o
lecție practică despre istoria și arta din Genova și au vizitat orașul italian avându-i ca și ghizi pe
elevii școlii-gazdă.
În a doua zi a mobilității la Instituto di Istruzione Superiore Vittorio Emanuele II - Ruffini
din Genova, cei 10 elevi de la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj au participat alături
de colegii lor din Italia la diverse cursuri (educație fizică, TIC). La istorie, elevii italieni au
realizat prezentări despre istoria Genovei, iar elevii români au învățat despre diverse moduri de
organizare din Italia medievală. Într-o activitate specială organizată în această zi, elevii români și
italieni au lucrat în perechi pentru a descoperi diferențele dintre sistemul de învățământ din Italia și
România. După-amiaza, elevii români și italieni au vizitat Acvariul din Genova, ghidați de un
profesor de engleză.
Cei 10 elevi de la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj aflați în a treia zi din mobilitatea la
Instituto di Istruzione Superiore Vittorio Emanuele II - Ruffini din Genova au participat la o
excursie la San Remo și pe coasta Liguriei. În cadrul acestei activități, elevii români și italieni au
participat la activități sportive în aer liber și la activități de învățare practice.
Joi, 6 octombrie 2022, în a patra zi a mobilității din Italia, elevii români și italieni, dovedind
spirit civic, au participat la o activitate ecologică, colectând deșeurile de pe plaja Mării Ligurice. În
timpul activității, elevii au realizat materiale video care să promoveze această acțiune ecologică. În
după-amiaza aceleiași zile, elevii implicați în mobilitatea din Italia au participat la diverse activități
non-formale în aer liber în Parchi di Nervi.
17
În ultima zi a mobilității din Italia, cei

10 elevi de la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖
Lugoj, aflați în vizită la Instituto di Istruzione
Superiore Vittorio Emanuele II - Ruffini din
Genova, au participat la diverse activități de
învățare alături de colegii lor din peninsulă și
au realizat produsele finale ale activității. În
după-amiaza zilei de vineri, elevii români și
italieni au vizitat Palazzo Reale, îndrumați de
un profesor de engleză. Mobilitate în Italia, 3-7 octombrie 2022
În aceeași perioadă (3-8 octombrie 2022), nouă elevi de la IES Frederica Montseny din
Burjassot (Valencia, Spania) au participat la activități de învățare alături de elevii români de la
Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj. Elevii spanioli au asistat la diverse ore, alături de elevii
români, s-au implicat în activități extrașcolare și au vizitat Alba Iulia și Timișoara.
Luni, 3 octombrie 2022, elevii de la IES Frederica Montseny din Burjassot și-au început
activitățile de învățare la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj. În prima zi a acestei mobilități la
care au participat elevii spanioli, aceștia s-au implicat în exerciții de intercunoaștere alături de elevii
de la HasdEU, au învățat câteva cuvinte în limba română și i-au învățat pe elevii români câteva
cuvinte în spaniolă. La începutul zilei, elevii spanioli au aflat informații despre istoria orașului
Lugoj și istoria Hasdeului și au vizitat școala-gazdă.
Marți, 4 octombrie 2022, cei nouă elevi de la IES Frederica Montseny din Burjassot, au
continuat activitățile de învățare în cadrul Liceului Teoretic „Iulia Hasdeu‖, participând la orele de
limba franceză, italiană, fizică și biologie. Tot în această zi, oaspeții din Spania au avut prilejul să
fie primiți la Primăria Municipiului Lugoj. După-amiaza, elevii din Spania au vizitat Muzeul din
Lugoj și câteva obiective istorice importante.
Elevii de la IES Frederica Montseny din Burjassot, aflați în vizită la Liceul Teoretic „Iulia
Hasdeu‖, au participat, alături de colegii lor români, în 5 octombrie 2022, la o excursie în două
dintre cele mai frumoase cetăți din Transilvana: Alba Iulia și Deva. Participând la această activitate,
elevii din Spania au învățat despre bogata istorie a României.
Cei nouă elevi din Spania aflați în vizită la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj s-au
implicat joi, 6 octombrie 2022, în diverse activități de învățare participând la ore de geografie,
istorie și TIC. Începând cu ora 11, elevii spanioli, împreună cu elevii de la HasdEu, au participat la
o vânătoare de comori culturale prin Lugoj. După-amiaza, elevii spanioli de la IES Frederica
Montseny și elevii de la Hasdeu au învățat dansuri tradiționale românești și ucrainene.
18
Mobilitatea elevilor din Spania la Hasdeu 3-8 octombrie 2022
Vineri, 7 octombrie 2022, cei 9 elevi spanioli de la IES Frederica Montseny și elevii de la
Hasdeu au participat împreună la lecții de educație fizică și educație plastică, iar mai apoi au adunat
deșeurile de pe malul Timișului. După-amiaza, elevii spanioli și români au participat la Sinagoga
din Lugoj la o ceremonie dedicată Zilei de Comemorare a Victimelor Holocaustului în România (9
octombrie). Întorși la școală, elevii români și spanioli au participat la diverse activități specifice
Zilei de Comemorare a Victimelor Holocaustului (Proiectul Acasă cu Anne Frank) și respectării
drepturilor omului. Ziua s-a încheiat cu lansarea unor lampioane și cu dansuri tradiționale românești.
În ultima zi a mobilității elevilor spanioli de la IES Frederica Montseny din Burjassot,
aceștia au participat, alături de colegii lor de la HasdEU, la o excursie la Timișoara. În orașul de pe
Bega, elevii spanioli și români au vizitat Facultatea de Fizică de la Universitatea de Vest și diverse
obiective culturale, istorice și turistice.
Cu câteva ore înainte de a părăsi România, duminică, 9 octombrie 2022, elevii spanioli de
la IES Frederica Montseny (din Burjassot, Valencia) s-au întâlnit cu elevii de la Liceul Teoretic
„Iulia Hasdeu‖ Lugoj pentru a trage concluziile acestei săptămâni deosebite. Lucrând în grupuri
mixte, elevii români și spanioli au comparat sistemele de educație din Spania și România, au vorbit
despre temerile și așteptările referitoare la mobilitatea elevilor de la Hasdeu la Valencia și și-au
făcut planuri de viitor.
Între 10 și 14 octombrie 2022, 15 elevi și patru profesori de la EPL de l‘Oise (Airion, Oise,
Franța) au participat la o mobilitate Erasmus la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj. Activitățile
de învățare din cadrul acestei mobilități au avut un puternic caracter practic și au contribuit la
dezvoltarea competențelor de comunicare în limba engleză și franceză a participanților. De
asemenea, elevii francezi au vizitat Timișoara și au participat la o excursie de o zi pe Cheile Nerei.
19
Mobilitatea elevilor din Franța la Hasdeu10-14 octombrie 2022
În prima zi a acestei mobilități, elevii francezi au vizitat școala-gazdă, au învățat câteva

cuvinte în limba română și au participat la ore de istorie, engleză și geografie, alături de elevii de la
HasdEU. În după-amiaza acestei prime zile, elevii francezi și români au vizitat Muzeul de Istorie,
Etnografie și Artă din Lugoj și cele mai importante obiective istorice din oraș.
Elevii de la EPL de l‘Oise aflați în vizită la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj și-au
petrecut dimineața celei de a doua zile a mobilității participând la diverse ore împreună cu elevii
români (geografie, fizică, biologie, limba engleză și chimie) și realizând activități practice, pe râul
Timiș, împreună cu experții stației hidrologice, precum și activități de descoperire a vegetației
specifice Banatului. La ora 10, oaspeții din Franța au fost primiți la Primăria Municipiului Lugoj.
În după-amiaza zilei de marți, 11 octombrie 2022, activitățile la care au participat elevii din
Franța și România au avut caracter cultural. Elevii ucraineni de la Hasdeu le-au prezentat câteva
dansuri ucrainene, iar mai apoi, în curtea liceului, s-a încins o horă. Mai apoi, mai mulți elevi
talentați ai școlii le-au prezentat colegilor din Franța o piesă de teatru. Ziua s-a încheiat cu o
vânătoare de comori culturale și arhitectonice prin Lugoj.
Miercuri, 12 octombrie 2022, elevii de la EPL de l‘Oise, împreună cu elevii Liceului
Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj au participat la o excursie în timpul căreia au vizitat barajul de la
Coșteiu, Parcul Dendrologic de la Bazoș, Universitatea de Științe Agricole „Regele Mihai‖ și au
învățat deapre diverse obiective culturale și istorice din Timișoara. De asemenea, elevii au vizitat
Sinagoga din Cetate din Timișoara, unde tinerii din cele două țări s-au întâlnit și au discutat cu
doamna Luciana Friedmann, președinta Comunității Evreiești din Timișoara. La întoarcerea din
excursie, elevii din Franța au participat la o demonstrație de dansuri bănățene susținută de elevii de
la Hasdeu.
20
Joi, 13 octombrie 2022, elevii din Franța aflați in vizită la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖
Lugoj, împreună cu colegii lor români, s-au aventurat pe Cheile Nerei, dorind să cunoască în
amănunt natura României. Soarele și peisajul fantastic au făcut ca această zi să fie una de neuitat.
Ultima zi a mobilității elevilor EPL de l‘Oise la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj a fost
vineri, 14 octombrie 2022. Deși, de dimineață, elevii francezi s-au alăturat elevilor de la HasdEU,
participând la orele de educație plastică, educație fizică și limba franceză, ultima zi a mobilității a
fost ziua bilanțului și evaluării. Elevii francezi și români au discutat despre rezultatele acestei
mobilități și au realizat produsele finale ale activității. Ziua s-a încheiat cu diverse jocuri și activități
sportive.
Activitățile de învățare prin cooperare cu parteneri europeni au continuat la Liceul Teoretic
„Iulia Hasdeu‖ în luna noiembrie 2022.
În perioada 7-16 noiembrie 2022, 8 elevi de la Instituto di Istruzione Superiore Vittorio
Emanuele II - Ruffini din Genova (Italia) au fost oaspeții elevilor de la Liceul Teoretic „Iulia
Hasdeu‖ Lugoj. Elevii români și italieni au învățat împreună participând la diverse lecții,
organizând o competiție de dezbateri și un concurs de talente. Elevii români și italieni au vizitat
orașele Alba Iulia și Timișoara, pentru a putea înțelege istoria Banatului și a Transilvaniei.
În prima zi în școala gazdă, luni, 7 noiembrie 2022, cei opt elevi de la Instituto di Istruzione
Superiore Vittorio Emanuele II - Ruffini au participat la exerciții de intercunoștere alături de colegii
lor români, au învățat câteva cuvinte în limba română și au descoperit istoria Lugojului și a Liceului
Teoretic „Iulia Hasdeu‖. După-amiaza, elevii italieni și români au vizitat Muzeul de Istorie,
Etnografie și Artă din Lugoj și câteva dintre cele mai vechi clădiri din oraș. Ziua s-a încheiat cu
câteva jocuri în echipă.
Marți, 8 noiembrie 2022, cei opt elevi din Italia aflați în vizită la Liceul Teoretic „Iulia
Hasdeu‖ Lugoj au învățat despre dezbateri, au vizitat Primăria din Lugoj, o expoziție de pictură a
profesorului Nopcea Silviu și au participat la un atelier de film. După prânz, elevii italieni,
împreună cu elevii de la HasdEu, au participat la o vânătoare de comori culturale prin Lugoj. Cele
mai bune echipe au fost premiate cu diplome și ciocolată.
Cei 8 elevi de la Instituto di Istruzione Superiore Vittorio Emanuele II - Ruffini s-au
implicat miercuri, 9 noiembrie 2022, într-o competiție de dezbateri alături de colegii lor din
România. După 6 meciuri puternice, desfășurate conform regulilor World Schools Debate,
competiția de dezbateri a fost câștigată de echipa formată din Cristina Buștean, Arianna De Marini
și Vlad Curtuiuș. Seara, elevii români și italieni implicați în mobilitate au susținut echipa de volei a
Lugojului la meciul desfășurat în Sala Sporturilor „Kurt Ghermănescu‖.
21
Mobilitatea elevilor din Italia la Hasdeu 7-16 noiembrie 2022
Joi, 10 noiembrie 2022, a fost a patra zi a mobilității elevilor de la Instituto di Istruzione

Superiore Vittorio Emanuele II - Ruffini la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj. În prima parte a
acestei zile, elevii italieni, alături de colegii din România, au asistat la ore de fizică, franceză,
germană, istorie, geografie și engleză. În după-amiaza zilei de joi, elevii italieni și români au
realizat un proiect pentru a comemora victimele din timpul „Nopții de Cristal‖ (9-10 noiembrie
1938), eveniment petrecut acum 84 de ani. Deoarece în timpul acestui eveniment naziștii au
incendiat câteva zeci de sinagogi în orașele din Germania, elevii implicați în proiect au creat replici
din carton care să amintească de evenimentul menționat. Cu produsele finale realizate, elevii au
realizat o expoziție pe holul liceului. Exponatele au fost luminate pentru a atrage atenția privitorilor.
Elevii de la Instituto di Istruzione Superiore Vittorio Emanuele II - Ruffini s-au implicat
vineri, 11 noiembrie 2022, alături de colegii români, în diverse activități artistice la Clubul Copiilor
din Lugoj. Elevii italieni și români au asistat la o piesă de teatru, au dansat și au cântat, au
improvizat, realizând diverse scenete, pe care le-au prezentat colegilor și s-au implicat în realizarea
unor jocuri de rol.
Sâmbătă, 12 noiembrie 2022, cei opt elevi de la Instituto di Istruzione Superiore Vittorio
Emanuele II - Ruffini și partenerii lor de la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj au participat la o
excursie la Alba Iulia și la castelul Huniazilor din Hunedoara. Elevii italieni și români au avut astfel
posibilitatea să descopere istoria Transilvaniei, începând de la epoca romană până la încoronarea
regelui Ferdinand și reginei Maria din 1922.
După o zi de odihnă, activitățile elevilor de la Instituto di Istruzione Superiore Vittorio
Emanuele II - Ruffini la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj au continuat luni, 14 noiembrie 2022.
22
Dimineața, elevii italieni au participat la lecții de biologie, TIC, desen și sport. La TIC, elevii au
învățat să creeze felicitări de Crăciun, iar la ora de educație plastică elevii au desenat ceea ce au
simțit în momentul activității. După-amiaza, elevii italieni și români au colectat deșeuri pe malul
Timișului, iar seara au învățat dansuri tradiționale ucrainene și românești și au participat la un foc
de tabără la Centrul de Tineret din Lugoj.
Cei opt elevi de la Instituto di Istruzione Superiore Vittorio Emanuele II - Ruffini și
partenerii lor de la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj au participat marți, 15 noiembrie 2022, la
o excursie la Timișoara. Aici, elevii au vizitat Muzeul Satului, Universitatea de Vest Timișoara,
Experimentariumul, Piața Victoriei și Piața Unirii. Excursia desfășurată în orașul de pe Bega le-a
oferit elevilor italieni posibilitatea să ia contact cu istoria și cultura specifică Banatului.
Miercuri, 16 noiembrie 2022, în ultima zi a mobilității, elevii de la Instituto di Istruzione
Superiore Vittorio Emanuele II - Ruffini și-au asumat rolul de profesori și și-au ajutat colegii
români la orele de italiană. După-amiaza, elevii români și italieni s-au implicat în diverse activități
de evaluare a mobilității, discutând despre asemănările și diferențele dintre învățământul românesc
și cel italian și despre aspectele pozitive ale proiectului la care au participat. Ziua s-a încheiat cu un
concurs cu premii și cu o fotografie de final.
În perioada 7-11
noiembrie 2022, trei elevi au
reprezentat Liceul Teoretic „Iulia
Hasdeu‖ la mobilitatea
desfășurată la Rupprecht-
Gymnasium din München
(Germania). La acest proiect,
implementat de școala bavareză
cu titlul „Uni.e.s dans la diversité‖,
cu limba de comunicare franceză,
Mobilitate în Germania, 7-11 noiembrie 2022 pe lângă elevii români și germani,
au participat și elevi din Belgia și Franța. În cadrul acestei mobilități Erasmus+ dedicată înțelegerii
diversității, elevii de la Hasdeu și-au dezvoltat capacitățile de comunicare în limba franceză și
competențele civice.
Obiectivul principal al proiectului îl reprezintă conștientizarea acelor valori fundamentale
ale umanității necesare coexistenței armonioase, bazate pe acceptare și respect reciproc. Elevii
implicați au vizitat și numeroase expoziții artistice și au participat la o excursie la Castelul
Neuschwanstein.
23
Prima zi a fost dedicată diversității sociale („Vivre avec un handicap‖), diversității

individuale („Défendre ses valeurs. Le Mémorial de la Rose blanche‖) și diversității europene
(„Connaître des spécialités régionales‖).
Cea de a doua zi a mobilității la Rupprecht-Gymnasium din München a fost dedicată
diversității individuale. Elevii de la HasdEU, alături de colegii lor din Germania, Franța și Belgia,
au învățat despre regele Ludovic al II-lea al Bavariei, în cadrul activității „Louis II de Bavière, un
roi pas comme les autres‖ și despre diversitatea școlară în cadrul activității „Presenter son lycée‖.
Activitățile de învățare au continuat cu un atelier artistic despre „Diversité‖, animat de Miren
Uharte Huertas (Spania) și Francesca Assenato (Italia). După-amiaza celei de a doua zile a fost
dedicată diversității culturale, elevii participanți la mobilitate vizitând Königsplatz și Pinakothek
der Moderne.
A treia zi a mobilității în Germania, 9 noiembrie 2022, a fost dedicată activităților practice.
Elevii români au învățat despre istoria și cultura germană vizitând Castelul Neuschwanstein,
castelul lui Ludovic al II-lea al Bavariei (Le Château de Louis II de Bavière). Participând la această
vizită, elevii au avut șansa de a cunoaște mai bine viața acestui rege („pas comme tous les autres‖).
În cea de-a patra zi a mobilității din Germania, cei trei elevi de la Liceul Teoretic „Iulia
Hasdeu‖ au lucrat pe grupe alături de colegii lor din Europa, în cadrul unui atelier artistic pe tema
diversității și au învățat despre diferențele și asemănările dintre sistemele de învățământ din care
provin. De asemenea, tot în această zi, elevii români au participat la ore de franceză, engleză,
italiană, germană, latină și muzică în școala-gazdă.
În ultima zi a mobilității la Rupprecht-Gymnasium din München, elevii de la Liceul Teoretic
„Iulia Hasdeu‖ Lugoj au participați la diverse activități de evaluare a proiectului. Alături de colegii
din Germania, Franța și Belgia, cei trei elevi români au realizat produsele finale ale mobilității.
Împărțiți pe grupe, elevii au realizat mai multe blazoane cu tema „Diversitate‖, cel mai bun fiind
proclamat blazonul proiectului, în urma unui vot.
În a doua parte a zilei, elevii au vizitat expoziția JR: Chronicles la Kunsthalle din München.
Implicându-se în acest proiect, elevii de la Hasdeu și-au dezvoltat abilitățile de comunicare în
limba franceză, au învățat informații despre istoria, cultura și civilizația germană, au descoperit
importanța diversității și, astfel, și-au îmbunătățit abilitățile civice.
Între 14 și 18 noiembrie 2022, 10 elevi de la HasdEu au participat la o mobilitate în Spania
la IES Federica Montseny din Burjassot. Elevii români și spanioli au participat împreună la diverse
lecții, dar și la numeroase activități practice. Astfel, elevii români au luat parte la un curs de
navigație, la un curs de dans spaniol și la un workshop de preparat Paellas. De asemenea, elevii de
la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ au vizitat orașul Valencia și impresionantul „City of Arts and
24
Science‖ („Orașul artelor și științei) din Valencia. Implicându-se în aceste activități, elevii de la
HasdEU și-au dezvoltat capacitățile de comunicare în limba engleză și au învățat despre cultura și
civilizația spaniolă.
Luni, 14 noiembrie 2022, a fost prima zi a mobilității celor zece elevi ai Liceului Teoretic
„Iulia Hasdeu‖ Lugoj la IES Federica Montseny din Burjassot (Spania). Elevii români au vizitat
şcoala parteneră și au participat la mai multe ore (biologie, ştiințe, economie, muzică). Tot în
această zi, liceenii din Lugoj au vizitat Primăria din Burjassot, unde au fost întâmpinați de către
primar şi consilierii locali. În a doua parte a zilei, elevii români și partenerii lor spanioli au fost
împărțiți pe echipe mixte și s-au implicat într-un joc care a avut ca scop descoperirea a 12 obiective
istorice și culturale din Valencia.
În cea de-a doua zi a acestei mobilități, cei zece elevi ai Liceului Teoretic „Iulia Hasdeu‖
Lugoj implicați în mobilitatea IES Federica Montseny din Burjassot (Spania) au participat la un
curs de navigație la Escola Municipal de Vela din Valencia. După-amiaza, elevii români și spanioli
au participat la diverse activități sportive desfășurate pe plaja Mării Mediterane.
Miercuri, 16 noiembrie 2022, elevii de la HasdEU implicați în mobilitatea Erasmus+ din
Spania au vizitat „City of Arts and Science‖, împreună cu colegii lor spanioli de la şcoala IES
Federica Montseny din Burjassot. În acest centru expozițional, elevii români și spanioli au văzut
diferite expoziții, modele şi machete
cum ar fi pendulul lui Foucault,
structura ADN, premiile Nobel pentru
astronomie şi biologie. În timpul
vizitei, elevii implicați au participat la
un workshop având ca temă
electricitatea şi magnetismul, iar mai
apoi au vizionat un film documentar
despre descoperirile lui Charles
Darwin în planetariul Hemisphere.
Mobilitate în Spania, 14-18 noiembrie 2022 Joi, în a patra zi a mobilității
Erasmus+ la care au participat elevii Liceului Teoretic „Iulia Hasdeu" Lugoj în Spania, aceștia au
asistat la diferite ore alături de elevii şcolii IES Federica Montseny din Burjassot. De-a lungul
dimineții, elevii spanioli și români au învățat împreună engleză, fizică, spaniolă şi matematică.
După-amiaza, elevii români au învățat să danseze dansuri tradiționale spaniole din zona Valenciei.
Vineri, 18 noiembrie 2022, în ultima zi a mobilității elevilor de la Liceul Teoretic „Iulia
Hasdeu‖ Lugoj la IES Federica Montseny din Burjassot, aceștia au participat la lecții de engleză și
25
valenciană (dialectul vorbit în zona Valenciei) și au descoperit particularitățile culinare spaniole la

un workshop la care au preparat Paella. Participând la aceste activități, elevii de la HasdEU și-au
dezvoltat capacitățile de comunicare în limba engleză și au învățat despre cultura și civilizația
spaniolă. În a doua parte a zile s-au desfășurat activități dedicate evaluării mobilității.
În aceeași perioadă (14-18 noiembrie 2022), șapte elevi de la Liceului Teoretic „Iulia
Hasdeu‖ Lugoj au participat la o mobilitate Erasmus+ la Istituto di Istruzione Superiore Merloni
Miliani din Fabriano (Ancona, Italia). Alături de colegii italieni, elevii români și-au dezvoltat
competențele civice și de comunicare în limba engleză participând la diverse activități de învățare
din liceul-gazdă. Elevii implicați în această mobilitate au vizitat diverse instituții culturale din
Fabriano, orașele Perugia și Gubbio, dar și impresionanta peșteră Frasassi din Genga.
Luni, 14 noiembrie 2022, cei 7 elevi de la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj care au
participat la mobilitatea Erasmus+ la Istituto di Istruzione Superiore Merloni Miliani din Fabriano
și-au început ziua cu o întâlnire de bun venit cu directorul, elevii și profesorii școlii-gazdă. Ziua a
continuat cu vizitarea școlii și cu „Geometrik‖, un joc matematic în care elevii și-au folosit
cunoștințele de geometrie. În după-amiaza zilei de luni, elevii români, ghidați de elevii italieni, au
vizitat partea medievală a orașului Fabriano și un muzeu de artă renascentistă.
Marți, în cea de-a doua zi a mobilității elevilor de la HasdEU la Istituto di Istruzione
Superiore Merloni Miliani din Fabriano, aceștia au participat la diverse ore în cadrul școlii-gazdă,
unde au învățat să deseneze obiecte tridimensionale cu ajutorul computerului și să creeze modele de
haine. Activitățile au continuat cu workshop-ul „Being a teenager in Romania and Italy: daily life,
school, hobbies‖, în timpul căruia elevii români și italieni au discutat despre viața lor de zi cu zi,
încercând să sesizeze asemănările și deosebirile dintre viața adolescenților din România și Italia.
După-amiaza, elevii au vizitat „Handmade Paper Museum‖ („Muzeul hârtiei realizate manual‖) din
Fabriano, oraș cunoscut și ca „orașul hârtiei făcute manual‖. La acest muzeu, elevii au asistat la o
demonstrație a modului în care se realiza hârtia în Evul Mediu.
Și miercuri, 16 noiembrie 2022, a fost o zi plină pentru elevii de la Liceul Teoretic „Iulia
Hasdeu‖ Lugoj care au participat la o mobilitate Erasmus+ la Istituto di Istruzione Superiore
Merloni Miliani. Dimineața, elevii români și italieni au descoperit istoria Italiei și istoria orașului
Fabriano și au făcut paralele cu istoria României și istoria orașului Lugoj, iar mai târziu au
participat la un workshop în care au învățat să facă hârtie (handmade paper) în unul dintre
laboratoarele școlii. După-amiaza, elevii au vizitat impresionanta peșteră Frasassi din Genga.
Joi, 17 noiembrie 2022, elevii de la HasdEU aflați în Italia au vizitat orașele italiene Perugia
și Gubbio. Împreună cu partenerii lor de la Istituto di Istruzione Superiore Merloni Miliani din
Fabriano (Ancona, Italia) elevii români au putut învăța despre cultura italiană și despre istoria
26
peninsulei. Atât la Perugia, cât și la Gubbio, elevii au vizitat ruine antice (etrusce și romane) și
numeroase clădiri reprezentative din Evul Mediu și din Renaștere.
Ziua de vineri a mobilității celor 7 elevi de la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj la
Istituto di Istruzione Superiore Merloni Miliani din Fabriano a fost dedicată activităților practice.
Elevii de la HasdEU și-au dezvoltat capacitățile de comunicare în limba engleză participând la ore
de chimie, unde au făcut numeroase experimente, informatică, design și sport. În a doua parte a zile
s-au desfășurat activități dedicate evaluării mobilității. Elevii români și elevii italieni au discutat
despre ceea ce au învățat în această săptămână și despre cum vor continua colaborarea în viitor.
Deoarece elevii din Fabriano
merg la școală și sâmbăta și avionul
celor 7 elevi de la Liceul Teoretic „Iulia
Hasdeu‖ Lugoj pleca târziu, elevii
români și italieni au organizat o serie de
activități de final și în 19 noiembrie
2022. Astfel, liceenii de la HasdEu și
IIIS Merloni Miliani din Fabriano au
realizat un poster în care au menționat Mobilitate în Italia, 14-18 noiembrie 2022
cele mai importante momente ale mobilității și au făcut schimb de cadouri (obiecte create în timpul
mobilității). Înainte de plecarea spre casă, într-o festivitate impresionantă, gazdele le-au oferit
elevilor de la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj diplomele de participare.
Ar mai fi foarte multe de spus despre aceste mobilități Erasmus+ din 2022, dar, pentru noi,
cel mai important lucru a fost că am întâlnit oameni minunați, grijulii, implicați, buni. Peste tot ne-
am simțit ca și cum ne-am reîntâlnit cu niște prieteni vechi, deși nu ne-am mai văzut niciodată.
Partenerii noștri s-au implicat 100% și au făcut totul pentru ca noi să ne simțim bine.
În timpul acestor mobilități, elevii de la Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu‖ Lugoj au fost
preocupați să transmită colegilor spanioli, germani, belgieni, francezi și italieni informații despre
istoria, cultura și civilizația românească.
Implicându-se în acest proiect, elevii lugojeni au reușit să-și dezvolte abilitățile de
comunicare în limba engleză și franceză, capacitatea de a lucra în grupuri diverse, competențele
civice, precum și cunoștințele despre cultura și civilizația europeană. Profesorii care au participat la
cursuri de perfecționare în cadrul acestei acreditări și-au îmbunătățit competențele de predare cu
ajutorul unor metode interactive și abilitățile de consiliere a elevilor.
27
INSTRUMENTE DIGITALE UTILE ÎN PROCESUL DE

PREDARE-ÎNVĂȚARE
Prof. ȚUICU DANIELA LILIANA, Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși”, Bucureşti
În secolul XXI, tehnologiile ocupă un loc tot mai important în viața cotidiană, iar
tehnologizarea procesului educațional este inevitabilă. Acest proces a fost grăbit în ultimii ani de
pandemia COVID-19 și trecerea la învățământul online. Într-un pas mai lent, sau mai alert
utilizarea tehnologiilor digitale în procesul educațional duce la schimbare și îmbunătățirea
sistemului educațional.
Utilizareatehnologiilorinformaționaleînprocesulinstruiriiși a diferitelorforme de E-learning,
creșteeficiențaprocesului de predare-învațare-evaluare.
Perioada pe care o traversăm reprezintă pentru noi toți mai mult decât o provocare obișnuită,
întregul nostru stil de viață este pus la îndoială pe o durată nedeterminată. Tot ceea ce înseamnӑ
proces de predare-învӑțare-evaluare a redevenit în atenția noastră sub titulatura de proces
educațional la distanță. Cu toții am fost nevoiți să ne mutăm activitatea în mediul on-line și am
făcut cunoștintă cu aplicații care faciliteazӑ învățarea la distanță.
Învățarea în mediulvirtual este cao,,școală altfel‖, o școală care secaracterizează prin
diversitate și complexitate. Resurselewebcontribuiela schimbarea tipului depredare dintr-unmodel
static într-unul dinamic,în carejoculețesimple cu potrivirede cuvinte,puzzle-uri, quiz-uri șimulte
altetipuri deaplicații pot susține într-unmod atractivînvățarea. În situațiaîn caream fostnevoiți ca
predarea săo facemprin intemediul mijloacelor digitale,am constatatcă folosirea unorjocuri
didacticeinteractive în cadrulorelor prinintermediul unor aplicații digitaleduc laîmbunătațirea
rezultatelor școlareale elevilor.
Platformele de învățare online, sau așa numitele platforme e-learning, sprijină procesul de
învățare individuală și permit utilizatorilor să acceseze o serie de surse de informare sau de medii
online de dezbatere pe teme diverse.Acest tip de platforme este destinat învățării active din partea
elevilor, având în vedere că noile generații sunt obișnuite cu lucrul pe calculator. Ca profesori
putem să utilizăm această abilitate a elevilor pentru a-i determina să-și folosească constructiv timpul
liber, cu activități specifice fiecărei discipline.
Platforma educaţională WordWall este una din acele platforme care vin în ajutorul cadrului
didactic pentru a face o lecţie mai interactivă. Ni se propun mai multe forme de joc, chiar şi
realizând o activitate, elevul are opţiunea să-şi schimbe aspectul jocului, condiţiile rămânând
aceleaşi; această platformă încadreză cu succes toate categoriile de vârstă, vine cu opţiuni diferite
28
de a crea şi a dezvolta creativitatea. Aplicația Wordwall este o aplicație utilăpentru crearea

activităților, exercițiilor interactiveși distractive pentru copii. Este interesantă prin faptulcă
eleviipercep aceste exerciții cadrept jocuri,dar prinaceste jocuri le dezvoltămcompetențe, leformăm
aptitudini și deprinderiutile.
Aplicația LearningApps este o aplicație concepută pentru a sprijini procesele de predare.
Este un instrument potivit pentru a fi utilizat în cadrul lecțiilor online cât și offline și poate fi folosit
la oricare etapă a lecției. De asemenea, platforma oferă posibilitatea de a crea conturi pentru clasele
de elevi, în care elevii au posibilitatea de a realiza sarcinile și rezolva exercițiile digitale propuse de
către cadrul didactic. Respectiv, cadrul didactic are posibilitatea de a vizualiza corectitudinea
realizării sarcinii propuse, timpul realizării sarcinii și numărul elevilor care au realizat sarcina
corect.
WordArt este o aplicație care realizează ușor un „nor de cuvinte- un mod de reprezentare
vizuală a unui text sau a unui șir de cuvinte, în care, de obicei, semnificația unui element-cuvânt
este relevată de mărimea acestuia relativă la celelalte elemente. Poate fi un instrument pentru
analiză de conținut sau pentru crearea unui suport pentru prezentare de conținut, în formă grafică –
statică sau interactivă.Avantajul aplicației WordArt (față de Wordle, de exemplu) este că se pot
realiza mai multe forme de nori de cuvinte .
Khoot! este o aplicație ușor de utilizat, îndrăgită de către elevi. Este accesată de către
aceștia de pe dispozitivul mobil sau intrând pe site-ul kahoot.it, în acest caz putând fi folosit și
calculatorul sau laptopul. Este foarte important faptul că elevii percep utilizarea acestei aplicații ca
pe un joc, ei nu simt că sunt evaluați, sunt relaxați și dornici de a interacționa și mai mult cu
tehnologia digitală în mediul școlar, în educație.Avantajul aplicației Kahoot! este că antrenează
elevii în activități rapide de evaluare de cunoștințe: test, quiz.
LIVRESQ este un editor de resurse educaționale în format digital. Acesta
facilitează crearea de lecții interactive, ce conțin texte, galerii de imagini, animații, audio, video,
quiz-uri și alte elemente, fără a fi necesare cunoștințe de programare.Lecțiile realizate în LIVRESQ
pot fi descărcate pentru a fi folosite offline sau pot fi partajate pe internet foarte ușor prin
Biblioteca LIVRESQ, copiii putând avea acces la ele de pe orice tip de dispozitiv smart (telefon,
tabletă, PC). Consider că platforma LIVRESQ este școala în care gândurile se pot proiecta pe
ecrane, cromatic și imagistic și în care cadrul didactic este regizorul care jonglează cu creație, artă,
inventivitate și comunicare prin idei, viziuni. Cu ajutorul editorului livresq am realizat lecții
interactive interesante, îndrăgite și apreciate de copii, în care învățarea devine mult mai ușoară și
mai plăcută, accentul în demersul didactic punându-se pe elev.
29
Mentimeter- permite cadrului didactic să interacționeze cu elevii în timp real. Este o

aplicație cu ajutorul căreia putem realiza feedback-ul la sfârșitul orei, folosind telefonul sau orice alt
dispozitiv.
Padlet- cadrul didactic poate crea clase pe această platformă, poate discuta, adăuga imagini,
mesaje, link-uri, documente. Poate fi folosit ca instrument pentru portofoliile elevilor ce pot fi apoi
distribuite părinților.
Genially- o platformă cu ajutorul căreia putem realiza prezentări, crea conținuturi de
învățare, resurse educaționale interactive, hărți, infografice, teste, chestionare. Se poate lucra în
grup la un proiect prin utilizarea unui link ce se distribuie participanților.
Învățarea trebuie să continue dincolo de școală cu aceste instrumente online accesibile
tuturor. Cu multă determinare, putem face progrese împreună și, mai mult decât oricând, putem
încuraja elevii să învețe și să lucreze independent. Se spune că cel mai bun instrument este cel pe
care oamenii îl vor folosi. În contextele online, implicarea este absolut esențială și aceste
instrumente trebuie să creeze o interacțiune umană mai profundă și mai semnificativă. Produsele
elevilor sunt cea mai bună dovadă a calității educaționale, iar creativitatea pe care tehnologia îți
permite să o exprimi este ceva despre care profesori din diverse colțuri ale lumii vorbesc în mod
constant într-un sens pozitiv.
De-a lungul anilor se vorbea adesea despre revoluționarea sistemului de învățământ. Însă,
adevărata revoluție în sistemul de învățământ, în stadiu incipient, s-a produs ca urmare a unei crize
pandemice sanitare, afectând populația la nivel mondial. Practic, am fost forțați să oferim o educație
de calitate la distanță, folosind mijloacele digital multimedia.
Referințe bibliografice:
1. https://digitalnation.ro/profesor-online/
2. https://www.teachthought.com/the-future-of-learning/12-principles-of-modern-learning
3. https://revistacariere.ro/inspiratie/educatie/scoala-online-intre-provocare-si-schimbare/
RELAȚIA PARTENERIALĂ ȘCOALĂ-FAMILIE-COMUNITATE

Prof. PASCAL ALEXANDRU-DANIEL, Colegiul Național „Traian Doda”, Caransebeș
Prin misiune, rol și obiective strategice, școala, în calitate de prestator de servicii

educaționale, nu poate să-și satisfacă menirea în afara parteneriatului cu familia și comunitatea.
Școala și familia urmăresc același scop educativ formarea copiilor pentru viață, spre a deveni utili
societății.Pentru realizarea acestui scop este necesară unitatea de acțiune, concordanța dintre
mijloacele specifice de influențare folosite de aceste două instituții sociale fundamentale
Colaborarea şcolii cu familia este necesară și în vederea unei informări reciproce cu privire la
30
dezvoltarea copilului, la gradul lui în mediul școlar. Informarea și formarea părinților în ceea ce
privește școlaritatea copilului presupune, cel puțin, ca fiecare părinte să cunoască: obligațiile legale
privind educația copilului; drepturile de care dispune pentru educația copilului; importanța atitudinii
lui pentru reușita școlară a copilului; metodele de colaborare cu școala. În acest scop este necesarăo
relaționare optimă și pozitivă între profesori și părinți, prin abilitarea profesorilor și pregătirea
părinților pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; pentru reușita acestui deziderat
școlile trebuie să asigure asociațiilor de părinți, cât și fiecărui părinte în parte asistența necesară.
Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorința de a ajuta elevii să
aibă succes la școală și, mai târziu, în viață. Părinții au un rol esențial în sprijinirea educației
copiilor prin colaborarea cu școala și comunitatea. Serviciile de consiliere școlară pot sprijini
crearea unor parteneriate eficiente școală-familie-comunitate, contribuind la depășirea barierelor
culturale,psihologice și sociale, care pot limita sau bloca colaborarea dintre școală, familie și
comunitate. Parteneriatul este abordat ca o relație prin intermediul căreia personalul școlii implică
familia și alți membri ai comunității în vederea susținerii copiilor pentru a avea succes școlar.
Acesta presupune colaborarea între personalul școlii și familii, membrii comunității, organizații,
spre exemplu: companii, biserică, biblioteci, servicii sociale, etc. pentru a implementa programe și
activități în beneficiul elevilor.
Literatura de specialitate menționează următoarele tipuri de parteneriate: programe de
mentorat, centre pentru părinți, membri ai familiei/ ai comunității ca asistenți ai profesorilor;
programe de voluntariat; vizite la domiciliu; programe de educație a părinților; parteneriate școală -
comunitatea de afaceri; părinți și membri ai comunității implicați în managementul școlii; programe
de tutorat. În acest sens, sunt necesare o serie de comportamente de rol definitorii parteneriatelor,
care sunt în același timp specifice consilierii școlare: sprijin pentru familii, părinți și comunitate în
organizarea unor programe de suport pentru elevi; colaborarea cu diferite servicii comunitare;
oferirea de ateliere și seminarii de educație parentală; colaborarea cu organizații și companii; vizite
la domiciliu. Cercetările analizate arată că implicarea familiei în parteneriatul cu școala contribuie
la îmbunătățirea rezultatelor, frecvenței școlare și la dezvoltarea responsabilității elevilor pentru
activitățile școlare. Pe baza acestor rezultate, în școli seimpune o regândire a rolului familiei și
implicării comunitare în sprijinul părinților și în beneficiul elevilor. Tipologia beneficiilor implicării
include: pentru copii: performanță academică, atitudini șicomportament, prezență, adaptare și
implicare școlară, rata promovabilității; pentru părinți: atitudini pozitive față de școală, relații mai
bune între copii și părinți; pentru profesori: motivație crescută pentru îmbunătățirea metodelor
educative; pentru comunitate: sprijin crescut din partea comunității. De asemenea, programele
31
eficiente de parteneriat au permis implicarea activă în educația copiilor, a unor părinți din toate
mediile, indiferent de statutsocio-economic, mediu de viață sau număr de membri ai familiei.
Analizându-se implicareapărinților și calitatea achizițiilor copilului s-a observat că
implicarea se realizează numai atunci când performanțele copilului sunt percepute ca fiind
insuficiente de către părinți sau școală și de aceea, implicarea este o reacție la performanțele slabe și
comportamentul negativ al copilului. Participarea părinților este, de asemenea, adesea considerată
una dintre cele mai importante caracteristici ale uneișcoli eficiente Pe lângă efectele pozitive ale
participării părinților asupra achizițiilor elevilor, alte studii au identificat și efecte pozitive legate de
adaptarea socială a copiilor, vizând aspecte, precum: comportamentul, motivația și competențele
sociale ale copiilor, relația dintre elevi și profesori, relațiile dintre copii. Cu toate acestea, școlile
tind să aibă obiective generale șinu foarte concrete în ceea ce privește implicarea părinților. Mai
mult, implicarea părinților nu este o prioritate în multe școli, iar politicile actuale, cu referire la
acest aspect nu sunt sistematic evaluate. Se observă o importanță scăzută acordate evaluării
riguroase prin abordare longitudinală a parteneriatelor pentru a determina măsura în care acestea
reduc problemele identificate la nivelul școlii și comunității. În timp ce valoarea parteneriatului
școală - familie este general acceptată, acesta nu poate fi întotdeauna implementat cu ușurință și
eficiență. Aceasta se datorează diferențelor de percepție despre contextși conținut între participanți,
lipsei unei definiții mai clare în literatură a ceea ce înseamnă implicarea părinților, lipsei unor relații
echivalente între părinți și profesori sau barierelor legate de implicarea părinților, precum lipsa de
timp a acestora.
Lipsa cunoștințelor și abilităților pentru a realiza astfel de colaborări de succes reprezintă o
barieră importantă. Pe de o parte, părinții au nevoie de ghidare din partea profesorilor pentru
dezvoltarea copiilor lor. Pe de altă parte, profesoriisolicită cooperarea părinților, în condițiile în care
nu au abilitățile necesare pentru a sprijini efectiv această implicare. Implicarea părinților sau a
tutorilor în experiențele școlare ale copiilor este esențială pentru succesul elevilor și eficacitatea
programelor de consiliere școlară.
Colaborarea părinților cu școala are efecte pozitive pentrucopii: rezultate școlare mai bune,
abilități îmbunătățite de citire și scriere, rată de prezență la școală mai bună, mai puține probleme
comportamentale. Din acest motiv, implicarea părinților reprezintă o modalitate de a ajuta copiii în
tranziția acestora prin adolescență, cu efecte pozitive semnificative. În ciuda diferitelor studii și
politici care militează pentru implicarea părinților în educație, implementarea lor în școală nu este
un proces ușor și cu rezultate garantate, în special în cazul familiilor care provin din medii socio-
economice dezavantajate. Barierele pe care le întâmpină părinții cu venituri mici sugerează că
școlile trebuie să dezvolte o nouă abordare pentru implicarea acestor părinți. Majoritatea
32
cercetărilor analizate au investigat de obicei, opiniile părinților și profesorilor despre relația

familie - școală, dar există puține studii care au analizat opiniile copiilor. Există autori care au scos
în evidență faptul că viziunea și considerațiile copiilor despre cooperarea între familie și școală ar
trebui să fie luate în considerare în elaborarea programelor școlare, în formarea profesorilor și în
practica de zi cu zi. Rezultatele unora dintre cercetările analizate au arătat căpregătirea profesorilor
nu este suficientă și că aceștia au nevoie de competențe noi pentru a interacționa mai eficient cu
părinții, subliniindu-se importanța explorării percepțiilor părinților și profesorilor asupra rolurilor,
conținuturilor și contextului colaborării dintre aceștia. Rezultatele acestei explorări ar trebui să fie
utilizate în conceperea programelor de formare a profesorilor și în cadrul unor metodologii ale
școlilor, prin intermediul cărora să se asigure un cadru pentru dezvoltarea relațiilor școală - familie.
Dar în ciuda participării la programe de formare, care includ teme legate de comunicarea cu părinții,
viitorii profesori dețin competențe scăzute de comunicare cu părinții și în general, nu se simt
pregătiți să interacționeze cu aceștia. De asemenea, s-a constatat că atitudinile viitorilor profesori
față de părinți sunt pozitive, dar nu ca urmare a participării acestora la formarea inițială, ci mai
degrabă bazate pe biografia personală.
A fost subliniată importanța unor strategii dezvoltate de către școli pentru un parteneriat
eficient școală - familie. Acestea includ o serie de elemente, precum: dezvoltarea unei viziuni cu
privire la implicarea părinților, creșterea vizibilității și accesibilității echipei școlare prin crearea
contactelor școală - părinți, valorizare și atenție la cerințele părinților, conectare la aspecte
considerate importante de către părinți și cu care aceștia au afinități, prin conștientizarea aspectelor
familiare, atenție la calitatea comunicării dintre școală și părinți, acordare de timp și spațiu
părinților pentru a participa la activitățile școlii.
Au fost evidențiate și o serie de bariere de ordin psihologicși cultural, întâmpinate de
profesori în comunicarea cu părinții. Pentru a-i sprijini pe profesori să intre în contact cu părinți din
diferite medii, comunicarea profesor - părinte ar trebui integrată într-o perspectivă mai amplă
asupra diversității în educație, și nutratată drept un subiect izolat în cadrul formării. Evoluțiile
rapide din viața socială generează o cerere de continuare a proceselor de reînnoire a cunoștințelor,
deprinderilor și valorilor pe durata întregii vieți.
Din perspectiva unei analize sistemice, educația părinților apare ca o dimensiune a educației
permanente, în care școala este un mediu social organizatoric ce asigură dezvoltarea universului
copilului dincolo de constrângerea parentală și de dependența maternă. Educația este cea care
desăvârșește ființa umană, educație pe care copilul o primește în familie, în școală și de la
comunitate Relația școală-familie-comunitate este una în care fiecare factor interrelaționează cu
ceilalți, de aceea subliniem importanța consensului factorilor implicați.
33
PARTICULARITĂȚI METODICE SPECIFICE UTILIZĂRII

JOCULUI DIDACTIC ÎN ORA DE EDUCAȚIE FIZICĂ LA
CLASELE PRIMARE
Prof. PASCAL FLOAREA, Colegiul Național „C.D. Loga”, Caransebeș
Jocul didactic reprezintă o metodă de învățământ în care predomină acțiunea didactică

simulată. Această acțiune valorifică la nivelul instrucției finalitățile adaptative de tip recreativ
proprii activității umane în general, iar în anumite momente ale evoluției sale ontogenetice în mod
special.
Psihologia jocului evidențiază importanța activării acestei metode mai ales în învățământul
preșcolar și primar. Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci direcții de
dezvoltare, orientate de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase, de la grupurile instabile
spre grupurile tot mai stabile, de la jocurile fără subiect spre cele cu subiect, de la șirul de episoade
nelegate între ele spre jocul cu subiect și cu desfășurare sistematică, de la reflectarea vieții
personale și a ambiantei apropiate, la reflectarea evenimentelor vieții sociale. Aceasta metodă
dinamizează acțiunea didactică prin intermediul motivațiilor ludice care sunt subordonate scopului
activității de predare-învățare-evaluare într-o perspectivă pronunțat formativă.
Valorificarea pedagogică a resurselor ludice asigură evoluția jocului didactic la niveluri
metodologice situate și dincolo de sfera învățământului preșcolar și primar. Jocurile de simulare
proiectează astfel diferite situații de învățare bazate pe elemente și relații virtuale de conflict, de
decizie, de asumare de roluri etc., care angajează capacitatea de acțiune a elevului, spiritul său de
competiție, posibilitățile sale de explorare euristică a realității. Asemenea obiective formative devin
realizabile prin intermediul: jocului de roluri, jocului de arbitraj, jocului de reprezentare a
structurilor, jocului de competiție, jocului managerial etc. În general, jocurile au o contribuție
complexă la îndeplinirea obiectivelor educației fizice. Spre deosebire de celelalte grupe de mijloace
folosite în pregătirea elevilor, ele prezintă următoarele particularități: permit manifestarea și
dezvoltarea complexă și simultană a deprinderilor motrice de bază sau specifice, a calităților
motrice; jocul permite manifestarea largă a independenței în acțiuni, particularitate specifică tuturor
formelor lui de organizare; jocurile favorizează dezvoltarea creativității și inițiativei; jocurile permit
dezvoltarea spiritului de competitivitate; jocurile nu permit o dozare precisă a efortului și nici o
reglementare strictă a execuțiilor tehnice.
Jocul reprezintă un ansamblu de acțiuni și operațiuni care urmăresc obiective de pregătire
intelectuală, tehnică, morală, fizică a copilului. Incorporat în activitatea didactică, elementul de joc
34
imprimă acesteia un caracter mai viu și mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bună dispoziție
funcțională, de veselie și bucurie,de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei și a plictiselii, a
oboselii.
Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care cadrul didactic consolidează,
precizează și chiar verifică cunoștințele elevilor, pune în valoare și chiar antrenează capacitatea lor
creatoare. Atunci când jocul este utilizat în procesul de învățământ dobândește funcții
psihopedagogice semnificative,asigurând participarea activă a elevului lecții, sporind interesul de
cunoaștere față de conținutul lecției. O dată cu împlinirea vârstei de 6 ani , în viața copilului începe
procesul de integrare în viața socială luând contact cu nou mediu necunoscut - mediul școlar. Acest
contact trebuie interpretat ca o necesitate obiectivă impusă de cerințele instruirii și dezvoltării sale
multilaterale, prin alocarea unui buget mai mare de timp școlii, activității de învățare,care devine
astfel o preocupare majoră. În programul zilnic al elevului intervin schimbări impuse de ponderea
pe care o are acum școala, schimbări care nu diminuează însă dorința lui de joc, jocul rămânând o
problemă majoră în perioada copilăriei.
Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare și se
succed în ordinea implicată de logica cunoașterii și a învățăturii. În acest caz, intenția principală a
jocului nu este divertismentul, rezultat din încercarea puterilor, ci însușirea de competențe,
priceperi și abilități, acțiune ce pregătește copilul pentru muncă și viață. Pentru a se atinge aceste
scopuri, jocul didactic trebuie să fie instructiv, să le consolideze și completeze bagajul motric.
Pentru valorificarea superioară a valențelor multiple sub raport instructiv-educativ, pentru a asigura
manifestarea deplină a influențelor benefice asupra elevilor, jocurile de mișcare trebuie organizate
corespunzător unor criterii riguroase:
Selectarea jocului, alegerea jocurilor din cadrul unei lecții sau a unui ciclu de lecții se va
face în concordanță cu : obiectivele urmărite; efectivul și compoziția pe sexe; locul de desfășurare
(în aer liber, în sală); factorii de climă (sezonul); particularitățile morfo-funcționale și psiho-fizice
ale participanților; durata și materialele necesare.
Pregătirea spațiului de joc, se va avea în vedere alegerea, amenajarea și asigurarea terenului
de joc, astfel încât acesta să îndeplinească standardele cerute în legătură cu igiena suprafeței și
materialelor folosite, dimensiuni, marcaje, etc.
Pregătirea materialelor necesare desfășurării jocului, în alegerea și pregătirea materialelor
folosite se va ține cont ca acestea să fie adecvate și accesibile: formă și dimensiune; greutate și
înălțime; atractive și stimulative; număr corespunzător.
Formarea echipelor și repartizarea sarcinilor de joc, formarea echipelor si repartizarea
sarcinilor de joc va avea în vedere următoarele: numărul participanților; sexul participanților;
35
înălțimea și greutatea; nivelul de pregătire al componenților; alegerea sau numirea căpitanilor de

echipă.
Explicarea si demonstrarea jocului, explicația se va face scurt și succint, folosind o
terminologie adecvată vârstei. Ea trebuie să fie foarte clară și să puncteze elementele esențiale și
regulamentul de desfășurare al jocului. Se va efectua un joc „de probă‖ pentru a verifica dacă s-au
înțeles corect de către toți elevii etapele și regulamentul jocului dar și pentru a permite o angrenare
progresivă în efort. Acesta se desfășoară fără întrecere.
Arbitrajul, vizează respectarea regulilor privind : începerea și terminarea jocului;
desfășurarea jocului; modul de stabilire al rezultatelor; sancțiuni și recompense; durata jocului și
dozarea efortului.
Indicații metodice, jocul creează o stare de emulație, dublată de un consum energetic mare,
din acest considerent se impun unele reguli de care trebuie să se țină cont: La vârsta școlară mică
(7- 8 ani), jocurile de mișcare conțin acțiuni și reguli simple. Complexitatea acestora, ca și nivelul
de solicitare crește,astfel încât în clasa a IV-a se pot practica jocuri pregătitoare pentru jocurile
sportive. Regulamentul de joc trebuie să creeze probleme pe care copiii să le poată rezolva prin
efort de imaginație, creativitate, dar și fizic.
Elevii să învețe jocurile, pentru a le practica și independent. Limitele spațiului de joc și
diferitele repere vor fi vizibile și se evidențiază prin diferite marcaje sau obiecte. Echipele vor fi
egale ca număr și, de preferință, alcătuite pe sexe. În joc vor fi angrenați toți copiii din clasă. În
calitate de conducător al jocului, profesorul va asigura respectarea regulamentului de joc, a
sportivității, stabilirea corectă a rezultatelor, explicând totodată cauza deciziilor sale. Profesorul va
conduce de așa manieră jocul, încât să asigure o atmosferă de emulație și de manifestare a bucuriei
la reușitele elevilor. Profesorul va încuraja și stimula și echipele care nu câștigă, evitând sancțiunile
care presupun eliminarea din joc. Se vor lua, în mod obligatoriu, toate măsurile pentru prevenirea
accidentelor.
De asemenea, nu trebuie omis faptul că în unele jocuri se pot manifesta și aspecte negative
în atitudine și comportament, ceea ce necesită o corectare imediată.
Jocurile dinamice, bine organizate și cu un conținut corect, au influență educativă și
formativă multilaterală asupra copiilor dacă sunt selecționate și dirijate, astfel încât să satisfacă
varietatea intereselor și nevoilor de creștere și dezvoltare a acestora.
36
TEHNICILE IT ȘI PLATFORMELE EDUCAŢIONALE ÎN

ȘCOALA PENTRU DEFICIENȚI DE VEDERE
Prof: ANDREI EMANUELA SIMONA, Liceul Teoretic Special ”Iris”, Timișoara
În semestrul al doilea al anului școlar 2019 și 2020, dar și pe parcursul anului școlar 2020
2021, cursurile s-au desfășurat în sistem online pe platforma educațională la dispoziție de către
școală G suite for education Google classroom. Precum la gimnaziu, la liceu am utilizat în cadrul
lecțiilor online diferite extensii pentru Chrome. Acestea s-au dovedit foarte utile în transmiterea și
prezentarea anumitor materiale: Web paint, Small PDF, Dualles, Meet Attendance, precum și
manualele online pentru gimnaziu și liceu. Aceste manuale le-am încărcat pe platformă, dar la
clasele de liceu manualele sunt în format pdf mult prea mari ca dimensiune și a trebuit să le
comprim cu ajutorul extensiei Small PDF. Foarte utilă s-a dovedit și aplicația Adobe Acrobat
Reader DC convertită cu Small PDF pentru că astfel am putut lucra pe marginea manualului cu
diferite înscrisuri, adnotări în culori variate, am putut face diferite observații direct pe textul de
manuale împreună cu elevii când am studiat diferite fragmente de opere literare precum ”Memento
Mori” de Mihai Eminescu sau noțiuni legate de formarea limbii române, fondul slav, fondul latin,
adstratul dacic.
 Un print screen al manualului și a modalității de lucru în timpul prezentării online:
Extensia MeetAttendanceeste foarte utilă
în realizarea prezenței elevilor în mod
automat. Bineînțeles că am folosit ca și la
gimnaziu variate exerciții pe
www.wordwall.net și am creat o serie de
exerciții sub formă de test/concurs pe
www.quizizz.net care i-au încântat pe
elevii de liceu pentru că activitatea de învățare se dinamizat a devenit atractivă, a stârnit interesul
chiar și acelor elevi care nu se implicau prea mult în cadrul orelor de limba română. În cazul
exercițiilor de pe www.wordwall.net am recurs la două modalități:
 prima modalitate în care un elev la alegere deschiderea exercițiul, făcea prezentarea, iar ceilalți
îl ajutau cu rezolvarea
 sau cea de a doua variantă în care eu făceam prezentarea exercițiilor, iar ei îmi spuneau
răspunsul.
37
La cea din urmă variantă am recurs mai puțin pentru că nu dinamiza acțiunea atât de mult și
devenea ușor banală, elevilor plăcându-le să
participi ei înșiși prin realizarea prezentării
și a rezolvării. Atașez câteva imagini ale
exercițiilor pentru liceu realizate pe aceste
siteuri. Astfel de exerciții și-au găsit locul
mai ales în momentul fixării noțiunilor deja
învățate sau în realizarea feedback-ului.
Exercițiul dinamizează activitatea de învățare și facilitează reținerea unor noțiuni.Iată cum arată
funcția de citire vocală a cerinței și a variantelor de răspuns pentru nevăzători pe exercițiile de pe
www.quizizz.net. Întrebarea și variantele de rezolvare:
Un răspuns corect este astfel marcat vizual și prin Un răspuns greșit este marcat și prin sonor, ceea
sonor de asemenea; ce îi ajută pe elevii nevăzători, dar și vizual;
Trebuie precizat că elevii nu primesc note pentru ceea ce rezolvă, fapt care nu îi inhibă, ci
primesc bănuți virtuali și se face un clasament, iar la final apare podiumul cu primii trei cei mai
buni elevi din clasă în funcție de răspunsuri. Clasamentul le apare și după fiecare întrebare, iar acest
lucru îi motivează să se concentreze pentru a da răspunsurile corecte. La final elevii văd rezolvarea
lor și răspunsurile corecte cu bară verde, iar cele greșite cu bară roșie.
Un exercițiu foarte util și interesant pentru elevi de clasa a XI-a a fost cel creat pe
www.wordwall.net: Roata norocului (Randomwheel) referitoare la formarea limbii române
(Etnogeneza). Exercițiul era postat pe platformă sub forma unui joc de Roata Norocului. Jocul
cuprinde cerințele: Unde s-a format poporul român? Care este adstratul limbii române ? Definește
termenul de românizare! Care a fost perioada de stăpânire romană? Enumeră două dialecte daco-
romane!
Profesor sau un elev deschidea jocul/ exercițiul și le prezenta tuturor, apoi acesta învârtea roata.
Înainte ca să se învârtă roata de fiecare dată profesorul stabilea care elev va răspunde pentru
următoarea întrebare. După ce întrebarea și-a găsit răspunsul corect, aceasta era eliminată din roată
38
și jocul continua până când erau eliminate toate întrebările.Dacă unul dintre elevi nu știa să
răspundă, exista posibilitatea ”Întreabă un prieten”, iar un alt coleg din clasă putea să îl ajute. Iată
exercițiul:
Folosirea rebusurilor didactice a fost posibilă și în cadrul lecțiilor online datorită acestui site
pe care pot fi create cu mare ușurință de către profesori și folosite de elevi.
Utilizarea tablei albe (Jamboard) oferite de platforma educațională pe care pot lucra în
același timp cadrul didactic, dar și elevii pentru a rezolvă diferite exerciții ca și atunci când sunt
scoși la tablă în sala de curs. Tabla nu se dovedește eficientă pentru elevii nevăzători care nu pot
lucra pe ea, în schimb elevii la slab-văzători pot să o folosească cu succes pentru că ea are funcția
de mărire a caracterelor și a tablei. Am utilizat o astfel de tablă mai ales la clasele de gimnaziu
unde elevii încă sunt învățați să li se facă diferite scheme și adnotări pe tablă, pentru ca ei apoi să
poată scrie în caiete. Tot sub forma unei așa zisei tabel am folosit chatul care este eficient inclusiv
pentru elevii nevăzători și pentru că vocea le poate citi ceea ce le scriam pe chat exemplele, anumite
cuvinte mai greu de scris și noțiuni pe care trebuiau să le aibă în caiet. Spre exemplu la clasa a
douăsprezecea unde există două fete slab-
văzătoare, dar și cu deficiențe mari de
auz, care nu ne pot auzi prin intermediul
lecțiilor online, am recurs la scrierea pe
chat pentru ca și ele să poată copia în
caiete teoria și apoi să poată
învăța. Pentru că majoritatea elevilor în
perioada lecțiilor online au preferat să
scrie pe documente Word, aceștia au pus
apoi pe chat teoria scrisă la anumite intervale de timp pentru a scrie și cele două fete hipoacuzice.
Jamboard (tabla albă online) la clasele de liceu: Avantajul unei astfel de table îl reprezintă
o multitudine instrumentelor de lucru: se pot atașa fotografii, texte, se fac adnotări și scheme în
culori, poate fi mărită în funcție de nevoia elevului. Profesorul setează dacă elevul să fie doar cititor
39
sau să poate scrie și el pe tablă, dar în acest caz este de dorit ca elevii să fie disciplinați și să nu
șteargă ceea ce a scris alt elev sau să îi facă mâzgăleli. Fundalul poate fi setat diferit: foaie dictando,
foaie de matematică, o poză de fundal, etc.
Deși orele desfășurate în mediul online s-au dovedit mai solicitante pentru cadrele didactice,
întrucât acestea trebuie să își pregătească din timp materialele, să caute surse de creare a exercițiilor
și de transmitere și facilitare de însușirii a noțiunilor. Consider că pot fi atractive și interesante
pentru elevi. O lecție online diferă de cea din clasa de curs prin modalitatea de organizare a
materialului și aceasta ține de disponibilitatea și ingeniozitatea fiecărui profesor. Există o serie de
site-uri care pun la dispoziție cadrelor didactice posibilitatea de a organiza materia, de a crea
exerciții, materiale didactice online atractive și foarte eficiente. Un astfel de site care poate fi folosit
pe lângă cele prezentate anterior este www.education.com; foarte drăguț pentru elevii din clasele
mai mici.
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII

COMUNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE, ÎMPĂRTĂȘIREA BUNELOR
PRACTICI LA NIVEL LOCAL
Prof. PUȘCOI CRISTINA, Școala Gimnazială, sat Cândești, județul Buzău
Poate fiecare profesor a încercat să răspundă la un moment dat la întrebări de genul: De ce

nu toţi elevii mei progresează în acelaşi fel? Cum pot să-i ajut pe toţi să înţeleagă? Cum pot să-i ajut
pe cei care învaţă mai greu?
Un prim pas în oferirea răspunsurilor la aceste întrebări stă în faptul că profesorul ar trebui
să accepte, în primul rând, diversitatea dintr-o clasă; faptul că fiecare elev are propriile sale
capacităţi intelectuale, diferite de cele ale altor colegi, că fiecare are stilul său propriu de a învăţa şi
fiecare are nevoile sale în privinţa asimilării de informaţii. Aşadar, unul dintre cele mai importante
aspecte ale învăţământului actual este nevoia sa de adaptare la necesităţile copiilor, oricare ar fi
acele necesităţi şi oricare ar fi copiii – fie că sunt copiii cu CES, fie că pur şi simplu sunt copii cu un
ritm mult mai încet de învăţare.
O astfel de metodă de adaptare o constituie şcoala incluzivă, o şcoală ce se axează pe
includerea acelor copii sau chiar grupuri ce au fost anterior marginalizate şi care implică în procesul
de învăţare şi de luare a deciziilor părinţii, îngrijitorii şi consilierii specializaţi.
S-a dovedit că metodele utilizate în cadrul claselor incluzive pot îmbunătăţi semnificativ
performanţa tuturor elevilor. În comparaţie cu educaţia în centre sau şcoli speciale, care are riscul
40
de a-i menţine pe copii şi adolescenţi în afara societăţii, şcoala incluzivă constituie un teren de
pregătire ideal pentru viitoarea lor integrare în societate. În loc să-i izolăm şi să spunem că sunt
„dificili‖, „turbulenţi‖ sau chiar „handicapaţi‖, am putea să admitem faptul că aceşti copii ar putea
progresa mai mult într-o clasă obişnuită, dacă noi, profesorii, am accepta că educaţia este pentru
toţi.
Cel mai important lucru de luat în considerare este că predarea în cadrul diversităţii implică
predarea pentru fiecare individ în parte. Ţinând cont de interesele fiecărui elev, de experienţele şi
ţelurile sale facem, de fapt, un pas important în educaţia elevilor şi integrarea lor în societate, după
terminarea studiilor. Mai mult, putem spune că diferenţele dintre indivizi sunt mult mai pregnante
decât cele dintre grupuri. Din acest punct de vedere, poate una dintre cele mai mari provocări căreia
trebuie să-i facă faţă un profesor este adaptarea stilului de predare astfel încât să corespundă
necesităţilor fiecărui elev în parte.
O nouă dimensiune care începe să se contureze în peisajul învăţământului românesc este
aceea de democratizare şi egalizare a şanselor fiecărui copil în parte. În acest scop a fost înfiinţată şi
şcoala incluzivă – un răspuns la redimensionarea educaţiei. Scopul acestei şcoli este de a crea
pentru toţi copiii un cadru prielnic învăţării, pornind de la premiza că diferenţele dintre oameni sunt
normale şi ele trebuie acceptate. Un rol important în cadrul şcolii incluzive îl are pedagogia şi
învăţarea centrată pe elev. Acest lucru implică automat adaptarea curriculumului şi metodelor de
predare la capacitatea şi nevoia fiecărui elev în parte.
Predarea la elevii cu nevoi speciale solicită aceleaşi strategii şi practici ca şi predarea la
orice alt tip de clasă. Cu alte cuvinte, o bună metodă de predare în general va fi o bună metodă de
predare şi pentru elevii cu nevoi speciale. Toţi elevii au dreptul să aştepte de la învăţământ cele mai
bune şi eficiente metode, iar elevii cu CES nu fac diferenţă.
Şcoala incluzivă reprezintă o provocare pentru şcolile obişnuite, însă ea nu trebuie privită ca
o ameninţare pentru performanţa acestor şcoli. Multe dintre aceste instituţii găsesc ca fiind dificil să
integreze elevii cu nevoi speciale în cadrul claselor obişnuite. Însă această teamă poate fi depăşită
prin educaţie, resurse didactice adecvate, sprijin şi nu în ultimul rând credinţa că incluziunea este un
drept moral şi social ce nu poate fi negat nimănui.
Există anumite etape ce trebuie urmate în cadrul şcolarizării copiilor cu CES, printre care, în
primă fază, este acceptarea ideii că există astfel de copii, recunoaşterea dreptului lor la educaţie,
integrarea lor treptată în cadrul şcolilor obişnuite. Astfel pe măsură ce aceşti copii vor creşte, vor
deveni adulţi şi vor avea probabil proprii copii, incluziunea va fi deja un fapt acceptat şi o măsură
firească în cadrul educaţiei. Copiii educaţi în cadrul şcolii incluzive vor fi mai bine pregătiţi să
interacţioneze cu diverşi indivizi, precum şi cu diverse situaţii din lumea reală.
41
În cadrul şcolii incluzive profesorii trebuie să colaboreze cu diferiţi specialişti în domeniul

educaţiei, cum ar fi psihologi, consilieri, terapeuţi şi alţi specialişti pentru că doar împreună vor
reuşi să obţină cele mai bune rezultate. Profesorul consultant pentru CES este probabil cel care va
lucra cel mai mult cu fiecare profesor în parte, el fiind şi cel care va participa în cea mai mare
măsură la orele de curs. Şcoala incluzivă presupune îmbunătăţirea sistemului educaţional pentru toţi
elevii. Implică schimbări în curriculum, în modul de predare al profesorilor, în modul de învăţare al
elevilor, precum şi schimbări în modul cum interacţionează copiii cu CES cu colegii lor şi
viceversa.
Printre avantajele şcolii incluzive se numără faptul că elevii cu CES sunt trataţi ca parte
integrantă a societăţii, au ca model restul colegilor care nu au probleme, atât copiii cu CES, cât şi
colegii lor îşi dezvoltă abilităţile comunicative, devin mai creativi, acceptă diversitatea,etc.
Profesorii adoptă metode diverse de predare-învăţare, de care beneficiază toţi elevii, nu numai cei
cu CES. Socializarea între elevii şi dezvoltarea prieteniilor între colegi este destul de importantă în
dezvoltarea procesului de învăţare, datorită schimbului de informaţii permanent.
Incluziunea în educaţie presupune:
- Valorizarea egală a tuturor elevilor şi a personalului;
- Creşterea participării tuturor elevilor la educaţie şi, totodată, reducerea numărului celor
excluşi din cultura, curricula şi valorile comunităţii promovate prin şcoala de masă;
- Restructurarea culturii, a politicilor şi a practicilor din şcoli, astfel încât ele să răspundă
diversităţii elevilor din localitate;
- Reducerea barierelor în învăţare şi participare pentru toţi elevii, nu doar pentru cei cu
dizabilităţi sau cei etichetaţi ca având „nevoi educaţionale speciale‖;
- Însuşirea învăţămintelor rezultate din încercările de depăşire a barierelor de accesare a
şcolii şi de participare din partea unor elevi;
- Înţelegerea diferenţelor dintre elevi ca resursă pentru procesul de învăţare, nu ca
oproblemă ce trebuie depăşită;
- Recunoaşterea dreptului elevilor la educaţie în propria lor localitate;
- Evoluţia gradului de incluziune în şcoli, atât în privinţa personalului, cât şi în privinţa
elevilor;
- Creşterea rolului şcolilor în construirea comunităţilor şi a valorilor lor, precum şi în
creşterea performanţelor;
- Cultivarea unor relaţii de susţinere reciprocă între şcoli şi comunităţi;
- Recunoaşterea faptului că incluziunea în educaţie este un aspect al incluziunii în societate.
42
Şcoala incluzivă devine astfel o şcoală deschisă tuturor, o şcoală prietenoasă, flexibilă, o
şcoală care abordează procesul de predare – învăţare – evaluare într-un mod dinamic şi atractiv, o
şcoală care, prin sprijinul pe care îl oferă tuturor copiilor, se constituie într-un factor de bază al
incluziunii sociale, contribuind la eliminarea prejudecăţilor legate de apartenenţa la un anumit
mediu şi la spargerea barierelor existente între diferitele grupuri din interiorul unei comunităţi.
Strategiile specifice integrării educative sunt la rândul lor flexibile, caracterizate prin
diversitate. Conceptul de strategie în educaţia integrată se distanţează de accepţia din pedagogia
europeană-continentală, apropiindu-se de cea anglo-saxonă. Aceasta nu pune accent pe combinarea
inspirată a metodelor şi mijloacelor clasice, ci pe „ aplicarea inspirată, originală, creativă, în orice
caz, într-o nouă manieră, a unor metode şi mijloace vechi, preexistente, acceptându-se chiar
modificarea acestora― (Ungureanu Dorel, 2000).
Datorită strategiilor cooperative toţi elevii învaţă să asculte activ, să fie toleranţi, să ia decizii
şi să-şi asume responsabilităţi în cadrul grupului.
Învăţarea în grupuri mici, activă şi colaborativă asigură o reală interacţiune şi intercomunicare;
o redistribuire corectă de recompense sociale (apreciere, considerare, respect);o distribuţie eficientă
a sarcinilor de lucru;un simţ al disponibilităţii şi al artei solicitării sau acordării ajutorului mult
sporite.
Pentru a evita ca în clasele integrate activităţile să fie dominate de elevii normali, în
defavoarea elevilor cu nevoi speciale, strategiile de microgrupuri trebuie să fie şi parteneriale.
Acestea au rolul de a împiedica acordarea de ajutor în exces colegilor disabili, de a evita
intradistribuirile preferenţiale ale sarcinilor în grup şi subevaluarea unor rezultate modeste ale
colegilor disabili de către ceilalţi.
Predarea în parteneriat s-a impus ca o altă strategie de succes. Aceasta presupune prezenţa şi
colaborarea a două cadre didactice în cadrul lecţiei propriu-zise.
Predarea în parteneriat presupune respectarea unor condiţii şi anume: să se realizeze după
asistenţă reciprocă la ore; să fie riguros planificată anterior; să desfăşoare activităţi compatibile şi
complementare; să prezinte o unitate în concepţiile prezentate, în modul de a acţiona, evitând
controversele; să evalueze activitatea ulterior.
De un mare succes în practică se bucură şi strategiile tutoriale. Tutoriatul se poate realiza între
egali, cu inversare de roluri sau între elevi de vârste diferite.
Când tutoriatul se face reciproc, strategia devine benefic versatilă, în sensul tutoriatului cu
inversare de roluri. Colegul normal poate învăţa de la cel disabil, mai ales când acesta are un talent
pentru o disciplină.
43
POVEȘTILE TERAPEUTICE CA MODALITĂȚI DE

DEZVOLTARE A COMPETENȚELOR SOCIO-
EMOȚIONALE
Prof. Psihopedagog BUTA BIANCA GEORGETA, Liceul Teoretic Special "Iris", Timișoara
Metaforele și poveștile terapeutice. Delimitări conceptuale.

Înțelegem prin metaforă sau poveste terapeutică, vindecătoare, o formă de comunicare, ―în
care o expresie e deplasată dintr-un câmp al experienței și e folosită pentru a comunica ceva despre
un alt câmp de experiență‖( Burns, G., 2011).
Metafora este o formă a limbajului simbolic și presupune transferul sensului unui lucru
asupra altui lucru (Sanstefano, 1985, apud Drugaș, I, Bîrle, D., 2008).
Dafinoiu S. subliniază faptul că metafora și povestea terapeutică așa cum este definită de
specialiștii în terapie și consiliere, diferă de sensul său tradițional, lingvistic sau chiar filosofic.
Prin metaforă sau poveste terapeutică se înțelege o povestire cu diferite grade de
complexitate, apropiată ca structură și semnificație cu alegoria, fabula sau parabola. Poveștile
terapeutice sunt povești special create astfel încât să conțină o idee indirectă care sugerează o
schimbare atitudinală sau comportamentală.
Metafora terapeutică este o modalitate de a obține prin simboluri, informații despre emoțiile
și gândurile copilului. Este, într-un sens mai larg, o figură de stil care redă într-o altă formă,
problema reală din viața copilului, fiind o modalitate blândă de a realiza schimbul informațional
între adultul implicat în procesul de dezvoltare al copilului și copil (Dafinoiu, S., ).
Lankton face următoarea clasificare a metaforelor: anecdote, povești orientate pe problemă,
povești orientate pe scop (formarea și dezvoltarea unor abilități atitudinale, emoționale,
comportamentale), povești și metafore existențiale (transferul unor situații problematice, contexte
și personaje) (www. lankton. com).
Poveștile sunt moralizatoare. Au fost dintodeauna folosite ca o formă de comunicare și
educare eficientă, prin care s-au transmis și s-au format comportamente adaptative necesare
supraviețuirii și stării de bine. În actul terapeutic și didactic, deopotrivă, metaforele sunt o formă
indirectă și imaginativă de comunicare prin care transmitem elevilor informații cu privire la
obiectivele, experiențele și procedeele de soluționare a unor probleme concrete cu care ei se
confruntă într-un anumit moment. Metaforele sunt deci povești, basme, pilde, fabule, anecdote etc,
dar, vom numi povești terapeutice doar acele povești care presupun o formă de comunicare specific
și simbolic creată, împletită cu intenția terapeutică de schimbare, dezvoltare și vindecare. (G. Burns,
2011).
44
Spre deosebire de poveștile clasice, poveștile terapeutice sunt construite într-o manieră
diferită. Se axează pe dezvoltarea unor abilități și transmiterea unor valori care îl vor ajuta pe erou
(și implicit pe cel care asculă povestea) să își descopere propriile resurse, învățând singur din
experiențele personale. Acțiunea nu este construită în jurul luptei dintre bine și rău așa cum se
întâmplă în poveștile clasice și basme, ci pe împărtășirea unor experiențe de viață și modele
comportamentale. Când tema poveștii ne suscită interesul, când regăsim în personaj unele calități
personale, când interiorizâm modele comportamentale de soluționare a problemelor, când părți din
noi se vindecă, atunci povestea și-a atins scopul terapeutic. Terapeutic este modul în care povestea a
fost integrată de persoana care ascultă o poveste. Pentru copii este extrem de important ca povestea
să abordeze o temă care îi preocupă în mod personal. Temele poveștilor terapeutice au un caracter
general în care să se regăsească cât mai mulți ascultători: temeri, stimă de sine scăzută, descoperirea
resurselor personale, autocontrol, gestionarea relațiilor, rezolvarea de problem etc., dificultăți cu
care se confruntă în diferite proporții cei mai mulți dintre copii.
Mesajele poveștilor terapeutice au un caracter deschis, pentru că nu oferă un răspuns clar și
categoric ci, mai de grabă, o direcție de rezolvare, încurajează atitudinea exploratorie, cu multiple
soluții, decizia aparținând celui care decodifică mesajul poveștii. Sugestiile vin sub forma
experiențelor personajelor prezentate și care vor servi drept modele de comportament.
Poveștile, basmele, anecdotele sau parabolele sunt metafore, dar ceea ce deosebește
metaforele terapeutice de acestea sunt următoarele aspecte:
- comunicarea creată în mod specific și simbolic;
- intenția de schimbare, de dezvoltare a unor abilități și competențe.
Decenii la rând, metafora a fost un instrument util pentru consilieri, terapeuți și cadre
didactice în munca lor cu copiii. Rezultatele cercetărilor în ceea ce privește beneficiile poveștilor
asupra dezvoltării cognitive și socio-emoționale a copiilor, sunt încurajatoare. Metaforele s-au
dovedit a fi utile în abordarea următoarelor tipuri de probleme: menținerea controlului asupra
greutății corporale (Adams și Chadbourne, 1982), enurezis (Mills și Crowley, 1986), fobie față de
școală (Elkins și Carter, 1981), dificultăți legate de somn (Levine, 1980), probleme emoționale,
dificultăți de învățare și comportamentale (Mills și Crowley, 1986, apud Drugaș, I, Bîrle, D., 2008).
Atunci când copiii tânjesc după o poveste, caută interacțiunea intimă cu povestitorul, un
personaj cu care să se identifice sau modele pentru modul în care ar trebui să se comporte și să facă
față vieții cotidiene. În jurul poveștilor se creează un loc și un timp magic. Poveștile ne învață, ne
disciplinează, ne oferă prilejul de a ―trăi‖ experiențe cu care nu ne-am întâlnit în viața reală, ne
oferă modele de comportament în condiții concrete de viață.
45
Poveștile întrunesc caracteristicile unei comunicări eficiente, după cum urmează:

- Sunt interactive și atractive.
- Slăbesc rezistența auditoriului.
- Stârnesc imaginația.
- Dezvoltă abilități de rezolvare a problemelor.
- Oferă alternative pentru îndeplinirea obiectivelor.
- Încurajează o atitudine decizională responsabilă.
Poveștile reproduc astfel, multe din caracteristicile pe care ne dorim să le creăm în relația
profesor-elev, deoarece, în momentul în care ne angajăm în procesul de ascultare a unei povești,
relația cu sinele interior, cu ceilalți și cu lumea, își va lărgi granițele. Împărtășirea de povești are
darul de a construi și întări relații, poate genera noi idei, oferă modele de comportamente și
înlesnește înțelegerea.
Ne conectăm cu povestitorul și ne identificăm cu personajele, iar atitudinile, valorile și
abilitățile lor ne modelează, pregătindu-ne pentru situații când ne vom confrunta cu o anumită
problemă și decizii trebuiesc luate. Când ascultăm o poveste, efectul ei este pentru totdeauna.
Poveștile sunt un mijloc eficient în comunicarea didactică cu elevii. Indiferent de disciplina pe care
o predăm, putem apela la cufărul cu povești pentru a modela ideile, credințele și comportamentul
clasei de elevi, la fel cum putem transmite informații dintr-un anumit domeniu de activitate alegând
cu măiestrie povestea care să deservească cel mai bine obiectivului stabilit. (G. Burns, 2011).
Poveștile terapeutice le găsim în literatură sau pot fi intenționat create de consilieri,
psihologi școlari, cadre didactice sau părinți atunci când doresc să vină în sprijinul copilului.
Receptivitatea elevilor la povești, ușurează munca cadrului didactic și îl ajută în atingerea
obiectivelor educaționale, cu ajutorul materialelor literare. Clasificăm materialele literare în
didactice și non-didactice. Materialele literare didactice au un mesaj educațional iar temele
abordate au legătură cu formarea unor trăsături caracteriale (Prater şi colab., 2006, apud Drugaș, I,
Bîrle, D., 2008 ).
Materialele non-didactice au un substrat psihologic, iar mesajele transmise cu ajutorul
acestor povești, sunt terapeutice. Temele abordate au legătură cu situațiile problematice pe care le
trăiește un copil într-o anumită perioadă a vieții lui (frica de întuneric, teama de abandon, deces în
familie, abuz etc.). Acest tip de probleme este recomantat să fie abordate în cadrul ședințelor
individuale, de către psihologii școlari și nu în cadrul unui program de dezvoltare sau consiliere
realizat cu întreaga clasă de elevi. În cazul activităților desfășurate la clasă, cadrele didactice vor
utiliza materiale din categoria poveștilor didactice. Aceste povești au ca obiectiv formarea și
dezvoltarea unor competențe de viață cotidiană, socio-emoțională (Drugaș, I, Bîrle, D., 2008 ).
46
În vederea delimității clare a scopului metaforei este important să punctăm că există două
tipuri principale de metafore și povești terapeutice pentru copii: metaforele menite să îi ajute pe
copii în exprimarea emoțională și rezolvarea problemelor emoționale și metaforele care sunt
orientate pe schimbarea comportamentului elevilor.
În terapie sau consiliere, dar și în procesul instructive-educativ, metaforele și poveștile sunt
o formă de comunicare indirectă a proceselor, experiențelor și obiectivelor care duc la soluționarea
unor probleme concrete de viață cotidiană (Drugaș, I, Bîrle, D., 2008 ).
Beneficiile poveștilor terapeutice asupra competențelor socio-emoționale.
Metaforele și poveștile terapeutice au o putere aproape magică ―de a informa, educa,
transmite valori și disciplina, de a oferi experiență, de a facilita rezolvarea problemelor, schimbarea
și vindecarea‖(Burns, G., 2011).
De-a lungul timpului, indiferent de spațiul socio-cultural, metaforele în toate formele lor, au
fost folosite pentru a oferi resurse necesare rezolvării de probleme.
Dezvoltarea competențelor socio-emoționale în rândul coiilor, necesită angajarea adulților
din viețile lor (părinți și cadre didactice) într-o relaționare conștientă, dar și angrenarea copilului în
diferite împrejurări care să mijlocescă cunoașterea de sine și intercunoașterea. Cuvintele, metaforele
și poveștile spuse sau citite, întrunesc acestă calitate.
Poveștile conferă interacțiunii cu elevul, în cadrul orelor de curs sau de consiliere, o
lejeritate de care nu ne putem bucura în conversațiile ghidate cognitiv, blocajele de comunicare
fiind depășite. Soluția de rezolvare a unei situații problematice este lăsată în sema inconștientului,
cu multiple posibilități de explorare. De multe ori, problemele par a-și găsi rezolvarea chiar în timp
ce auzim o poveste, în mod indirect și fără un efort conștient și susținut (Drugaș, I, Bîrle, D., 2008).
Beneficiile poveștilor pe care le auzim sau citim, se resimt nu doar la vârsta copilăriei ci și
la maturitate, putând fi grupate astfel:
 Sunt stimulate funcțiile și procesele cognitive (limbajul, memoria, atenția, imaginația);
 Se consolidează imaginea de sine pozitivă;
 Facilitează dezvoltarea competențelor socio-emoționale.
Așa cum bine subliniază Gaspar Gyorgy în Copilul Invizibil, cititul este un ―dialog sufletesc
extrem de personal‖, este un context care oferă minții noastre posibilitatea de a întâlni și de a
analiza strategii și soluții la care poate nu ne-am fi gândit. Nu vom fi mereu conștienți de prezența
acestor informații dar, atunci când împrejurările o cer, memoria de lungă durată va accesa
informația citită sau auzită într-o poveste. În baza acestei informații stocate și reactualizate, vor fi
elaborate răspunsuri comportamentale adaptative.
47
Copiii care nu citesc sau ascultă povești, au o imagine de sine mai tristă și o încredere
scăzută în abilitățile proprii de a se descurca în viață. Spre deosebire de aceștia, elevii obișnuiți cu
lectura, au o imagine de sine pozitivă datorită faptului că dețin mai multe informații, cunosc mai
multe modele umane și comportamentale.
Într-un raport realizat de Scholastic, se subliniază faptul că, pe măsură ce copiii cresc și pot
să citească singuri, cei mai mulți părinți renunță la a le mai citii copiilor. Doar 17% dintre părinți
continuă să le citească copiilor cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani, în vreme ce 83% dintre copiii cu
vârste cuprinse între 6 și 17 spun că le lipsește conectarea prin lectură. Și atunci, de ce să renunțăm
la un obicei atât de sănătos pentru relația cu copiii? Activitatea pe care o desfășoară educatorul este
precum lipiciul, banda scotch care ține împreună bucățile. (Gyorgy G., 2016). Renunțăm poate prea
repede la obiceiul atât de sănătos de a le spune copiilor povești și avem tendința de a le oferii
informații tehnice, raționale și realiste. Dar realitatea pe care o trăiește un copil este cu precădere
simbolică, iar pentru el au sens doar expilcațile imaginative. Renunțând să le mai spunem povești,
renunțăm de fapt la cea mai bună cale de acces la lumea lăuntrică a copilului, îl privăm de un aliat
sigur în confruntarea cu angoasele. (Santagostino, P., 2008). Beneficile poveștilor terapeutice
asupra competențelor socio-emoționale, reies din funcțiile pe care acestea le îndeplinesc.
În cartea 101 Povești Terapeutice pentru Copii și adolescenți, Burns notează următoarele
funcții pe care le au poveștile terapeutice în dezvoltarea socială și emoțională a tinerilor pacienți:
 Poveștile informează și motivează prin conținut – Atunci când ascultă o poveste, elevii
participă în mod activ la procesul de înțelegere a informațiilor. ―Departe de sala de curs și de tabla
de scris, copiii răspund cu entuziasm interpretărilor creative ale naturii și problemelor ecologice, și
oportunității de a rămâne implicați în povești magice, cu zâne, în jocuri de rol antrentante și
amuzante”. (Lalak, N., apud Burns, G., 2011).
 Poveștile formează abilități – Să luăm spre exemplu ora de matematică, unde copiii
învață noțiuni elementare de calcul: 1+1= 2. Să ne imaginăm acum o abordare diferită: Julie se
întoarce acasă de la școală. Este foarte obosită și îi este foame, dar în momentul în care intră pe ușă
simte mirosul prăjiturilor poraspăt scoase din cuptor. Mama o întreabă dacă dorește o prăjitură.
Julie mănâncă cu poftă prima prăjitură și după ce termină, întreabă dacă mai poate primi încă una.
Mama îi răspunde: ―Ai mâncat deja o prăjitură. Dacă mai mănânci una, înseamnă că vei fi mâncat în
total două prăjituri‖. O situație din viața de zi cu zi este transpusă în poveste și servește la formarea
aptitudinilor matematice. Povestea captează atenția și înlesnește înțelegerea.
 Poveștile comunică valori – Poveștile au fost dintotdeauna o modalitate eficientă și
preferată de a transmite informații, valori și de a împărtăși lecții de viață. Poveștile populare care se
48
transmit de la o generație la alta, comunică valori sociale precum: generozitatea, efortul comun,
adevărul etc. Poveștile axate pe valori pot avea abordări diferite, în funcție de originea lor
etnografică: în unele comunități se pune accent pe beneficiile unor principii și valori pe care le
reflectăm în atitudine și comportament, în vreme ce alte povești populare vor pune accentual pe
aspectele negative care apar în absența unor principii și valori. Detaliile povești diferă în funcție de
povestitor, ascultător, context sau intenția cu care este relatată povestea, păstrându-se integritatea
mesajului.
 Poveștile disciplinează – Poveștile au fost mereu folosite pentru a îmbunătăți
comporatmentul, descriind ascultătorilor consecințele disciplinare ale supunerii și nesupunerii.
Poveștile sugerează comportamente sociale de interrelaționare, atrăgând atenția și asupra
consecințelor ignorării lor. Controlul comportamentului copiilor poate lua forma poveștilor care
disciplinează. Abstracție făcând de dilemma etică a poveștilor folosite ca mijloc de disciplinare,
subliniem următoarele aspecte:
- poveștile sunt folosite diferit în funcție de contextul cultural;
- poveștile au un impact semnificativ asupra comportamentului și acest fapt este relevant
pentru funcția lor terapeutică.
 Poveștile ne îmbogățesc experiența de viață – Metaforele sunt un mod facil de a oferi
copiilor noi experiențe de viață, pregătindu-i și formându-le abilități de gestionare a unor situații
necunoscute lor. Felul în care un copil reacționează în situații stresante sau chiar traumatice,
depinde de cât de pregătit este pentru aceste situații de viață. Poveștile terapeutice formează
abilități de gestionare a unor experiențe atunci când ele au loc. Prin intermediul personajelor și al
situațiilor prezentate, poveștiile anticipează următoarele etape ale existenței copiilor, cu dificultățile
care le însoțesc și felul în care acestea pot fi depășite. ―Basmele sunt pentru copil un curs complet
de formare pentru viață‖ (Santagostino, P., 2008).
 Poveștile facilitează rezolvarea problemelor – Stimulând dezvoltarea abilităților de a
gândi simbolic și metaforic, se dezvoltă și abilitățile de rezolvare a problemelor, abilitate esențială
pentru copii și adolescenți.
 Poveștile sunt vindecătoare – Poveștile ne spun de ce. Ele vorbesc despre semnificația
lucrurilor care se întâmplă în lume, prezentând o situație aproape dramatică, dar îi iau de mână pe
copii până la ieșirea din acestă problemă, arătându-le rezolvarea (Burns, G., 2011).
Metaforele și poveștile utilizate în activitatea didactică de dezvoltatre a unor competențe
socio-emoționale, sprijină cadrele didactice:
- pentru a prezenta o situație similară cu cea a elevului;
49
- în exemplificarea numeroaselor soluții existente pentru rezolvarea unei problem;

- formarea și dezvoltarea imaginii de sine a elevului;
- înlesnesc comunicarea și exprimarea emoțiilor puternice;
- dezvoltarea unor strategii de rezolvare a problemelor;
- însușirea de către elev a unor tehnici de autoreglare și autocontrol;
- formarea abilităților de autocunoaștere și autoevaluare;
- stimularea unei atitudini exploratorii;
- formarea capacității de înțelegere a comportamentului uman și a motivelor ce stau la
baza acestuia;
- rezolvarea conflictelor.
Lista mai sus prezentată, pune în evidență beneficiile utilizării metaforelor și poveștilor
terapeutice în activitatea didactică, nu doar în cea de consiliere sau psihoterapie.
Metaforele și poveștile terapeutice pot fi folosite cu următoarele scopuri (Bowman, 1995,
apud Drugaș, I, Bîrle, D., 2008):
 Pentru a capta atenția și interesul elevilor pentru activitățile de consiliere și orientare pe
toată durata desfășurării programului;
 Valorificarea spiritului ludic de care dau dovadă elevii;
 Confirmarea înțelegerii empatice a copilului de către consilier sau cadrul didactic care
folosește metaforele în interacțiunea sa cu elevii. Povestea terapeutică clarifică, sumarizează și
oferă răspunsuri centrate pe emoții;
 Susținerea elevului pentru a se simți în siguranță atuci când vorbeșete despre sine;
 Transmiterii unui feed-back indirect, pozitiv sau negativ, în termeni metaforici;
 Redefinirea problemei cu care se confruntă elevul;
 Îmbunătățirea calității consilierii de grup.
Bibliografie:
1. Burns, W., 2007, 101 healing stories for children and teens, Guilford Press, New York;
2. Dafinoiu, I., 2005, Psihoterapii scurte, Polirom, Iași;
3. Drugaș, I. , Bîrle, D., 2008, Educăm și vindecăm prin povești, Editura Universității din Oradea;
4. Filipoi, S., 1998, Basme terapeutice pentru copii și părinți, Fundația Culturală Forum, Cluj-Napoca;
5. Maria Dorina Pașca, 200, Povestea terapeutică, Editura Ardealul, Cluj-Napoca;
6. Martha Johnson, 2007, The Art of Therapeutic Story-telling,Minnesota Association for Children‘s Mental Health
Annual Conference, Duluth MN May 1
50
ÎNTRE VECHI ȘI NOU
BRAȚAN BIANCA RAMONA, DĂNILĂ LETIȚIA MARIA,

Liceul Tehnologic ,,Ion Creangă”,Grădinița P.N. Curtici
În multe familii din România schimbarea conceptelor de creștere și educație a copiilor este
foarte evidentă în zilele noastre.
Această diferență de mentalitate în parenting naște și controverse transgeneraționale. Chiar
dacă mulți dintre părinți au acces la o multitudine de concepte, informații și tendințe,mulți dintre
aceștia recunosc cu sinceritate că se confruntă și cu o ușoară stare de confuzie, generată chiar de
diferențele majore dintre cele două tipuri de educație, veche și actuală.
Știm cu toții că societatea în care trăim este într-o continuă schimbare, iar sistemul de
învățământ ar trebui să urmeze această schimbare îndeaproape, chiar cot la cot, pentru a reuși să
maximizeze potențialul fiecărui elev.
Un sistem de învățământ bine gândit, axat pe inovație, dar care nu pierde din vedere vechile
valori, poate să dezvolte și să valorifice la maxim potențialul unui elev, să-l formeze armonios și
să-l ajute să se integreze în societatea timpului său.
Apare mereu opoziția de învățământ vechi și nou, pe care atât cadrele didactice cât și elevii
care interacționează cu aceste modalități de predare-învățare o percep în mediul în care activează.
Noi, ca și cadre didactice, trebuie să ținem cont, înainte de toate, de cea mai importantă
parte a sistemului de învățământ, aceasta fiind elevul și viitorul acestuia, cât și de dorințele,
aptitudinile și potențialul creativ al acestuia.
Este foarte adevărat că se pot obține rezultate foarte bune urmând căile tradiționale de
predare-învățare dar și urmând alternativele noi apărute în urma dezvoltării societății în care se
desfășoară întregul act educativ.
Astfel, în societatea actuală o contopire a vechiului învățământ cu noul învățământ ar fi
calea ideală de urmat.
Să luăm tot ce este mai bun din ambele variante și să le valorificăm în favoarea noastră,atât
a cadrelor didactice cât și a elevilor, pentru ca viitorul să sune bine!
51
JOCUL METODĂ DE PREDARE/ÎNVĂȚARE

Prof. BRĂILEANU DORIN, Liceul Teoretic Special "Iris", Timișoara
Jocul este o activitate recreativ care implică reguli, scopuri și interacțiune socială. Jocurile
au fost folosite de-a lungul istoriei ca un mijloc pentru a petrece timp liber, a se distra și a învăța noi
abilități. Există mai multe tipuri de jocuri, inclusiv jocuri de strategie, jocuri sportive, jocuri video
și jocuri de societate. Fiecare tip de joc are propria sa structură, reguli și nivel de dificultate, oferind
o experiență unică și variabilă pentru jucători. Jocurile au și un impact pozitiv asupra dezvoltării
individului. Jocurile de strategie, de exemplu, pot ajuta la dezvoltarea abilităților cognitive, cum ar
fi gândirea critică și problema-rezolvarea. Jocurile sportive pot îmbunătăți sănătatea fizică și au un
impact pozitiv asupra sănătății mintale prin reducerea stresului și anxietății.
Metoda jocului în învățare este o abordare interactivă și participativă care folosește activități
ludice pentru a-i implica pe elevi și a-i ajuta să învețe într-un mod mai plăcut și mai eficient. Scopul
acestei metode este de a face învățarea mai atractivă și mai reținută prin utilizarea unor jocuri
educative și activități ludice. Această metodă poate fi aplicată în diverse discipline, cum ar fi
matematica, limbi străine, istorie sau chiar abilitățisociale și emoționale. De exemplu, unjoc de bază
poate fi utilizat pentru a învăţa reguli de gramatică sau poate fi utilizat un joc de rol pentru a
explora situații sociale sau emoționale.
Metoda jocului este eficientă pentru că îi ajută pe elevi să-și dezvolte abilitățile cognitive,
sociale și emoționale într-un mod plăcut. De asemenea, această metodă poate crește motivația și
interesul elevilor pentru învățare și poate reduce stresul și anxietatea asociate cu învățarea
tradițională. Prin utilizarea jocurilor în clasă, se poate crea o atmosferă pozitivă și relaxantă, care
poate îmbunatăți relațiile dintre elevi și profesori. Jocurile pot fi, de asemenea, personalizate pentru
a se potrivi nevoilor și intereselor individuale ale elevilor, ceea cepoate duce la o învățare mai
personalizată și mai relevantă.
Jocurile au, de asemenea, un impact social, contribuind la dezvoltarea abilităților socialeși a
relațiilor interumane. Jucând jocuri cu alții, copii învață să lucreze împreună, să ia decizii împreună
și să comunice mai eficient. Cu toate acestea, este important de menționat că excesul de joc poate
avea un impact negativ asupra sănătății și relațiilor sociale. De aceea, este important să se
controleze timpul petrecut jucând și să se acorde o atenție echilibrată activităților și relațiilor sociale.
Jocul poate fi un instrument valoros pentru dezvoltarea individului, oferind oportunități pentru
învățare, distracție și interacțiune socială. Este important să se abordeze jocul cu moderație și să se
acorde o atenție echilibrată tuturor aspectelor vieții
52
Prin joc,elevii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea lor de a
acţiona creativ, pentru că strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care se manifestă
isteţimea, spontaneitatea, inventivitatea, initiaţiva, răbdarea, îndrăzneala,etc.
Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare şi se
succed în ordinea implicată de logica cunoaşterii şi a învăţăturii. Folosirea jocului didactic ca
activitate de completare cu întreaga clasă, aduce variaţie în procesul de instruire a copiilor, făcându-
l mai atractiv.
Fiecare joc didactic cuprinde următoarele laturi constitutive:
Conţinutul – este constituit din cunoştinţele anterioare ale copiilor, însuşite în cadrul
activităţilor comune cu întrega clasă, cunoştinţe ce se referă la plante, animale, anotimpuri,
reprezentări matematice, istorice,etc.
Sarcina didactică - poate să apară sub forma unei probleme de gândire, de recunoaştere,
denumire, reconstituire, comparaţie, ghicire. Ele pot avea acelaşi conţinut, acestea dobândind un alt
caracter, datorită sarcinilor didactice pe care le au de rezolvat, de fiecare dată altele.
Regulile jocului - decurg din însăşi denumire.Regulile sunt menite să arate copiilor cum să
se joace, cum să rezolve problema respectivă. Totodată, regulile îndeplinesc o funcţie reglatoare
asupra relaţiilor dintre copii.
Acţiunea de joc-cuprinde momente de aşteptare, surprize, ghicire,întrecere şi fac ca
rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută şi atractivă pentru elevi.
Jocul didactic se încheie cu un anumit rezultat care arată gradul în care copilul și-a format
priceperea de a găsi răspunsul potrivit, de a face descrieri, reconstituiri, comparații, de a da
răspunsuri verbale potrivite. Această metodă dinamizează acțiunea didactică prin intermediul
motivațiilor ludice care sunt subordonate scopului activității de predare-evaluare într-o perspectivă
pronunțat formativă.
In concluzie, metoda jocului poate fi un instrument valoros pentru profesorii care doresc să-
şi implice elevii în procesul de învățare și să-i ajute să-și dezvolte abilitățile într-un mod plăcut și
eficient. Este important de reținut că această metodă nu înlocuiește învățarea tradițională, ci doar o
completaează și o face mai atractivă.
Bibliografie:
1. Dumitriu Constanţa, „Psihopedagogia jocului”, Editura Alma Mater”, Bacău, 2011;
2. Buda A., Francu B.A. Jocuri didactice şi exerciţii distractive. Culegere pentru clasa I. Bucureşti, E.D.P., 1970;
3. Creţu E. Psihopedagogia şcolară pentru învăţământul primar. Bucureşti, Editura Aramis, 1999;
4. Aprodu Diana, Hussar Elena, „Şcoala incluzivă-şcoala europeană”, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău, 2007;
53
SEMNIFICAȚIA TERMENILOR „CUNOAȘTEREA LUCIFERICĂ

ȘI CUNOAȘTERA PARADISIACĂ” LA LUCIAN BLAGA
Prof.înv.primar CEANGĂU SIMONA MIRELA, Școala Gimnazială nr 25, Timișoara
În opera filosofului Lucian Blaga, descoperim specificitatea a doi termeni simbolici:

„cunoașterea paradisiacă‖ și „cunoașterea luciferică‖, ei având un sens pur simbolic, referindu-se la
fapte accesibile analizei și viziunii filosofice. Astfel, raportarea și percepția „obiectului‖ se prezintă
pe planul intuiției, al abstractului sau al imaginației. Obiectul, element fie extern, fie lăuntric față de
om, subiectul cognitiv al ecuației, stăpânește cunoașterea la care ne raportăm. Evident, cunoașterea
e capabilă de lărgire, de progres, dar dezvoltarea ei se realizează în contact strâns cu obiectul.
În opinia autorului, cunoașterea paradisiacă se caracterizează printr-o fixare asupra
„obiectului‖, acesta fiind socotit în întregime cu posibilitățile sale fie în intuiție fie în abstracțiune,
fie în imaginație. Această cunoaștere se caracterizează printr-o alipire familiară la obiectul său, pe
care-l socotește total dat sau cu posibilități de a fi dat.
Prin aceste elemente ale cunoașterii paradisiace se statornicesc poziții liniștitoare, momente
de stabilitate permanente, vegetative și orizonturi ale spiritului cunoscător.
Cunoașterea luciferică, al doilea termen simbolic folosit de autor, i se opune cunoașterii
paradisiatce, de fapt, întregind un tot al percepției și gândirii subiectului cognitive, omul.
Cunoașterea luciferică o percepem detașându-se în chip aparte de obiect, fără a părăsi însă obiectul.
Aceasta consideră obiectul despicat în două, într-o parte care se arată și într-o altă parte care se
ascunde. Obiectul cunoașterii luciferice e întotdeauna un „mister‖, acesta arătându-se prin semnele
sale și, totodată, se ascunde după semnele sale.
Dacă cunoașterea paradisiacă își e sieși suficientă, neavând nevoie de încă un fel de
cunoaștere alături de ea, cunoașterea luciferică, are însușiri singulare, precum cea paradisică, dar
implică și o serie de alte cunoașteri provocate de o criză în obiect, criză în sensul unei despicări care
răpește obiectului echilibrul lăuntric. Atfel, cunoașterea luciferică introduce „problematicul‖
tatonarea teoretică, construcția , adică riscul și eșecul, neliniștea și aventura , momente care repugnă
cadrelor cunoașterii paradisiace.
Ca opinie personală, consider că, filosoful Lucian Blaga a nuanțat și cartografiat în termeni
filosofici dualitatea existentă în natura noastră umană, oferind sensuri perceptive noi la ceea ce noi,
oamenii de rând, intitulăm optimism și /sau pessimism.
Forma sa de prezentare implică o erudită cunoaștere a psihologiei umane, a filologiei , cât și
a realității perceptive de zi cu zi.
54
EDUCAŢIA IERI ŞI AZI,

LUMEA DE ATUNCI ŞI LUMEA DE MÂINE
Secretar șef ȘCHIOP MARIANA, Şcoala Gimnazială Nr.2, Timişoara
Prof.înv.primar PENTEA OANA MARIA, Şcoala Gimnazială Nr.2, Timişoara
Provocările perioadei în care trăim, dezinteresul pentru şcoală al elevilor şi permanentă

transformare a lumii din jurul nostru ne cer să ne reorientam mereu și să ne restructurăm modul de
abordare, în primul rând readaptându-ne noi înșine. Educaţia este foarte importantă şi nu este legată
strict de orele din programul zilnic de la şcoală.
Privesc pe fereastră şi frunzele care plutesc spre pământ îmi fură gândurile. A mai trecut un
anotimp. De câte ori am cântat ‖Bate vântul frunzele‖? Nu le mai pot număra, aşa cum nu pot
număra frunzele! Fiecare frunză, un gând. Fiecare gând, o bucurie. Fiecare bucurie, o provocare.
Unul dintre rolurile cele mai importante ale educaţiei este acela de a influența, transforma și
dezvolta personalitatea indivizilor. Procesul aceste este influențat atât de factorii genetici, cât și de
mediile educogene în care individul se află la un moment dat.
Educaţia din perioada comunistă versus educaţia de azi?
Educaţia presupune două persoane: una care doreşte să împărtăşească ceea ce ştie şiuna care
doreşte să primească darul de preţ – ştiinţa celuilalt. Contează oare în ce epocă se întâmplă acest
lucru? Contează vârsta învăţăcelului? Contează instrumentele de lucru? Sunt importante regulile
impuse de un sistem? Cărţile nu le mai sunt prieteni, li se pare că şcoala e un alt tărâm de joacă.
Creştem copii independenţi, care ştiu să spună ‖Nu vreau!‖ şi care nu ştiu ce este mila,
generozitatea, ajutorul sau prietenia.
Aici intervine relaţia părinte-învăţător. Fiecare îşi are rolul său, dacă nu se lucrează în
echipă rezultatele nu vor fi cele aşteptate. Îi apreciez pe acei părinţi care insuflă copilului dorinţa de
a şti, dorinţa de a intra în competiţie corectă cu ceilalţi.
Ei sunt cei care ‖construiesc‖ un copil modern: informat, curios, serios, creativ, implicat în
propria formare. Sunt bucuroasă când părintele îi oferă copilului ocazia să înveţe, în situaţii diferite,
când îi acordă o parte mai mare sau mai mică din timpul său, îl învaţă semnificaţia binelui, să fie
tolerant şi să iubească natura.Educaţie se face şiprin activităţileextraşcolare.Acţiunile de acest fel
scot la iveală sufletul copilului, iniţiază prietenii, descoperă pasiuni, îndrumă interese.
Învăţătorul este cel care alege felul activităţii, locul de desfăşurare, formează echipe şi
sugerează teme de cercetare. Prin astfel de activităţi elevii vor învăţa să aprecieze frumosul, să
iubească şi să protejeze natura. Vor participa la concursuri judeţene sau naţionale, vor scrie poezie
sau proză, vor recita, îşi vor dori să fie actori, să cânte şi să danseze.
55
Orice copil este special dacă i se crează condiţii să arate de ce este special! În activităţile
extraşcolare îşi urmează dorinţele şi aspiraţiile personale datorită încrederii inspirate şi curajului
insuflat de învăţător. Orice activitate coborâtă din minte în sufletul copilului are o frumuseţe aparte!
Îl învaţă să fie curios, să descopere, să aprecieze, să aleagă, să fie creativ, să pună în valoare ceea ce
are. Valenţele informaţionale şi corelative ale activităţilor extraşcolare sunt multiple. Ele devin
eficiente dacă au constanţă şi atractivitate.
Definitorie este dorinţa cadrului didactic de a pune în valoare calităţile elevilor săi în orice
moment, în orice loc, cu orice ocazie. Trecerea de la grădiniţă la şcoala primară este un eveniment
important, iar modul în care copilul se adaptează la mediul şcolar este asociat de cele mai multe ori
cu modul în care face faţă provocărilor noii situaţii.
Copiii îşi creează o imagine („reputaţie‖) în primul lor an de şcoală care tinde să fie
caracteristică nivelului performanţelor şcolare în anii următori. Școala românească se află în acest
moment în derivă. Degetul se îndreaptă acuzator, după caz, înspre profesori, părinți sau elevi. În
contextul unor decalaje clare între modernizarea societății și sistemul tradițional românesc, cu toții
avem nevoie de repere la care să ne raportăm, de informații actualizate.
De asemenea, avem nevoie de specialiști în educație, care să ne deschidă ochii spre lumea
de mâine, să ne ajute să conștientizăm nevoile reale ale copiilor noștri, să creăm parteneriate viabile
între profesor-părinte-elev pentru binele comun al tuturor părților implicate în educație. Într-o lume
în care comunicarea devine tot mai „digitalizată‖, o lume din ce în ce mai puţin orientată către o
socializare reală, cooperarea între factorii educaţionali: grădiniţă – şcoală – familie devine necesară
şi se impune şi ca obligaţie morală din partea acestora, pentru a favoriza socializarea şi integrarea
copiilor, adaptarea lor, pentru a-i familiariza prin exemple şi modele cu adevăratele valori ale
spiritualităţii umane.
Pe tot parcusulvieţii omul capătă experienţă, şi trăieşte o multitudine de evenimente ce îi da
o siguranţă în alegerile viitoare.Aceste lucruri se pot întâlni şi la şcoală, acolo capeţi experienţă ca
să fii pregătit când te vei arunca în vâltorile vieţii.
Scoala de ieri era altfel...copiii învățau putin si daca aveai 7 clase erai considerat geniu. Nu
era atâta stres și atâta materie, erai linistit și ajungeai cineva cu doar câteva clase.
Școala de azi e grea, încărcată și stresantă. Te epuizează mereu și simți uneori că nu mai
poți... simțim asta și de la cele mai fragede vârste.
Școala de mâine va fi mult mai modernă, e posibil sa nu mai existe scris pe caiete, pe tablă
și doar calculatoare, tablete și tot felul de tehnologii.
56
ROLUL CADRULUI DIDACTIC ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

TRADIŢIONAL VS. ÎNVĂŢĂMÂNTUL MODERN
Prof. CRAVEŢ MIRELA-SIMONA, Liceul de Artă " Ion Vidu", Timişoara
Moto:,,Educaţia este o descoperire progresivă a propriei noastre ignoranţe ”(Will Durant)
Timpul în care trăim este în permanentă transformare, modernizarea învăţământului prin

utilizarea metodelor noi de învăţare-evaluare a unor strategii moderne, care permit reasamblări,
reajustări şi adaptări la disciplinele de învăţământ, depinde în ultimă instanţă de cunoaşterea, de
înţelegerea şi de abilitatea de a le folosi. Prin adaptarea vechilor valori la noile cerinţe ale societăţii,
cadrul didactic ―nu este un simplu executant al unor prescripţii sau reţete, ci devine factor activ al
procesului de învăţământ, învaţă cu cei pe care îi învaţă, având rol de coordonator şi catalizator al
educaţiei şi instrucţiei‖ (Romiţă Jucu).
Profesorul trebuie să-şi schimbe concepţia şi metodologia instruirii şi educării, să coopereze cu
elevii,să se adapteze nevoilor societîţii, să devină un model real de integrare socioprofesională şi
educaţie permanentă, să se implice în deciziile educaţionale, să asigure un învăţământ de calitate.
Pregătirea managerială a profesorului, însuşirea culturii manageriale, nu numai cea tradiţională
psihopedagogică şi metodică, pot asigura esenţial înţelegerea şi aplicarea relaţiei autoritate-libertate, ca
nou sens al educaţiei, prin predare-învăţare şi rezolvarea altor situaţii din procesul educaţional şcolar.
Reforma învăţământului pune deosebit accent pe crearea de alternative metodologice, pe
stimularea învăţării prin cooperare şi folosirea metodelor interactive de grup. Implementarea în
practica educativă a strategiilor manageriale interactive presupune un proces de învăţare socială, ce
influenţează întreaga structură psihică a educatorului-manager, dar şi a educabililor, toate aceste
modificări de la nivelul personalităţii acestora reflectându-se în noi componente, atitudini, valori.
Profesorii reprezintă principala resursă umană capabilă să prognozeze, organizeze şi
coordoneze activităţile de introducere a noului, asigurând astfel dezvoltarea optimă a organizaţiei
şcolare.
Fundamentul activităţii didactice în şcoala tradiţională a fost asigurat de psihologia
asociaţionistă, pentru care actul cunoaşterii se reducea la simpla înregistrare prin simţuri, la perceptie.
A determina elevii să reţină pe dinafară ceea ce le-a fost comunicat este, evident, mai simplu
decât a-i conduce spre autonomia judecăţii. Rolul activ si dominant revine profesorului, pe când
elevului îi revine rolul de spectator receptiv, solicitat îndeosebi sa asculte, sa noteze, sa memoreze şi să
reproducă. Dialogul autentic dintre componenţii binomului educaţional profesor-elev se realizează rar
şi fragmentar. În cadrul lecţiei nu se antrenează şi nu se exersează gândirea, nu se crează situaţii în care
adevărul să fie descoperit (redescoperit) de către elevi, ceea ce conduce la pasivitate, plictiseală,
57
oboseală şi în final la o eficacitate formativ-educativă scăzută. O încununare a muncii de dascăl este

atunci când elevul îţi spune că a fost frumos la şcoală,că a învăţat multe lucruri şi că abia aşteaptă să
vină din nou, mâine. O analiză comparativă a activităţilor desfăşurate în şcoala tradiţională şi în cea
modernă, scoate în evidenţă următoarele aspecte:
Rolul cadrului didactic în învăţământul tradiţional:

AVANTAJE: Asigură însuşirea temeinică şi sistematică a cunoştinţelor predate
LIMITE:
 predă, expune, ţine prelegeri;
 explică şi demonstrează;
 limitează foarte mult activitatea elevilor (expunerea nu trebuie să depăşească cel mult 30% în
cadrul unei ore);
 lasă puţin timp de iniţiativă elevilor, manifestat de regulă prin întrebări generatoare de explicaţii;
 elevii se află într-un raport de dependenţă faţă de învăţător.
 impune puncte de vedere proprii;
 se consideră singurul ,,expert‘‘într-o problemă.
 deţine adevărul (absolut);
 ştie ce este adevărat/fals, corect/incorect, ce trebuie să înveţe elevul (ce este ,,bun‘‘ pentru el).
Rolul cadrului didactic care promovează predarea-învăţarea în învăţământul modern:
- organizează şi dirijează învăţarea, o orchestrează şi o regizează;
- facilitează şi moderează activitatea de învăţare;
- ajută elevii să înţeleagă lucrurile şi să şi le explice;
- responsabilizează elevii în vederea funcţionării optime a grupului;
Lecţia de predare-învăţare devine astfel ,,o aventură a cunoaşterii‖ în care copilul participă
activ,după puterile proprii,întâlnind probleme şi situaţii dificile,examindu-le şi descoperind soluţii
plauzibile.Rolul profesorului constă în cel de stimulare şi dirijare.El trebuie nu numai să organizeze
spaţiul şi activitatea, ci şi să participe alaturi de elevi la elaborarea cunoştinţelor, să servească drept
model în legăturile interpersonale şi să încurajeze interacţiunile cooperante dintre elevi; să-i îndrume
cum să-şi folosească timpul, spaţiul, echipamentul şi materialele; să ajute invidul sau grupul sa extragă
din experienţe informaţiile necesare,valorile şi să le interpreteze şi evalueze.
Bibliografie:
Crenguţa, Lăcrămioara Oprea, Strategii didactice interactive‖ (2008),București
Cucoș, C., Psdihopedagogie, Editura Polirom, Iași,1998
58
METODE MODERNE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE:

APLICABILITATE PRACTICĂ
Prof. itinerant/de sprjin LUPU ADRIANA IULIANA,
Școala Gimnazială Specială ”Constantin Păunescu”, Iași
În cazul copiilor cu cerințe educaționale speciale putem vorbi despre individualizarea,

adaptarea și pregătirea materialelor de lucru astfel încât să se plieze pe nivelul de cunoștințe- ancoră
pe care le deține la momentul realizării unei lecții specifice. Voi prezenta adaptarea unui material
axat pe părțile de vorbire, respectiv adjectivul, astfel încât materialul adaptat și individualizat să
reprezinte un real suport în conștientizarea cunoștințelor deținute și aprofundarea informațiilro
anterior învățate.
Grupul de lucru este alcătuit din trei elevi aflați în programul de sprijin educațional atât pe
durata ciclului primar, cât și gimnazial; aceștia întâmpinând dificultăți de generalizare, clasificare,
abstractizare, rigiditate în gândire și în abordarea sarcinilor, memorie predominant mecanică,
momente de defocusare și dificultăți de extragere a elementelor de detaliu din cadrul cerinței
menționate. Lecția se axează pe domeniuld e intervenție- stimulare cognitivă: limba și literatura
română, iar subiectul activității: ‖ Să cunoaștem adjectivul prin metode distractive‖ presupune
fixarea și consolidarea cunoștințelor de gramatică referitoare la părțile de vorbire studiate pentru o
utilizare corectă în comunicarea scrisă și orală, prin recunoașterea, diferențierea și identificarea
caracteristicilor esențiale ale adjectivului.
Activitatea s-a axat pe următoarele obiective operaționale detaliate:
1. cognitive:
O1 – Să noteze minim patru însușiri potrivite cuvântului de pe ciorchine, ajutându-se de imaginile
din tabel. Obiectivul va fi realizat la nivel minim dacă elevii identifică însușirile potrivite în cazul a
patru imagini suport.
O2 – Să citească informațiile de pe planșa adjectivului referitoare la definiția și poziționarea
adjectivului. Obiectivul este realizat la nivel minim dacă elevii recunosc adjectivele notate de pe
planșă și poziționarea acestora înainte și după substantivul pe care îl însoțesc.
O3 – Să realizeze diferențierea dintre numărul singular și plural prin realizarea acordului
corespunzător dintre substantivul și adjectivul de pe planșă. Obiectivul este realizat la nivel minim
dacă elevii realizează minim un acord gramatical corespunzător.
O4 – Să recunoască gradele de comparație ale adejectivului: pozitiv, comparativ și superlativ prin
oferirea exemplului propriu cu ajutorul detaliilor de pe planșă. Obiectivul este realizat la nivel
minim dacă fiecare elev exemplifică corect minim un grad de comparație.
59
O5 – Să descrie imaginea folosind adjectivele potrivite de pe fișa de lucru. Obiectivul este realizat la
nivel minim dacă elevii notează minim două adjective corespunzătoare în tabelul dat.
O6 – Să precizeze antonimele potrivite fiecărui adjectiv de pe cartonașul primit. Obiectivul este
realizat la nivel minim dacă elevii identifică corect cel puțin două antonime de pe cartonașele
individuale.
O7 – Să asocieze imaginea dată cu adjectivul potrivit realizând acordul dintre substantiv și adjectiv.
Obiectivul va fi realizat la nivel minim dacă elevii realizează corect minim trei asocieri prin
transarea de linii corespondente.
O8 –Să analizeze adjectivul identificat completând cu bifă coloanele indicate: gen, număr, grad de
comparație. Obiectivul va fi realizat la nivel minim dacă fiecare elev va oferi minim două
răspunsuri corespunzătoare în tabelul indicat.
O9 –Să precizeze pentru imaginea individuală adjectivele referitoare la: formă, gust, dimensiune și
culoare. Obiectivul va fi realizat la nivel minim dacă fiecare elev va oferi minim trei răspunsuri
corespunzătoare în căsuțele tabelului.
O10 –Să argumenteze alegerea unei trăsături individuale pozitive sau negative. Obiectivul va fi
realizat la nivel minim dacă fiecare elev va explica minim o trăsătură după un model dat.
O11 –Să identifice adjectivul dat în exercițiul joc de pe fișa de lucru. Obiectivul va fi realizat la nivel
minim dacă fiecare elev va nota adjectivul găsit.
2. psiho-motorii
O12– Să arunce cubul cu imagini pe bancul de lucru identificând cerința de pe fața
cubului .Obiectivul va fi realizat la nivel minim dacă fiecare elev va arunca cubul măcar o dată,
identificând cerința de pe fața cubului.
O13– Să utilizeze corect mijloacele auxiliare folosite: planșă, rechizite,cartonașe, autocolant, cuvinte,
marker etc.
Obiective afective:
O14 – Să participe cu interes la activitata desfășurată, menținându-și atenția focusată cel puțin pe
parcursul explicațiilor primite.
O15 – Să își exprime starea emoțională la sfârșitul activității. Obiectivul este realizat la nivel
minimal dacă eleva răspunde oral, selectând un cuvât ce exprimă cel mai bine starea emoțională
din momentul respectiv.
În cadrul lecției captarea atenției se va face prin Metoda Ciorchinelui- Ciorchinele
Adjectivelor. Elevii extrag câte o fișă pe care este reprezentat un ciorchine, alături de un cuvât
central, instrucțiunile de lucru și imagini conexe cuvântului dat. Aceștia vor nota patru însușiri ale
fiecărui cuvânt, individual sau folosindu-se de imaginile din tabel. Profesorul direcționează elevii
60
prin folosirea întrebării- ‖Ce fel de copil/creion/carte?‖și prin explicarea imaginilor din tabel, dacă
există nelămuriri. În momentul precizării răspunsului acesta poate fi notat pe boabele strugurelui și
precizat cu voce tare, la final.
Anunţ titlul activităţii „Să lucrăm cu adjective!‖ și precizez obiectivele într-un limbaj
accesibil: astăzi vom discuta despre adjectiv: ce este acesta și cum îl recunoaștem, unde îl găsim și
cum îl putem analiza și vom parcurge o mulțime de activități cu ajutorului unui cub special.
Profesorul adresează elevilor o serie de întrebări suport, parcurgând Planșa Adjectivului:
a.Definirea adjectivului cu exemple concrete asociate unei ființe, lucru sau fenomen al
naturii. Cine îşi aminteşte ce este adjectivul? Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care arată
însușiri ale obiectelor (fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii)
b.Reactualizarea cunoștințelor despre genul și numărul substantivelor cu ajutorul planșei și
completarea orală a numărului plural, după exemplu (băiat fericit- băieți fericiți)- Cu cine se acordă
adjectivul?
c.Observarea poziționării adjectivului înainte sau după substantivul pe care îl însoțește-
elevii vor explica din exemplele primite pe bilețele unde se poziționează adjectivul- Unde este situat
adjectivul?
d.Reactualizarea cunoștințelor referitoare la gradele de comparație prin citirea acestora de
către elevi și oferirea unui exemplu concret pentru adjectivul ‖bun‖, pe care îl vor trece la toate
gradele de comparație de pe planșă- Care sunt gradele de comparație ale adjectivului?
Profesorul precizează că vor urma o serie de exerciții diferite, aplicate în funcție de cerințele
enunțate pe Cubul Adjectivelor. Elevii vor rezolva cerințele în funcție de aruncarea cubului și
numărul observat în urma aruncării, astfel:
1. Descrie- fiecare elev va descrie imaginea de pe bilețelul extras utilizând adjective
potrivite acesteia (masă/măr/mănuși)
2. Compară- Elevii vor utiliza o serie de cartonașe plastifiate sub forma unor cărți de joc în
care vor poziționa adjectivul din mână peste antonimul acestuia regăsit pe bancul de lucru
3. Asociază- elevii vor realiza asocierea dintre fiecare imagine care arată un substantiv cu
adjectivul potrivit. (ex: pahar transparent).
4. Analizează- fiecare elev va citi o propoziție, va identifica adjectivul din cadrul acestuia și
îl va analiza bifând ‖x‖ în căsuța corespunzătoare, argumentând alegerea realizată.
5. Aplică- fiecare elev trebuie să precizeze pentru imaginea individuală adjectivele
referitoare la: formă, gust, dimensiune și culoare (imagini: o felie de pizza, un tort și o lămâie).
6. Argumentează- elevii vor selecta câte o însușire pozitivă/ negativă, explicând prin
scrierea unui exemplu clar alegerea acesteia.
61
Atașez mai jos câteva imagini din cadrul anexelor realizate sau de realizat:
Bibliografie:
1. Florentina Sâmihăian, Sofia Dobra, Limba română. Manual pentru clasa a VII-a, Editura ArtKlett, Bucureşti, 2019;
2. Cheroiu, Mariana, Limba și literatura română caiet de lucru pe unități de învățare pentru clasa a VI-a , Editura
Booklet, București, 2017
3. Natalia Boloș, Gabriela Graz, Ligia Diana Duţescu, Adela Filip, Andaluzia Mustea, Nadia Camelia Pop, Caiet
auxiliar.Limba şi literatura română. Clasa a VI-a, Editura Tipocar, Satu Mare, 2017;
4. Repere metodologice pentru consolidarea achizițiilor anului școlar 2019-2020, disciplina limba și literatura română,
clasele a V-a – a VIII-a, https://isj.vs.edu.ro/download/LIMBA-SI-LITERATURA-ROMANA.pdf
5. https://www.twinkl.ro/
62
EDUCAȚIA, PUNTE ÎNTRE INOVAȚIE ȘI TRADIȚIE

Prof. ȘERBAN ROXANA CORINA, Şcoala Gimnazială Nr.1 Băneasa, Galaţi
Motto ”Copiii sunt tot ce avem mai scump. Bogăția noastră cea mai mare sunt copiii pe care i-am crescut și
educat, căci asta e menirea educatorului pe pământ. Această menire de a crește și educa copii atrage după
sine o mare responsabilitate.
Învățământul urmărește realizarea idealului educațional derivat din tradițiile, valorile

democrației și aspirațiile societății românești, contribuind la păstrarea identității naționale.
Finalitatea școlii românești se realizează prin strategii și tehnici moderne adaptate cerințelor
actuale, dar în aceelași timp ancorate în tradițiile poporului român.
În societatea tradițională, valorile promovate de școală erau ascultarea, disciplina, supunerea
față de profesor. Cadrul didactic avea o poziție privilegiată în câmpul școlar, spre deosebire de elev,
văzut drept obiect pasiv al procesului de învățământ. Prin adaptarea vechilor valori la noile cerinţe
ale societăţii, cadrul didactic ―nu este un simplu executant al unor prescripţii sau reţete, ci devine
factor activ al procesului de învăţământ, învaţă cu cei pe care îi învaţă, având rol de coordonator şi
catalizator al educaţiei şi instrucţiei‖ (Romita Jucu).
Acțiunea definitorie a școlii rămâne educația, considerată un proces destinat exclusiv omului
și care vizează disciplinarea și civilizarea acestuia, din perspectiva unui ideal de personalitate
umană.
Dacă altădată metoda predominantă de desfășurare a lecției era expunerea, pentru că oferea
posibilitatea profesorului să-și etaleze bagajul de cunoștințe, astăzi se pune accent pe metode
moderne, care să transforme profesorul în manager al învățării, iar elevului să i se creeze cadrul
unei manifestări proprii, pentru a-și putea forma puncte de vedere personale. Însuși procesul de
învățământ se îmbogățește cu o nouă latură, evaluarea, care vine să completeze predarea și
învățarea, astfel încât cadrul didactic își sporește atribuțiile, iar elevul are posibilitatea să i-a parte la
propria instruire, profesorul coordonând acest proces.
Fundamentul activității didactice în școala tradițională a fost asigurat de psihologia
asociaționistă, pentru care actul cunoașterii se reducea la simpla înregistrare prin simțuri, la
perceptie.
A determina elevii să reţină pe dinafară ceea ce le-a fost comunicat este, evident, mai simplu
decât a-i conduce spre autonomia judecăţii. Rolul activ si dominant revine profesorului, pe când
elevului îi revine rolul de spectator receptiv, solicitat îndeosebi să asculte, să noteze, să memoreze
si să reproduc. Dialogul autentic dintre componenții binomului educațional profesor-elev se
realizează rar si fragmentar. În cadrul lecției nu se antrenează și nu se exersează gândirea, nu se
63
crează situații în care adevărul să fie descoperit (redescoperit) de către elevi, ceea ce conduce la
pasivitate, plictiseală, oboseală şi în final, la o eficacitate formativ-educativă scăzută. Sunt aproape
inexistente criticile, cautările personale, rarele revendicari exprimate de elevi îl deranjează pe
profesor si în general sunt evitate.
Reforma învăţământului pune deosebit accent pe crearea de alternative metodologice, pe
stimularea învăţării prin cooperare şi folosirea metodelor interactive de grup. Implementarea în
practica educativă a strategiilor manageriale interactive presupune un proces de învăţare socială, ce
influenţează întreaga structură psihică a educatorului-manager, dar şi a educabililor, toate aceste
modificări de la nivelul personalităţii acestora reflectându-se în noi componente, atitudini, valori.
Pentru a susține creativitatea, predarea declarativă, de tip clasică, trebuie depășită și
înlocuită cu metode care pun accent pe explorare, pe descoperire, pe încurajarea gândirii critice a
elevului, pe participarea activă a acestuia la formarea și dezvoltarea sa intelectuală. Promovarea
sănătății și a stării de bine a elevului determină o dezvoltare optimă din punct de vedere somatic,
fiziologic, mintal, emoțional, social și spiritual.
Inovația reprezintă unul dintre aspectele cheie atunci când vorbim despre reușita pe termen
lung a unui sistem. Resursele educaționale au devenit principalul aliat atât al cadrelor didactice cât
și al elevilor, interactivitatea fiind dusă la un alt nivel. Inovația în educație ține de noi toți, trebuie să
aducem în sala de clasă idei noi, să creăm lecții unice, care să-i surprindă și să-i atragă pe elevi,
spărgând astfel barierele tradiției ancorându-i în predare prin propria implicare, dar și susținerea
creativității fiecăruia.
Noua abordare a învățării prin activități care reușesc să motiveze elevii, transformându-i în
participanți direcți la propria lor formare, cuprinde toate competențele dobândite în sistemul
tradițional de învățământ, cărora li se adaugă abilitățile câștigate în condițiile unei libertăți de
exprimare a elevilor. Nu se urmărește excluderea modului tradițional de educație, ci completarea
orizontului de cultură.
Finalitatea școlii românești se realizează prin strategii și tehnici moderne adaptate cerințelor
actuale, prin promovarea unei educații de calitate, axată pe valori în care elevii să creadă și să se
regăsească.
Bibliografie:
1. Crenguţa, Lăcrămioara Oprea, Strategii didactice interactive‖ (2008),București
2. Cucoș, C., Psdihopedagogie, Editura Polirom, Iași,1998
64
EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI PRACTICE INTERACTIVE

PENTRU ORELE DE MATEMATICĂ LA GIMNAZIU
Prof. GEORGESCU MIOARA, Şcoala Gimnazială “Anton Pann”, Craiova
Mişcarea making în educaţie are fundamente teoretice bine stabilite în pedagogie, preluând
din teoriile lui John Dewey şi ale lui Seymour Papert ideea de învăţare practică şi mai ales cea de
învăţare prin creare (learning by doing), continuând teoriile învăţării bazate pe proiect şi pe cele
care vorbesc de centrarea învăţării pe interesele elevului.
Educaţia Maker pare să fie soluţia ideală pentru educaţia secolului XXI, punând laolaltă
învăţarea practică cu cea teoretică, designul sau creativitatea cu documentarea iniţială, transpunerea
în practică şi expunerea sau împărtăşirea publică a lucrului creat, angajarea activă la nivel
individual cu comunicarea şi colaborarea (valori centrale ale mişcării making), vechile tehnologii şi
materiale cu noile tehnologii (roboţi, printare 3D, laser cutter).
Folosirea makerspace-urilor în educaţie este promovată mai ales pentru capacitatea
activităţilor adiacente de a stimula interesul tinerilor pentru ştiinţe (acoperit de termenul generic
STEM, care acoperă ariile ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică).
În cadrul proiectului Erasmus ―Talent Maker‖ s-a urmărit îmbunătățirea performanței
școlare a elevilor proveniți din medii dezavantajate (având ca punct de plecare experiența unei școli
din Catalonia, Spania) şi s-a promovat învățarea activă și creativă, implicând elevii în activități
diverse, pe care ei înșiși le-au ales. Activitățile derulate în școală au explorat talentele și hobby-urile
profesorilor, acestea devenind pilonii pe care s-a construit educația elevilor. Proiectul a promovat
învățarea activă și creativă prin Workshop-uri la școală și Digital Capsule educative acasă pe care
copiii le-au ales singuri, profitând de talentele profesorilor școlii: robotică, gătit, cusut, grădinărit,
fotografie, bricolaj și multe altele.
Maker Education trezește motivația interioară a tuturor de a crea, proiecta, modifica sau
construi lucruri. O face într-un mod informal, jucăuș, colaborativ și, uneori, în mod funcțional. În
acest proces, oamenii folosesc o rețea de învățare, cunoștințele lor diferite, pentru a construi ceea ce
și-au imaginat. Influențat de cultura DIY (Do It Yourself) sau recent DIWO (Do it with other),
principalele beneficii ale Maker Education reprezintă dezvoltarea unui simț al sinelui și al
comunității, îi inspiră pe toți să modeleze lumea noastră.
Educația Maker promovează o abordare mai flexibilă a învățării, fiecare copil și tânăr fiind
îndemnat să descopere ceea ce îl pasionează utilizând instrumentele și procesele alese de el. Astfel,
această abordare promovează învățarea bazată pe cercetare, experimentare, gândirea critică,
rezolvarea de probleme, colaborare, perseverența și creativitate.
65
Filozofia Maker poate fi inclusă în curriculele tradiționale pentru a sprijini o abordare

echilibrată și holistică a învăţării, iar eu am folosit cu sucess principiile educaţiei Maker în orele de
matematică la gimnaziu.
În cadrul proiectului mai sus menţionat s-a desfăşurat un curs de formare pentru profesori,
care a presupus, alături de parcurgerea suportului teoretic, derularea unor activităţi practice în
cadrul şcolii în care îmi desfăşor activitatea. Fiind profesor de matematică, am implementat
activităţi Maker în orele mele de la clasele a V-a şi a VI-a, elevii participând cu multă bucurie la
acestea. Voi prezenta în cele ce urmează un exemplu de activitate matematică bazată pe principiile
educaţiei Maker, care a avut drept scop recuperarea rămânerilor în urmă în ceea ce priveşte calculul
elementar.
Materialele necesare au fost: hârtie, carton, creioane colorate, foarfecă, lipici, coli imprimate
cu reţea de pătrăţele ca în caietele de matematică. În loc să cumpărăm, putem să reciclăm hârtie şi
carton, folosind foi din caietele scrise, care nu ne mai trebuie.
În cadrul activităţii, pe care am numit-o generic ―Copacul înmulţirii‖, am învăţat: să
confecţionăm ―Flori ale înmulţirii‖, să realizăm ―Mâinile magice ale înmulţirii cu 9‖, să înmulţim
folosind reţeaua de pătrăţele, să asamblăm ―Copacul înmulţirii‖, să rezolvăm o problemă întâlnită în
mod curent în viaţa de zi cu zi, să colaborăm şi să cooperăm în echipă.
―Florile înmulţirii‖ şi ―Mânuţele magice ale înmulţirii cu 9‖, din ―Copacul înmulţirii‖, au
avut rezultatele corect completate pe petale, respectiv pe degeţele, iar pentru asta s-a făcut verificare
cu ajutorul reţelelor de pătrăţele desenate şi apoi numărate de fiecare copil.
Sub supravegherea profesorului, elevii au parcurs o serie de paşi de lucru, precizaţi simplu şi
clar, sub forma instrucţiunilor următoare: (1) Colorează Floarea Înmulţirii, (2) Foloseşte reţeaua de
pătrăţele pentru a calcula corect rezultatele înmulţirii pe care le vei scrie pe petalele florii, (3)
Decupează Floarea Înmulţirii, (4) Trasează pe o coală mare Copacul Înmulţirii sub forma unui brad
reprezentat ca un triunghi isoscel, (5) Trasează conturul mâinilor tale pe o coală de carton şi
numerotează degetele de la 1 la 10, (6) Îndoind pe rând câte un deget, completează rezultatele
înmulţirii cu 9 pe fiecare dintre degetele Mânuţelor magice, (7) Prima cifră a rezultatului înmulţirii
cu 9 va fi numărul de degete până la cel îndoit, iar a doua cifră cifră a rezultatului va fi numărul de
degete după cel îndoit, (8) Când am terminat sarcinile individuale de lucru, ajutăm colegii să
finalizeze activitatea lor, pentru ca la final să putem lipi toate Florile Înmulţirii în Copacul
Înmulţirii pe care să-l fixăm la fereastra clasei, (9) Animăm Florile Înmulţirii în Scratch, (10)
Căutăm şi alegem personajele, (11) Încărcăm două personaje, (12) Alegem background, (13)
Realizăm un dialog între cele două personaje – Primul personaj pune o întrebare, (14) Realizăm un
dialog între cele două personaje – Al doilea personaj pune o întrebare, (15) Schimbăm background-
66
ul şi realizăm un dialog între cele două personaje în care să evidenţiem înmulţirea cu ajutorul reţelei
de pătrăţele, (16) Schimbăm încă o dată background-ul şi evidenţiem completarea corectă a unei
table a înmulţirii pe o floare.
La final am reflectat asupra unor idei alese de elevii participanţi şi am alcătuit probleme cu
caracter practic, pornind de la acestea:
(1) Dacă uităm tabla înmulţirii, folosim reţeaua de pătrăţele pentru calcul,
(2) La înmulţirea cu 9, îndoim acel deget corespunzător factorului înmulţit cu 9,
(3) Folosim înmulţirea cand cumpărăm mai multe produse de acelaşi fel, pentru a calcula
preţul final.
Întrucât atelierul derulat de mine s-a bucurat de succes în rândul elevilor, aş vrea ca în viitor
să încerc să desfăşor la toate clasele activităţi bazate pe principiile educaţiei Maker.
Folosirea activităţilor de bricolare/creare în procesele educaţionale nu este o idee nouă. Ce
aduce nou intrarea mişcării maker în educaţie este crearea unei comunităţi de educatori care îşi
propun la modul conştient şi proactiv să folosească tehnicile bricolajului şi pedagogia din jurul
acestei activităţi în procesul educaţional.
În cele mai multe cazuri (excepţie fac ţările nordice, Islanda, Finlanda şi Marea Britanie),
această mişcare este o iniţiativă care vine de la profesori şi educatori, nefiind impusă de la centru,
cel puţin în primă instanţă fiind o mişcare fără resurse exterioare de implementare (aşa se şi justifică
întârzierea cu care ea apare în sistemele educaţionale puternic centralizate, cum este şcoala
românească).
Comunităţile de makeri, fie că sunt din zona educaţiei sau nu, transcend (sau au potenţialul
să o facă) instituţii sau spaţii culturale, unind participanţii prin dorinţa de colaborare şi prin
atitudinea încrezătoare că orice poate fi făcut şi învăţat în mod util şi plăcut.
Bibliografie
1. Marsh, J., Kumpulainen, K., Nisha, B., Velicu, A., BlumRoss, A., Hyatt, D., Jónsdóttir, S.R., Levy, R., Little, S.,
Marusteru, G., Ólafsdóttir, M.E., Sandvik, K., Scott, F., Thestrup, K., Arnseth, H.C., Dýrfjörð, K., Jornet, A.,
Kjartansdóttir, S.H., Pahl, K., Pétursdóttir, S., Thorsteinsson, G. ―Makerspaces in the Early Years: A Literature
Review‖, University of Sheffield: MakEY Project, 2017
2. Peppler, K., Halverson, E., Kafai, Y. (coord.), ―Makeology: Makerspaces as learning environments‖ (Vol. 1), New
York, NY: Routledge, 2016
3. Rosa P, Ferretti F, Guimarães Pereira A, Panella F, Wanner M, ―Overview of the Maker Movement in the European
Union‖, EUR 28686 EN, Publications Office of the European Union, Luxembourg, 2017
67
ȘCOALA ȘI FAMILIA - RELAȚII INTERPERSONALE

Prof. MOISE DINA-MONICA, Palatul Copiilor, Timișoara
Cercetările recente au arătat rolul formativ al relațiilor interpersonale ale copilului în mediul
familial și în mediul școlar.
Odată cu intrarea la școală, relaţiilor înterpersonale ale copiilor trec la o nouă etapă.
Înmatricularea copiilor în școală este o problemă complexă care se cere a fi soluționată de către
părinți, educatori, învățători. Procesul instructiv-educativ solicită de la copil un șir de calități și
însușiri psihice pentru a trece cu succes și pentru a se acomoda cu ușurință de la un gen de activitate
la altul (de la activitatea de joc la cea de învățare). Din momentul schimbării poziţiei sociale, se
modifică regimul şi modul de viaţă al copilului, statutul lui în familie, se lărgeşte sfera de
comunicare, el nimerind într-un colectiv nou de semeni, activitatea de bază devenind învățarea. În
procesul adaptării școlare se remarcă interdependența factorilor intrinseci și extrinseci.
Familia este prima instituție importantă în care copilul inițiază întâile relații interpersonale
de la cea mai fragedă vârstă și le continuă pe parcursul vieții. Este bine ca maturii și cei implicați în
educație să manifeste influențe pozitive asupra copilului. Familia influențează prin acțiunile sale
dezvoltarea psihoafectivă a copilului și pune bazele integrării sociale.
Integrarea copiilor într-o anumită clasă se face ținându-se cont de particularitățile psihice și
fizice asemănătoare, astfel ca relaționarea și comunicarea între elevii aceleași clase să se facă cât
mai eficient. Școala influențează dezvoltarea capacităților intelectuale ale copilului și stimulează
motivația extrinsecă prin predarea interesantă a lecției, prin exemplul pozitiv al învățătorului-
diriginte, al colegilor de clasă, prin materiale și mijloace didactice, stimularea curiozității pentru
diverse discipline și oferirea de evaluări constructiv- pozitive pentru reușita școlară.
Pentru copil, societatea reprezintă totalitatea relațiilor interpersonale legate în afara mediului
familial și al celui colegial, societatea fiind reprezentată de alte persoane decât grupul de colegi; în
cazul dat se are în vedere persoanele implicate în procesul instructiv-educativ general (tutori,
psihologi, psihopedagogi, asistenți sociali, medici. Relațiile interpersonale și comunicarea cu cei de
aceeași vârstă sunt la fel de importante la toate vârstele, deoarece contribuie la socializarea omului.
În cadrul relaţiilor, sub îndrumarea profesorului copiii se conduc de regulile conduitei
sociale: norme morale, disciplină şi corectitudine, tradiţii, obiceiuri, care se stabilesc în cadrul
activităţilor de învăţare. În legătură cu aceasta apar interesele pentru activităţi sociale, se profilează
atitudini faţă de semeni, colegi, de alţi oameni. La copii apare dorinţa de a socializa, de a fi apreciaţi
în cadrul relaţiilor, dar şi în cadrul activităţilor de învăţare, aspiraţia de a urma exemplul semenilor,
68
colegilor în activităţile lor. Interacţiunea educaţională este un aspect, o formă din multitudinea şi
varietatea relaţiilor interpersonale din clasa de elevi.
În ceea ce priveşte o posibilă clasificare a relaţiilor dintre elevi, criteriul utilizat reprezintă
nevoile şi trebuinţele psihologice resimţite de elevi atunci când se raportează unii la alţii:
 Relaţii de intercunoaştere. Permit cunoașterea fiecărui coleg în parte, a felului de a fi și a
personalității acestuia. Cu cât informaţiile de care dispune un cadru didactic la un moment dat
despre elevii săi şi un anume elev despre ceilalţi colegi sunt mai diverse şi mai consistente, cu atât
universul dinamic al interacţiunilor respective este mai viguros.
 Relaţii de intercomunicare. Apar ca o rezultantă a ceea ce simt oamenii, copiii, atunci
când intră în inter-acţiune: nevoia de a se informa reciproc, de a face schimb de informaţii, de a
comunica pe diverse teme
 Relaţii socioafective preferenţiale. Sunt rezultatul intervenţiei unei nevoi de tip
interpersonal, care are în vedere schimbul de emoţii, sentimente şi structuri de tip afectiv-
simpatetice, creionându-se astfel un tip nou de relaţii interpersonale, relaţiile afectiv-simpatetice,
care presupun raporturi de simpatie şi antipatie, de preferinţe şi de respingere reciprocă între
membrii clasei de elevi.
 Relaţii de influenţare. Clasa de elevi, ca univers socio-relaţional complex, dezvoltă o
varietate de relaţii şi interacţiuni din care elevul desprinde o serie de norme şi valori pe care le
dezvoltă pe termen lung.
Ce sunt relațiile interpersonale?
Relaţiile interpersonale se referă la totalitatea raporturilor din clasa de elevi, cu implicaţii
psihosociale raportate la caracterul etic legat de corectitudine și respectare a normelor și valorilor,
dar şi la caracterul formativ de comportamente și personalităţi ale copiilor din clasă.
Relaţiile cadrului didactic cu părinţii
Cercetările arată că cei mai mulţi profesori nu sunt prea optimişti atunci când sunt rugaţi să
aprecieze acurateţea şi eficienţa comunicării cu părinţii.Între relaţiile dintre diriginte şi părinţi
trebuie evitate o serie de defecte:
- problemele de ascultare: profesorul se gândeşte că cel mai important lucru pentru părinţi este ca
ei să afle pe scurt cu ce probleme se confruntă elevul la şcoală. Dorinţa cadrului didactic de a avea
numai el iniţiativa poate conduce la o falsă impresie că o bună comunicare presupune transmiterea
informaţiilor şi părerilor; lipsa conexiunii inverse: profesorul porneşte în relaţia cu părinţii de la
premisa că numai aceştia trebuie să asculte şi să înţeleagă orice mesaj din partea educatorului. Un
cadru didactic eficient trebuie să lase loc întrebărilor din partea părinţilor;
69
- falsa conexiune inversă: foarte mulţi părinţi lasă impresia că au înţeles şi că sunt de acord cu tot
ceea ce a transmis cadrul didactic;
- rezistenţa la critică: fiecare intervenţie a părintelui este considerată o atitudine critică;
- ascultarea afectivă: gradul de impresionabilitate al unui mesaj, transmis de un părinte;
- inadvertenţele de limbaj: limbajul neadecvat, preţios, plin de neologisme, poate inhiba
comunicarea cu părinţii;
Relatii interpersonale cadru didactic-elevi, elevi-elevi:
Clasa de elevi poate da naştere la trei tipuri de relaţii interpersonale:
- relaţii de cooperare (coordonarea eforturilor în vederea realizării unui obiectiv comun);
- relaţii de competiţie (rivalitatea partenerilor, fiecare individ având propriul scop);
- relaţii de conflict (între membrii grupului apare opoziţia, raportată la un scop indivizibil).
Concluziile: cu cât elevii sunt mai implicaţi în activităţi ce necesită cooperarea, cu atât
atmosfera generală în clasă va fi mai bună.
Comunicarea interpersonală este o comuniune a elementelor cognitive, afective cu scopul
de a transmite informaţia, a inspira o credinţă, a induce o emoţie sau a da la iveală un comportament
printr-un proces alternant de interacţiune între scris, vizual, nonverbal, vocal, auditiv, simbolic şi
comportament.
Formele de comunicare interpersonală sunt:
a) comunicarea verbală (are ca principal instrument de realizare limbajul şi ca modalităţi de
exprimare: comunicarea verbală simplă, convingerea şi sugestia);
b) comunicarea nonverbală (elementele paralingvistice);
c) comunicarea paraverbală.
Paraverbalul (modul concret în care „curge‖ vorbirea: volumul vocal, ritmul vorbirii,
tonalitatea, articularea cuvintelor) şi nonverbalul (modul în care privirea, corpul şi gesturile noastre
acompaniază discursul propriu-zis) în comunicarea interpersonală au un rol foarte important.
Concluzii
Felul de a fi al fiecărui om este reflectat în raportul de relaţii interpersonale. E important de
a crea un mediu relaţional prietenos copilului, în care el să înveţe cum să stabilească relaţii pozitive
cu cei din jur. Toate tipurile de influențe care vin din partea mediului familial și al celui școlar
contribuie la dezvoltarea capacităților psihice, a laturii afective, precum și la dezvoltarea fizică a
copilului.
Bibliografie:
1. https://oaji.net/articles/2017/2056-1521197766.pdf
2. https://managementucb.files.wordpress.com/2011/05/managementul-clasei-cursul-3.doc
3. https://edict.ro/managementul-clasei-de-elevi-relatiile-interpersonale-in-cadrul-grupului-de-clasa-studiu-de-caz/
70
ABORDAREA INCLUZIVĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC

Prof.de sprijin HÂRCĂ ELENA,-Școala Gimnazială Specială “Constantin Păunescu” Iași
Învățământul românesc este în continuă transformare, trecând de la o abordare tradițională la

una modernă care include nu numai transformarea rolurilor, utilizarea tehnologiei, ci și acces la
educație pentru toate categoriile de copii, ținând cont de respectarea dreptului la educație,
implementându-se astfel conceptele de integrare și incluziune.
De-a lungul timpului au fost emise mai multe documente care să reglementeze integrarea
persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale , atât în şcoala de masă cât şi în societate,necesitatea
aplicării reformei în învăţământul preuniversitar românesc atrăgând după sine o modernizare şi o
flexibilizare a cadrului legislativ. Dezvoltarea programelor şi proiectelor de integrare şcolară,
trecerea de la şcolarizarea specială la cea integrată sau incluzivă fac parte din direcţiile prioritare de
acţiune în învăţământ.
Educaţia integrată se referă la integrarea în structurile învăţământului de masă a copiilor cu
cerinţe speciale în educaţie pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase şi cât mai
echilibrate a personalităţii acestora. Şcoala pentru diversitate sau ‖ școala pentru toţi‘‘ pune un
accent deosebit pe implicarea continuă a tuturor factorilor în educaţia copilului, pe valorificarea
resurselor şcolii şi a resurselor existente în comunitate, pe stabilirea unor obiective care să îmbine
armonios nevoile şi resursele amintite anterior. În opinia mai multor autori promovarea educaţiei
integrate în şcolile obişnuite trebuie să aibă la bază urmatoarele principii-cadru: toţi elevii au
dreptul să participe la toate activităţile incluse în programa şcolilor de masă; în timpul programului
şcolar personalul didactic şi de specialitate se va implica direct în susţinerea pe toate căile a
integrării maximale a elevilor cu cerinţe speciale;şcoala va trebui, printr-o serie de măsuri radicale
în domeniul curriculum-ului să vină în întâmpinarea tuturor cerinţelor educaţionale ale elevilor, fără
a leza demnitatea şi personalitatea acestora.
Includerea are ca principale valori: diversitatea şi promovarea ei, egalitatea în drepturi,
toleranţa. Ea promovează: relaţii interpersonale deschise, pozitive bazate pe parteneriat;
flexibilitatea programelor şcolare, a strategiilor educaţionale;asigurarea accesului la oportunităţi,
promovarea egalităţii în drepturi; parteneriatul cu părinţii; încurajarea exercitării dreptului la
atitudine. Prin activităţile de integrare se urmăreşte: evitarea etichetării, stigmatizării, discriminării
şi segregării ulterioare a elevilor cu anumite deficienţe;percepţia pozitivă de către elevii normali a
copilului cu dizabilităţi; perfecţionarea cadrelor didactice în domeniul educaţiei integrate; schimbări
semnificative la nivelul şcolilor obişnuite: atitudinea faţă de elevul deficient, modificarea
strategiilor de învăţare, a modului de interrelaţionare.
71
În şcolile incluzive toţi copiii învaţǎ împreunǎ fiind dezvoltate modalitǎţi de predare care sǎ
corespundǎ diferenţelor individuale. Aşadar, toţi copiii vor avea de câştigat. Un obiectiv important
al şcolii incluzive îl constituie sprijinul acordat pentru menţinerea în familie a copiilor cu nevoi
speciale, dându-li-se posibilitatea sǎ meargǎ la aceleaşi şcoli cu copii obişnuiţi. Pune în centrul
atenţiei sale persoana umanǎ ca fiinţǎ unicǎ, de aceea se adreseazǎ individualitǎţilor, dar oferǎ în
acelaşi timp soluţiile colaborǎrii şi cooperǎrii pentru învǎţare. În condiţiile şcolii incluzive,
profesorul itinerant sau de sprijin are un rol major în optimizarea procesului educaţional din clasele
unde se deruleazǎ învǎţǎmântul integrat. Profesorul de sprijin este pregǎtit în domeniul educaţiei
speciale şi, împreunǎ cu învǎţǎtorul din şcoala de masǎ, formeazǎ o echipǎ omogenǎ rǎspunzǎtoare
de procesul instructiv - educativ al elevilor din şcoala pentru diversitate.
Profesorul de sprijin intervine în menţinerea elevilor cu cerinţe educative speciale în clasa
obişnuitǎ pentru a evita perturbarea activitǎţii din clasǎ, stigmatizarea, pentru reducerea testǎrilor
standardizate, crearea unor relaţii sociale între copiii cu nevoi speciale şi ceilalţi. Profesorul de
sprijin se doreşte un partener activ pentru profesorii clasei, atât în activităţile clasei, cât şi în afara
orelor, la pregătirea lecţiei, materialelor didactice, a clasei etc. Profesorul iniţiază şi susţine
programe de educaţie individualizate şi adaptate cerinţelor fiecărui elev cu cerinţe speciale., aplică
strategii diferenţiate în situaţiile de învăţare, înregistrează informaţiile referitoare la evoluţia şi
progresul elevilor, fiind cel mai în măsură să aplice comportamentul, reacţiile şi modul în care
reacţionează elevul cu deficienţe. Profesorul de sprijin trebuie să fie creativ, flexibil şi deschis la
propunerile venite de la ceilalţi parteneri (profesor/ învăţător, părinţi, specialişti).
Pe termen lung, profesorul de sprijin concepe ,în echipă, un curriculum integrat care să-l
ajute pe elev să achiziţioneze un registru comportamental adecvat care să-i faciliteze experienţe
comune de învăţare alături de ceilalţi copii. Acest curriculum trebuie să asigure legătura între
cunoştinţele teoretice şi aplicarea acestora în activităţile practice, să educe independenţa şi în final
să faciliteze adaptarea şi integrarea socială. Pe de altă parte, profesorul de sprijin dezvoltă un
parteneriat cu învăţătorul clasei obişnuite, cu ceilalţi profesori de şcoală şi cu părinţii. Categoriile de
elevi care beneficiazǎ de serviciile profesorului de sprijin sunt: elevii cu certificat de expertizǎ şi
orientare şcolarǎ, elevii cu dificultǎţi de învǎţare sau de dezvoltare şi elevii cu cerinţe educative
speciale pentru care existǎ o solicitare scrisǎ din partea pǎrinţilor.
Învăţarea este un proces social, iar interacţiunile sociale profesori-elevi, elevi-elevi precum
şi celelalte variabile psihosociale ale clasei au efecte pozitive sau negative asupra eficienţei învăţării
(Cucoş, C., 1996). Un stil educaţional eficient porneşte întodeauna de la cunoaşterea atitudinii
elevilor faţă de învăţare. Diversificarea are în vedere procesul de orientare a elevilor cǎtre studii
72
corespunzǎtoare înclinaţiilor şi aptitudinilor prin îndrumarea cǎtre acelea care le convin cât mai bine
şi în care pot obţine maximum de performanţǎ.
În context şcolar, integrarea reprezintǎ procesul de educare a copiilor cu sau fǎrǎ nevoi
speciale în acelaşi spaţiu şi în aceleaşi condiţii. Prima condiţie pentru integrare şcolarǎ este
acceptarea conştientǎ de cǎtre membrii grupului a fiecǎrei persoane, aceasta fiind favorizatǎ de o
organizare şcolarǎ care pune în actul didactic o metodologie de intervenţie didacticǎ, bazatǎ pe un
curriculum flexibil.
Integrarea presupune transferul unei persoane dintr-un mediu separat într-unul obişnuit şi
urmǎreşte înlǎturarea segregǎrii sub toate formele ei. Şcoala obişnuită tinde să devină din ce în ce
mai mult, o instituţie publică care să poate răspunde cerinţelor diverse de şcolarizare – de la
şcolarizarea elevilor supradotaţi, până la integrarea celor cu deficienţe.
Bibliografie:
1. Cucoş, C., 1996 – „Pedagogie‖, Editura Polirom, Iaşi
2. Gherguţ, A., 2001 – „Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale – strategii de educaţie integrată‖, Editura
Polirom, Iaşi
3. Vrăşmaş, T., 2001 – „Învăţământul integrat şi/ sau incluziv‖, Editura Aramis, Bucureşti
LECȚIA ÎNTRE CLASIC ȘI MODERN

Prof. LUPULESCU MANUELA, Liceul Teoretic ”Iulia Hasdeu”, Lugoj
Dezvoltarea tehnologiei din ultima perioadă și a modalității de comunicare a informaţiilor

prin mijloacele moderne de transmitere a acestora reprezintă o adevărată explozie în toate domeniile
vieţii. Schimbările din domeniul informațional se răsfrâng automat şi asupra sistemului de
învăţământ.
Astăzi este binecunoscut faptul că lecția modernă primează lecției clasice ca importanță. Dar
să nu uităm că lecția modernă s-a construit pe temelia lecției clasice, iar măiestria și harul didactic
al profesorilor, cu mai puține mijloace didactice dar cu multă dăruire, nu a afectat eficiența lecției și
nici formarea intelectuală a elevilor.
Cu toate rezultatele strălucite dobândite pe parcursul folosirii lecției clasice, s-a încercat o
permanentă îmbunătățire și înnoire. Cadrul didactic, prin intermediul lecției moderne, joacă un rol
foarte dificil și anume acela de a forma personalități care să știe să discearnă informația necesară de
cea excedentară și să extragă esențialul din general.
Lecția modernă vine cu un inventar bogat de resurse materiale, de mijloace, metode și
procedee. Se încearcă alternarea activităților și atragerea interesului prin introducerea noului și
73
imprevizibilului în cadrul lecției. Se pune foarte mare accent pe organizarea grupală, considerată o
modalitate esențială de producere a muncii în echipă.
Metodologia diversificată, îmbinarea activităților de cooperare, de învățare în grup, cu
activități de muncă independentă reprezintă o cerință primordială în educația modernă. Specific
metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre participanți, dintre
personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente.
Societatea se caracterizează prin abundența informației iar rolul sistemului educațional este
acela de a forma personalități care să extragă informația necesară de cea în surplus, să distingă între
diferite surse informaționale.
În sistemul de învățământ se vehiculează termenul de educație modernă. Acest termen este
folosit în educație pentru a descrie situația avansată a prezentului în comparație cu trecutul,
reprezentat de tradiție. Pentru unii, modernitatea este opusă practicilor tradiționale de predare și se
caracterizează prin schimbare, inovație și mai ales prin dinamism.
Actualmente cunoașterea trebuie să fie funcțională, utilă, înveți nu pentru a ști și a stoca o
serie de informații din diferite domenii, pentru a demonstra cât de educat ești, ci înveți pentru a face,
pentru a folosi ceea ce știi, pentru a aplica ceea ce ai acumulat, în folosul tău și al celorlalți.
Ca și structură, lecția de acum este cunoscută de zeci de ani, aceasta reprezintă modul
principal de transmitere a cunoștintelor, priceperilor și deprinderilor. În timp s-a încercat găsirea
unor alternative care să o detroneze. Cu toate rezultatele strălucite dobândite pe parcursul folosirii ei,
s-a încercat o permanentă îmbunătățire și înnoire. Pentru a reuși această trecere, de la lecția
tradițională la cea modernă, trebuie avute în vedere, iar apoi aplicate uniform, mai multe aspecte.
Activismul elevului trebuie să se regăsească în strategia cadrului didactic, în activitatea de
predare – învățare. Cadrul didactic trebuie să îl determine pe elev să învețe și să faciliteze acest
proces. De aceea este necesar să organizeze și să dezvolte strategii de lucru interactive, punând
accentul pe utilitatea cunoștințelor și pe necesitatea însușirii lor pentru a se descurca în viață.
Învățarea prin cooperare este foarte eficientă și necesită un efort susținut din partea tuturor,
îndreptat către același scop. Motivația este rezultatul acțiunii tuturor membrilor ce urmăresc un
destin comun. Atenția este îndreptată asupra procesului de elaborare interactivă, prin colaborare, a
demersurilor pentru realizarea sarcinii. Este promovat faptul că toți pot oferi alternative valoroase
de soluționare a problemei, dacă le sunt oferite premisele necesare și sunt ajutați.
Lecția de predare – învățare devine o aventură a cunoașterii, în care elevul participă activ,
după puterile proprii, întâlnind probleme și situații dificile, examinându-le și descoperind soluții
plauzibile. Rolul profesorului constă mai mult în cel de stimulare și dirijare, iar motivația activității
reiese din participarea entuziastă a cadrului didactic. Elevul e implicat în procesul de predare, de
74
învățare și de evaluare, iar disciplina devine autodisciplină a muncii și interesului, asigurată de

satisfacția cooperării. Conduita creativă a cadrului didactic este unul din factorii care asigură
dezvoltarea potențialului creativ al elevilor. Predarea ca proces creativ presupune ca profesorul să
medieze între elev și lumea ce îl înconjoară. El trebuie nu numai să organizeze spațiul și activitatea,
ci să participe alături de elevi la elaborarea cunoștințelor, să servească drept model în legăturile
interpersonale și să încurajeze interacțiunile cooperante dintre elevi.
O lecție eficientă e aceea care oferă prilejul elevilor să formuleze întrebări și probleme, să
emită ipoteze, să imagineze soluții, să facă asociații de idei, legături între experiențe proprii și
experiențe efectuate de oameni pregătiți, să elaboreze modele, planuri, fișe, rezumate, să formuleze
concluzii, să exerseze dialogul, munca în laborator, să cultive forme pozitive de conduită, să
perceapă realitatea în trăsăturile ei definitoriii, să se adapteze cerințelor societății contemporane.
Lecția se identifică în mare parte cu creatorul ei. Disputa tradițional versus modern nu
trebuie să se ducă între cele două moduri de activitate, ci între cele două feluri de personalități care
pot face lecția, indiferent de mijloacele și procedeele utilizate.
Bibliografie:
1. Ion Alexandru Dumitru, Dorel Ungureanu – Pedagogie şi elemente de psihologia educaţiei, Editura Cartea
Universitară, Bucureşti, 2005
2. Crenguţa Lăcrămioara Oprea – Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, 2010
3. Ioan Cerghit – Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi 2006
4. Ionescu Miron – Tratat de didactică modernă, Pitești, Editura Paralela 45, 2009
DEZVOLTAREA ŞI VALORIFICAREA POTENŢIALULUI

CREATIV AL ELEVILOR
Prof. BADEA MIHAELA ALINA, Palatul Copiilor, Pitești
Prin creativitatea individului unii autori desemnează exclusiv sau în principal potenţialul
creativ, factorii de personalitate eminamente ereditari care pot asigura succesul actului creativ dar
care există într-o formă neactivată, latentă, virtuală, neafirmată şi neevidentă. Potenţialul creativ nu
garantează per se apariţia actului creativ dacă nu beneficiază de un mediu propice. Credem că
creativitatea este mai degrabă rezultatul utilizării potenţialului creativ, ea exprimându-se prin
produsul creaţiei.
Ca formaţiune psihică deosebit de complexă, creativitatea se caracterizează printr-o
multitudine de sensuri: productivitate, utilitate, eficienta, valoare, ingeniozitate, noutate,
originalitate .
75
Productivitatea se referă la numărul mare de idei, soluţii, lucrări de specialitate, produse mai
mult sau mai puţin materiale. Utilitatea priveşte, în special, rezultatele acţiunii, care trebuie să fie
folositoare, să contribuie la bunul mers al activităţii . Eficienta are în vedere caracterul economic al
performantei, se refera la randamentul acţiunii, la performantele care să pot obţine prin folosirea
rezultatelor activităţii creatoare. Valoarea produselor activităţii creatoare trebuie să prezinte
însemnătate din punct de vedere teoretic sau practic . Ingeniozitatea presupune eleganta şi deosebita
eficacitate a metodelor de rezolvare. Noutatea se referă la distanţa în timp a lucrurilor, ideilor.
Originalitatea se apreciază prin raritatea ideilor, soluţiilor sau produselor .
La nivelul copiilor din ciclul primar, orice rezolvare de situaţii problematice constituie în
acelaşi timp o manifestare a creativităţii gândirii lor . Principala caracteristica a gândirii creative la
elevi e noutatea sau originalitatea soluţiei găsite, a ideii emise . Nu se poate vorbi în ciclul primar
de existenta unei creativităţi deosebite a gândirii şcolarului, ci mai degrabă despre formarea unor
premise pentru dezvoltarea ulterioara a creativităţii. Copilul de vârsta şcolară mică, adopta o
atitudine creatoare, atunci când, pus în fata unei probleme, îi restructurează datele, descoperă căile
de rezolvare, o rezolva într-un mod personal .
Cred de asemenea că în calitate de învăţători avem obligaţia de a lucra cu „adevăratul
potenţial creativ al elevului‖ iar clasa pregătitoare prin temele abordate şi metodele de predare
integrate folosite ne oferă posibilitatea descoperirii acestui potenţial spre deosebire de clasele I – IV
unde avem tendinţa de a respecta cu stricteţe programa, planificarea, manualul, etc. La clasa
pregătitoare cu toţii am fost puşi în postura de a lucra pentru prima dată cu elevi despre care nu
ştiam aproape nimic. Cum putem valoriza „adevăratul potenţial creativ‖ al acestor elevi. Aşadar
valorizarea este puţin mai complicată decât crezusem iniţial.
Un prim pas spre valorizare ar fi în mod evident identificarea potenţialului creativ. Dacă
preferăm o abordare pe termen lung putem realiza acest lucru prin observaţia sistematică a
comportamentului în clasă şi în afara ei, interviuri, studiu de caz, metoda aprecierii obiective a
personalităţii, studiul randamentului şcolar, teste de inteligenţă şi de creativitate şi analiza lucrărilor
elevilor. Atenţie totuşi că deseori cadrele didactice au tendinţa de a considera copiii buni la
învăţătură ca fiind deosebit de creativi. Studiile au demonstrat că doar 30% dintre copiii excelenţi la
învăţătură sunt şi creativi. O altă modalitate eficientă de a identifica elevii cu un înalt potenţial
creativ este lucrul în grup pentru rezolvarea unei sarcini creative. În general grupul are tendinţa de a
acţiona în vederea conformării la normă a individului creativ, iar acesta are manifestări conflictuale,
de dominare, iniţiativă.
La clasele primare putem folosi câteva exerciţii foarte simple. Jocul de cuburi – cu un număr
limitat de cuburi li se cere elevilor să construiască succesiv trei obiecte imaginate de ei. După
76
fiecare obiect realizat acesta a fost fotografiat şi apoi elevul a putut să îl strice şi să construiască
altul. Pentru fiecare elev se notează timpul de realizare, denumirea şi ordinea obiectelor. Ulterior
fotografiile pot fi printate şi înrămate creându-se astfel o miniexpoziţie. Fotografiile vor fi studiate
pentru a observa în ce măsură obiectele seamănă unele cu altele, dacă obiectul realizat seamănă cu
obiectul denumit, care este timpul de execuţie pentru fiecare obiect.
O altă variantă mai eficientă a acestui mic test este testul formelor - elevii primesc o foaie
albă, 2 cercuri, 2 pătrate, 2 triunghiuri, 4 dreptunghiuri – de mărimi egale (ulterior pot fi de mărimi
diferite). Cu formele aşezate pe foaia albă elevilor li se cere să realizeze fie un anumit număr de
forme fie cât mai multe forme în intervalul de timp. Un aspect deosebit observat la 2 dintre elevii cu
care am lucrat a fost trecerea de la gândirea bidimensională la cea tridimensională.
Aşadar ne aflăm în poziţia în care avem o imagine destul de clară a potenţialului creativ al
elevilor. De cele mai multe ori avem tendinţa de a ne opri aici şi de a aborda rezolvarea creativă a
sarcinilor sporadic şi doar la anumite discipline (de obicei cele legate de artă). O altă tendinţă des
observată este aceea de a folosi metodele de stimulare/ valorizare a creativităţii pentru că aşa se cere,
aşa se face, într-o manieră standardizată, sistematică ce va duce destul de repede la căderea în rutină,
convenţionalism şi finalizând cu scăderea interesului elevilor.
O modalitate eficientă de valorizare a potenţialului creativ este modificarea sistemului de
evaluare. Evaluarea poate face extrem de mult în acest sens mai ales asociată cu atitudinea
stimulativă a învăţătorului pentru inedit, originalitate, îndrăzneală şi valorizarea şi aprecierea
acestora de către învăţător.
O modalitate de realizare a acestui lucru este stabilirea unor perioade în care evaluarea va fi
suspendată/ abolită. Aceste perioade vor fi anunţate din timp şi învăţătorul va avea grijă să nu
strecoare nici un sens evaluativ în discursul său. Toţi elevii trebuie lăudaţi pentru orice realizare cât
de mică pentru recunoaşterea şi promovarea valorii individuale.
Deşi ne este greu să recunoaştem evaluarea/ rezultatele evaluării devin scop în sine atât
pentru elev cât şi pentru profesor deoarece din punctul nostru de vedere acestea reprezintă indici
clari ai randamentului nostru. În lipsa evaluării elevii sunt mai puţin stresaţi de conformarea la
anumite metode de lucru, de realizarea sarcinii într-u anumit interval de timp, etc. şi pot da frâu
liber potenţialului creativ obţinând produse de înaltă calitate. Important este să observăm drumul
ales de fiecare elev pentru realizarea sarcinii/ sarcinilor în stil liber – această observaţie ne poate
oferi cheia către adoptarea unui stil mai eficient de lucru cu anumiţi copii care nu răspund la
metodele noastre obişnuite.
O alta metodă de valorizare a creativităţii elevilor, foarte des utilizata este jocul didactic.
Jocul pare cea mai simpla abordare a reeducării creativităţii. Când ne jucam suntem dezinhibaţi,
77
relaxaţi, adică avem exact starea necesara activării creativităţii. Acesta se poate organiza cu succes
în învăţământul primar la toate disciplinele şcolare, în orice moment al lecţiei. În joc elevii au
posibilitatea să inventeze situaţii, dialoguri, să găsească soluţii la probleme date sau imaginate. În
joc elevii intră în lumea lor interioară şi o expun aşa cum un pictor prezintă un tablou. Dacă avem
sensibilitatea, inteligenţa şi creativitatea necesare jocul copiilor poate fi o nesecată sursă de
cunoaştere intimă a elevului, de inspiraţie pentru activităţile viitoare şi de adaptarea stilului nostru
de lucru.
Dezvoltarea creativităţii elevilor în vederea obţinerii performantelor presupune o schimbare
de paradigmă, în practica pedagogica, bazată pe: trecerea de la predarea cu scop de asimilare şi
reproducere la învăţarea centrată pe elev; aceasta reprezintă o adevărată provocare pentru învăţător,
care nu mai este doar un transmiţător de cunoştinţe, ci organizatorul şi înlesnitorul procesului, de
învăţare şi de exersare a creativităţii elevilor; promovarea învăţării prin colaborare, ca modalitate
optima de realizare a cunoaşterii şi de dezvoltare, prin exersare, a capacităţilor de comunicare orala
şi scrisă, de receptare a mesajului oral şi scris; creativitatea stimulată prin cultivarea diversităţii de
opinii şi experienţe, ca bază a dobândirii independenţei şi autonomiei personale; sporirea
responsabilităţilor în asumarea unor opinii, este susţinută cu argumente logice; utilizarea unor
strategii didactice interactive, care pun elevii în situaţii concrete de comunicare, de învăţare, de
rezolvare a unor probleme, de realizare a unor produse originale, cu suport creativ .
Bibliografie:
Miron Ionescu, Ioan Radu—Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2010
Rafila Cotuna—Locul şi rolul jocului didactic în învăţare, Revista Învăţământul primar nr. 3-4, Editura Miniped,
Bucureşti, 2009
ȘCOALA ȘI COMUNITATEA
ing.BERCEA GEORGETA-VOICHIȚA-documentarist, responsabil C.D. I.
biol. DURICU ALINA IONELA-secretar șef, Liceul Teoretic „Grigore Moisil” , Timișoara
„Fiecare copil pe care îl pregătim este un OM înzestrat societății” (N. Iorga)
Școala și familia urmăresc același obiectiv educațional de a forma copiii pentru a deveni
oameni dezvoltați multilateral. În procesul de a face om, educația este concepută ca o investiție în el,
fiind compusă din mai multe elemente, organizate într-un sistem, în relații strânse, care fac ca
schimbarea produsă în unul dintre ele să fie simțită în celelalte, astfel încât fiecare element a
acţiunii educaţionale poate fi cauza unui efect şi invers. Iată de ce problema în cauză este o
preocupare a întregii societăți, care necesită utilizarea optimă a resurselor sale materiale și umane.
78
La procesul educațional contribuie familia, mediul social, școala, biserica, instituțiile

culturale, mass-media și structurile asociative.Școala participă și interacționează cu familiile
elevilor, inițiază activități utile în școală sau în afara acesteia. Școala poate sprijini factorii implicați
să se cunoască pe ei înșiși și să înțeleagă normele morale și civice. Poate îmbunătăți calitatea vieții
și performanța elevilor, să își poată forma abilități de gândire independentă și critică. Pentru ca
astfel de proiecte să fie puse în practică, eforturile tuturor părților implicate trebuie să fie combinate:
 societatea - cu realitatea ei situațională,
 mediul familial - subiectiv de cele mai multe ori,
 școala -„Principala instituţie socială specializată în pregătirea oamenilor pentru muncă şi viaţă‖1,
 Biserica-„contribuie la instituirea unui proces de educație sistematică, explicită, din perspectiva
valorilor morale și spirituale proprii religiei ortodoxe”2,
 elevul - factorul conștient de importanța pașilor întreprinși pentru calitatea actului de educație.
Școala poate deveni un loc benefic pentru proiectarea, asimilarea și dezvoltarea unor
programe de învățare și formare continuă bazate pe experiență și creație personală sau de grup. În
cadrul acestor programe, elevii pot dobândi competențe care nu se regăsesc în procesul propriu-zis
de predare-învățare, acestea fiind asociate cu latura socială a tânărului elev, cu personalitatea
acestuia, cu formarea unei educații profesionale formative, dezvoltarea cromaticului. Abordarea
sistemică a acestor tipuri de activități duce la dezvoltarea spiritului etic, psihologic, estetic,
social,cultural, familial. În relația școală-familie-comunitate trebuie să existe relații de respect
reciproc, acceptare reciprocă, simpatie și admirație reciprocă, nu suspiciune, nedumerire sau iritare
și provocare.
Relațiile dintre școală, biserică, elevi, familiile acestora și întreaga comunitate trebuie să se
bazeze pe înțelegere și colaborare, pe transmiterea de informații și prezentarea unor stări de fapt, pe
influențe pozitive asupra comportamentelor elevilor, pe trăiri afective și emoționale, pe experiențe
în diferite forme de manifestare. Pentru a atinge un nivel ridicat de eficiență în relația familie-
școală-comunitate este necesară o rețea de management al educației performante în fiecare unitate
școlară. Din această perspectivă, parteneriatul educațional dintre școală și comunitate, asociațiile
non-profit trebuie să devină o direcție strategică principală în managementul fiecărei unități de
învățământ. Acest parteneriat trebuie să reunească eforturile tuturor categoriilor interesate de
dezvoltarea educației de calitate pentru toți elevii din sistemul de învățământ.Pentru realizarea unui
parteneriat educațional bazat pe asumarea valorilor democratice, este necesar ca societatea
1
Cucoş C. Pedagogie. Iasi: Ed. Polirom, 2006, p. 15
2
Pr. Luis SERDEȘNIUC , Dr. Hab., ValeriuCapcelea -Valoareaparteneriatuluidintreșcoalășibisericăîndevenireamoralășispirituală a
elevilorBălți - Indigou color, 2018, p.5
79
românească să realizeze o schimbare a valorilor, atitudinilor, comportamentelor la nivelul tuturor

factorilor sociali implicați în susținerea educației: factori de decizie, cadre didactice, părinţi, elevi,
reprezentanţi ai instituţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale.Teoria și practica în domeniul
parteneriatului educațional arată că școala ar trebui să dezvolte relații constante de colaborare cu
categorii sociale și organizații care sunt direct interesate de realizarea unei educații de bună calitate.
Pentru a realiza un parteneriat educațional eficient, toți cei implicați trebuie să cadă de acord
asupra unor valori fundamentale: șanse egale în educație, spirit civic și atașament față de
comunitate, comunicare și respect reciproc, cooperare și colaborare, disciplină și responsabilitate,
echilibru între cerințele generale și cele specifice. Având în vedere noul cadru educațional, în care
elevul, beneficiarul direct al educației, se află în centrul proceselor școlare, organizația care asigură
educația trebuie să asigure și să măsoare progresul înregistrat de elev, valoarea adăugată, calitatea și
comunitatea, ca beneficiar indirect, să se implice în producția, generarea de calitate în școală în
funcție de nevoi și interese. În același timp, școala poate face posibilă participarea grupurilor și
colectivelor la viața publică, la elaborarea și luarea deciziilor.
Școala trebuie să devină nucleul parteneriatului educațional. Încercarea unităților școlare de
a atrage diferite tipuri de parteneriate, va avea succes doar în măsura în care școala îndeplinește
cerințele sociale și comunitare:
 extinderea naturii democratice a managementului școlar;
 implicarea familiei ca partener principal al școlii;
 realizarea colaborării cu toate categoriile comunitare interesate;
 atragerea tuturor factorilor care pot contribui la rezolvarea problemelor școlii;
 realizarea unui echilibru între cererea și oferta de educațională;
 satisfacerea nevoilor specifice ale comunității în domeniul educației;
 pregătirea elevilor pentru dezvoltarea personală și integrarea activă în comunitate;
 asumarea unui rol activ în identificarea și rezolvarea problemelor comunității.
Parteneriate. Activitățile propuse în cadrul proiectelor urmăresc conștientizarea elevilor că
într-o comunitate, mediul educațional nu se limitează doar la mediul școlar. Astfel, mediul
educațional comunitar are posibilitatea săse cristalizeze și să coalizeze procesul de educație
continuă a cetățenilor prin acest parteneriat cu diferite școli, asociații, instituții care vor dovedi că
valorile educaționale se regăsesc și în alte instituții. Proiectele își propun să promoveze, prin
activitățile propuse, o cultură a cooperării, participării și dialogului și să formeze abilități de
comportament civilizat și abilități de evitare a victimizării, dezvoltarea simțului artistic,
interpretarea valorilor culturale, implicarea în viața socială, dăruirea de sine, iubirea de semeni.
80
Parteneriatul este benefic pentru ambele tipuri de organizații. Organizațiile

neguvernamentale își legitimează rolul social, își îndeplinesc misiunea pentru care au fost create,
școlile se dezvoltă, completează gama de servicii oferite beneficiarilor: copii, părinți, comunitate.
Școli și organizații neguvernamentale.
În societatea actuală există un număr mare de organizații care desfășoară acțiuni și proiecte
cu caracter educațional, cu impact important în comunitățile în care se desfășoară și în care își
desfășoară activitatea.
Proiectele derulate de organizațiile neguvernamentale urmăresc:
 atragerea de resurse pentru sprijinirea comunității;
 pregătirea unor categorii de resurse umane în cadrul comunităţilor;
 realizarea de parteneriate la nivel local;
 creșterea gradului de conștientizare a opiniei publice în raport cu școala și educația;
 facilitarea obţinerii de resurse pentru şcoală;
 încheierea de parteneriate între școli și parteneri interni sau externi.
Prin organizarea unor astfel de activități și proiecte, organizațiile neguvernamentale au
acumulat informații și experiență care pot constitui puncte de plecare în organizarea parteneriatelor
educaționale.
Organizațiile neguvernamentale operează în multe domenii. Unele dintre acestea sunt:
 dezvoltarea comunitară: creșterea nivelului de dezvoltare socio-economică în zonele rurale,
revitalizarea spiritului comunitar, implicarea cetățenilor în activitățiproiecte de dezvoltare locală,
dezvoltare personală;
 protecția mediului: : prevenirea deteriorării mediului, supravegherea calităţii mediului de care
beneficiază populaţia, militarea pentru îmbunătăţirea acestuia;
 furnizarea de servicii sociale diverselor categorii sociale;
 parteneriate cu alte organizații, cu organizații guvernamentale centrale și locale, cu instituții, cu
alte organizații naționale și internaționale etc.
Influența organizațiilor neguvernamentale asupra școlilor se manifestă în multiple domenii.
Implicarea comunității este considerată una dintre sursele calității educației de către toți managerii
școlilor. Există convingerea că pentru a putea oferi servicii educaționale de calitate, eficiente,
bazate pe profesionalism, atât conducerile școlilor, cât și serviciile comunitare, autoritățile locale și
centrale, organizațiile neguvernamentale trebuie să aibă o foarte bună conlucrare.
Concret, Asociația NonProfit PREZENT Timișoara a încheiat un număr de 300 de
parteneriate cu diverse instituții de cultură și artă, cum sunt: Teatrul Merlin Timișoara, Info Centrul
81
Turistic Timișoara, Inspectoratul Școlar Județean Timiș, Asociația Cultural Științifică „Vasile
Pogor‖ Iași, școli din județ: Școala Gimnazială nr. 27 Timișoara, Școala Gimnazială nr. 7 „Sf.
Maria‖ Timișoara, școli din țară: Școala Gimnazială Fălticeni Suceava, Școala Gimnazială „Ion
Câmpineanu‖ Câmpina, județul Prahova. Alte parteneriate găsiți pe site-ul Asociației NonProfit
PREZENT Timișoara http://sgutiuart.ro/asociatia-prezent. Aici putem aminti câteva domenii în care
elevii au fost instruiți în activități extracurriculare:
- protecția mediului: Concursul Național Educativ „Soarele și Planeta Albastră‖, Concursul Național „Umbrela
Verde‖
- sărbători naționale: 1 Decembrie-Ziua României, 24 Ianuarie-Unirea Principatelor Române
- dezvoltarea creativității: Proiect Educațional „Artist copilʺ, Expoziție națională Concurs ʺMărțișorʺ.
- decorațiuni, felicitări cu diferite ocazii: Expoziție Națională Concurs „Sfintele Paști-2015‖, Proiect Educativ
Interjudețean „Minunea Crăciunului‖
82
Lucrările participante la proiecte educaționale, expoziții-concurs au fost reunite într-un

volum care a fost tipărit în fiecare an. Astfel că:
2014-2015 - Vernisajul 2013-2014 - Vernisajul 2012-2013 - Vernisajul 2011-2012 - Vernisajul

expoziției și lansarea expoziției și lansarea expoziției și lansarea cărții expoziției și lansarea
cărții ”Copilul, cărții ”Gândim, creăm, „Bucuriile copilăriei” volumului „Copilăria-un
Ambasadorul prieteniei trăim în Prezent poem
Concluzii: În cadrul unei societăţi care îşi propune o dezvoltare constantă, unitatea şcolară
este chemată să joace un rol important în dezvoltarea resurselor umane ale societăţii. Pentru a
indeplini acest rol semnificativ, şcoala trebuie să ofere servicii educaţionale de calitate. Una dintre
condiţiile pentru a se realiza o educaţie de calitate este aceea care solicită şcolii ca, printr-un
management eficient al calităţii, să îşi asume principiile parteneriatului educaţional destinat să
implice toţi factorii sociali interesaţi în dezvoltarea educaţiei şi în valorificarea potenţialului uman.
Pârghia principală, care poate conduce la atingerea acestui obiectiv, este dată de măsura în
care funcţionarea școlilor va tranzita de la reproductiv la productiv, de la strict academic la
prestarea pe piaţă a unor servicii educaţionale, de la consumarea de fonduri la producerea de
resurse.Familia este principalul partener al liceelor/colegiilor/grupurilor şcolare. Parteneriatele
şcoală/ biserică/ asociații nonprofit/ comunitate au în vedere şcoala, în două ipostaze: importantă
sursă pentru reînnoirea comunităţii şi componentă cu valoare comunitară.Aceste parteneriate, pot
duce la cooperări fructuoase şi în final la succesul dezvoltării comunităţii.
Numai şcolile cu un management performant al calităţii vor putea duce la bun sfârşit şi mult
mai eficient această responsabilitate de a se considera, pe ele însele şi elevii lor, ca parte a
sistemului social ce include familiile şi comunităţile.
Bibliografie:
1. Neculau, A. ,Manual de psihologiesocială. Iaşi: Ed. Polirom, 2003
2. http://mentoraturban.pmu.ro/sites/default/files/ResurseEducationale/Modul%207%20Management%20educational.pdf
3. http://sgutiuart.ro/asociatia-prezent/
4. http://blog.eintegral.ro/scoala-familie-un-parteneriat-real-in-beneficiul-copilului/
5. http://documents.tips/documents/rolul-scolii-in-comunitate.html
6. Cucoş C. Pedagogie. Iași: Ed. Polirom, 2006
7. Pr. Luis Serdeșniuc , Dr. Hab., Valeriu Capcelea-Valoarea parteneriatului dintre școalăși biserică în devenirea morală
și spirituală a elevilor,Bălți:Indigou color, 2018
83
ABORDAREA DIFERENȚIATĂ A ELEVILOR CU DEFICIENȚE

DE VORBIRE
Prof. KONNERTH GABRIELA SILVIA, Liceul Teoretic Special "Iris", Timişoara
Educația incluzivă presupune un proces de facilitare a procesului de învăţare pentru toţi

elevii, așa încât toți să participe și să învețe împreună. Unul dintre aspectele cele mai importante ale
învățămâtului actual este nevoia de adaptare, abordarea diferențiată a acestora, răspunsul la
diversitatea dintr-o clasă, la stilurile diferite de a învăța și la nevoile proprii fiecărui elev.
Una dintre aceste nevoi ale elevilor este comunicarea. Dificultățile întâmpinate de un elev în
ceea ce privește comunicarea clară în sala de clasă reprezintă o provocare pentru cadrul didactic din
mai multe motive, nu doar din cele legate de activitatea de predare-învățare.
Ca și în cazul altor dizabilități sau tulburări, profesorii și alți profesioniști trebuie să
privească atent capacitățile elevilor cu probleme de vorbire și limbaj, dată fiind marea diversitate a
tulburărilor de comunicare care poate fi ascunsă sub o singură etichetă.
Caracteristicile copiilor cu tulburări de limbaj sau comunicare Este importantă
recunoașterea și înțelegerea diferitelor tipuri de caracteristici pe care le pot prezenta elevii cu
tulburări de comunicare. Dacă un elev se confruntă cu o astfel de tulburare, trebuie pus un
diagnostic, astfel încât să fie utilizate cele mai adecvate strategii de predare. Copilul se confruntă cu
o serie de dificultăți atât în ceea ce privește interacțiunile sociale (reticența de a interacționa,
excluderea sau marginalizarea de către alți copii, dificultatea de a purta o conversație),
performanțele în învățare (reticența de a contribui la discuții, dificultate în organizarea ideilor, în
recunoașterea fonemelor sau emiterea sunetelor, dificultatea de a găsi cuvintele potrivite pentru a
denumi un lucru), cât și funcționarea cognitivă (dificultate în organizarea informațiilor, răspunsuri
lente, neatenție) sau comportamentul (nivel ridicat de frustrare, agresivitate, retragere din
interacțiune).
Consecințe: Mulți copii cu tulburări de vorbire și limbaj pot simți frustrare la școală și
suferă emoțional din cauza tulburărilor lor. Profesorii pot să-i ajute pe acești elevi să-și dezvolte
abilitățile pentru a deveni integrați social și a avea succes școlar. Stima de sine a acestor elevi poate,
de asemenea, fi cultivată.
Profesorii ar trebui să aibă în vedere următoarele:
 Oferirea unui feedback descriptiv pentru elevi atunci când mesajul nu este înțeles. De exemplu:
„Vorbeai prea repede, nu am înțeles unde ai spus că mergi după școală.‖ Acest lucru va îmbunătăți,
de asemenea, abilitățile de auto-monitorizare ale elevilor.
 Implicarea părinților în planificarea activităților și cooperarea cu școala
84
 Exersarea limbajului folosit în situații specifice de comunicare socială (salutul, pornirea unei
conversații, punerea de întrebări și răspunsul la acestea, cererea și oferirea de ajutor), deoarece
elevul poate avea dificultăți cu abilitățile sociale și conversaționale.
 Citirea limbajului corpului și a expresiilor
 Folosirea de instrucțiuni directe împreună cu modelare, povestiri și jocuri de rol
 Oferirea de sprijin în trecerea de la o activitate sau loc la altul. Indiciile, rutinele în timpul
tranzițiilor pot fi utile, astfel încât elevul să înțeleagă clar ce trebuie să facă.
 Modul în care un profesor poate lucra cu un elev cu dizabilități de comunicare diferă în funcție
de faptul că acesta are o tulburare de limbaj expresiv sau o tulburare de limbaj receptiv.
 În cazul tulburărilor limbajului exprexiv, repetarea a ceea ce a spus elevul, utilizând pronunția
adecvată, îl ajută pe acesta să audă forma corectă.
 Folosirea de imagini, simboluri, fotografii pentru a ajuta elevii să-și organizezeli să-și comunica
gândurile.
 Oferirea de variante de răspuns pentru a-l ajuta să proceseze mai ușor forma sau cuvântul utilizat.
De exemplu: ,,Este o girafă sau un elefant? ‖
 Acordarea de timp de pregătire a răspunsului, pentru că a grăbi un elev care are dificultăți de
limbaj expresiv va crește nivelul de frustrare, sau acordarea timp suplimentar când răspund).
 Utilizarea unor elemente vizuale pentru a sprijini comunicarea. Imaginile sau indiciile scrise pot
fi folosite pentru a-l determina pe elev să folosească un enunț mai lung sau să inițieze o frază într-o
anumită situație sau activitate.
 Organizarea unei schițe cu principalele idei. Acestea vor fi folosite ca puncte de sprijin, repere în
verbalizarea ulterioară.
În cazul tulburărilor de limbaj receptiv, sunt utile:
- Reducerea distragerilor auditive și vizuale din sala de clasă, deoarece zgomotele și
suprastimularea vizuală interferează cu capacitatea elevului de a asculta și de a urma instrucțiunile.
- Pregătirea elevilor astfel încât să știe când este timpul să asculte prin rostirea numelui sau
oferirea unui semnal nonverbal cum ar fi arătarea către ureche.
- Limitarea la indicații scurte și simple.
- Includerea de elemente vizuale (de exemplu, fotografii, ilustrații, simboluri) atunci când
sunt date instrucțiuni. Elementele vizuale oferă elevului informații suplimentare, ajută la memorarea
și procesarea informației, sunt mai atractive decât cele auditive.
- Utilizarea gesturilor, a limbajului nonverbal pentru a oferi indicii elevilor cu privire la
sarcina de îndeplinit.
85
- Vorbirea clară, cu un ritm mai lent, cu pauze între idei și sublinierea elementelor
esențiale vor ajuta elevii să înțeleagă mai bine informația transmisă.
- Verificarea înțelegerii de către elevi a informațiilor și instrucțiunilor primite prin reluarea
acestora de către elevi cu propriile cuvinte.
- Oferirea unui scurt timp de răspuns suplimentar față de ceilalți elevi.
Individualizarea predării în munca cu elevii cu deficiențe aduce beneficii acestora, deoarece
diferențele de învățare nu sunt doar tolerate, ci și valorificate. Sistemul educațional incluziv susține
abordarea diferențiată în care toți elevii au cele mai bune oportunități de învățare.
Bibliografie:
Gherguţ, A. (2006), Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale-strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie,
Editura Polirom , Bucureşti
Ungureanu, D. (2000), Educaţia integrată şi şcoala incluzivă, Editura de Vest, Timişoara
www.speechandlanguagedisabilities.weebly.com/classroom-implications.html
www.teachingenglish.org.uk/professional-development/teachers/inclusive-practices/articles/speech-and-language-
impairment
COMUNICAREA DIDACTICĂ EFICIENTĂ

Prof. IȘFĂNESCU ADINA RAMONA, Școala Gimnazială Nr. 25, Timișoara
Etimologic, cuvântul comunicare vine din latinescul communico, are, avi, atum și
semnifică acțiunea de ,,a face ceva comun, de a împărți cu cineva, de a împărtăși‖. Comunicarea a
fost percepută ca element fundamental al existenţei umane încă din Antichitate. Existența și
activitatea umană nu pot fi concepute în afara comunicării, ea reprezentând un vast câmp de
reflecție, de studii și realizări.
Deși, educația își extinde permanent sfera de cuprindere, în centrul său, va sta întotdeauna
comunicarea, înțeleasă ca proces circular continuu. Comunicarea educațională este cea care
mijlocește realizarea fenomenului educațional în ansamblul său, iar comunicarea didactică apare ca
o formă particulară, obligatorie în vehicularea unor conținuturi determinate, specifice unui act de
învățare sistematică. Ea constituie relația prin care interlocutorii (educatori-elevi) se pot înțelege și
influența reciproc prin intermediul schimbului continuu de informații, divers codificate, în cadrul
instituționalizat al școlii.
Comunicarea profesorului presupune câștigarea și activarea competenței comunicaționale,
care este deopotrivă aptitudinală și dobândită. Absența acesteia sau prezența ei defectuoasă explică,
de cele mai multe ori, eșecul sau dificultățile pe care profesori, foarte bine pregătiți în domeniul lor,
le au sistematic în munca cu generații de elevi. A fi profesor înseamnă a avea cunoștințe de
specialitate temeinice, dar și a ști ce, cât, cum, când, în ce fel, cu ce, cui oferi.
86
Scopul comunicării urmărește ca emițătorul și receptorul: să se facă auziți; să se facă înțeleși;

să se accepte; să producă o transformare de atitudine unul celuilalt.
Personalizarea comunicării didactice face ca același cadru instituțional, același conținut
formal (programa, manual), același potențial uman (clasa de elevi) să fie exploatate și explorate
diferit, cu rezultate diferite, de profesori diferiți. În funcție de propriile particularități de structura
psihică și de filosofia educației la care aderă conștient sau nu, profesorul accentuează una sau alta
dintre dimensiunile comunicării (informativă, relațională, pragmatică).
Comunicarea verbală, paraverbală și nonverbală
Comunicarea verbală este specific umană, are formă orală și/sau scrisă, iar în funcție de
acestea, utilizează canalul auditiv și/sau vizual. Informația este codificată și transmisă prin cuvânt.
Ea permite formularea, înmagazinarea și transmiterea unor conținuturi extrem de complexe.
Comunicarea paraverbală este informația codificată și transmisă prin elemente prozodice și
vocale ce însoțesc vorbirea în general. Aceasta vizează: caracteristicile vocii, particularitățile de
pronunție, intensitatea rostirii, ritmul și debitul vorbirii, intonația, pauza.
În funcție de modul în care sunt utilizate cele două tipuri de comunicare, un enunț poate fi
perceput diferit și poate produce emoții elevilor sensibili. ( Ex.: Mâine vă voi asculta din
recapitulare. / Mâine vă voi asculta din recapitulare!)
În comunicarea nonverbală, informația este codificată și transmisă prin semne legate de
postură, mișcare, gesturi, mimică, înfățișare. Prezența în actul de comunicarea a unor gesturi
(mișcările capului pentru da/nu, clipitul complice din ochi, semnul victoriei, gestul ce indică
nebunia) și atitudini (contactul vizual reciproc, postura de ascultare, apropierea de partener) joacă
un rol important în procesul de învățare.
Conținuturile afective atitudinale, indispensabile dimensiunii relaționale a oricărei
comunicări, se transmit, în proporții hotărâtoare, prin comunicare paraverbală și nonverbală: 55%
nonverbal, 39% paraverbal și doar 7% verbal.
Comunicarea defectuoasă în clasa de elevi este determinată de o serie de factori cum ar fi:
- folosirea amenințărilor prin care se transmite mesajul că, dacă soluțiile propuse nu sunt puse în
practică persoana va suporta consecințe negative;
- convingerea profesorului că elevii nu își vor schimba comportamentul doar dacă sunt criticați;
- recurgerea la ordine care poate genera reacții defensive, pasive sau agresive;
- moralizarea;
- argumentarea logică impusă prin care profesorul încearcă să găsească soluții logice la problemele
elevului prin ignorarea opiniilor acestuia;
- abaterea sau evitarea abordării unor probleme.
87
Blocajele de comunicare se pot produce când:

- emițătorul nu stăpânește conținutul mesajului didactic transmis;
- mesajul nu este expus clar, inteligibil, sistematizat;
- emițătorul vorbește prea încet, prea tare sau prea repede;
- nu este prezentat la început scopul mesajului și nu sunt create motivații pentru a stârni interesul
pentru comunicare;
- emițătorul nu sincronizează diferitele tipuri de comunicare;
- mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au de rezolvat;
- mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract;
- comunicarea este numai unidirecțională, producând pasivitate;
- elevii nu sunt angajați în comunicare prin dialog;
- elevii nu au cunoștințele necesare pentru a înțelege mesajul didactic sau acestea nu au fost fixate
temeinic și ca urmare se produc interferențe. (Marin Stoica)
Posibile soluții pentru înlăturarea barierelor în comunicarea cu elevii. Uneori este greu de
lucrat cu anumiți elevi, deoarece credem că „așa este firea lor‖. Dar, de fapt, exprimăm o scuză
pentru orice eșec. Comportamentul elevilor poate fi schimbat cu condiția să știm să-i determinăm
să-și dorească ei înșiși acest lucru. Comunicarea cu elevul trebuie să-l convingă de faptul că noi: îl
respectăm ca partener și nu îl vom domina; îi respectăm dreptul la opinie și nu-l vom manipula ca
să vadă lucrurile în felul nostru; nu-i vom submina deciziile;îi respectăm valorile.
Elevii fac întotdeauna ce pot ei mai bine, utilizând resursele personale de care dispun
(educație, studii, experiență) în cadrul limitelor pe care le impune lumea lor. Pentru a le schimba
felul de a acționa, trebuie ajutați să-și dezvolte un nou mediu. Propriul nostru comportament este
mijlocul principal de a acționa. Cu cât suntem mai flexibili, cu atât este mai probabil să găsim un
mod eficient de a comunica.
Comunicarea, sub diversele ei forme, se află peste tot în jurul nostru. ,,Suntem înconjurați de
comunicare, de la comunicarea cu propria persoană la comunicarea cu ceilalți. Suntem fiecare o
sumă a tuturor interacțiunilor pe care le-am avut în trecut și le vom avea în viitor, suntem o parte
din toți aceia cu care ne-am întâlnit în viață și care și-au pus amprenta asupra modului nostru de a
înțelege lumea: părinți, dascăli, prieteni, necunoscuți …‖. (I.O. Pâinișoară)
Bibliografie:
1. Cucoș, Constantin, Psihopedagogie, Editura Polirom, Iași, 1998.
2. Guțu, Gheorghe, Dicționar latin-român, Editura Humanitas, București, 2007.
3. Neculau, Adrian, Cozma, Teodor, Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iași, 1994.
4. Pâinișoară, Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iași, 2015.
5. Șoitu, Laurențiu, Pedagogia comunicării , Editura Institutul European, Iași, 2002.
88
SĂPTĂMÂNA VERDE ÎN ȘCOLI
Prof. MILICI IONICA, Școala Gimnazială Nr. 25, Timișoara
„Săptămâna Verde‖ este după modelul „Săptămâna Altfel‖, iar participarea elevilor și
profesorilor este obligatorie.
Mediul înconjurător este un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integritate
şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană. Formarea elevilor cu o conştiinţă şi o
conduită ecologică devine o cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers educativ şcolar şi
extraşcolar.
Avem posibilitatea ca elevii să învețe încă din școală de ce e important să protejeze mediul,
care sunt efectele schimbărilor climatice, cum se pot feri de ele și cum pot contribui ei în
comunitatea lor la a bloca consecințele pe care schimbările climatice le au. Nu putem vorbi despre
schimbările climatice doar la biologie sau doar la geografie. Nu bogăţia cunoştinţelor de biologie
interesează în primul rând , ci cunoaşterea şi menţinerea în forul interior al copilului a următoarelor
stări: dorinţa de a cunoaşte universul lumii vii, puterea de a ocroti formele de viaţă.
Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate; şcolară, extraşcolară,
activităţi ştiinţifie, literare , artistice, plastice, sportive etc. Formele de realizare sunt diversificate:
observaţii, experimente, povestiri ştiinţifice, desene, activităţi practice, plimbări, drumeţii, excursii,
vizionări de diapozitive, jocuri de mişcare, distractive, orientări turistice, labirinturi ecologice,
colecţii, expoziţii, spectacole, vizionări de emisiuni TV, expediţii, tabere scenete ecologice,
concursuri.
Indiferent de vârstă, copiii sunt mult mai predispuși să învețe și să își asume rolui de „eroi‖,
mai ales când primesc recompense, insigne, bonificiații sau apreciere. Inspirați de personajele din
desenele animate și filmele cu supereroi, își iau rolul în serios, dacă au modele și susținere în
școală, dar și acasă.
Mulți dintre elevii din gimnaziu și liceu sunt receptivi la noțiunile de protecția mediului,
înțeleg că trăiesc într-un mediu extrem de poluat și că „viitorul depinde de ei.‖
Grija față de natura se va revărsa în multe alte comportamente ale copilului – grija față de
spațiul personal – de la camera și bancă, până la ghiozdan și dulap. Un copil care deprinde din timp
noțiuni de ecologice va deveni un adolescent responsabil.
Obiectivele educației ecologice vizează în egală măsură conștințele, achiziția de atitudini,
clarificarea valorilor și demersul practic.
89
În perspectiva școlară, elevul trebuie ajutat:

 să înțeleagă că omul este inseparabil de mediul său și că efectele negative ale acțiunilor
sale au consecințe asupra mediului,
 să obțină cunoștințe de bază necesare soluționării problemelor mediului său imediat,
 să judece responsabilitățile individuale și colective, să se angajeze în obținerea cooperării
pe linia rezolvării unor probleme
 să dezvolte instrumente de analiză, reflecție și acțiune pentru a înțelege, preveni și corecta
neajunsurile provocate mediului.
În concluzie, școala are menirea de a organiza şi desfăşura o vie şi susţinută activitate privind
educaţia ecologică şi protecţia mediului, iar elevii sub îndrumarea cadrelor didactice pot şi trebuie
să formeze apărătorii naturii. Adevărata educaţie ecologică îşi va atinge scopul numai atunci când
va reuşi ca elevii - cetăţenii de mâine - să fie convinşi de necesitatea ocrotirii naturii şi să devină
factori activi în acţiunea de conciliere a omului cu natura. Aceasta este cu atât mai necesar cu cât,
aproximativ jumătate din populaţia globului trăieşte în mediul urban, importanţa naturii şi
elementelor naturale asupra sănătăţii şi bunăstării oamenilor a devenit obiectul a numeroase studii.
Din acestea reiese că simpla posibilitate de a explora natura în aer liber are beneficii deosebite
asupra formării copiilor atât pentru cei din mediul urban, cât şi pentru cei din mediul rural. Studiile
de specialitate, realizate pe diferite grupe de vârstă, demonstrează
Bibliografie:
1. Cosmovici, Andrei, Cozma, Teodor – ,,Psihopedagogie‘‘, Iaşi, Ed. Spiru Haret, 1995.
2. Mohan, Gheorghe, Ardelean, A., – ,,Ecologie şi protecţia mediului‘‘, Bucureşti, Ed. „Scaiul‖, 1993.
3. Cuciinic, Constanţa – ,,Natura – prietena mea‘‘, Ed. Aramis, 2003.
4. Opris, Tudor – Mica Enciclopedie pentru Tineret‘‘, Bucureşti, Ed. Forum, 1998.
5. Tribuna învăţământului, 27 februarie -5 martie 2006, pag 1.
L’enseignement du FLE à travers le temps

Prof. CRĂCIUNAȘ OZANA, Școala Gimnazială nr. 25, Timișoara
L‘enseignement est une pratique, mise en œuvre par un enseignant, visant à transmettre
des compétences (savoir, savoir-faire et savoir-être) à un élève, un étudiant ou tout autre public dans
le cadre d'une institution éducative. Cette notion se distingue de l'apprentissage qui renvoie lui à
l'activité de l'élève qui s'approprie ces connaissances.3
3
Manuel Musial, Fabienne Pradere et André Tricot, Comment concevoir un enseignement, Bruxelles, De Boeck, 2012.
2 PurenChristian.Histoire des méthodologies de l‟enseignement des langues. Paris : Nathan-Clé International, Col. DLE, 1988.
90
L‘enseignement du FLE a connu, à travers le temps, des différentes approches :

 La méthodologie traditionnelle -Elle fut largement adoptée au 18-ème et dans la
première moitié du 19-ème siècle. Elle est notamment appelée la méthodologie de la grammaire -
traduction. Cette méthodologie se basait sur la lecture et la traduction de textes littéraires en langue
étrangère, ce qui plaçait donc l‘oral au second plan. La langue étrangère était décortiquée et
présentée comme un ensemble de règles grammaticales et d‘exceptions, qui pouvaient être
rapprochées de celles de la langue maternelle. Cette méthodologie affichait une préférence pour la
langue soutenue des auteurs littéraires sur la langue orale de tous les jours. La culture était perçue
comme l‘ensemble des œuvres littéraires et artistiques réalisées dans le pays où l‘on parle la langue
étrangère.
 La méthode naturelle (Méthode des séries de F. Gouin.)– elle se situe à la fin du
XIXème siècle et elle a coexisté avec la méthodologie traditionnelle de grammaire-traduction bien
qu‘elle suppose une conception de l‘apprentissage radicalement opposée aux idées précédentes.
Selon F. Gouin, l‘apprentissage d‘une langue étrangère doit se faire à partir de la langue usuelle,
quotidienne, si l‘on prétend que cet apprentissage ressemble le plus possible à celui de la langue
maternelle par l‘enfant.²
 La méthodologie directe - La méthodologie directe est considérée comme la première
méthodologie spécifique à l‘enseignement des langues vivantes étrangères. Les principes
fondamentaux qui la définissent sont :
 L‘enseignement des mots étrangers sans passer par l‘intermédiaire de leurs équivalents
français. Le professeur explique le vocabulaire à l‘aide d‘objets ou d‘images, mais ne traduit jamais
en langue maternelle. L‘objectif est que l‘apprenant pense en langue étrangère le plus tôt possible.
 L‘utilisation de la langue orale sans passer par l‘intermédiaire de sa forme écrite. On
accorde une importance particulière à la prononciation et on considère la langue écrite comme une
langue orale ―scripturée‖.
 L‘enseignement de la grammaire étrangère se fait d‘une manière inductive (les règles ne
s‘étudient pas d‘une manière explicite). On privilégie les exercices de conversation et les questions-
réponses dirigées par l‘enseignant.
 La méthodologie active - a été utiliséedepuis les années 1920 jusqu‘aux années 1960.
La méthodologie active représente un compromis entre le retour à certains procédés et techniques
traditionnels et le maintien des grands principes de la méthodologie directe.
 La méthodologie audio-orale- le but de la MAO était de parvenir à communiquer en
langue étrangère, raison pour laquelle on visait les quatre habiletés afin de communiquer dans la vie
91
de tous les jours. Cependant, on continuait à accorder la priorité à l‘oral. On concevait la langue
comme un ensemble d‘habitudes, d‘automatismes linguistiques qui font que des formes
linguistiques appropriées sont utilisées de façon spontanée. On niait la conception universaliste de
la langue en considérant que chaque langue a son propre système phonologique, morphologique et
syntaxique. Comme on ne considérait pas le niveau sémantique, la signification n‘occupait pas une
place prioritaire en langue étrangère. C‘est pourquoi le vocabulaire était relégué au second plan par
rapport aux structures syntaxiques. De plus, les habitudes linguistiques de la langue maternelle
étaient considérées principalement comme une source d‘interférences lors de l‘apprentissage d‘une
langue étrangère; afin de les éviter, il était recommandé d‘utiliser la langue étrangère en classe.
 La méthodologie audiovisuelle - La cohérence de la méthode audiovisuelle était
construiteautour de l‘utilisation conjointe de l‘image et du son. Le support sonore était constitué par
des enregistrements magnétiques et le support visuel par des vues fixes. En effet, les méthodes
audiovisuelles avaient recours à la séquence d‘images pouvant être de deux types : des images de
transcodage qui traduisaient l‘énoncé en rendant visible le contenu sémantique des messages ou
bien des images situationnelles qui privilégiaient la situation d‘énonciation et les composantes non
linguistiques comme les gestes, les attitudes, les rapports affectifs, etc.
 L’approche communicative–s‘est développée en France à partir des années 1970 en
réaction contre la méthodologie audio-orale et la méthodologie audio-visuelle.
Apprendre une langue, c‘est apprendre à se comporter demanière adéquate dans des
situations de communication où l‘apprenant aura quelque chance de se trouver en utilisant les codes
de la langue cible. Dans l‘approche communicative les quatre habiletés peuvent être développées
puisque tout dépend des besoins langagiers des apprenants. La langue est conçue comme un
instrument de communication ou d‘interaction sociale. Les aspects linguistiques (sons, structures,
lexique, etc.) constituent la compétence grammaticale qui ne serait en réalité qu‘une des
composantes d‘une compétence plus globale: la compétence de communication. Elle prend en
compte les dimensions linguistique et extralinguistique qui constituent un savoir-faire à la fois
verbal et non verbal, une connaissance pratique du code et des règles psychologiques, sociologiques
et culturelles qui permettront son emploi approprié en situation. Elle s‘acquiert en même temps que
la compétence linguistique. Il ne suffirait donc pas de connaître les règles grammaticales de la
langue étrangère pour communiquer, il faudrait en plus connaître les règles d‘emploi de cette langue
(quelles formes linguistiques employer dans telle ou telle situation, avec telle ou telle personne,
etc.). L‘objectif est d‘arriver à une communication efficace.¹
92
 L’approche actionnelle - considère que communiquer c'est agir, vivre.

Lacommunication n'a de sens que dans l'action réelle. La pédagogie ne se fait donc plus par
simulation et situations imaginaires lointaines, mais par l'emploi de la langue cible dans la société
réelle « classe de langue », et par projets. L'approche actionnelle se base sur la réalisation d'une
tâche, une action socio-langagière, elle est proposée dans le Cadre Européen Commun de Référence
(CECR), mais de plus en plus, on évoque une approche co-actionnelle qui implique la réalisation
commune d'une action, d'un projet en commun et tend vers une approche participative et ne reste
pas cantonnée dans une perspective individualiste.4
 Aujourd‘hui, l’approche interdisciplinaire permet au professeur de franchir les
frontières de sa discipline afin d‘acquérir un enseignement-apprentissage plus efficace, approprié à
la situation d‘apprentissage. Selon le dictionnaire de R.Legendre, l'interdisciplinarité apparaît
comme un mode d'établissement de relations entre des disciplines. D'un point de vue didactique et
pédagogique, cette relation est mise en évidence par une démarche pédagogique particulière.
L'approche de l'enseignement se fait autour d'un thème ou d'un projet servant à l'étude de quelques
disciplines intégrées.5
Aujourd‘hui le rôle du professeur est celui d‘un metteur en scène, et aussi d‘un acteur parmi
ses élèves. La pédagogie est plus centrée sur la relation professeur-élève, tout particulièrement à
l‘apprenant et à la manière dont il va apprendre, dont il va se former et se développer les
compétences clés et surtout la compétence de communication en langue étrangère. Le professeur de
FLE peut recourir à une méthodologie particulière qui lui permet de ne pas être dépendant d‘un type
particulier de méthodologie,de varier considérablement la façon de faire ses cours,de s‘adapter plus
souplement à des publics d‘apprenants de cultures différentes et de proposer une progression plus
souple et plus diversifiée.
Cette étude porte sur la mise en œuvre des programmes d‘enseignement bilingue dans les
établissements scolaires qui proposent le Programme du Baccalauréat à Mention Bilingue
Francophone. Elle s‘intéresse plus particulièrement aux formes que prend la mise en œuvre en tant
que programme bilingue ainsi qu‘aux modèles et aux stratégies caractérisant cette dernière. Pour
cette étude, l‘enseignement bilingue a été défini comme l‘utilisation d‘au moins deux langues
d‘enseignement pour les matières scolaires autres que les cours de langue eux-mêmes
Pour être pleinement efficace, il est vivement recommandé que l‘apprentissage bilingue se
poursuive de la maternelle à la fin de la scolarité obligatoire.
11Puren Christian. Histoire des méthodologies de l’enseignement des langues. Paris : Nathan-Clé International, Col. DLE, 1988.
4
Évelyne Rosen, Le point sur le Cadre européen commun de référence pour les langues, Paris, CLE international, 2010
5
PretesacAurélieL'interdisciplinarité : Comment lier plusieurs disciplines pour rendre les enseignements plus concrets et plus motivants?2006
93
10 RAISONS SUBJECTIVES D‘APPRENDRE LE FRANÇAIS

1. Le français est une belle langue raffinée.
2. Le français est une langue parlée dans tous les sièges de l‘Union européenne.
3. Le français est la langue beaucoup utilisée dans le monde culturel, touristique, de la
mode, gastronomie.
4. Les relations franco-roumaines datent depuis des siècles et permettent des contacts
réguliers et facilitent les partenariats interculturels transfrontaliers.
5. L‘apprentissage du français est un tremplin pour l‘apprentissage d‘autres langues et
l‘ouverture à d‘autres cultures.
6. Le français n‘est pas plus difficile à apprendre que d‘autres langues.
7. Le français est une langue romane, tout comme le roumain, l'italien, l'espagnol, le
portugais : les cinq langues ont les mêmes racines.
8. Le français, le roumain et l‘anglais sont trois langues complémentaires qui offrent autant
de passerelles vers d‘autres langues et cultures.
9. Comprendre et parler l‘anglais, c‘est bien, mais non suffisant, connaître le français
constitue une plus-value.
10. La France est un partenaire important de la Roumanie. Dans la recherche d‘un emploi, le
français est un atout précieux !
PROIECTAREA DEMERSULUI DIDACTIC, DEMERS ESENȚIAL

PENTRU EXPERIENȚE DE ÎNVĂȚARE SEMNIFICATIVĂ
Prof.POPESCU ANA-CRISTINA, Școala Gimnazială Nr. 3, Oțelu Roșu
Pentru realizarea proiectarii demersului didactic este necesară lectura integrală şi atentă a
programei şcolare urmată de planificarea calendaristică și proiectarea secvenţială a unităţilor de
învăţare.
În proiectarea demersului didactic, fiecare profesor îşi va contura strategia după ce va
cunoaște stilurile de învăţare şi tipul de inteligenţă predominantă pentru fiecare elev, descoperite
prin teste specifice punându-și întrebări precum „În ce scop voi face?―, „Ce voi face?―, „Cum voi
face?―, „Cu ce voi face?―, „Cât s-a realizat?―.
O unitate de învătare constituie o structura didactică deschisă și flexibilă ce determină
formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor competențe specifice.
În vederea proiectarii unității de învățare, profesorul trebuie să identifice elementele necesare
demersului didactic. Pentru aceasta, se vor identifica competențele specifice, se vor selecta
94
conținuturile, se vor determina activitățile de învățare, se va analiza resursele didactice și se vor

stabili instrumentele de evaluare.
De exemplu, la clasa a VI-a, UNITATEA a IV-a, MĂRTURII DIN TRECUT, resursele
temporale sunt: 19 ore.
Aici formez următoarele competențe specifice din programa școlară în vigoare: 1.1
Rezumarea, pe baza informațiilor explicite și implicite, a unor pasaje din diverse tipuri de texte
orale narative, monologate și dialogate; 1.2. Prezentarea unor informații, idei, sentimente și puncte
de vedere în texte orale, participând la discuții pe teme diverse sau pornind de la textele
citite/ascultate; 2.3. Prezentarea unor răspunsuri personale, creative și critice pe marginea unor texte
diverse; 2.5. Identificarea strategiilor de lectură, a volumului și a diversității materialelor citite; 3.1.
Redactarea unui rezumat, a unui text, pe un subiect la alegere, având în vedere etapele procesului de
scriere și structurile specifice, pentru a comunica idei și informații sau pentru a relata experiențe
trăite sau imaginate; 3.2. Redactarea, individual și/sau în echipă, a unui text complex, cu integrarea
unor tabele; 3.3. Adecvarea textului scris la situația și scopul de comunicare; 3.4. Analizarea
dificultăților de redactare, oferind soluții, pe baza criteriilor propuse de profesor și discutate cu
colegii; 4.1. Utilizarea structurilor sintactice și morfologice de bază ale limbii române standard
pentru înțelegerea și exprimarea corectă și precisă a intențiilor comunicative; 4.2. Aplicarea
conștientă a achizițiilor lexicale și semantice de bază, din limba română standard, pentru exprimarea
corectă a intenției comunicative; 4.3. Valorificarea achizițiilor fonetice de bază, în realizarea
propriei pronunții și scrieri și pentru evaluarea pronunției și scrierii celorlalți, prin raportarea la
normă, cu scopul corectării erorilor în comunicare; 4.4. Utilizarea deprinderilor dobândite pentru
monitorizarea corectitudinii comunicării, prin raportarea la normă; 4.5. Redactarea unor texte,
valorificând gândirea logică și competența lingvistică, în procesul de învățare pe tot parcursul vieții;
5.1. Investigarea unor obiceiuri și tradiții românești și ale unor comunități etnice de pe teritoriul
României; 5.2. Analiza unor elemente comune identificate în cultura proprie și în cultura altor
popoare.
Prin realizarea acestui demers didactic se urmărește:
* În comunicare orală - În vizită la muzee: - Atitudini comunicative: interes, curiozitate, implicare,
cooperare în activități de grup. Inteligența emoțională: exprimarea adecvată a emoțiilor
* Se alege un text narativ în proză care stă la baza temei „MĂRTURII DIN TRECUT“ (Lectură -
Text-suport: Sobieski și românii, de Costache Negruzzi) și se va avea în vedere:
- Instanța comunicării narative: personajul
- Momentele subiectului/ etapele acțiunii
În ceea ce privește elemente de construcție a comunicării se va studia:
95
- Verbul. Moduri verbale și timpurile lor: conjunctivul și condiționalul-optativ

- Predicatul nominal. Verbul copulativ a fi; numele predicativ. Acordul numelui predicativ
Redactare - Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă
Elemente de interculturalitate care stau la baza temei „MĂRTURII DIN TRECUT“
- Valori și principii etice în legendele popoarelor
Se va aloca un număr de 4 ore pentru recapitulare, evaluare, analiza rezultatelor și
ameliorare.
Avantaje ale proiectării unităţii de învăţare:
- creează un mediu de învăţare coerent în care aşteptările elevului devin clare pe termen mediu sau
lung;
- implică elevii în proiecte de învăţare personale cu accent pe explorare şi reflecţie;
- implică profesorul într-un proiect didactic pe termen mediu şi lung, cu accent pe ritmul de învăţare
al elevilor;
- dă perspectivă lecţiilor, conferind acestora o structură specifi
EDUCAȚIA CA INSTITUȚIE SOCIALĂ, ÎN SOCIETATEA

ACTUALĂ
Prof. POPESCU CRISTINA-MONICA, Școala Gimnazială Godinești, Gorj
Educația joacă un rol major în societatea contemporană, întrucât prin intermediul acesteia
oamenii își asumă roluri sociale și tot ea este cea care favorizează schimbarea societății.
Asemenea perspectivă poate fi numită funcționalistă, alături de care există teoria conflictului
potrivit căreia prin educație se perpetuează anumite nedreptăți în viața socială. (de la Aristotel, din
antichitate, ‖din sclav se naște tot sclav, din bogat, tot bogat‖; ‖altfel se gândește într-o colibă decât
într-un palat‖, așadar, omul este o ființă bio-psiho-socio-culturală)
Din punctul de vedere al funcționaliștilor, educația este o instituție socială care favorizează
anumite activități, care îndeplinește anumite funcții esențiale. Una și cea mai importantă este cea de
socializare.
În general (în societatea tradițională) și în particular, educația s-a făcut cu concursul
nemijlocit al familiei. Faptul că există o complexitate a societății contemporane, reclamă o pregătire
mai specializată pentru tineri decât aceea care poate fi asigurată de familie. Această pregătire
necesită specialiști, care au cunoștințe tehnice necesare și pot transmite cunoștințe celor lipsiți de
experiență.
96
Societatea se schimbă rapid și ne demonstrează că școlile nu asigură elevilor doar

adevărurile fundamentale, ci îi învață cum să continue să învețe ca să se adapteze la schimbare.
Învățarea modului de a gândi constituie o parte fundamentală a sistemului educațional, după opinia
gânditorilor funcționaliști.
Școlile ne învață nu doar adevărul, cunoștințe și procese de gândire, ci și norme și valori ale
societății în care trăim. Acestea sunt predate elevilor atât direct, cât și indirect. În general, în școli se
învață adevărurile fundamentale despre natura politică și socială a societății (de exemplu: în orele
de Educație cetățenească, elevii sunt informați despre structura guvernului și procesul politic; de
asemenea, ei învață despre loialitatea față de societate. Elevii sunt încurajați să recite angajamentul
de loialitate și să cânte imnul național și indirect sunt învățate normele și valorile sociale: respectul
față de alții, supunerea față de autorități, cinstea, simplitatea, punctualitatea constituie o parte din
programa școlară). Folosirea sistemului de notare îi învață pe elevi că realizările personale și
competiția sunt importante, chiar și programele școlare neacademice promovează socializarea. Cele
de Educație fizică și sport pun accentul pe dezvoltarea personală și pe munca disciplinată, intensă
precum și pe comportamentul competitiv și cooperativ.
În cluburi școlare și în societăți se învață diverse abilități interpersonale și altele.
Pe lângă funcția de socializare, școala are funcția de integrare socială a tinerilor, adică de
adaptare a individului. Școala servește ca un creuzet pentru crearea unor particularități individuale.
Școala, de regulă, pune accentul pe conformism și descurajează devianța. Întotdeauna
copilul care este cooperativ,care respectă instrucțiunile și face ce zice profesorul, este apreciat de
majoritatea cadrelor didactice și este răsplătit pentru acest comportament. Cei care au propriile idei,
despre ceea ce vor să facă, tind să răstoarne practicile stabilite, fapt pentru care sunt considerați
devianți și pot suferi pentru acțiunile lor, chiar copilul creator este considerat dificil, deși cei mai
mulți profesori ‖văd cu ochi buni‖ un astfel de copil.
De asemenea, școala oferă un cadru pentru dezvoltarea grupelor de vârstă. Copiii cu vârste
similare sunt adunați laolaltă, împărtășesc activități și experiențe care, de multe ori, devin baza
prieteniei lor.
În general, școala este o instituție de referință pentru orice comunitate de viață, indiferent de
natura ei, rurală sau urbană. Prestigiul școlii depinde de prestigiul profesorilor.
O altă funcție importantă a educației este cea de plasare socială. Părintele sociologiei
franceze (Auguste Comte) consideră că școala și familia reprezintă două instanțe de selecție în
societate. Învățământul și familia sunt principala cale de intrare în interiorul unei societăți.
97
Gânditorii contemporani socotesc educația ca un răspuns la nevoia de specializări pe care o

dezvoltă industrializarea. Sistemul de învățământ este crucial pentru satisfacerea cererilor
economiei cu muncitori calificați.
Educația asigură mobilitatea socială ajutând tinerii să urce pe scara socială. Datorită
educației, a crescut ponderea clasei mijlocii în ultimul secol.
O altă funcție importantă a educației este cea de inovație culturală. În măsura în care
educația îți face datoria, sporește numărul indivizilor inteligenți și educați în societate. Oamenii
educați trăiesc mai bine decât cei needucați. Pregătirea superioară a generat un fenomen paradoxal
(posesori de diplome fără niciun fel de cunoștințe). Practic, școala ca un far călăuzitor are scopul de
a face viața unei persoane, mai ușoară.
Inovația culturală este cea care a adus pregătirea continuă, învățarea permanentă. Se
consideră că acesta este un indicator care face diferența între societăți. Tinerii asigură derularea
inovației culturale pentru progresul unei societăți.
La nivelul universităților, corpul profesoral nu se rezumă la predarea cunoștințelor, ci
trebuie să se facă și cercetare științifică, să creeze în diverse domenii de activitate. Cea mai mare
parte a cercetării medicale este condusă de universități. Mulți artiști, ingineri, inovatori au o carieră
legată de viața universităților. Multe progrese majore din societate provin din munca științifică și
din cercetarea științifică a profesorilor universitari.
Sistemul educațional are și anumite funcții latente, neplanificate sau necunoscute, dar
importante: nașterea unor prietenii, relații de căsătorie, de abordare a unor cariere comune, de
angajare la același loc de muncă etc.
Există, de asemenea, funcții benefice și funcții malefice (furtul, consumul de droguri,
devianța etc.) Rezultatele educației se concretizeazăîn cunoștințe și operații cu ele. În mod implicit,
instruirea creează o disciplina a gândirii și a intelectului, înțelegere adecvată a lumii și vieții,
structurarea unei concepții despre lume și viață (exprimarea rolului formativ).În acest context,
educația este rezultatul eforturilor adulților, părinților, educatorilor.
Bibliografie:
1. Ioan BontasTratat de pedagogie, E.D.P. București, 2001.
2. Gabriel Albu, În căutarea educației autentice, Ed. Polirom, Iași, 2008.
3. Dumitru Otovescu, ”Indicatori de stare a învățământului‖-suport de curs, FSEDAP,
Universitatea ‖ConstantinBrâncuși‖ din Tg.-Jiu.
4. https://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/EDUCATIA-Functiile-educatiei63.php
98
EDUCAȚIA ÎN SCHIMBARE
Prof.UNGUREANU GABRIELA, Şcoala Gimnazială Nr 25, Timişoara
A educa înseamnă a călători în lumea celuilalt, fără a pătrunde vreodată în ea. Înseamnă a
utiliza ceea ce gândim, pentru a ne transforma în ceea ce suntem.
Învățământul românesc a trecut prin multe clipe de restriște. În perioada lui Caragiale,
luminații se plângeau de lipsa lecturii în rândul maselor, de statutul de ―cenușăreasă‖ al dascălului
român și de multe lipsuri din școala românească. Dar i-au salvat credința, perseverența, seriozitatea
și abnegația față de elevi. Și au mers mai departe cu fruntea sus. Astăzi ne confruntăm cu aceleași
probleme. Nimic nou sub soare. Sau, poate, este…, dincolo de toate, o criză permanentă de modele,
de valori în rândul educaților, o dorință din ce în ce mai palidă a face artă din ―meseria‖ de dascăl și
o tărie din ce în ce mai șubrezită de a fi solidar.
Spre deosebire de educatorii din vremea lui Caragiale, mulți profesori din vremurile ―noi‖
sunt din ce în ce mai grăbiți la catedră, mai plictisiți, lipsiți de motivație și brăzdați de negre
frământări existențiale. Să îi blamăm pentru pragmatismul lor? Să le luăm apărarea în virtutea
inerției și să încetăm să ne mai gândim la performanțe școlare, la rolul ―doctorului‖ în viața
educatorului?
Educația trece printr-o criză fără precedent în istorie. Elevii nu se concentrează, nu au
plăcerea de a învăța și sunt agitați. A cui este vina? A elevilor sau a părinților. Nici a unora nici a
celorlalți. Cauzele sunt mai profunde. Principalele cauze sunt produsul sistemului social care a
stimulat, într-un mod înspăimântător, fenomenele care construiesc gândurile. Mintea elevilor de azi
este diferită de cea a celor din trecut.
Mai întâi de toate, fiecare dascăl trebuie să-și pună câteva întrebări înainte de a lăsa numărul
de ani să se adune pentru a-și forma o carieră: ‖cine sunt eu?‖, ‖ce caut la catedră?‖. Dacă este
sincer cu sine și descoperă că menirea sa este de a educa pe alții, atunci poate obține satisfacții cu
elevii. Daca nu are talent, creativitate pedagogică, atunci trebuie să-și aleagă alt domeniu. Așa ar fi
onest față de sine și față de ceilalți.
Un pedagog este modelator, și nu distrugător; prin personalitatea sa poate deschide
orizonturi în viața spirituală a elevului, influențând-l în viitoarea carieră.
Și, dincolo de orice, un dascăl adevărat nu trebuie să dispere, ci are datoria să lupte cu
încăpățânare, cu ironie și umor acid împotriva tuturor intemperiilor, să se gândească la elevi și la
părinți mai mult decât la propria persoană, uneori. Ideal, nu? Dar ca să rezistăm trebuie să ne
impunem cu orice preț. Să fim buni profesioniști, să fim uniți și să știm să ne cerem drepturile.
99
Un profesor fascinant este un maestru al sensibilității. El știe cum să-și protejeze emoția în
mijlocul tensiunii. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă să nu lase agresivitatea și atitudinile impulsive
ale elevilor să-i răpească liniștea interioară.
Un astfel de profesor înțelege că cei slabi resping, cei puternici acceptă, cei slabi condamnă,
cei puternici înțeleg. El caută să-și accepte elevii și să-i înțeleagă - chiar și pe cei mai dificili.
Cel mai bun dascăl nu e cel care controlează, ci cel care eliberează. Nu e cel care arată
greșelile, ci cel care le previne. Nu e cel care corectează comportamente, ci cel care îndeamnă la
reflectare. Nu e cel care observă doar ceea ce e accesibil ochilor, ci acela care vede invizibilul. Nu e
cel care renunță cu ușurință, ci cel care stimulează continuu spre un nou început.
Un dascăl bun îmbrățișează atunci când toți resping, încurajează atunci când toți condamnă;
aplaudă pe cei care n-au urcat niciodată pe podium; vibrează la curajul de a concura al celor rămași
pe ultimele locuri. Nu caută propria sa strălucire, ci se face mic pentru a-i face mari pe elevii săi…
Nu suntem noi, cei de azi, nici dimineața, nici înserarea. Nu este primul strigăt de chemare
la conlucrare și nu va fi nici ultimul. Mereu va fi ceva de corectat. Meritul nostru este să ne aducem
aminte și să sperăm în puterea educației.
Dincolo de orice, rămâne speranța!
Bibliografie:
Augusto Cury, Părinți străluciți,profesori fascinanți, Ed. For You 2005
Vistian Goia, Ion Drăgătoiu, Metodica predării limbii și literaturii române, Ed. EDP 1995
M. Ionescu, I. Radu, Didactica modernă, Ed. Dacia 2001
ONLINE-UL, PARADOXAL, O ȘANSĂ PENTRU ACTIVITĂȚILE

DE ”TIMP LIBER”
Prof. JURCAN LAVINIA, Palatul Copiilor Timișoara
Din nefericire, asemenea multor școli din România, și Palatul Copiilor Timișoara, a fost
nevoiț să trăiascǎ experiența școlii online. Mai mult decât atât, activități ‖de timp liber‖ online.
Cum e posibil să determini un copil să mai rămână în fața monitorului încă două ore după o zi
istovitoare, ȋncǎrcatǎ de cursuri obligatorii la școală? Cum să-l convingi că abilitățile lui pot fi
dezvoltate chiar și așa, de la distanță, că talentul lui trebuie exersat chiar dacă ne joacǎ feste
conexiunea la internet și sonorizarea nu e perfectă, iar accentul și pronunția unui cuvânt, într-o
limbă străină, au șanse să fie distorsionate?
Perioada în care am fost nevoiți să ne desfășurăm activitatea exclusiv online, a fost una
dificilă, care ne-a supus la multe provocări, cărora am încercat din greu și, în mare parte am reușit,
100
să le facem față. O perioadă lungă în care, pe lângă faptul că am fost nevoiți să ne dezvoltăm și sǎ
ne perfecționăm continuu competențele digitale, am fost obligați să fim mult mai creativi decât,
poate, în alte vremuri, pentru a oferi copiilor posibilitatea de a participa la activități care să le
mențină viu interesul și dorința de a mai rămâne, din propria voință și plăcere, o perioadă din timpul
lor liber, în fața calculatorului. Dar aici este frumusețea și satisfacția meseriei noastre, să reușim să
facem, prin activitățile noastre nonformale, ca elevii noștri să conștientizeze că oferim o alternativă
pentru a-și descoperi și dezvolta abilitățile și aptitudinile pe care le au, ca să fie mai bine pregătiți
pentru viață.
Am pornit de la idea că, pe lângă cunoștințele și informațiile legate de limba, cultura și
civilizația franceză, disciplina care trebuia să fie punctul de interes pentru elevii mei, copiii trebuie
să învețe și lecția prieteniei, întrajutorării și armoniei. Deci, să ne ajutăm unii pe alții, cei mari pe
cei mici, dar, și mai interesant, cei mici pe cei mari. Și, din acel moment, lucrurile au devenit mult
mai simple și mai relaxante.
Încet, încet am învățat că activitățile noastre se pot desfășura la fel de bine și online și că
nevoia te învață. Am descoperit conținuturi foarte atractive, pe care, până în acel moment, nici nu
ne gândeam să le căutăm. Mai mult decât atât, am descoperit că unele activități sunt foarte la
îndemână online, iar altele nici nu ar fi fost posibile dacă nu eram nevoiți să trăim această
experiență a predării-învățării la distanță.
Una dintre cele mai frumoase ‖învățări‖ a fost aceea în care am gătit împreună ‖crêpes‖
și ‖galettes bretonnes‖.
Totul a început de la o lecție de gramatică, destul de grea și puțin plăcută de elevii din clasa
a VII-a, cărora le-a dat bătăi de cap să înțeleagă ce e articolul partitiv din limba franceză, care nu
are corespondent în limba română. În studiul limbii franceze, elevii sunt obișnuiți să facă comparații
cu limba română, cele două limbi fiind ‖surori‖.
Și atunci m-am gândit să luăm o rețetă culinară și să o exploatăm din punct de vedere
gramatical și lexical. Deoarece tuturor le plac clătitele, iar ‖les crêpes françaises‖ și ‖les galettes
bretonnes‖ sunt renumite, am ales aceste preparate culinare.
Am luat o carte de rețete de clătite și galete, cu imagini frumoase, colorate și apetisante.
Am descoperit originea acestora, ingredientele și ustensilele pe care le folosim în prepararea
lor. Și, pentru că articolul partitiv, de care am amintit mai sus, determină substantive exprimând o
cantitate a acestora nedeterminată, am lămurit și aprofundat foarte repede problema gramaticală
care, la începutul întâlnirii, dădea bătăi de cap multora. Concentrarea copiilor a fost maximă
deoarece înțelegerea era ca, după momentul în care elucidam problema articolului partitiv, să
101
trecem la ‖aplicație‖.Datorită metodei folosite și a conținutului ‖apetisant‖, totul a mers de la

sine.Am dezvoltat competențele propuse și obiectivele țintite? Cu siguranță, nu în totalitate.
Competențele generale vizate au fost următoarele: Înțelegerea de mesaje orale și scrise;
Producerea de mesaje orale și scrise. Au fost atinse și câteva competențe specifice:
 Executarea de operaţii/răspunsuri nonverbale care să confirme înţelegerea unor instrucţiuni
exprimate sub forma unui mesaj emis cu un debit verbal normal;
 Identificarea sensului global al unui mesaj rostit în limbaj standard cu un debit verbal normal;
 Reperarea informaţiilor specifice dintr-un mesaj audiat, pe teme de interes;
 Participarea cu întrebări şi răspunsuri la interacţiuni verbale pe teme de interes, folosind adecvat
formule conversaţionale;
 Deducerea din context a sensului unor cuvinte necunoscute;
 Selectare unor informaţii punctuale dintr-un text citit pentru a îndeplini o sarcină de lucru;
Dar cel mai important era să dezvoltăm valori pozitive, reprezentări culturale, atitudini
favorabile şi preocupare pentru studiul limbii şi al civilizaţiei franceze prin manifestarea interesului
pentru cunoaşterea unor aspecte ale vieţii cotidiene din spaţiul cultural francofon.
Astfel atelierul culinar și lingvistic ne-a permis să testăm abordarea orientată spre
acțiune. Elevii au fost puși într-o situație reală de învățare, să înțeleagă implementarea unei rețete și
să comunice între ei pentru a realiza o sarcină finală comună: o galetă bretonă, umplută cu ou,
brânză și smântână, în trei variante diferite. Am stabilit ora de întâlnire astfel încât cei mici să poată
fi asistați de mămici, în cazul în care ar fi avut nevoie de ajutor. Ne-am întâlnit online, pe clasa
virtuală unde ne întâlneam de obicei, dar de data aceasta nu stând la birou, ci în bucătăriile noastre,
cu ustensilele și ingredientele, de care urma să avem nevoie, gata pregătite. Și ne-am apucat de
treabă. În timp ce preparam aluatul pentru galete, repetam denumirile produselor și a ustensilelor pe
care le foloseam, dar și acțiunile pe care trebuia să le facem, încăt să ajungem la produsul final.
La început, au intervenit emoțiile și timiditatea. Nu era o oră obișnuită de franceză. Nu era
suficient să știm cum spunem făinii și zaharului, sau polonicului în limba franceză. Toți ceilalți ne
vedeau în altă ipostază și trebuia să ne lăudăm și cu abilitățile în bucătărie. Galetele nu au ieșit
extraordinar din prima încercare, dar timiditatea a fost repede depășită. Și reticența mămicilor sau a
frățiorilor mai mici a dispărut și au trecut și ei în fața monitoarelor. Dintr-o dată ne-am trezit că
suntem cu o prezență foarte mare. Totul s-a încheiat cu un mare festin și o bună dispoziție
nemaiîntâlnite până atunci. A fost o dupa-amiază memorabilă care s-a cerut repetată și cu alte
încercări. Acest tip de atelier face posibilă şi punerea în practică a unei pedagogii
diferenţiate. Indiferent de nivelul de limbaj al cursantului, colaborarea între colegi va permite
realizarea concretă a unei sarcini finale, de gustat.
102
Pregătirea unui fel de mâncare tipic țării cuiva permite elevilor să împărtășească informații
culturale (istorie, geografie etc.) și sociologice, noțiuni lingvistice și oferă posibilitatea de a lucra
asupra tuturor abilităților de comunicare. Putem lua exemplul aluatului cu care facem clătitele sau
galetele. Putem discuta despre istoria sa (originea sa, recuperarea rețetei așa cum o cunoaștem
astăzi). Putem oferi o scurtă producție scrisă în care cerem cursanților să-și imagineze originea
denumirii „galette‖. Pentru înființarea atelierului propriu-zis, putem propune, pentru început, o
rețetă incompletă care să fie reconstituită (privind doar ingredientele, sau cantitățile, sau gesturile
din bucătărie), ceea ce îi obligă pe fiecare să comunice întrebându-l pe celălalt. Putem aborda
lexicul rețetei: ustensile, ingrediente, gesturi tehnice. Putem sugera repunerea acțiunilor
specifice în ordine sau imita gesturile de gătit ale rețetei. Putem să punem accentul pe punctele
lingvistice: se lucrează la formarea antonimelor sau formarea adverbului în -ment, sau utilizarea
problematică a verbului ‖a fierbe‖ („aduceți la fiert„ / ” Fierbeți„ / ”până când laptele dă în
clocot „). Putem lucra și la superlativ lansând mici provocări culinare: cine va fi cel mai rapid să
pregătească cinci galete? Cine va face cea mai mare clătită? Care vor fi cele mai apetisante galete?
Putem descoperi și expresiile legate de cuvântul „crêpe‖ sau „galette‖. Putem aborda
interculturalitatea cu elevii, întrebându-i: Cu ce ai putea garnisi aceste galete în țara ta? Clătitele
sunt un desert pentru o masă festivă în Franța. Dar în țara ta? Ce desert savurați pentru o masă
festivă? Și apoi, în Franța, vorbim mult la masă. Chiar dacă petrecem mai puțin timp acum decât
înainte, întâlnirea în jurul unei mese este totuși destul de frecventă. Poate fi,
așadar, un prilej de a povesti o amintire culinară la finalul atelierului, de a
vorbi despre oamenii care gătesc în familie, rețetele transmise în țara lor. Și
în sfârșit, francezii discută foarte des subiecte controversate, cu prietenii
sau familia în jurul mesei. Ne putem imagina așadar lucrând la argument,
lansând un subiect care dă naștere la dezbateri, în timp ce gustăm galetele
cu ou, brânză și smântână.
Iată câteva din rezultatele muncii copiilor!
Atelierul culinar poate fi așadar o oportunitate foarte plăcută de a
aborda un număr infinit de lucruri în FLE (Français langue étramgère –

franceza ca limbă străină). Dar și online-ul a fost o oportunitate de a trăi
această experiență live, toți împreună, profesor-elevi-părinți (și chiar
familia extinsă).
103
RECONFIGURAREA PROGRAMELOR ȘCOLARE PRIN

PRISMA COMPETENȚELOR CHEIE
Prof. ȚUNEA FLOAREA –ANA , Școala Gimnazială Nr. 25, Timișoara
Prof. BADESCU DANIELA, Liceul Teoretic „Grigore Moisil”, Timișoara
Din anul 2009, prin noile programe şcolare pentru gimnaziu s-a realizat un curriculum
centrat pe competenţe, pentru învăţământul gimnazial şi liceal (clasele V – XII).
Noile programe școlare, pentru limbile moderne, sunt proiectate în acord cu descriptorii
CECRL 6 (Cadrului European Comun de Referinţă pentru Limbi) și vizează formarea și
dezvoltarea competențelor de comunicare în limbi străine.
Competența, definită ca ansamblu de cunoștințe, abilități și atitudini, devine astfel elementul
de referință al programelor școlare, fundamentate pe această noua concepție curriculară.
În acest context, sunt subsumate formării și dezvoltării competențelor specifice atât
conținuturile(constituite ca o bază de operare), cât și activitățile de învățare(modalități prin care se
pot structura competențele). În structura programelor, apar și sugestii metodologice care să ducă la
transformarea competențelor specifice în achiziții transferabile. Evaluarea, componentă importantă
a procesului de învățământ, prin modul în care se recomandă a fi concepută, se centrează pe
competențe, oferind feedback elevilor, cadrelor didactice, dar și părinților, așa cum afirmă
Constantin Cucoș, ,,formele și metodele utilizate trebuie să aibă o semnificație și un înțeles pentru
toți actorii antrenați în actul evaluării: elevi, profesori, părinți, decidenți‖7.
Scopul evaluării este acela de a orienta și de a optimiza învățarea.
Programa școlară, citându-l pe Arghezi, devine ,,hrisovul nostru cel dintâi‖, Biblia.
Demersul didactic trebuie să reflecte toate exigențele programei și să vizeze dezvoltarea
competențelor specifice la nivelul fiecărui an de studiu. Astfel, rezultatul învățării (competența
specifică) stipulat în curriculum poate deveni efectiv la clasă, prin intermediul unui demers didactic
consonant și coerent, cu condiția ca abordarea să fie una comunicativ-funcțională, care pune în
centru nevoile și interesele de comunicare, profilul și ritmul de învățare al elevului (de ex. un elev
puțin talentat lingvistic, poate atinge un nivel mulțumitor de competență cu ajutorul unui
antrenament adecvat, care îi stimulează punctele tari).
Este de preferat această abordare în funcție de competențe, deoarece, contrar aparențelor,
este mai permisivă, mai deschisă(prin posibilitatea de a utiliza documente autentice și nu
6
Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi, https://europa.eu/europass/ro/common-european-
framework-reference-language-skills
7
Constantin Cucoș, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 90
104
conținuturi impuse), ancorată în realitățile cotidiene, mai atractive pentru elevii preocupați de
aspectul practic al lucrurilor învățate.
Abordarea în funcție de competențe îi oferă cadrului didactic posibilitatea de a dinamiza
demersului didactic, prin varietatea documentelor pe care le poate utiliza drept suport. Disociind
competențele, îi încurajează pe elevi, motivându-i să continue învățarea unei limbi străine,
evidențiindu-le astfel abilitățile pentru comunicarea orală sau scrisă,.
Așadar, în cadrul demersului didactic, se va pune accent pe formarea și dezvoltarea
competențelor specifice și nu pe memorarea conținuturilor, competențele specifice ghidând
stabilirea conținuturilor și a activităților de învățare, dar și alegerea modalităților de evaluare.
Pentru a asigura egalitatea de șanse pentru elevii unei clase, proiectarea trebuie să țină seama
nu doar de noua programă, ci și de dinamismul elevilor. O lectură personalizată a programei școlare,
oferă cadrului didactic o viziune personală asupra demersului didactic, centrată pe competențele pe
care le va forma și dezvolta elevului. În funcție de preferințe, gândirea actului didactic se poate face
în orice formă. Ceea ce contează este să oferim răspunsuri adaptate grupului țintă și adecvate
propriului profil didactic la întrebările majore : ,,Ce fac?‖, ,,Dar de ce fac?‖, ,, Cum fac?‖, ,, Cu ce
resurse?‖, ,, Cât de mult s-a realizat?‖ .
Proiectarea este un proces care trebuie privit cu flexibilitate din perspectiva eficienţei şi a
feedbackului.
Din perspectivă curriculară, proiectarea și organizarea orelor de limbi moderne trebuie să fie
convergente cu structurarea profilului de formare centrat pe competențele cheie. Astfel, în
abordarea demersul didactic, nu trebuie să formăm și să dezvoltăm o anumită competență,
recunoscând-o ca ,,a noastră‖, deoarece conform RECOMANDĂRII CONSILIULUI din 22 mai
2018 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții, nicio competență nu este
izolată: ,,Competențele cheie se suprapun și se întrepătrund‖8.
'Între competențele cheie (văzute ca deziderat la începutul unei etape a sistemului
educațional) și profilul de formare al absolventului(competențele cheie sunt considerate achiziții) se
instituie o relație de circularitate, ce dinamizează procesul de predare-învățare-evaluare.
Competențele-cheie sunt considerate în mod egal importante pentru o viață împlinită/ de
succes în societatea cunoașterii. Acestea se aplică într-o varietate de contexte și într-o varietate de
8
Recomandarea Consiliului privind competenţele cheie din perspectiva învățării pe parcursul întregii vieţi (2018/C
189/01) [Council Recommendation of 22 May 2018 on key competences for lifelong learning (2018/C 189/01)]
https://eur- lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2006:394:0010:0018:en:PDF,
https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf000037706
105
combinații; se interconectează și se întrepătrund prin faptul că elemente componente ale unora

dintre competențe sprijină dezvoltarea elementelor altor competențe.
Dezvoltarea complexă, nedisociată a acestor competențe cheie se poate realiza și prin
proiecte. B. Dumas şi M. Leblond indică trei roluri asumate de profesor în realizarea
proiectului: ,,de motivator – favorizează angajarea, perseverarea şi implicarea elevilor în
soluţionarea unei probleme complexe, concrete, semnificativă pentru ei, adaptată la capacităţile lor;
de mediator – soluţionează conflictele cognitive şi sociocognitive prin întrebări care stimulează
interesul studenților pentru rezolvarea problemei propuse; de ghid – pe toată perioada desfăşurării
proiectului, profesorul facilitează stabilirea unui cadru propice învăţării, asigură legătura dintre
proiect şi programul de studii.‖ 9.
De exemplu, în cadrul proiectului Europe, Education, École (http://lyc-sevres.ac-
versailles.fr/eee.tice.09-10.php), cu ocazia JOURNÉE EUROPÉENNE DES LANGUES : La
traduction et les métiers du traducteur, elevii au tradus poezii eminesciene, le-au recitat online și
au subliniat problemele de traducere cu care s-au confruntat. La rândul lor, au ascultat poezii, din
diverse țări ale Europei, traduse în franceză. Competențele cheie dezvoltate:
- Comunicare în limba maternă - căutarea, colectarea, procesarea de informaţii;
- Comunicare în limbi străine - identificarea unor informaţii, opinii, sentimente în mesaje
orale sau scrise în limba străină pe teme cunoscute ;
- Competență digitală - utilizarea unor dispozitive şi aplicaţii digitale pentru căutarea și
selecţia unor resurse informaţionale și educaţionale digitale relevante pentru învăţare; dezvoltarea
unor conţinuturi digitale multimedia, în contextul unor activităţi de învăţare;
- A învăța să înveți - Gestionarea timpului alocat învăţării şi monitorizarea progresului în
realizarea unei sarcini de lucru;
- Competențe sociale şi civice - Operarea cu valori şi norme de conduită relevante pentru
viaţa personală şi pentru interacţiunea cu ceilalţi - Relaţionarea pozitivă cu ceilalţi în contexte
şcolare şi extraşcolare, prin exercitarea unor drepturi şi asumarea de responsabilităţi;
- Sensibilizare şi exprimare culturală - aprecierea unor elemente definitorii ale contextului
cultural local şi ale patrimoniului naţional şi universal.
Utilizarea metodelor moderne, respectiv а celor interactive, în abordarea demersului didactic,
oferă cadrului didactic oportunitatea de a aborda conținuturile într-un mod atractiv și, în același
timp, permite elevilor să fie co-participanți la propria formare.
9
Benoît Dumas, Mélanie Leblond, Les rôles de l’enseignant en pédagogie de projet, în: Québec français, nr. 126,
2002. pp. 64-66.
106
În abordarea demersului didactic, nu trebuie să excludem metodele tradiționale, bine dozate,

ele pot fi eficiente, cu rezultate foarte bune în formarea și dezvoltarea competențelor.
Importanța metodelor constă în cât sunt sau pot fi de adecvate/potrivite formării și
dezvoltării unor competențe elevilor la un moment dat.
Metodele fie tradiționale, fie moderne trebuie să aibă un scop comun, și anume acela de a
forma și dezvolta competențele elevilor, contribuția lor fiind decisivă, în măsura în care sunt
adaptate nivelului de vârstă al elevilor și competențelor specifice vizate.
Toate competențele specifice din curriculum trebuie să fie structurate pentru toți elevii, însă
aceștia nu vor atinge la toate același nivel de performanță din motivele multiple: ritmurile de
învățare, profilurile cognitive și socio-emoționale, experiențele etc. Astfel, elevii vor demonstra, în
mod diferit, achizițiile de învățare. Prin evaluare, se măsoară ,,rezultatele elevilor‖10.
Rezultatele evaluărilor sunt utilizate pentru elaborarea planurilor individualizate de învăţare
ale elevilor, dar și drept indicatori ai reconsiderării demersului didactic ce va pune accent pe
problemele evidențiate de evaluare.
Așadar, adoptarea unei viziuni inovatoare în procesul de predare-învățare-evaluare al
limbilor moderne impune constituirea unui demers didactic care vizează proiectarea şi
implementarea curriculumului centrat pe cele 8 competenţele cheie prevăzute în CECLR, astfel
metodele și strategiile didactice aplicate vor urmări atingerea competențelor generale prevăzute de
noile programe școlare.
Bibliografie
1. Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi, https://europa.eu/europass/ro/common-european-
framework-reference-language-skills
2. Constantin Cucoș, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 90
3. Recomandarea Consiliului privind competenţele cheie din perspectiva învățării pe parcursul întregii vieţi
(2018/C 189/01) [Council Recommendation of 22 May 2018 on key competences for lifelong learning (2018/C
189/01)] https://eur- lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2006:394:0010:0018:en:PDF,
https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf000037706
4. Benoît Dumas, Mélanie Leblond, Les rôles de l’enseignant en pédagogie de projet, în: Québec français, nr.
126, 2002. pp. 64-66.
5. Geneviève Meyer, De ce şi cum evaluăm?, Editura Polirom, Iași, 2000
10
Geneviève Meyer, De ce şi cum evaluăm?, Editura Polirom, Iași, 2000
107
EFICIENTIZAREA ACTIVITĂȚII LA CLASĂ PENTRU ELEVII

CU SINDROM DOWN
Prof.PĂȘTILĂ MARILENA CAMELIA, Liceul Teoretic Special "Iris",Timișoara
Un număr crescut de copii cu dizabilitate cognitivă sunt cuprinşi din ce în ce mai mult în
sistemul de învăţământ incluziv, considerând ca şi finalitate a acestui proces viaţa independentă,
participarea activă la viaţa comunităţii, oportunităţi de a pregătire vocaţională şi angajare în câmpul
muncii. Copiii cu sindrom Down beneficiază în urma incluziunii şcolare doar dacă sunt respectate
următoarele principii: înlăturarea barierelor create de dihotomia dintre cele două sisteme (special şi
de masă) şi accesul la resursele şi expertizele oferite de ambele sisteme, menţinerea atitudinilor
deschise faţă de elevii cu dificultăţi şi familiile lor, înţelegerea aşteptărilor părinţilor în ceea ce
priveşte achiziţiile şi rezultatele copiilor, încurajarea participării active, stabilirea unor obiective
reale şi nu doar menţinerea copilului în zona confortabilă, a rutinelor şi a repetărilor continue,
accesul la un curriculum academic, cu sau fără suport, utilizarea proactivă a programelor de
intervenţie comportamentală, facilitarea relaţiilor interpersonale între copilul cu dizabilităţi şi
colegii săi de clasă şi prin peertutoring, planificarea şi implementarea tranziţiilor, crearea unui
puternic simţ al comunităţii între elevi, personalul didactic şi părinţi (DSAWM: The Educator
Manual, 2010).
Dar atunci când un copil cu sindrom Down se alătură unei clase obișnuite, acest lucru
înseamnă, de asemenea, că anumite abordări și modalități de predare ar trebui modificate pentru a
se asigura că elevul obține beneficiile maxime din participarea la lecții.
Profesorii ar trebui să schimbe modul în care informațiile sunt livrate în clasă. Unele ajustări sunt
simple, cum ar fi permiterea elevilorsă înregistreze lecțiile în loc să ia notițe sau extinderea limitelor
de timp și reducerea așteptărilor privind numărul de cuvinte. Altele, cum ar fi crearea unui dialog
pentru consolidarea învățării sau găsirea de instrumente suplimentare care să ajute la memorare,
trebuie implementate de un profesor de sprijin prin sesiuni speciale la începutul sau la sfârșitul zilei
de școală.
Pentru elevii din clasele mici, schimbările aduse mediului de clasă pot fi, de asemenea,
benefice și este util să luam în considerare modul de abordare a disciplinei și de a promova o
dinamică tolerantă și acceptabilă între colegi. Nu există două persoane cu sindrom Down exact la
fel, motiv pentru care nu există o abordare universală a ajustărilor la mediu și la clasă..
Mulți copii și adulți cu sindrom Down învață vizual și poate fi util să includem diagrame
suplimentare și organizatori spațiali alături de fișele de clasă. Ei pot beneficia, de asemenea, de
repetare, astfel este important să furnizeze o listă de termeni cheie care pot fi repetați într-un
108
program de învățare prin memorare. Unii elevi cu sindrom Down au nevoie de un professor de
sprijin dedicat, care poate crea un dialog în jurul conținutului lecției, pentru a aduce materialul
împreună și a consolida învățarea.
Ceea ce este important de reținut este că elevii cu sindrom Down sunt copii, adolescenți și
adulți foarte speciali și talentați. Sunt adesea plini de energie pozitivă și sunt curioși de lumea din
jurul lor. Cu sprijinul potrivit, fiecare elev cu sindrom Down își poate atinge întregul potențial la
clasă. Sindromul Down poate afecta capacitatea unui individ de a avea succes într-o clasă tipică în
mai multe moduri. Are un impact asupra cogniției, care include inteligența. Nu toți elevii cu
sindrom Down au întârziere mentală, dar dizabilitățile intelectuale ușoare până la moderate nu sunt
neobișnuite. Poate fi, de asemenea, sursa anumitor provocări fizice. Mâinile și degetele unui elev
pot fi mai mici, ceea ce poate îngreuna scrisul, sunt posibile probleme de vedere și deficiențele de
auz sunt, de asemenea, frecvente. De fapt, deficiența de auz este una dintre cauzele majore ale
întârzierilor timpurii ale limbajului la sugarii cu sindrom Down.De asemenea, poate cauza lipsa
limbajului și dificultăți în procesarea informațiilor auditive și vizuale. Tulburările de limbaj pot
afecta înțelegerea lecturii, iar interpretarea limbajului figurat poate fi deosebit de dificilă. Pot apare
abilități sociale scăzuteși dificultăți în interacțiunile cu semenii.
Abordări ale educației la copiii cu sindrom Down
Consilierul școlar/profesorul de sprijinal copiilor cu nevoi speciale va lucra cu părinții
pentru a evalua orice întârzieri de dezvoltare, dificultăți de învățare și/sau deficiențe fizice, care pot
afecta modul în care un elev procesează și manipulează informațiile. Împreună cu profesorii, aceștia
vor dezvolta un plan de educație personalizat care include acomodarea în clasă, adaptarea
conținuturilor lecțiilor și alegerea strategiei. În mod ideal, acest plan va fi revizuit și actualizat în
mod regulat și va include și punctele forte ale elevului. Există diferite moduri de a structura ziua de
școală pentruun elev cu sindrom Down. Un elev își poate petrece cea mai mare parte a timpului
într-o clasă obișnuită sausă lucreze într-o sală de resurse cu un profesor de sprijin. Există câteva
modalități de adaptare a a predării la elevii cu sindrom Down.
 Învățare multi-senzorială Materialele care sunt prezentate prin diverse canale senzoriale și
includ elemente auditive, vizuale și tactile pot fi mai ușor de absorbit pentru un elev cu sindrom
Down. De exemplu, în predarea unui vocabular nou, puteți cere copiilor să urmărească literele în
aer cu mâinile în timp ce rostesc cuvântul cu voce tare și să vadă o imagine a semnificației acestuia,
în loc să o citească doar de pe tablă. Jocurile multi-senzoriale în care elevii trebuie să răspundă la o
întrebare, să repete răspunsul rostit de un coleg de clasă și apoi să mute un obiect, cum ar fi plasarea
unui bob de fasole într-o cutie, pot fi, de asemenea, eficiente.
109
 Includerea elementelor vizuale Elevii cu sindrom Down tind să învețe vizual. Adăugați
imagini suplimentare la fișe atunci când puteți. Este deosebit de important să împărțim textelelungi
sau descrieri complexe de diagrame. Luați în considerare să investiți în niște diagrame colorate pe
care să le puneți în cameră și să redați videoclipuri cu subtitrări pentru a consolida conținutul.
Pentru a ajuta la observarea și preluarea noilor informații este necesar utilizarea sublinierilor, a unor
culori strălucitoare. În materialele didactice cu vocabular avansat, puteți lua în considerare glosarea
cuvintelor dificile cu imagini mici sau grafice în margine.
 Extinderea timpului de lucru Nu există două persoane cu sindrom Down la fel în ceea ce
privește abilitățile de procesare cognitivă, dar majoritatea au nevoie de limite de timp extinse. Este
posibil să dureze mai mult pentru elevii cu sindrom Down să înțeleagă și să absoarbă informații,
apoi să le memoreze. Oferiți asistență suplimentară punându-i să repete ceea ce au învățat la
sfârșitul unei lecții .De asemenea, sunt utile exercițiile de grup în care partenerii lucrează împreună
pentru a completa diagrame și pentru a structurainformațiile.
 Încurajarea utilizarii tehnologiei Scrisul de mână poate fi dificil atât din perspectiva
abilităților fizice motorii, cât și din perspectiva funcției executive. Încurajați elevii să înregistreze
materialul astfel încât să poată relua discuțiile din clasă și să le asculte acasă, să folosească tablete
sau computere pentru a lua note electronice și să folosească un dicționar pentru smartphone-uri
pentru a avea acces la informații audio și vizuale.
 Măsuri pentru îmbunătățirea concentrării Ori de câte ori este posibil, împărțiți sesiunile
de predare în intervale mai scurte,cu posibilitatea de a revenii la subiect. Acest lucru se datorează
faptului că cursanții cu sindrom Down pot avea probleme de concentrare pentru perioade lungi de
timp și pot deveni perturbatori după o anumită perioadă. Dacă este posibil, luați în considerare unde
stă un elev cu sindrom Down. A fi aproape de o fereastră, o ușă sau un aparat de aer condiționat
zgomotos poate fi problematic. Simplificarea proiectelor, munca în grupuri mici de elevi, unde ei au
roluri mai ușoare poate fi o abordare corectă.În acest fel, elevii cu sindrom Down se pot concentra
mai ușor pe sarcini. Dacă dificultățile de atenție îi fac să-și piardă rândul la citire, oferiți-i o riglă
care să alerge în jos pe pagină sau rugați-i să-și folosească degetul pentru a urmări.
 Asigurarea confortului emoțional Stabiliți rutine în clasă și respectați-le! De asemenea,
puteți crește șansele ca acești elevi speciali să se simtă bineveniți și în largul lor prin dezvoltarea
anumitor ritualuri sociale în clasă. De exemplu, să-i înveți pe elevi să se salute la începutul lecției și
să-și împărtășească partea preferată sau cea mai puțin preferată a temei ar putea fi un bun spărgător
de gheață. Dacă predați elevilor mai mici, fiecare elev poate participa la stabilirea regulilor clasei.
110
 Dezvoltarea relațiilor colegiale Când predați în grupuri mai mari, amestecați partenerii,
astfel încât elevii să aibă șansa de a lucra cu toată lumea din clasă. Elevii să fie încurajați să
stabiliască relații de prietenie și respect cu copiii cu sindrom Down.
Procesul incluziunii pentru copiii cu sindrom Down trebuie să cunoască o abordare
individuală, ţinând cont de multitudinea de factori care pot interveni la nivel de sistem, instituţie,
cadre didactice, copil şi familie, iar deciziile să fie luate şi asumate doar în beneficiul copilului.
Bibliografie
1. Avramidis, E., Bayliss, P., Burden, R. (2000). Student teachers' attitudes towards the inclusion of children with
special educational needs in the ordinary school in Teaching and Teacher Education
2. Buckley, S., Bird, G. (2000). Education for Children with Down Syndrome – an Overview. Portsmouth: The Down
Syndrome Educational Trust.
3. https://www.readandspell.com/us/modifications-for-students-with-Down-syndrome_
EDUCAȚIA, IERI ȘI AZI

Prof. ILINA ELENA, Școala Gimnazială Nr.1, Valea Danului, Argeș
Tema este foarte vastă, așa că voi încerca să prezint o sinteză despre cum a evoluat educația
de-a lungul timpului și cum tehnologia a influențat-o în ultimele decenii.
De-a lungul secolelor, educația a fost un element fundamental al societății umane. În epoca
clasică, educația se concentra pe studierea artelor, filozofiei și științelor. În Evul Mediu, educația a
fost legată de biserica creștină și se concentra pe învățătura religioasă și teologie. În Renaștere,
educația s-a extins dincolo de biserica creștină și a început să includă și studierea artelor și a
științelor. În secolele XIX și XX, educația a devenit o prioritate pentru guvernele naționale, iar
școlile și universitățile au devenit instituții importante pentru formarea tinerelor generații.
În educație, vechiul se referă la metodele și practicile tradiționale, care sunt folosite de mult
timp și care sunt considerate a fi valabile și relevante în continuare. Acestea includ abordări clasice
de predare, utilizarea manualelor școlare și examenele standardizate.
În ultimele decenii, tehnologia a început să influențeze în mod semnificativ educația.
Apariția calculatoarelor personale și a internetului au permis accesul la informații la nivel global și
au schimbat modul în care profesorii predă și studenții învață. Astăzi, există o mulțime de resurse
online și de aplicații educaționale care ajută elevii să învețe și să-și îmbunătățească abilitățile.
În ciuda acestor noi resurse și tehnologii, unele elemente cheie ale educației au rămas
neschimbate de-a lungul timpului. Învățarea prin intermediul interacțiunii directe dintre profesori și
elevi rămâne unul dintre cele mai eficiente moduri de predare și învățare. De asemenea, în
educație,învățarea colaborativă și aplicarea practică a cunoștințelor rămân elemente esențiale.
111
În sistemul educațional, ce este nou poate varia în funcție de context și de perspectiva de

analiză. În general, se poate spune că este nou tot ceea ce reprezintă o schimbare semnificativă față
de modul tradițional de învățare și predare. Astfel, în ultimele decenii, introducerea tehnologiei în
procesul educațional, dezvoltarea metodelor și a strategiilor de învățare activă și centrate pe elev,
precum și accentul pus pe dezvoltarea competențelor și a gândirii critice reprezintă exemple de
abordări noi în educație.
Rolul sistemului de învățământ este de a oferi educație și formare elevilor, dezvoltându-le
aptitudinile și competențele necesare pentru a deveni cetățeni responsabili și capabili să își găsească
un loc în societate. Sistemul de învățământ trebuie să ofere oportunități egale de învățare pentru toți
elevii și să promoveze valorile precum respectul, toleranța și diversitatea.
În trecut, rolul sistemului de învățământ era de a pregăti tinerii pentru anumite meserii sau
profesii, precum clerici sau artizani, și de a-i educa conform valorilor și normelor societății.
Învățământul era destinat doar unei părți limitate a populației și era, de obicei, sub oblăduirea
bisericii sau controlat de elitele politice și economice.
Educația în vechime a fost importantă pentru formarea oamenilor pregătiți să îndeplinească
anumite sarcini sau să urmeze anumite cariere. Aceasta a fost de multe ori privită ca un privilegiu,
fiind oferită numai celor care aveau resursele financiare și sociale pentru a accesa învățarea. În plus,
ea a fost adesea folosită ca un instrument pentru a perpetua valorile culturale și religioase ale unei
societăți și pentru a menține status quo-ul social și politic.
Rolul sistemului de învățământ în lumea de azi este de a oferi o pregătire academică și
profesională adecvată tinerilor pentru a-și putea găsi un loc de muncă și a se dezvolta în societate.
De asemenea, sistemul de învățământ are rolul de a dezvolta abilități sociale, intelectuale și de a
promova o cultură a învățării pe tot parcursul vieții.
Într-o lume tehnologică, educația joacă un rol crucial pentru a ne pregăti să facem față
schimbărilor rapide și continue, pentru a ne îmbunătăți abilitățile și pentru a ne dezvolta
competențele necesare pentru a avea succes în lumea profesională. Educația ne ajută să înțelegem și
să folosim tehnologiile noi, să fim creativi și inovatori și să ne adaptăm la noile situații și provocări
ale vieții moderne. Această abordare implică dezvoltarea continuă a abilităților și cunoștințelor pe
parcursul vieții, precum și o implicare activă în procesul de învățare și aplicare a acestora. Astfel,
educația devine o parte integrantă a modului de viață al individului, aducând beneficii nu doar în
planul profesional, ci și personal.
Bibliografie:
Cohen, David, Educația regală. Cum și-au crescut regii britanici copiii din 1066 până în prezent, EdituraALL, București,
2015
MARGA, Andrei, Educația responsabilă. O viziune asupra învățământului românesc, Ed.Niculescu, București, 2019
112
EDUCAȚIA ECOLOGICĂ LA PREȘCOLARI

prof. ALEXANDRU CLAUDIA, Școala Gimnazială Nr. 2, Timișoara
Abordarea educației ecologice în grădiniță prezintă anumite particularități metodologice,

scopul principal fiind acela de a oferi fiecărui preșcolar posibilitatea de a manifesta o atitudine
responsabilă, personal, față de mediul înconjurător. Orice copil poate deveni prieten al naturii cu
condiția să respecte natura. Toate aspectele noi stârnesc curiozitatea copiilor, fapt ce se manifestă
prin multiple întrebări pe care le pun.
Protecția naturii devine tot mai mult una din cele mai importante preocupări ale societății
contemporane și comporă trei aspecte importante: prevenirea deteriorării mediului, acțiuni de
depoluare și reconstrucție ecologică, ce constau în principal în măsuri reparatorii șipăstrarea sau
intreținerea zonelor depoluate.
Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică am pornit de la idea simplă, dar eficientă în
planul emoțiilor și sentimentelor- transpunerea copilului în locul elementului din natură care a
suferit o agresiune din partea omului. Pus în postura celui agresat și care nu se poate apăra singur,
preșcolarul va realize că trebuie să acorde ,,drept la viață,, tuturor elementelor mediului înconjurător.
Astfel va conștientiza că orice acțiune de distrugere sau exterminare de orice fel este dăunătoare
pentru că strică echilibrul naturii. Curiozitatea copiilor preșcolari este foarte mare și conduce la
acumularea de cunoștințe despre mediul înconjurător, despre protecția lui, ceea ce contribuie la
dezvoltarea capacității copiilor de a gândii logic și de a interpreta correct aspect din jurul lor. Prin
participarea tuturor factorilor educative: școala, familia, comunitatea, mass-media etc., la realizarea
acestor intenții, copilul înțelege mai bine efectele pe care le are un comportament necorespunzător
asupra mediului.
Copiii trebuie învățați să ocrotească natura și să o respecte, să iubească pământul și să
participe direct, în limita posibilităților, la anumite activități în cadrul cărora pot să înțeleagă ce
înseamnă să lucreze corect pământul care ne hrănește cu tot ce intră în componenta lui Procesul de
formare a personalității preșcolarilor moderni, obligatoriu trebuie să prevadă și educația ecologică,
dat fiind faptul că problema ecologiei actualmente este una dintre cele mai importante atât în țara
noastră, cât și în lumea întreagă. Trebuie să-i educam pe copii înca din preșcolaritate, în sensul
păstrării mediului natural în care trăiesc, să le dăm posibilitatea să contribuie la plantarea și
îngrijirea unui pom, a spațiilor verzi, a florilor ce înfloresc și înfrumusețează locul în care trăiesc,
prin acțiuni practice de protejare a vegetației, toate acestea constituind principalul factor de
regenerare al atmosferei.
Putem organiza cu copiii următoarele activități în grădiniță:
113
 Sortarea deșeurilor! Pot fi folosite coșuri de gunoi de diverse culori, așa cum sunt cele
amplasate în spațiile publice. Se pot imprima denumirile (hârtie/carton, plastic, sticlă, deșeuri
menajere) împreună cu imagini sugestive pentru a fi lipite pe coșuri, apoi copiii sunt rugați să
sorteze diferitele deșeuri.
 Nu rupe florile, iarba sau frunzele! Atunci când copiii sunt scoși în aer liber ca să se
joace li se poate explica ca florile, iarba au rădăcini în pământ și sunt în viață. Insectele și animalele
au nevoie de ele pentru supraviețuire. Dacă smulge plantele, această mică lume microscopică va fi
distrusă.
 Experimente! Ce modalitate mai bună de a înțelege natura decât a realiza experimente?
De exemplu, dacă se întreabă cum se formează zăpada, profită de ocazie și spune-i pe înțelesul său
tot ce trebuie să știe despre cele trei stări de agregare ale apei, precum și despre circuitul său în
natură. Se poate realiza câte un mic experiment pentru a înțelege Toate acestea vor ajuta la o
înțelegere mai bună, copiii de vârstă preșcolară, de regulă, ascultă foarte atent și cu bunul simț al
observației ceea ce spune pedagogul, sunt capabili să facă diferență între bine și rău, și sunt deschiși
spre noi informații. Participând direct la diferite acțiuni de protejare a mediului înconjurător va avea
un efect și mai proeminent asupra lor.
Este indicat ca astfel de activități să se desfășoare în grădinițe cât mai des și cât mai pe
înțelesul și pe placul acestora. Ei sunt la vârsta la care sunt mult mai deschiși spre noi descoperiri,
este important să ajutăm copiii să-și formeze o atitudine și față de sine însuși, și față de lumea
înconjurătoare, și să stabilim coordonatele valorilor morale, care îi vor ajuta să devină umani,
educați din punct de vedere ecologic, oameni cu inimă.
Educația ecologică se poate implementa foarte accesibil prin activitățile outdoor. Învăţarea
în aer liber nu este, şi nu ar trebui să fie, un scop în sine, ci ar trebui să fie încorporată într-un
Curriculum pentru Excelenţă. Aceasta trebuie să ofere experienţe de bază copiilor şi tinerilor, în
mod regulat, în trecerea acestora de la învăţământul preşcolar la maturitate.
Un aspect important al educaţiei outdoor este acela că poate contribui la creşterea nivelului
de bunăstare al copiilor; pe lângă nevoile de bază ale unei persoane, există şi nevoi la care educaţia
outdoor poate răspunde şi anume: nevoia de a fi respectat, nevoia de a fi inclus social.
Derularea de diferite activităţi în aer liber încurajează copilul să se simtă în largul său, astfel
el va fi mult mai deschis, va comunica, îşi va exprima propriile opinii, se va simţi ―băgat în seamă‖
şi va simţi că deciziile sale contează pentru ceilalţi; copiii pot fi consultaţi cu privire la diferite
jocuri sau activităţi.
114
Activităţile de educaţie ecologică pot fi desfăşurate atât ca activităţi opţionale cât şi ca

activităţi integrate tuturor domeniilor de activităi din grădiniţă şi lasă la latitudinea educatoarelor
proiectarea acestora în funcţie de posibilităţile copiilor, necesităţi şi alţi factori. Particularităţile de
vârstă ale preşcolarilor permit formarea şi dezvoltarea conştiinţei ecologice şi, implicit, a unui
comportament adecvat. Antrenând copiii în diverse acţiuni: excursii, acţiuni practice de colectare a
materialelor refolosibile, valorificarea sau utilizarea lor în alte scopuri (la orele de abilităţi practice,
la decorarea clasei şi a locuinţei), acţiuni de igienizare a curţii gradinitei, a parcului, a locului de
joacă sau a unui colţ de pădure, vizite la grădina zoologică, lecturi despre plante, animale, poluarea
solului, a apei şi a aerului (in cadrul activităților de educarea limbajului, educație pentru societate),
acţiuni de recunoaştere şi colectare a plantelor medicinale, vom realiza o dezvoltare a spiritului de
iniţiativă, a deprinderilor de cercetare, a răspunderii pentru lucrul făcut, a curiozităţii. De aceea, se
impune ca încă din gradiniţă, copilul să cunoască formele de viaţă existente în mediul
înconjurător ,diversitatea lor şi să înveţe să le ocrotească.
PROIECT DE ACTIVITATE
Prof. BORCOVICI RAMONA, Școala Gimnazială Nr. 25, Timișoara
Aria curriculară: Consiliere și orientare

Disciplina: Dezvoltare personală
Clasa a II-a
Subiectul lecției: Tu și prietenii tăi
Unitatea tematică: Explorăm universul relațiilor
Tipul lecției: transmitere de noi cunoștințe
Discipline integrate:
 Comunicare în limba română
 Muzica și miscare
 Arte vizuale și abilități practice;
COMPETENŢE SPECIFICE:
Dezvoltare personală
2.3 Explorarea abilităților de relaționare cu ceilalți
Competente integrate:
Comunicare în limba română
1.2 Identificarea unor informaţii variate dintr-un text audiat
2.2 Transmiterea unor informaţii printr-o suită de enunţuri înlănţuite logic
115
Muzică și mișcare
3.1. Manifestarea liberă, adecvată, pe muzică, apelând la diverse forme de exprimare, în funcţie de
conţinutul şi caracterul muzicii
Arte vizuale și abilități practice:
2.6. Participarea la activităţi integrate adaptate nivelului de vârstă, în care se asociază elemente de
exprimare vizuală, muzicală, verbală, kinestezică.
STRATEGIA DIDACTICĂ:
Metode si procedee: conversația, jocul didactic , explicația, observația, exercițiul, brainstorming,
ciorchinele, diagrama Venn, audiție muzicală
Resurse materiale: videoproiector, laptop, hârtie colorată, creioane colorate, coli de desen,
linkurile materialelor online, emoticoane
Forme de organizare a activității elevilor: frontală, individuală, pe grupe.
SCENARIUL ACTIVITĂŢII INTEGRATE

1. Moment organizatoric : Înviorarea de dimineață
„Dacă vesel se trăiește‖ (Gașca Zurli) https://youtu.be/c2ZS9Ik2qNQ
2. Captarea atenției – prin povestea Căsuța plină de prieteni.
https://youtu.be/z5_B7sedP4g
3. Anunțarea subiectului lecției : „Azi vom povesti împreună despre prieteni și prietenie.‖
4. Dirijarea învățării
 Purtăm o conversație despre personajele din poveste și despre comportamentul lor
prietenos. Aflăm cum trebuie să fie un prieten. (brainstorming)
 Copacul prieteniei ( activitate pe grupe)
- alegerea cuvintelor ce au legătură cu prietenia (bucurie, răutate, dăruire, încredere,
adevăr, ajutor, iubire, minciună, încurajare, respect, jignire, iertare, umor, cinste,
acceptare, colaborare, responsabilitate, supărare)
- scrierea cuvintelor pe inimioare desenate și decupate
- lipirea inimioarelor pentru crearea Copacului prieteniei
- scrierea cuvântului PRIETENIE pe trunchiul copacului
 Eu și prietenul meu (diagrama Venn) – activitate individuală
- În spațiul comun celor două cercuri se notează asemănările, iar în celelalte două spații
se scrie ce este specific fiecăruia dintre ei.
 Ding Dang (dansul prieteniei) https://youtu.be/LprZ6hznvys
5. Obținerea performanței (activitate în echipă)
116
- alegerea câtorva cuvinte din Copacul prieteniei și realizarea unei rețete a prieteniei:
REȚETA PRIETENIEI (exemplu)
Avem nevoie de:
 50 g încredere
 100 g de iubire
 1 kg de respect
 800 g de joacă
 2 kg de acceptare
 100 g de atenție
 1 kg de responsabilitate
Mod de preparare:
Se agită joaca, se presară iubirea, se încălzește
acceptarea, înainte să fie amestecată. Se înmoaie stratul de atenție și se așteaptă o perioadă mai
lungă de timp pentru întărirea prieteniei.
6. Feedback Roata aleatorie : https://wordwall.net/resource/13577701
7. Încheierea lecției. Apreciez participarea elevilor la lecție, acord buline, emoticoane.
- Temă: Joc despre comportamente care pot păstra sau nu o prietenie
- https://learningapps.org/15849259
Ca metodă de bază pentru evaluare menționez observarea sistematică a comportamentului elevilor.
De asemenea, un instrument de evaluare a fost si activitatea pe grupe, Copacul prieteniei, dar și
activitatea individuală, Eu și prietenul meu. Răspunsurile de la roata aleatorie, de asemenea pot fi
evaluate și recompensate cu buline, stelute sau diplome.
Participarera la activitățile în echipă, ajutorul din partea colegilor, motivează și stimulează elevii cu
CES, câștigând încredere. Activitatea „Eu și prietenul meu‖ o pot realiza prin desen, iar la roata
aleatorie pot răspunde nonverbal sau cu sprijinul unui coleg. Printr-o atitudine pozitivă și metode
activ-participative toți elevii sunt valorizați, implicați în procesul învățării.
Bibliografie:
1. Suport de curs „CRED – Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți. Formare nivel II – învățământ primar
2. Resurse online:
3. https://learningapps.org/15849259
4. https://www.manuale.edu.ro/
https://ro.pinterest.com/pin/766878642814768764/
6. https://wordwall.net/resource/13577701
7. https://youtu.be/c2ZS9Ik2qNQ
8. https://youtu.be/z5_B7sedP4g
9. https://youtu.be/LprZ6hznvys
117
ROLUL ŞCOLII ÎN LUAREA DECIZIEI DE CARIERĂ

Prof. STRÂMBEANU ELENA MIHAELA, Prof GEORGESCU LOTA CORINA,
Şcoala Postliceală Sanitară „Fundeni”, Sector 2, Bucureşti
În spiritul globalizării, în ultimii ani se constată o omogenizare în alegerea profesiilor şi
meseriilor, şi accentul se pune mai mult pe factorii psihologici – trăsăturile de personalitate, însuşirile
de caracter, aptitudini, interese, idealuri, convingeri, scopuri, capacităţi cognitive, abilităţi artistice,
vocaţionale – şi mai puţin pe factori contextuali, sociali-istorici, economici, politici etc., ca în
perioadele marilor industrializări.
Principalele probleme abordate în legătură cu alegerea în carieră sunt: factorii determinanţi ai
alegerii profesiunii; interacţiunea factorilor în procesul alegerii profesiunii; diferenţierea alegere,
preferinţe, interese profesionale;procesualitatea alegerii carierei;perioadele şi stadiile procesului
alegerii profesiunii;comportamentele specifice alegerii profesionale; decizia în carieră (pattern-uri,
etape, modificarea ideilor nerealiste despre carieră, factori în luarea deciziei, condiţii pentru luarea
deciziei în ceea ce priveşte cariera, stiluri decizionale);principalele categorii de probleme care fac
dificilă luarea unei decizii sau chiar fac imposibilă o hotărâre cu privire la carieră (Negovan, 2013).
După Doron şi Parot (1999) decizia cu privire la carieră presupune selecţia unui răspuns
particular printre mai multe răspunsuri posibile în urma unui proces de integrare de informaţii şi de
evaluări multiple. Elevii sunt încurajaţi să îşi lărgească plaja de selecţie şi să le aleagă dintr-o
multitudine de opţiuni pe cele care sunt mai apropiate de propriile perspective viitoare. În luarea
deciziilor asupra profesiilor, elevii trebuie să-şi conştientizeze atributele personale şi cunoştinţele
despre trecutul educaţional şi alternativele vocaţionale. Această conştientizare este necesară pentru
trasarea planului în perspectiva construirii unei vieţi profesionale de succes (Blustein, 1990, apud
Negovan, 2013).
Profesorii, în general, şi mai ales profesorii din cabinetele de consiliere şi asistenţă
psihopedagogică din interiorul instituţiilor şcolare, în special, au rolul de a-i ajuta pe elevi să îşi
identifice şi să îşi valorifice aptitudinile cognitive, artistice sau tehnologice specifice fiecărei profesii
sau meserii în parte. De asemenea, şcoala, prin actorii ei, îi ajută pe elevi să îşi dezvolte capacităţile de
planificare a carierei prin cunoaşterea evoluţiei principalelor activităţi ale unei persoane pe parcursul
dezvoltării sale, prin sesizarea elementelor de planificare a traseului educaţional şi printr-o conturare
realistă a profesiilor. În urma orelor de consiliere şcolară şi vocaţională elevii sunt capabili să descrie
caracteristicile personale implicate în planificarea carierei şi să îşi formeze abilităţi de promovare a
imaginii proprii în vederea realizării profesionale. Fiecare elev este unic, de aceea şi modul în care el
ia decizii diferă în funcţie de personlitatea acestuia. Există mai multe stiluri decizionale: stilul raţional
118
(utilizează o abordare logică, organizată conform planurilor amănunţite), stilul dependent (se bazează
pe sfaturile, sprijinul şi îndrumarea celor din jur), stilul evitant (amână pe cât posibil luarea unei
hotărâri), stilul intuitiv (pune accent pe sentimente, impresii, nu caută dovezi logice), stilul spontan
(hotărăsc sub impulsul momentului, rapid, fără să se gândească prea mult). Cunoaşterea stilului
decizional şi a paşilor implicaţi în luarea unei decizii nu sunt definitorii pentru alegerea profesiei, dar
costituie un pas important pentru autocunoaştere şi ajută elevul să conştientizeze importanţa
momentului optim în luarea hotărârilor şi rolul lor pentru planificarea carierei şi a stabilirii traseului
educaţional.
Un factor important care influenţează alegerea profesiei îl reprezintă sistemul de valori.
Valorile reprezintă convingerile bazale ale individului, sunt surse motivaţionale ale standardelor
individuale de performanţă într-un anumit domeniu (Băban, 2009). Printre cele mai cunsocute valori
sunt: performanţa, colegialitatea, mediul familial plăcut, autonomia, grija pentru alţii, bani, putere,
autoritatea, recunoaşterea. În ceea ce priveşte implicarea valorilor personale în decizia de carieră, se
pare că un tânăr se implică mai mult în construirea identităţii sale profesionale dacă preferinţa pentru o
anumită profesie este în funcţie de sistemul său de valori (Jigău, 2007). În acelaşi timp, pasiunea
pentru un anumit domeniu exercitată în anii de şcoală şi atingerea unor performanţe înalte prin
participarea la olimpiade şi concursuri şcolare întăreşte şi mai mult implicarea personală în alegerile
ulterioare formarea acelor valori complementare domeniului în care elevul se pregăteşte.
Sistemul de valori al unui individ este o spirală multifactor sau influenţă comportamentală, care
modelează şi domină capacitatea de a lua decizii (Jigău, 2007, apud Gibson, Mitchell). Odată format,
sistemul de valori va influenţa întreaga conduită a elevului, formând la acesta acele comportamente
specifice lui pe care adulţii trebuie să le încurajeze în vederea consolidării lor în timp.
Super (1991) a creat Inventarul valorilor profesionale care include 15 categorii: altruismul
(„posibilitatea de a contribui la binele altora‖); valorile estetice („se manifestă în activităţi care permit
realizarea unorobiecte estetice şi contribuie la înfrumuseţarea lumii în care trăim‖); stimularea
intelectuală („este asociată unor profesii care oferă ocazia unorreflecţii autonome şi dau posibilitatea
de a învăţa continuu); reuşita profesională („reflectă aprecierea unei profesii care îi dă
individuluisatisfacţia lucrului bine făcut‖); independenţa (se evidenţiază în cazul profesiilor care îi
permit unei persoane„să lucreze după propria planificare, conform ritmului individual‖);prestigiul
(este prezent în profesiile care „conferă importanţă celor ce leexercită şi impun respect celorlalţi‖);
conducerea altora (se manifestă în profesiile „care dau posibilitateaplanificării şi organizării muncii
altora‖); avantajele economice („reflectă orientarea spre profesii bine remunerate‖); securitatea
profesională (se manifestă în cazul profesiilor în care „individulare certitudinea păstrării locului de
muncă‖); ambianţa de lucru („se referă la condiţii de muncă satisfăcătoare‖); relaţii cu superiorii („are
119
în vedere o muncă dirijată de un şef corect, cu carese stabilesc relaţii bune‖); relaţii cu colegii
(„activitate care dă posibilitatea unor relaţii sociale bune cu colegii‖); mod de viaţă (se asociază cu
profesii care permit angajatului „să îşiorganizeze modul de viaţă, aşa cum doreşte‖); varietate (se
manifestă în cazul activităţilor care „dau posibilitatea exercitării unor operaţii diversificate‖);
creativitate (este asociată unor profesii care permit „producerea unor lucruri sau produse noi‖) (Jigău,
2007). Valorile la care face referire Super cuprind, în anasamblul lor, totalitatea atributelor dezirabile
de personalitate pe care o persoană ar trebui să le aibă ca să îşi construiscă o carieră de succes. Este util
pentru un elev să le cunoască încă din timpul şcolii, educarea lor devenind un scop în sine atât al
profesorilor, cât şi al părinţilor.
În luarea deciziilor sunt implicaţi o serie de factori cum ar fi:caracteristicile individuale,
influenţele şi presiunile asupra oamenilor, informaţii incorecte sau în cantitate prea mare (Măgurianu,
Azoiţei, 2007). Elevii sunt ajutaţi să îşi cunoască abilităţile, capacităţile, aptitudinile de care dispun
prin folosirea diferitelor instrumente de evaluare psihologică dar şi a exerciţiilor şi activităţilor practice,
de joc de rol, de terapie ocupaţională sau a programelor de dezvoltare personală, care îşi fac loc tot mai
mult în activitatea de predare-învăţare-evaluare, la orele de dirigenţie, în cadrul cercurilor, proiectelor,
foucus-grupurilor sau a orelor de dezbatere care sunt organizate în şcoală şi în afara ei şi în care elevii
sunt implicaţi. Etapele în luarea deciziilor sunt: definirea deciziei ce trebuie luată prin determinarea
alternativelor şi explorarea asupra compatibilităţilor dintre caracteristicile personale şi cerinţele
activităţii, obţinerea informaţiilor necesare, evaluarea alternativelor şi stabilirea unui plan, a modului
în care se vor dobândi cunoştinţe şi deprinderi necesare domeniului ales (Băban, 2009).
Elevul trebuie să fie sprijinit de către profesori în fiecare dintre etapele luării deciziei de carieră
pentru cunoaşterea alternativelor, pentru sprijinirea în stabilirea domeniilor de interes, a calităţilor de
care dispune, pentru oferirea informaţiilor de care are nevoie, pentru cunoaşterea avantajelor şi
dezavantajelor fiecărei activităţi.. De cele mai multe ori, elevilor le lipseşte încrederea în propriile forţe,
în propriile decizii, au nevoie de confirmarea din partea adulţilor, se lasă influenţaţi de aspecte ce ţin
de cultură, clasă socială, comunitate, sex, fie dispun de prea multe informaţii care le îngreunează
hotărârea, fie nu cunosc suficiente amănunte despre domeniul respectiv.
Studiile arată că elevii care sunt nehotărâţi cu privire la viitorul lor au rezultate mai slabe la
examene. Elevii care s-au hotărâtsau care‚ s-au decissă nu se hotărască (de exemplu, au amânat acest
lucruîn mod deliberat) resimt mai puţină teamă şi stres (Măgurianu, Azoiţei, 2007).
Bibliografie
1. Băban, Adriana, Condiliere educaţională–ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Ed ASCR, Cluj-Napoca, 2009
2. Doron, Roland, Parot, Francoise, Dictionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999
3. Jigău, Mihai (coordonator), Consilierea carierei – compendiu de metode şi tehnici, Editura Sigma, Bucureşti, 2007
4. Măgurianu, Liviu, Adrian,Azoiţei,Nicoleta, Daniela,Un ghid mic pentru o carieră mare: ghid privind intrarea tinerilor pe piaţa
muncii,Editura Samia, Iaşi, 2009
5. Negovan, Valeria, Psihologia carierei, Editura Universitară, Bucureşti, 2013
120
DEMERS DIDACTIC CENTRAT PE COMPETENȚE - CHEIE

Prof. COJOCARU ANIȘOARA, Școala Gimnazială Nr.25, Timișoara
Încă din ultimii ani ai secolului trecut, majoritatea sistemelor de educație au trecut prin
diverse reforme ca urmare a presiunii tot mai mari pentru o educație de calitate pentru toți, care
să satisfacă totodată nevoile tot mai diversificate ale individului și solicitările în continuă
schimbare din societatea cu ritm înalt de dezvoltare, pe care în zilele noastre o numim „a
cunoașterii‖. Aceste reforme pun în prim plan curriculumul centrat pe nevoile celui care învață.
Acest curriculum devine dezvoltat pe baza unor sisteme de generare unde competența este
elementul fundamental.
Și în România sistemul de educație a trecut la aceste reforme pentru adecvarea școlii la o
nouă epocă, unde absolventului i se cere mult mai mult decât o specializare îngustă și/sau o cultură
generală, unde examenul (vieții!) nu mai presupune recitarea unui manual/ tratat/ curs al unui
profesor. Provocarea cea mai mare este aceea că, dincolo de orice fel de retorici,absolventul chiar
trebuie să învețe pe tot parcursul vieții. Altfel, se autoexclude de pe piața muncii!
Ca urmare a eforturilor de optimizare a educaţiei la nivel european, din perspectiva
adecvării şcolii la caracteristicile pieţei muncii, un grup de lucru al Comisiei Europene a redactat şi
promovat în 2006 un document care îşi propune să ofere un „profil de formare european‖ structurat
pe baza a opt competențe cheie. Acestea sunt următoarele:
➢ Comunicare în limba maternă;
➢ Comunicare în limbi străine;
➢ Competenţe matematice (A) şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii (B);
➢ Competenţa digitală (abr. TSI – Tehnologia societăţii informaţiei);
➢ A învăţa să înveţe;
➢ Competenţe sociale (A) şi civice (B);
➢ Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat;

➢ Sensibilizare şi exprimare culturală.
Competenţele cheie sunt prezentate ca rezultate ale învățării, fiind ansambluri de cunoştinţe,
abilități şi atitudini care urmează să fie formate tuturor tinerilor, ca instrumente culturale pentru
învățarea pe parcursul întregii vieți.
Ca profesor, învăț să fac progresiv deschideri transdisciplinare inspirate de setul
competențelor cheie. Prezint în cele ce urmează un demers didactic care să vizeze o metodologie
centrată pe competențe cheie.
121
DISCIPLINA: Educație civică

CLASA a III-a
Tema lecției: Atitudini față de plante și animale( 2 ore)
Unitatea tematică: Relații, atitudini, comportamente
Mi-am propus pentru fiecare dintre cele 8 competențe cheie următoarele activități:
COMPETENȚA DE COMUNICARE ÎN LIMBA MATERNĂ
- participarea la discuții referitoare la comportamentele observate într-o imagine, exprimarea în
propoziții clare și corecte;
- citirea textelor „Nu intrați, câine foarte bun!‖, de Silvia Kerim, și „Gospodina‖, de O. Cazimir;
- ascultarea fragmentului „Pupăza din tei‖, de Ion Creangă, repovestit
https://www.youtube.com/watch?v=MdLTTZXNSm4&ab_channel=mircearosu
- exerciții pentru verificarea înțelegerii textelor;
- exprimarea opiniei față de faptele personajelor;
- extragerea mesajului din fiecare text;
- enumerarea câtorva însușiri ale fetiței din poezie;
- redactarea unui scurt text (4-6 enunțuri), referitor la atitudinea copiilor din imagine față de plante
și animale;
COMPETENȚA DE COMUNICARE ÎN LIMBI STRĂINE
Introducerea unor mesaje în limba engleză pe afișele cu îndemnuri de protejarea plantelor
și animalelor.
COMPETENȚE MATEMATICE (A) ȘI COMPETENȚE DE BAZĂ ÎN ȘTIINȚE ȘI
TEHNOLOGII (B)
- Realizarea unui proiect cu informații despre un animal/plantă ocrotite de legea din țara noastră
- Enumerarea câtorva motive pentru care pădurile sunt considerate „aurul verde ‖ al planetei
noastre. (activitate pe grupe, pe un poster)
- Rezolvarea de probleme cu mai multe operații (Într-o pădure au crescut 1000 de copaci. Din
cauza secetei s-au uscat un număr de copaci egal cu dublul lui 25. Niște tăietori de lemne au doborât
de 9 ori mai mulți arbori decât cei care s-au uscat. Câți copaci au rămas în pădure? De câți ani va fi
nevoie pentru reîmpădurire, dacă într-un an se plantează 100 de copaci?)
COMPETENȚĂ DIGITALĂ
- utilizarea internetului pentru a căuta informațiile necesare în realizarea proiectului;
- utilizarea tablei interactive Jambord
- afișarea proiectului pe un panou Padlet
122
COMPETENȚA DE A ÎNVĂȚA SĂ ÎNVEȚI

- Căutarea informațiilor în diverse surse și sistematizarea lor astfel încât să realizeze un proiect
bine structurat, cu idei clare și concise;
- Munca în echipă, colaborare în procesul învățării;
- Activități de grup: asumarea responsabilităților, planificarea activităților, realizarea sarcinilor în
cadrul grupei.
COMPETENȚE SOCIALE ȘI CIVICE
- Analizarea comportamentului lui Nică față de pupăză;
- Exemplificarea unui animal sau o plantă îngrijite de propria familie. Argumentarea atitudinii
membrilor familiei față de acestea.( activitate frontală);
- Cum pot contribui copiii la protejarea pădurilor? (activitate pe grupe) ;
- Vizionarea unui material despre protejarea pădurii;
https://www.youtube.com/watch?v=RVDSvDSHSTY&ab_channel=IridexGroupSalubrizare
SPIRIT DE INIȚIATIVĂ ȘI ANTREPRENORIAT
- Joc de rol: Imaginează-ți că participi la un simpozion internațional și trebuie să prezinți un
proiect pentru salvarea unei plante sau a unui animal pe cale de dispariție. Prezintă argumentele
tale în favoarea salvării acelei specii (prezentarea proiectelor realizate, cu accent pe argumentele
cerute) ;
- Care poate fi contribuția copiilor la îngrijirea plantelor din școală sau din curtea școlii? (pe
grupe, un ciorchine pe o tablă interactivă sau pe un poster ).
SENSIBILIZARE ȘI EXPRIMARE CULTURALĂ
- Realizarea unui afiș prin care să adreseze celor din jur îndemnuri de a proteja plantele și
animalele;
- Organizarea unei expoziții de afișe;
- Realizarea unui desen care să ilustreze bucuria copiilor de a fi cu cei dragi în mijlocul naturii;
- Audiție muzicală:
• https://www.youtube.com/watch?v=6CTy7jppXDQ&ab_channel=CriCri CantecepentrucopiiIChildren%27sSongs
• https://www.youtube.com/watch?v=Hxi11SCSPyI&ab_channel=BoonBoon
• https://www.youtube.com/watch?v=cmVDckC5Swk&ab_channel=TraLaLa-Cantecesideseneanimatepentrucopii
• https://www.youtube.com/watch?v=pHI_zyAfFRU&ab_channel=TraLaLa-Cantecesideseneanimatepentrucopii
Bibliografie:
1. Suport de curs „ CRED – Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți. Formare nivel II – învățământ primar‖
2. Mândruţ, O. , Catană, L., Mândruţ, M.,2012, Instruirea centrată pe competenţe , Vasile Goldiş University Press
ARAD
3. Curriculum Național ,Programa școlară pentru clasa a III-a , aprobata prin Ordinul Ministrului Educației nr.5003,
din 2014
4. Resurse online: https://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/04/Competente-cheie-europene.pdf
5. https://www.youtube.com
123
EDUCAȚIA ECONOMICA, IN FAMILIE SI ȘCOALĂ

Ec. STEFANOVICI DALIBOR MIHAI, Colegiul Tehnic Emanuil Ungurean, Timişoara
Omul se naște, învață și se socializează mai întâi de toate în familie. Familia este cea mai
veche instituție socială, ce asigură prin intermediul funcțiilor sale (biologică, psihologică, socială,
culturală, economică, educativă) continuitatea neamului omenesc, perpetuarea culturii și a valorilor,
formarea personalității copilului, etc. Chiar dacă astăzi familia, ca și întreaga societate, se confruntă
cu o criză destul de dură, nu putem nega importanța acesteia pentru societate și individ. Familia nu
asigură doar formarea primară, socializarea personalității omului și stabilitatea lui socială, ea este și
un factor esențial al progresului socio-uman. Familia, ca produs al dezvoltării istorice, se deosebește
de alte grupuri sociale prin forma de organizare, tipul relațiilor dintre membri ei, scopurile și valorile
pe care le posedă și le propagă. Semnificația cuvântului familie s-a schimbat mult de-a lungul
timpului, conturându-se mai multe definiții, esența, însă, păstrându-se.
Din perspectivă pedagogică, familia reprezintă o celulă elementară a societății, constituită
din soți și descendenții acestora, care realizează un ansamblu de funcții biologice, psihologice,
educative, economice, sociale, culturale ce conturează habitusul primar al individului, pregătindu-l
pentru inserția socială.
Educația economică constituie unul din dezideratele educaționale promovate prin conceptul
Noile educații, condiționat de perspectivele producerii și receptării ei în diferite contexte sociale,
istorice, geopolitice, economice, tehnologice, cu scopul formării-dezvoltării personalității celui
educat. Plecând de la cunoscutul postulat al adepților antropologiei culturale, conform căruia
educația fundamentează cultura în individ, iar cultura, reglează, la rândul ei educația, vom direcționa
cercetarea spre aceste doua fenomene umane interconexe. Așadar, cultura și educația se dezvoltă și
se completează reciproc, iar familia reprezintă mediul inițial firesc și cel mai potrivit pentru
plăsmuirea personalității omului. Evident că bazele culturii economice, ca parte integrantă a culturii
generale și a concepției despre lume a omului, se pun încă în familie prin intermediul educației
economice. În acest sens, educația economică trebuie să reprezinte un proces pedagogic continuu,
organizat şi orientat spre formarea cunoștințelor, conștiinței, gândirii, atitudinii și a
comportamentului economic rațional, realizat într-un context moral. De aici, educația economică
trebuie să devină un deziderat important al educației și formării personalității umane
Unele aspecte ale educației morale, educației prin muncă, educației pentru ocrotirea mediului,
educației financiare, educației de organizare și dirijare a gospodăriei casnice, reflectate în cultura
economică a familiei. Reliefarea istoricului evoluției educației economice a condus la elucidarea
specificului formării culturii economice în cadrul educației familiale prin prisma valorificării
124
funcției economice a familiei În acest fel, cultura economică reprezintă ansamblul valorilor și a
motivelor ce determină activitatea economică a oamenilor. Ea include normele de etică a muncii,
cunoștințele profesionale și abilitățile practice, varietatea formelor de proprietate, tradițiile și
regulile care ghidează comportamentul economic al oamenilor. Economia este cu adevărat o știință a
comportamentului uman axată pe valorificarea rezonabilă a resurselor naturale, materiale,
informaționale, etc.
Dobândirea de cunoștințe economice înseamnă asimilarea noțiunilor de bază din domeniul
economic; familiarizarea cu conceptele, legitățile, principiile economice valabile pentru orice om
indiferent de vârstă; înțelegerea modului de funcționare a economiei de piață, etc. În baza
cunoștințelor economice se formează conștiința economică, care este nucleul culturii economice.
Fiecare individ își creează în minte o imagine proprie, un set de percepții și reprezentări despre viața
și activitatea economică. În acest sens, se poate spune că conștiința economică. Astfel, este foarte
important ca un copil, cetățean în dezvoltare, să aibă șansa să participe în activitatea economică a
familiei și a școlii, fiindcă anume aceasta reprezintă aplicarea conștientă în practică a cunoștințelor
și deprinderilor economice formate.
Trebuie să menționăm că elementele componente a culturii economice provoacă o reacție în
lanț. Parcurgerea anumitor etape în cadrul educației economice îl ajută pe individ să înțeleagă
sistemul economic actual, să participe la dezvoltarea personală și socială. Cele mai vechi surse care
asigură identificarea unor idei economice sunt creațiile populare. Celebra baladă populară Miorița
permite să reliefăm evoluția concepției poporului nostru despre muncă, bogăție, relații dintre oameni.
Dacă e să ne referim la cultura economică în spațiul românesc, încă la strămoșii geto-daci
apar primele idei cu privire la formarea unei culturi economice. Deceneu a căutat să-i convingă pe
cetățeni să devină mai cumpătați în consum și mai modești în comportament, precum și să realizeze
diferite munci printre cele mai vechi surse care asigură identificarea unor idei economice sunt
creațiile Momentul culminant al evoluției gândirii și culturii economice în spațiul românesc, poate fi
considerat începutul secolului al XIX-lea, când la Iași și București se întemeiază două Școli
Naționale cu predare în limba română, unde la început de an școlar se anunță că se vor preda alături
de aritmetică, geografie, geometrie-algebră, geodezie, arhitectură și economia.
De asemenea, unele inițiative în domeniul educației economice sunt reliefate în lucrările
cunoscutului economist și pedagog al Academiei Mihăilene, Ion Ghica. Autorul demonstrează nu
numai necesitatea însușirii de către elevi a noțiunilor și formării abilităților economice, el analizează
și o gamă largă de probleme generate de necesitățile timpului pentru redresarea situației social-
economice a țării.
125
OPORTUNITĂȚI DE FORMARE PRIN PROIECTE EUROPENE

Prof. PANTEA TAMARA, Liceul Teoretic ”Grigore Moisil”, Timișoara
Prof. MARIE SANELA, Școala Gimnazială Nr 25, Timișoara
Formarea permanentă a profesorilor în vederea îmbunătățirii calității activității didactice

este esențială. Formarea inițială, în cadrul liceelor pedagogice sau în cadrul universităților sunt
punctul de pornire pentru debutul profesional al viitorului cadru didactic. Obținerea gradelor
didactice evidențiază interesul sporit al profesorului pentru propria perfecționare și evoluție
profesională. Totuți, acest lucru nu este este suficient, profesorul fiind nevoit să se perfecționeze
continuu pentru a fi în pas cu cerințele societății și cu nevoile educabililor.
Profesorul poate participa la cursuri de formare și perfecționare organizate de Casa Corpului
Didactic sau de alte instituții abilitate. S-a constatat că acele cadre didactice care sunt preocupate de
propria evoluție profesională au demonstart capacitate de adaptare la diferite situație și au dezvoltat
diverse abilități și competențe necesare profesorului în secolul XXI. Sociateate și evoluția aceelerată
a acesteia impune un ritm alert de adaptare la nou, ceea ce determină nevoia de formare continuă.
Politica în domeniul învățământului și formării profesionale a cadrelor didactice are drept
scopuri principale asigurarea unui nivel înalt de educație și formare pentru toți cetățenii, promovarea
creșterii spirituale a națiunii și dezvoltarea capacității populației de a face alegeri independente.
Școala are un rol important ca fundație pentru viitor și ca factor principal responsabil cu dezvoltarea
competențelor profesionale. În consecință, perfecționarea continuă a cadrelor didactice devine o
investiție superioară în creșterea calității muncii și a vieții.
Ca urmare a recentei pandemii, nevoia de inovare în cadrul sistemelor de educație și
formare, este din ce în ce mai mare.. Inovarea în materie de predare și învățare este esențială atât
la nivel individual, cât și la nivel instituțional. Aceste abordări inovatoare ar trebui nu numai să îi
înzestreze pe lucrătorii actuali și viitori cu competențele adecvate pentru piețele muncii aflate în
schimbare rapidă, ci ar trebui, de asemenea, să doteze forța de muncă actuală și viitoare cu
creativitate și competențe pentru a face față complexității tot mai mari a provocărilor societale cu
care ne confruntăm cu toții, cum ar fi schimbările climatice, protecția biodiversității, energia curată,
sănătatea publică, digitalizarea și automatizarea, inteligența artificială, robotica și analiza datelor.
Erasmus+ este programul UE pentru educație, formare, tineret și sport. Prin aceste proiecte
este oferită posibilitatea de formare a personalului din învățământ, atât didactic, cât și nedidactic.
Profesorii pot accesa programe de formare în străinătate, pot participa la stagii de observare
directă la locul de muncă, cursuri de dezvoltare profesională sau evenimente destinate consolidării
competențelor.
126
La activitățile de dezvoltare profesională poate participa personalul de la toate nivelurile de

învățământ.Erasmus + oferă oportunități de mobilitate și cooperare în:
 învățământul superior
 educația și formarea profesională
 educația școlară (inclusiv îngrijire și educația timpurie)
 educația pentru adulți
 sectorul tineretului
 și domeniul sportului.
Erasmus+ sprijină dezvoltarea profesională a angajaților din domeniul educației și formării
profesionale (EFP) prin perioade de formare în străinătate. Aceste oportunități pot consta în cursuri
structurate, misiuni de formare sau perioade de observare directă la locul de muncă într-o instituție
EFP sau în altă organizație relevantă, cu sediul într-o țară participantă la programul Erasmus+.
Erasmus+ sprijină stagiile de predare în școli din străinătate pentru cadre didactice din ciclul
preșcolar și din învățământul primar și secundar.
European School Education Platform este punctul de întâlnire al tuturor părților interesate de
sectorul învățământului preuniversitar – personal didactic, cercetători, decidenți politici și alți
specialiști – și acoperă toate nivelurile începând cu educația și îngrijirea copiilor preșcolari și până la
învățământul primar și secundar, inclusiv educația și formarea profesională inițială, iar această
platformă a fost lansată în 2022. Platforma găzduiește, de asemenea, eTwinning, comunitatea
școlilor din Europa.
Această platformă are scopul :
 de a informa grație conținuturilor noi publicate săptămânal (opinii ale experților, știri,
interviuri, publicații la zi și exemple de bune practici).
 de a oferi resurse precum rapoarte elaborate în urma unor cercetări recente, materiale
didactice create în cadrul unor cursuri de formare și proiecte europene și Trusa europeană de
instrumente pentru școli, cuprinzând materiale pentru combaterea abandonului școlar și un
instrument de autoevaluare, cu ajutorul căruia să puteți elabora măsurile școlii dumneavoastră.
 de a îi familiariza pe cei interesați cu secretele finanțării grație Oportunităților Erasmus+,
care constau din trei instrumente practice (catalog de cursuri, registru al oportunităților de mobilitate
și motor de căutare parteneriate strategice) puse la dispoziția școlilor în vederea redactării cererilor
Erasmus+.
 de a susține perfecționarea cu ajutorul oportunităților de dezvoltare profesională precum
cursuri online gratuite, seminarii online și materiale didactice elaborate în colaborare cu EU
Academy.
127
 de a interacționa, de a colabora și să demara proiecte cu alți colegi din Europa, în cadrul

comunității eTwinning.
European School Education Platform și comunitatea eTwinning sunt posibile mulțumită

finanțării Erasmus+, programul european pentru educație, formare, tineret și sport.
Portalul School Education Gateway, disponibilă în 29 de limbi europene, este o platformă
online destinată profesorilor, directorilor de şcoli, cercetătorilor, formatorilor, factorilor de decizie şi
altor specialişti din domeniul învăţământului preuniversitar, inclusiv din domeniile educației și
îngrijirii copiilor preșcolari și al educației și formării profesionale. School Education Gateway poate
fi folosită gratuit de către toți utilizatorii. Ea vă oferă ocazia:
 SĂ RĂMÂNEȚI INFORMAȚI – grație conținuturilor noi publicate săptămânal (opinii
ale experților, știri, interviuri, publicații la zi și exemple de bune practici).
 SĂ GĂSIȚI RESURSE – precum rapoarte elaborate în urma unor cercetări
recente, materiale didactice create în cadrul unor cursuri de formare și proiecte europene și Trusa
europeană de instrumente pentru școli, cuprinzând materiale pentru combaterea abandonului școlar
și un instrument de autoevaluare, cu ajutorul căruia să puteți elabora măsurile școlii dumneavoastră.
 SĂ VĂ PERFECȚIONAȚI – cu ajutorul Teacher Academy, care oferă cursuri online
gratuite, elaborate de experții noștri, seminarii online și materiale didactice.
 SĂ VĂ FAMILIARIZAȚI CU SECRETELE FINANȚĂRII – grație Oportunităților
Erasmus+, care constau din trei instrumente practice (catalog de cursuri, registru al oportunităților
de mobilitate și motor de căutare parteneriate strategice) puse la dispoziția școlilor în vederea
redactării cererilor Erasmus+.
Pentru a putea face față provocărilor actuale și viitoare, Europa trebuie să-și îmbunătățească
sectorul educației și formării – nu în ultimul rând prin promovarea calificării și dezvoltării
profesionale a profesorilor. Calitatea unui sistem educativ este direct proporțională cu gradul de
calificare și implicare profesională al profesorilor săi.
Școlile progresează în măsura în care evoluează profesorii lor.
Bibliografie:
https://school-education.ec.europa.eu/ro/about
https://erasmus-plus.ec.europa.eu/ro/programme-guide/part-b/key-action-2/forward-looking-projects
https://www.schooleducationgateway.eu/ro/pub/about.htm
128
TRANSMITEREA VALORILOR CULTURALE PRIN TEATRU ȘI

IMPROVIZAȚIE TEATRALĂ.
”INCLUSIVE IMPRO THEATRE”- PROIECT ERASMUS +
Prof. PANTEA TAMARA , Prof. MARINESCU OANA -SUZANA,
Liceul Teoretic ”Grigore Moisil”, Timișoara
Teatrul în educație depășește divertismentul, deoarece creează un mediu creativ care

schimbă atitudinile, comportamentul și cunoștințele elevului. Importanța teatrului în educație este
evidentă în modul în care creează un mediu de învățare holistic care îi dezvoltă pe elevi din punct
de vedere emoțional, intelectual, social și fizic.
Înainte ca teatrul să fie recunoscut ca un instrument educațional ce a adus realizari si
consecințe sociale pozitive, a existat ideea educației experientiale: o abordare care a făcut primul
pas spre formarea personalității elevului direct prin experiență. Teatrul de improvizație, adesea
denumit improvizație sau impro, este forma teatrală, de obicei comedia, în care majoritatea
reprezentațiilor sunt neplanificate și fără un scenariu prestabilit, creat în mod spontan de actori.
Proiectul ERASMUS+ INCLUSIVE IMPRO THEATRE a debutat în anul 2021, când,
pornind de la experiența dobândită în utilizarea metodei jocului de rol și dramatizării la clasă, a luat
naștere ideea de a utiliza această metodă în scopul scăderii ratei abandonului școlar, combaterii
fenomenului de marginalizare și izolare ca efecte ale pandemiei, dezvoltarea imaginației,
creativității, dezvoltarea gândirii critice. Punctul central al demersului se află în universul simbolic
al poveștilor, familiare și plăcute elevilor și adulților deopotrivă, povești încărcate de înțelesuri
profunde ale valorilor umanității. Astfel, este pe deplin recunoscut potențialul poveștilor și
povestirilor în demersul didactic, cu atât mai mult acestea se asociază cu metoda dramatizării ca
metodă specific de stimulare a creativității, de creare a unui context în care elevii își găsesc singuri
răspunsuri la întrebări, au momente de identificare cu personajele din povești și problemele acestora,
momente definitorii în care găsesc rezolvări la probleme specifice, ocazii cu care leagă prietenii și
împărtășesc trăiri puternice.
Despre metoda dramatizării, profesorul Ioan Cerghit spunea: ”Prezentarea faptelor într-un
cadru dramatic adaugă predării o forţă de sugestie extrem de convingătoare; elevii trăiesc mai viu,
cu mai multă intensitate, pătrund mai adânc şi reţin mai bine ceea ce profesorul intenţionează să-i
înveţe. Stările conflictuale, situaţiile-problemă, aspiraţiile, teoriile etc. sunt tratate acum de către
elevi ca şi cum ar fi ale lor proprii”.
O altă etapă a proiectului INCLUSIVE IMPRO THEATRE, a fost de identificare a valorilor,
străbătând universul poveștilor tradiționale românești și al celor universale, cu ajutorul cadrelor
129
didactice și al experților în educație. În prima parte a proiectului IMPRO - Crearea hărții valorilor
tradiționale - am ales, împreună cu partenerii în proiect, 12 valori universale și 12 povești prin care
aceste valori sunt cel mai bine ilustrate: Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry, Hainele noi ale
împăratului de Hans Christian Andersen, Cenușăreasa de Charles Perrault, Muzicanții din
Bremen de Frații Grimm, Vrăjitorul din Oz de L. Frank Baum, Robin Hood de Walter Scott,
Motanul încălțat de Charles Perrault, Călătoriile lui Guliver de Jonathan Swift, Matilda de Roald
Dahl, Harry Potter de J.K Rolling, Minunea de Raquel Jamarillo Palacio, Gigantul egoist de
Oscar Wilde. Am constatat, lucrând alături de elevii noștri - cu vârste cuprinse între 7 și 14 ani - o
mare deschidere, plăcere și interes deosebit pentru interpretarea poveștilor și povestirilor alese,
unele cunoscute, altele abia descoperite, dar îndrăgite deopotrivă. Aplicând ulterior metodele
transcrise în ghid, am descoperit o mare dorință a elevilor de a se transpune în diferitele personaje,
exprimată fiind dorința multora de a continua activitatea prin realizarea unui cerc de artă dramatică,
pentru a continua aplicarea activitățile din Ghidul pentru profesori - 12 portofolii de lucru, inclusiv
după finalizarea proiectului IMPRO.
În partea a doua a proiectului ”Improvizație pentru creativitate”, prin atelierele de lucru s-
au realizat diferite exerciții în vederea dezvoltării potențialului de creație - indispensabil în
improvizația teatrală, prin diferite tehnici: de exprimare a sentimentelor prin artă grafică/ vizuală,
utilizând limbajul corporal, apoi prin creație literară - toate utilizând metodele și poveștile din
Ghidul de activități - 12 portofolii de lucru realizat în Partea I a proiectului - ‖Crearea hărții
valorilor tradiționale”. Elevii au avut în vedere valori precum empatia, solidaritatea, compasiunea,
prietenia, respectul, egalitatea, onestitatea, incluziunea, toleranța, cooperarea, atunci când au
realizat exerciții de pregătire pentru improvizația teatrală.
Profesorii membri ai echipei de implementare a proiectului IMPRO au manifestat un
deosebit interes pentru a implica elevii în activitățile proiectului, activități desfășurate în clase, pe
terenul de sport, în sălile de atelier. Implicarea altor cadre didactice din școală, alături de elevi, în
activități, dovedește impactul pe care l-a prezentat tema proiectului asupra comunității școlare.
Bucuria de a ieși din rutina cotidiană și de a realiza conexiuni noi, de a se cunoaște mai bine între ei,
de a își descoperi noi valențe și abilități a fost surprinzătoare pentru elevi și profesori, deopotrivă.
Activitățile au dus la selectarea a 80 de metode/sfaturi pentru dezvoltarea creativității în scopul
facilitării improvizației.
Originalitatea proiectului a stârnit aprecierea și interesul părinților, care ne-au solicitat să
implicăm copiii și în activitățile viitoare din cadrul proiectului, în etapa în care, prin produsul
intelectual 3 - ”Restructurarea poveștilor Impro”, vom pregăti cadrele didactice pentru punerea în
scenă a pieselor de teatru. Prin intermediul unei discuții cu profesorii și elevii, am identificat deja
130
câteva probleme specifice elevului din școala românească, iar acestea vor fi avute în vedere la
procesul de restructurare a cursului poveștilor alese pentru a fi puse în scenă de către echipa din
România. Poveștile vor urma un traseu clar, desprins din imaginația creatorului, până la un punct,
după care elevii vor improviza. Vom direcționa acțiunile ce vor avea loc ulterior înspre situații
problematice care oglindesc la un moment dat frământările vieții curente ale elevilor, elevii primind
chiar roluri pe care le vor juca spontan. Profesorii vor stimula, orienta și evalua diferitele situații și
momente ale jocului, încât copiii participanţi vor fi capabili să-şi exteriorizeze trăirile lor, să-şi
conştientizeze cauzele care au generat stările lor tensionale, conflictuale, gândurile, să se poată
descărca de ‫״‬povara‖ care le grevează inconştientul, să se poată elibera din punct de vedere psihic
de complexele care-i domină, ceea ce va contribui la reducerea sau la vindecarea stărilor vizate 11.‖
Am redat, adaptat, un citat al marelui profesor Cerghit pentru că reprezintă - în descrierea metodei
dramatizării - cu exactitate, ceea ce ne-am propus prin acest proiect, o colaborare a unor echipe de
profesioniști din Europa, pentru a veni în sprijinul elevilor care se confruntă cu probleme de
incluziune, abandon, singurătate, lipsa înțelegerii și altele.
Fiind unul dintre puținele proiecte ERASMUS+ derulate în
mediul școlar care are ca temă de bază teatrul de improvizație, credem
că acest proiect servește pe deplin promovării valorilor fundamentale
a Uniunii Europene, subliniate în numeroase documente specifice ale
Consiliului Europei și UE, dar și în Ghidurile Erasmus+, proiectele
comune ale statelor UE fiind menite să susțină înțelegerea și
aprecierea diversității culturale, contribuind la dobândirea de către
tineri și a Teatrul de improvizație, adesea denumit improvizație sau
impro, este forma teatrală, de obicei comedia, în care majoritatea
reprezentațiilor sunt neplanificate și fără un scenariu prestabilit, creat în mod spontan de actori.
În urma derulării atelierelor de improvizație, copiii s-au bucurat de metode și de ateliere în
general, și au exersat exerciții de expresie corporală, verbală și vizuală. Membrii echipei și
profesorii au fost foarte încântați deoarece au observat că prin această procedură copiii s-au
familiarizat mai mult cu semnificația valorilor și importanța lor în viața de zi cu zi.
După finalizarea proiectului a fost aplicată o procedură de evaluare și s-a constatat o
schimbare în comportamentul copiilor după ce au lucrat împreună. Atelierele s-au dovedit a fi un
instrument eficient pentru punerea în practică a unora dintre temele poveștilor, precum respectul
față de ceilalți, colaborarea și rezolvarea de probleme. Copiii au participat activ și s-au dovedit a fi
11
I.Cerghit, Metode de învățământ - Metoda dramatizării.
131
reactivi și entuziaști. A fost interesant să constatăm cum clasa acționează cu angajament și spirit de
echipă, iar atelierele au fost, de asemenea, o oportunitate de a cimenta dinamica de grup în rândul
elevilor. Toate tehnicile de improvizație implementate sunt rezultatul studiului și al pregătirii
riguroase: unele exerciții stimulează copii, aceștia fiind perseverenți și acționând în conformitate
cu cerințele execițiilor.
Concluzia generală și feedback-ul profesorilor și al elevilor a fost că toate activitățile au fost
distractive și învățarea grozavă pentru toată lumea. Elevii au afirmat că improvizația este o
modalitate excelentă de a-și explora propria creativitate, permițându-le totodată să-și exprime
sentimentele și conceptele importante pentru viața lor de zi cu zi. Activitățile au funcționat cel mai
bine atunci când elevii au putut combina valorile din povești cu tehnologia modernă și propriile
interese personale. De asemenea, i s-a oferit fiecărui elev ocazia de a a se manifesta liber și creative.
VECHI VS. NOU ÎN EDUCAȚIE

Prof. OSIAC-MIȘCODAN DANIELA, Școala Gimnazială Nr. 25, Timișoara
Prof. SZELES ANDREA, Liceul Teoretic „Bartók Béla”, Timișoara
Profesorii consideră că activităţile culturale le-ar putea oferi soluţii prin care să aplice la
clasă anumite sugestii metodologice recomandate în programele şcolare. Ei sunt interesaţi de noi
instrumente didactice, precum şi să poată concepe proiecte şi programe şcolare în domeniul artelor
şi al culturii. Ei îşi doresc şi modificarea reprezentărilor asupra rolului formativ al disciplinelor
şcolare în sensul reechilibrării balanţei între materiile la care se susţin examinări naţionale (ex.
matematică, limba şi literatura română, limbi străine) şi cele la care nu se susţin, dar care sunt la fel
de relevante în formarea elevilor.
Societatea umană este într-o continuă schimbare şi sistemul de învăţământ nu ar trebui să
încremenească în forma sa ci să evolueze o dată cu societatea. Apare astfel mereu opoziţia
învăţământ vechi – învăţământ nou. Ne-am confruntat cu această opoziţie, elevi fiind, când am
observat diviziunea apărută între profesorii noştri de modă veche, care susţineau învăţarea mecanică,
automatismul, răspunsul elevului doar la solicitarea expresă a profesorului, şi profesorii de modă
nouă, care încurajau lucrul în echipă, iniţiativa elevului şi implicarea activă a acestuia în procesul
educativ. Ne confruntăm azi, profesori fiind, cu aceeaşi stare de lucruri: profesori în prag de pensie
sau chiar mai tineri care refuză calculatorul, internetul şi informaţia adusă de acesta, contestă
metodele noi, cu argumente mai mult au mai puţin corecte, şi profesori care au îmbrăţişat
schimbările venite pe diferite căi şi au înţeles necesitatea adaptării, au găsit căi prin care să aplice
eficient metode educative care să dea randamentul scontat.
132
În disputa învăţământ vechi versus învăţământ nou trebuie ţinut cont de una din cele mai
importante resurse – elevul. Este foarte adevărat că se pot obţine rezultate foarte bune şi urmând
căile tradiţionale dar şi pe căile alternative dacă elevul, care este subiectul actului educaţional, este
bine motivat şi susţinut în demersul său de formare. În meseria de profesor ne confruntăm cu
următoarea dilemă: chiar toate metodele vechi de învăţare sunt demodate, depăşite, nu mai dau
randament şi nu îşi mai găsesc locul într-un sistem modern? Invers, trebuie să îmbrăţişăm şi să
aplicăm fără o triere prealabilă metodele noi?
Până la urmă, ce înseamnă învăţământ tradiţional sau vechi şi ce înseamnă învăţământ
alternativ sau nou? Unde se face delimitarea dintre ele şi când se poate spune că sistemul a devenit
învechit? Oare nu cumva învăţământul alternativ a devenit deja tradiţional, după peste un secol de
existenţă în lume? În plus, în sistemul considerat tradiţional, în care am fost pregătiţi cu toţii ca
parte a formării noastre profesionale, modul de organizare şi structurare a procesului educaţional
oferă anumite opţiuni (alternative) beneficiarilor direcţi (elevii) şi indirecţi ( părinţii) ai sistemului
de educaţie. Totul ar trebui să se rezume la a oferi libertatea de opţiune în ceea ce priveşte traseul
educaţional.bDupă cum am văzut, nevoile profesorilor cu privire la activităţile culturale se
structurează în jurul câtorva dominante: a) propriul parcurs de dezvoltare profesională b) specificul
educaţiei formale c) rolurile pe care şi le pot ei asuma în raport cu partenerii din comunitate.
Este de avut în vedere că nu toate aşteptările profesorilor pot să-şi găsească o rezolvare prin
intermediul artistului/operatorului cultural. Modul în care interesele profesionale ale
artistului/operatorului cultural se pot întâlni cu cele ale profesorului depind de mai mulţi factori şi
de o varietate de circumstanţe. De exemplu, derularea anumitor activităţi artistice şi culturale (ex.
concursuri, festivaluri, serbări) a condus deja la acumularea de experienţă, în timp ce alte tipuri de
activităţi nu relevă un confort similar în punerea lor în practică (ex. expunerea copiilor la artă
contemporană). Aici, determinarea comună a profesorilor şi a operatorilor culturali în a pune la
punct mecanisme care să înlesnească noi experienţe va fi definitorie pentru a realiza un progres
substanţial în educaţia elevilor.
Aflaţi mereu în căutarea de modalităţi de a creşte interesul elevilor pentru învăţare,
profesorii ar dori să aibă cât mai multe soluţii şi resurse educative pe care să le utilizeze pentru a-şi
atinge obiectivele educaționale. Şi în acest caz, aşteptările profesorilor pot depăşi uneori
posibilităţile organizaţiilor culturale de a le oferi un sprijin. Uneori profesorii se aşteaptă ca
întâlnirea dintre artă şi şcoală să le aducă rezolvări pentru niveluri foarte diferite de intervenţie
educativă (ex. remedierea analfabetismului), care pot fi în afara preocupărilor organizaţiilor
culturale. Este foarte important ca negocierea obiectivelor comune să se facă după ce fiecare
partener îşi prezintă nevoile specifice.
133
PROMOVAREA DIVERSITĂȚII PRIN EDUCAȚIE IN ZONA

BANATULUI /PROIECT EDUCAȚIONAL JUDEȚEAN DE
EDUCAȚIE PENTRU DIVERSITATE
Prof. dr. biolog BABĂ LILIANA, Palatul Copiilor, Timișoara
ARGUMENTAREA PROIECTULUI:
Banatul înseamnă istorie, cultură, tradiție, multiculturalitate, într-un cadru natural
spectaculos, variat.Sistemul de învățământ răspunde nevilor societății prin pregătirea tinerilor pentru
viața în societate.
Diversitatea naturală a Pământului, numită și biodiversitate, este varietatea ființelor vii de pe
planetă. Termenul este folosit pentru a defini întregul set de organisme care locuiesc în fiecare colț al
pământului adaptat la mediile cele mai extreme.Diversitatea a fost studiată în toate domeniile vieții
naturale și ale nivelurilor existente sau descoperite, de la oameni, animale, plante, fungi și
microorganisme, până la gene între specii și ecosisteme.Biodiversitatea cuprinde varietatea genelor, a
speciilor şi a ecosistemelor care constituie viaţa pe pământ. În prezent, suntem martorii unei pierderi
constante a biodiversităţii cu consecinţe profunde pentru lumea naturală şi pentru bunăstarea
oamenilor. Cauzele principale sunt schimbările care se produc în habitatul natural. Acestea au loc
datorită sistemelor de producţie agricolă intensivă, construcţiilor, exploatării carierelor, exploatării
excesive a pădurilor, oceanelor, râurilor, lacurilor şi solurilor, invaziilor de specii străine, poluării şi
tot mai mult datorită schimbărilor climatice la nivel global.
Diversitatea culturală este foarte importantă nu doar în ceea ce privește creșterea
economică, ci și ca mijloc de a conduce o viață intelectuală, emoțională, morală și spirituală.
Acest lucru este capturat în cele șapte convenții de cultură, care oferă o bază solidă pentru
promovarea diversității culturale. Diversitatea culturală este deci un bun indispensabil pentru
reducerea sărăciei și pentru realizarea dezvoltării durabile, potrivit site-ului ONU.
SCOPUL PROIECTULUI:
- informativ -cunoașterea şi întelegerea de către elevi a problemelor lumii contemporane, a
modalităților de identificare și promovare a valorilor culturale și naturale ale cele mai vestice zone
din România, județul Timiș; cunoașterea problemei conservăriibiodiverstății care este necesară nu
numai pentru asigurarea vieții în prezent, ci și pentru generațiile viitoare;
- -educativ-implicarea elevilor în activtăți extracurriculare, nonformale pentru cunoașterea
valorilor culturale și naturale la nivel local; în vederea participării directe în promovarea acestora,
implicit participarea la consolidarea identității europene. Pe termen lung proiectul își propune
formarea tinerilor pentru a deveni buni cetăţeni, capabili să-şi îndeplinească îndatoririle civice, să
134
manifeste atitudini responsabilefaţă de patrimoniul cultural și natural; dezvoltarea abilităților de

viață, la aceștia pentru un viitor durabil.
Astfel se dorește să adauge educației formale pe care o oferă școala, o gamă variată de
activități de educație nonformală care să atragă tinerii, de toate categoriile, într-o acțiune reală de
promovare a diversității prin educație în zona Banatului.
Pas cu pas elevii vor descoperi valorile locale, din localitatea Timișoara, urmând apoi zonele
din județul Timiș. Vor fi organizate ateliere de lucru, de creație, cu specific on-line pe diverse teme:
origami, pictură, desen, grafică, hand made, modelaj, eco-bricolaj/proiectare(realizare machete).
Atelierele de eco-bricolaj oferă elevilor un mediu favorabil pentru dezvoltarea personală, socială și
profesională. Prin intermediul acesora elevii se vor implica activ, pe viitor, în viața comunității și
prin promovarea unei atitudini active în ceea ce privește ocrotirea ți protecția ornitofaunei locale și a
mediului natural înconjurător. Elevii vor vizita virtual, prin intermediul aplicațiilor specifice, mai
multe obiective turistice, căutând tot timpul soluții creative, practice pentru promovarea zonei locale.
Introducerea în tainele politicilor și strategiilor de promovare a patrimoniului, în contextul
dezvoltării durabile va reprezenta un aspect important în desfășurarea proiectului.
Inițiator/Organizator/Coordonatorproiect - Prof. dr. biolog Babă Liliana
OBIECTIVELE PROIECTULUI:
1. Determinarea unei bune înțelegeri a diversității naturale și a celei culturale.
2. Extinderea posibilităților de derulare a unor activitățu variate cu caracter transdisciplinar.
3. Formarea unei atitudini pozitive faţă de natură prin realizarea unor activităţi educative cu
caracter eco-ornitologic.
Număr de elevi / cadre didactice implicate: 200 elevi/ 16 cadre didactice
Grupul ţintă căruia i se adresează proiectul: beneficiarii direcţişiindirecţi - elevi, profesori,
părinți, membrii comunității.
Descrierea activităţilor propuse, în ordinea în care se vor desfăşura :
ACTIVITATEA 1:Ateliere de lucru "DIVERSITATE CULTURALĂ"- MODULUL 4

ȘI MODULUL 5 an școlar 2022-2023. Participanții la ateliere, elevi de la unități de învățământ din
judetul Timiș, vor veni în contact cu informații relevante privind diversitatea etnoculturală din Banat,
prin materialele pregătite de echipa de lucru organizatoare (profesori și elevi de la Palatul Copiilor
Timișoara).
135
ACTIVITATEA 2:ATELIERE DE LUCRU "DIVERSITATE NATURALĂ" - Se vor

desfășura ateliere de lucru pe temele "Diversitate naturală", "Schimbările climatice". Perioada de
desfășurare: Modulul 4 și Modulul 5,an școlar 2022-2023
ACTIVITATEA 3: activități de evaluare a acțiunilor; perioada de desfășurare iunie 2023.

Descriere: raport final, raport al activităților educativ demonstrative, mese rotunde (face to face sau
online prin intermediul aplicațiilor în condițiile de SARSCov2).
Modalitatii de implementare a proiectului: cu participare directă și on-line.
Unităţi de învăţământ partenere și rolul lor în derularea activităților : Inspectoratul Școlar
Județean Timiș, Liceul Teoretic Iris Timişoara, Colegiul Național Bănățean, Colegiul de Silvicultura
si AgriculturaCasa VerdeTimisoara, Școala Gimnazială Avram Iancu nr. 19 Timișoara, Școala
Gimnazială Satchinez și alte instituții școlare dornice să se alăture. Toate aceste unități sunt
colaboratori în organizarea și desfășurare activităților prin participare directă, indirectă sau online
în funcție de contextul desfășurării.
Instituţii partenere (altele decât unitățile de învățământ partenere / participante) și rolul lor
în derularea activităților: Primăria Municipiului Timișoara, Institutul Naţional de Cercetare -
Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea" – Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare si
Experimentare-producție Timișoara, Agenția pentru Protecția Mediului Timiș, Muzeul Satului
Bănățean, Casa Corpului Didactic.
Modalităţi de monitorizare şi evaluare ale proiectului:

1. Aplicarea proiectului va fi urmarită în fiecare etapă, punându-se accent pe munca efectivă
cu copii. Efectul schimbului de informaţii asupra gândirii elevilor va fi evaluat pe baza unor evaluări
la final de proiect.
2. Aprecierea elevilor care au contribuit la realizarea acestor activităţi.
3. Raportul final
Asigurarea continuităţii proiectului prin diverse modalităţi (finanţare, atragere de parteneri,
etc): atragere de parteneri, finanțare prin atragere de fonduri extrabugetare, atragere de sponsorizări.
Activităţile de promovare, mediatizare şi de diseminare din perioada de implementare a
proiectului şi după încheierea acestuia:Prezentareaproiectuluiîncadrul Consiliului profesoral,
mediatizare pe site-uri naționale, internaționale, al palatului, ale ONG-urilor partenere, afişe în
scoală/clasă, întâlniri cu părinții.
136
PE URMELE SCRIITORILOR DE LITERATURĂ PENTRU COPII
Prof. COCOREANU MONICA SIMONA, Şcoala Gimnazialǎ Nr. 25, Timişoara
Română sau universală, literatura pentru copii, a captivat atât copiii, cât și adolescenții sau
adulții prin multiplele și încântătoarele cărți care au văzut de-a lungul timpului lumina tiparelor. Ne
dorim întotdeauna ca ei, copiii să iubească lectura, iar cititul să devină un mod de a fi, însă întâlnim
mereu întrebarea: ,,Dar, de ce să citesc?‖. Motivele pentru care ar trebui să citim sunt numeroase.
În primul rând, cititul ne poartă cu siguranță pe cărări ascunse în care poveștile prind viață, ne
transformă în personaje ale scenelor sau spectatori ai operelor respective. Beneficiile cititului sunt
numeroase deoarece este cunoscut faptul că acesta stimulează activitatea cerebrală, memoria,
gândirea, îmbunătățește concentrarea, dezvoltă vocabularul, cunoștințele, imaginația, creativitatea,
capacitatea de exprimare, reduce stresul. Ziar sau revistă, poezie sau poveste, ficțiune sau non-
ficțiune, hobby sau necesitate, cititul este sănătos, educativ, ne destinde, ne ține departe de
monotnie. Atunci când copilul este dornic să descopere lumea din jurul său, literatura îl poate ajuta
să pășească alături de eroii săi, să facă pași mărunți pe drumul cunoașterii, să transforme poveștile
potrivit propriei imaginații. George Călinescu consideră că orice copil ,,se naște curios de lume și
nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura care îi satisface această pornire îl încântă.‖ În anul 1968,
Ilie Stanciu afirma că „Literatura pentru copii cuprinde totalitatea operelor accesibile micilor
cititori, fie că ele au fost sau nu scrise pentru ei. Ea constituie un domeniu al creaţiei literare şi se
supune normelor estetice ale acesteia. Trăsăturile ei specifice, simplitate, claritate şi plasticitate
determină o anumită construcţie a operei, mărindu-i astfel accesibilitatea şi puterea de influenţă
asupra micilor cititori‖.
De-a lungul timpului, literatura pentu copii a fost definită ca reprezentând „totalitatea operelor
din literatura română şi universală, accesibile copiilor şi servind la educarea lor multilaterală, cu o
mare valoare educativă îndeosebi în ceea ce priveşte dezvoltarea gustului pentru citit‖. Gen literar,
apărut în secolul al XIX-lea dar răspândit abia în secolul al XX-lea, literatura pentru copii se
adresează unui anumit segment de vârstă, copilărie sau adolescență. Numim literatură pentru copii,
scrierile care fac parte din ,,literatura populară, basmul, legenda, snoava, creațiile lirice, populare și
culte, povestiri și romane‖, cărţi destinate la început publicului adult și recomandate ulteior copiilor,
lucrări de ficţiune cu teme acutale. Tinerii vor încerca să găsescă mereu subiectul sau limbajul
familiar în textul citit, lectura prin intermediul căreia se identifică și în paginile căreia se regăsesc.
George Călinescu consideră că pentru a fi ,,opere de artă, scrierile pentru copii și tineri, trebuie să
intereseze și pe oamenii maturi și instruiți. Copilăria nu dispare niciodată din noi, ea constituie
137
izvorul permanent din care decurg toate meandrele vieții noastre‖. Primele texte care se adresau
adolescenților și adulților sunt scrise de Charles Perrault, însă în anul 1658, John Amos Comenius a
publicat prima carte cu imagini pentru copii intitulată Orbis Pictus. Astăzi, literatura pentru copii
abundă în imagini care completează sau înlociuesc textul. Dacă în Evul Mediu, literatura pentru
copii era formată din textele religioase ale ceaslovului, cărților de rugăciune, basmului popular,
transmis pe cale orală, în epoca modernă, întâlnim basmul cult. Răspândit în secolul al XX-lea,
acesta este specia literară care a încântat copilăria și a dezvoltat imaginația tuturor. Basmul are rol
educativ și evidențiază calitățile personajelor, descrie evenimentele vieții precum nașterea, căsătoria,
familia, părinții buni sau nu, bogăția, sărăcia, forța binelui și a răului, capacitatea omului de a
învinge boala și moartea, de a-și înfrumuseța și simplifica viața.
Odată cu literatura română modernă a început să se dezvolte și literatura română pentru copii.
Găsim astfel 37 de basme așezate de marele culegător de folclor, dar mai ales de basme, al
literaturii române, Petre Ispirescu, în cartea „Legendele sau basmele românilor‖. Numeroși autori
români precum Ion Creangă „Povestea lui Harap-Alb‖, Mihai Eminescu „Făt-Frumos din lacrimă‖,
Ioan Slavici „Zâna Zorilor‖, „Păcală în satul lui‖, Barbu Ștefănescu Delavrancea „Neghiniță‖, Petre
Dulfu „Isprăvile lui Păcală‖, Vladimir Colin „Basmele omului‖, au scris basme culte inspirându-se
din literatura populară. Literatura pentru copii este întâlnită și în operele lui Mihail
Sadoveanu: ,,Dumbrava minunată‖, ,,Măria Sa, Puiul Pădurii‖, „Băiețel‖, „Un om necăjit.‖, Eugen
Ionesco„ Povești pentru copii mai mici de 3 ani... sau mai mari‖, Gellu Naum, „Cartea cu
Apolodor‖, Marin Sorescu, „ Unde fugim de-acasă? - Aproape teatru, aproape poeme, aproape
povești‖, „Cocostârcul Gât-Sucit, „Diligența cu păpuși‖, „Se mută circul înapoi‖, Mircea Cărtărescu
„Enciclopedia zmeilor‖, Petre Ispirescu „Basme‖, Elena Farago „Poezii‖, Ionel Teodoreanu „Ulița
copilăriei‖ și ,,La Medeleni‖ etc. Literatura științifico-fantastică este foarte îndrăgită de copii, dar
mai ales de tineri. ,,Finis Romaniae‖ de Al. N. Dari, este considerată prima poveste science-fiction
românească fiind urmată de poveștile lui Victor Anestin influențate de romanul astronomic al
literaturii ,,În anul 4000‖ de Al. N. Dari sau ,,O călătorie la Venus ‖, ,,O tragedie
cerească‖, ,,Poveste astronomică‖ și ,,Puterea științei‖, sau ,,Cum a fost omorât Răsboiul
European‖, ,,Poveste fantastică‖, ,,Un român în lună‖ de Henri Stahl. Literatura pentru copii a fost
tradusă și s-a răspândit în toate colțurile lumii având numeroși reprezentanți.
Vastul univers al literaturii pentru copii, cuprinde operele autorilor lumii fără a-i lăsa însă
deoparte pe cei germani. Un loc aparte în copliăria fiecăruia dintre noi îl au poveştile fraţilor Jakob
şi Wilhelm Grimm. Poveștile citite, ecranizate, sau privite pe scena teatrului pentru copii, în care
binele învinge de fiecare dată răul ne-au încântat de-a lungul timpului și au facut înconjurul lumii
fiind traduse în 160 de limbi. Originea lor se află în basmele populare povestite de locuitorii din
138
Kassel, oraş în care cei doi fraţi s-au mutat după moartea tatălui lor, numele lor fiind identificat pe
marginea manuscriselor existente. Cei doi au început studiile de drept în cadrul Universităţii
Marburg şi au publicat basmele culese în 1812, în primul volum din ,,Povești pentru copii‖. Frații
Grimm au continuat activitatea literară și au publicat încă 3 cărţi, cel de-al doilea volum
din ,,Povești pentru copii‖, care conține 70 de povești, reeditat de șase ori în timpul vieții autorilor,
cuprinzând în final 200 de povești și 10 legende. Cele două volume din lucrarea ,,Deutsche Sagen‖,
includ 585 de legende germane. Wilhelm și-a dedicat timpul poveştilor, iar Jakob a fost preocupat
de gramatica limbii germane. În prezent, personajele şi poveştile lor se regăsesc în teatru, operă,
benzi desenate, pictură, muzică, publicitate, modă dar și în filmul „Fraţii Grimm‖. Poveşti diverse,
cu origini internaţionale ruseşti, finlandeze, japoneze, irlandeze şi slave, sunt cuprinse în cartea
publicată de Charles Perrault în 1697, ,,Poveștile mamei mele gâscă‖. Literatura science-fiction face
parte din literatura fantastică și este foarte atrăgătoare, una dintre primele povești întâlnindu-se în
cunoscutul basm „Spărgătorul de nuci‖ al lui Ernst Theodor Amadeus Hoffmann. Cea mai
cunoscută carte a premiatului autor german Erich Kästner, este romanul clasic pentru copii „Emil și
detectivii‖. Scris în anul 1929, tradus în aproximativ 60 de limbi în toată lumea, dar și ecranizat,
romanul plin de mistere și aventură, relatează povestea băiatului care și-a pierdut tatăl dar care are o
mamă iubitoare. Povestea celor doi băieți Max și Moritz, care se țin de năzbâtii care de care mai
inventive și mai amuzante, este cunoscută în literatura pentru copii sub numele de ,,Max și Mioritz‖
și a fost dată tiparului de Wilhelm Busch. Literatura s-a adaptat de-a lungul timpului diverselor
curente literare, iar subiectele sunt abordate în funcţie de momentele şi vremurile trăite, fiecare
generaţie încercând să aducă ceva nou în literatura pentru copii.
Nici migraţia, un fenomen actual, nu lipseşte din temele abordate de către scriitori. Un mesaj
real și important în literatura pentru copii și tineret, îl transmit și problemele cu care se confruntă
nenumăraţi copii ai căror părinţi caută liniştea şi o viață mai bună prin locuri îndepărtate, precum și
întâlnirea cu oameni de culturi diferite. Emoția este generată de povestea autoarei Kirsten
Boie, ,,Precis totul va fi bine‖, a cărei temă reprezintă drumul spre Germania al unui refugiat arab.
Autoarea romanului ,,Între două lumi: eu‖, Julya Rabinowich, oferă personajului principal și
familiei acestuia, trăirea emoțiilor plecării din calea războiului şi cea a adaptării într-o lume nouă,
cu totul diferită, între spațiul cultural de origine și cel actual. Aceste exemple de literatură germană,
despre refugiați, multiculturalitate, căutarea identității se reflectă în momentele actuale, în cultura
tineretului şi vorbesc despre o literatură aflată în continuă dezvoltare care redă provocările
societății actuale.
În literatura franceză pentru copii se remarcă scrierile lui Jean Jaques Rousseau, Alphonse
Daudet, Jules Verne, Hector Malot. Pornind de la ideea că „Omul este bun de la natură, dar
139
societatea este aceea care îl corupe‖, Jean Jaques Rousseau, preocupat de copilărie, realizează în
1762, o operă intitulată ,,Emile‖, în care educatorul încearcă să ajute la dezvoltarea armonioasă a
băiatului pe nume Emil, pe care dorește să îl apere de influența negativă a societății. ,,Piciul‖
și ,,Jack‖-1876, scrise de Alphonse Daudet în 1868, descriu mediul școlar al unor copii iar lumea
magică a copilăriei este adusă de Jules Verne în opera ,,Un căpitan la 15 ani‖. Povestea micului
Remi din romanul ,,Singur pe lume‖, scris în 1878 de Hector Malot, întregește seria scrierilor care
alcătuiesc literatura pentru copii.
Reprezentative pentru literatura italiană pentru copii sunt romanul Cuore, scris de Edmondo
De Amicis, o poveste adaptată jurnalului unui școlar italian în cursul anului școlar 1881-1882, și
romanul educativ ,,Aventurile lui Pinocchio‖, scris de autorul italian Carlo Collodi.
Scrierile pentru copii se regăsesc și în literatura rusă precum ,,Cronica unei familii‖ scrisă de
Serghei Timofeevici Aksakov, continuată de ,,Copilăria lui Bagrov-nepot‖, care descrie primii zece
ani din viața unui copil, ,,Cronica familiei‖ ,,Copilăria‖ în care lumea de la mijlocul secolului al
XVIII-lea, în mijlocul naturii rusești, este văzută prin ochii unui copil. Tot aici amintim ,,Copilăria
lui Nichita‖ de Aleksei Tolstoi, o imagine clară a primilor ani ai fiului scriitorului, și
cartea ,,Aventurile lui Buratino‖ sau ,,Cheia de Aur‖, care preia tema cunoscutei povești
italiene ,,Aventurile lui Pinocchio‖, dar și cărțile unuia dintre cei mai importanți scriitori ruși,
Feodor Dostoievski, ,,Suflet de copil‖ și ,,Precocii ‖. Alexei Maximovici Peșkov, cunoscut în
literatură sub numele Maxim Gorki, publică romanul autobiografic, ,,Copilăria‖ și relatează
condițiile dificile în care Alexei Peskov își trăiește copilăria.
Literatura engleză pentru copii aduce în prim plan romanul realist cu titlul ,,Robinson Crusoe‖,
scris în 1719 de Daniel Defoe. Romanul redă povestea unui naufragiat, rămas singur pe o insulă.
Copilăria, destinul, viața și aventura sunt urmărite și în romanele unuia dintre cei mai mari
prozatori englezi ai perioadei victoriene, Charles Dickens. David Copperfield este personajul
principal al romanului autobiografic cu același titlu, ,,David Copperfield‖, publicat în 1849-1850.
Viața și aventura băiatului tânăr care trebuie să-și întrețină mama și sora, după ce tatăl său a murit,
este tratată în romanul Nicholas Nickleby. Romanul ,,Micuța Dorrit‖, descrie povestea fetei și
satirizează mediul social în care Amy Dorrit crește și se dezvoltă. ,,Călătoriile lui Gulliver‖
încununează opera celui mai de seamă reprezentant al curentului iluminist englez, Jonathan Swift.
Lumea copilăriei iubirea, prietenia, pacea sunt zugrăvite în cartea ,,Micul prinţ‖, de Antoine de
Saint-Exupery iar cartea scriitoarei elvețiene Johanna Spyri, ,,Heidi, fetița munților‖ relatează
povestea unei fetiței de 5 ani, orfană, crescută de mătușa ei și trimisă să trăiască în munți alături de
bunicul ei. De la ,,Alice în Țara Minunilor‖, de Lewis Carrol, la ,,Peter Pan‖, de J.M. Barrie, ,,Colţ
Alb‖, de Jack London, ,,Matilda‖, de Roald Dahl, ,,Harry Potter‖, de J. K. Rowling, la scrieri cu
140
teme diverse adaptate odată cu trecerea timpului, poveștile au fascinat și fascineză în continuare
vârsta la care orice este posibil, copilăria. Literaturii americane îi aparțin cărțile lui Mark Twain,
printre care putem aminti: ,,Prinț și cerșetor‖, ,,Hucklebery Finn‖ și ,,Aventurile lui Tom Sawyer‖,
povești descrise sub forma unor călătorii, pline de acțiune, dorință de evadare.
Exemplele ar putea continua, deoarece literatura pentru copii se adaptează noului, devenind
interesantă, stârnind curiozitatea prin intermediul subiectelor abordate, prin prezenţa umorului, a
mesajelor transmise. Actuale sunt și cărțile disponibile în format digital care invită tot mai mulți
curioși să le descopere tainele. Scrierile tind spre literatura pentru copii și aduc în prim plan
subiecte noi, din lumea în care trăim, situații din viaţa socială, protejarea mediului, naturii pe
înţelesul copiilor.
Deși publicațiile sunt numeroase, lucrarea se oprește asupra celor mai cunoscute. Putem
afirma cu convingere că cititul este esențial pentru formarea și dezvoltarea tinerilor. Vorbim astfel
de cărți care oferă copiilor posibilitatea de a pătrunde în universul magic al poveştilor, de a-şi
îmbogăţii vocabuarul şi imaginaţia. Conform criticului literar Nicolae Manolescu „ceea ce face
caracterul specific al literaturii pentru copii nu trebuie identificat cu caracterul educativ al foarte
multor texte literare. Literatura pentru copii nu acoperă sfera educaţiei lor.‖
Literatura contemporană pentru copii şi adolescenţi se caracterizează prin diversitate, imagini
care completează sau înlocuiesc textul, subiecte de actualitate care stârnesc curiozitatea cititorului și
tratează teme pentru toate vârstele. Literatura pentru copii este apărută din dorințele unei vârste dar
se adresează nu numai copiilor, ci şi oamenilor maturi, deoarece, așa cum spunea George
Călinescu, ,,copilăria nu dispare niciodată din noi.‖
Bibliografie
1. George Călinescu, Cronicile optimismului, Editura pentru literatură, București, 1964, p. 274)
2. Gherghina Dumitru, Literarura pentru copii, Craiova, Editura Didactica Nova, 2005
3. George Vaideanu, Anghel Manolache, Dumitru Muster, Dicţionar de Pedagogie, Editura Didactică şi Peda-gogică,
Bucureşti, 1979
4. Ilie Stanciu, Literatura pentru copii, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1968, pag 19
5. Mihaela Cojocaru, Literatura Română pentru Copii, Editura Universității din Ploiești, 2004
6. Nicolae Manolescu, Literatura pentru copii, România literară, nr. 25,1997, p. 1
7. https://www.academia.edu/34838296/Mariana_Andrei_Introducere_in_literatura_pentru_copii
8. https://www.scrigroup.com/educatie/literatura-romana/CONCEPTUL-DE-LITERATURA-PENTRU41194.php
9. https://blog.goethe.de/dlite/archives/224-Diversitate,-contrarii-i-noi-misiuni.-Literatura-pentru-copii-i-tineret-in-
limba-german,-la-inceputul-anului-2017.html
10. www.kjmecklenfeld.nl/carti-frumoase-pentru-copii-in-germania/
11. https://fantastica.ro/science-fiction-ul-german/
12. https://hyperliteratura.ro/fratii-grimm/
13. https://florinbicabooks.wordpress.com/2017/02/16/institutul-goethe-litera
14. https://luceafarul.net/copilul-tema-majora-pentru-literatura-universala
15. https://epedia.ro › 2022/01/09 › literatura-populara
141
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ ȘI PEDAGOGIA DIVERSITĂȚII

Prof. DANESCU PROCOIAN MARIA MANUELA,
Școala Gimnazială Nr. 3, Oțelu Roșu, Caraş-Severin
Educația incluzivă și pedagogia diversității sunt două concepte-cheie care au devenit din ce
în ce mai importante în ceea ce privește abordarea educației în zilele noastre. Într-o lume din ce în
ce mai diversă, educația trebuie să fie capabilă să răspundă nevoilor și diferențelor individuale ale
tuturor elevilor, inclusiv celor cu dizabilități sau dificultăți de învățare.
Educația incluzivă reprezintă o abordare pedagogică care vizează asigurarea accesului la
educație pentru toți elevii, indiferent de abilitățile, nevoile și caracteristicile acestora. Prin urmare,
este important să existe o pedagogie a diversității care să permită un învățământ adaptat și
personalizat pentru fiecare elev.
Educația incluzivă presupune o serie de politici și măsuri care să asigure accesul la educație
pentru toți elevii, fără discriminare. Aceste politici includ facilitarea accesului fizic și cognitiv la
școală, adaptarea curriculumului la nevoile și interesele elevilor, formarea continuă a profesorilor în
vederea identificării și abordării nevoilor speciale ale elevilor, dezvoltarea unor programe
educaționale specifice pentru elevii cu dizabilități și crearea unui mediu de învățare inclusiv și
prietenos.
Pedagogia diversității, pe de altă parte, se concentrează pe valorizarea și încurajarea
diferențelor individuale. În această abordare, elevii sunt văzuți ca indivizi unici, cu experiențe și
abilități diferite. Pedagogii trebuie să fie capabili să adapteze metodele de predare și să ofere o
gamă largă de opțiuni de învățare pentru a se potrivi diferitelor stiluri și ritmuri de învățare ale
elevilor. Pedagogia diversității este o abordare pedagogică care încurajează diversitatea culturală,
socială, lingvistică și de altă natură, în cadrul procesului educațional. Aceasta presupune
recunoașterea și valorificarea diferențelor dintre elevi și promovarea respectului și toleranței pentru
acestea.
Educația incluzivă și pedagogia diversității sunt două concepte interdependente și
complementare. Prin educația incluzivă se asigură accesul la educație pentru toți elevii, indiferent
de diferențele lor, iar prin pedagogia diversității se asigură un mediu de învățare inclusiv și
respectuos, care valorifică diferențele dintre elevi. În acest fel, elevii pot beneficia de un proces
educațional adaptat și personalizat, care să le permită să-și dezvolte la maximum potențialul și să-și
îndeplinească aspirațiile și visurile.
În practică, educația incluzivă și pedagogia diversității pot fi implementate în multe moduri
diferite, de la ajustarea curriculumului și a metodelor de predare, până la crearea de programe
142
speciale și adaptarea spațiilor de învățare pentru a se potrivi nevoilor individuale ale elevilor. O
astfel de abordare este esențială pentru a asigura că toți elevii beneficiază de o educație de calitate și
se simt acceptați și incluși în mediul lor educațional.
În concluzie, educația incluzivă și pedagogia diversității sunt două abordări critice în ceea ce
privește educația în zilele noastre. Acestea nu sunt doar importante pentru a asigura oportunități
egale de învățare, ci și pentru a crea un mediu educațional sigur și stimulant pentru toți elevii. Prin
adaptarea metodelor de predare și a programelor pentru a se potrivi nevoilor individuale ale elevilor,
putem construi un sistem educațional mai incluziv și mai divers.
EDUCAŢIA, ÎNTRE TRADIȚIONAL ȘI MODERN

Prof. CĂPRIŢĂ PARASCHIVA, Colegiul Economic Buzău
„Educaţia este cel mai frumos dar pe care-l poate dobândi omul.” (Platon).
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost însoţiţi de educaţie, importanţa acesteia sporind
cu fiecare generaţie. Educaţia reprezintă fundamentul vieţii oricărui om cu ajutorul căreia s-au putut
dezvolta percepţia despre lume, gândirea, stilul de viaţă, conservarea valorilor sociale, dar şi
spirituale.
„Toate-s vechi şi nouă toate‖ spunea Mihai Eminescu, adevăr evidenţiat în realitatea
contemporană.
Pedagogia tradiţională, clasică este o pedagogie a ascultării, a discursului, a strategiei.
Subiecţii învăţării - elevii erau consideraţi capabili să înregistreze, să păstreze în memorie şi să
reproducă cu fidelitate cât mai multe cunoştinţe, tinerii erau văzuţi ca personaje care nu
conştientizează ce este bine şi ce este rău în viaţă, nu pot să îşi auto-regleze nevoile
sau comportamentul, rolul elevului este să asculte, să nu gândească , să facă numai ce i se cere, să
nu aibă nici o iniţiativă; profesorul este actorul principal, iar pedagogia este centrată pe profesor. În
concluzie, punctele slabe ale pedagogiei tradiţionale sunt următoarele: supraîncărcarea memoriei,
autoritate excesivă, predare centrată pe materia de studiu.
Educaţia presupune două persoane: una care doreşte să împărtăşească ceea ce ştie şi una
care doreşte să primească darul de preţ – ştiinţa celuilalt. Contează oare în ce epocă se întâmplă
acest lucru? Contează vârsta învăţăcelului? Contează instrumentele de lucru?
În trecut nu aveam computer, nu aveam proiector, nu aveam internet şi mulţi nu aveau un
sandviş cum şi-ar fi dorit. Şi totuşi… aveau cărţi, aveau prieteni, aveau timp să facă teme, aveau
încredere în oamenii mari. Nu veneau părinţi la şcoală să se plângă de profesorii din şcoală, de
143
drumul lung pe care copiii îl parcurgeau până la şcoală sau de prea multe teme! Şi toţi învăţau să
scrie, să citească, să socotească.
În educaţie, în prezent au fost regândite aspectele legate de rolul elevului din perspectiva
pedagogiei, el devine subiect al educaţiei, dacă în trecut exista un decalaj între apariţia noilor
tehnologii şi utilizarea lor, în prezent acesta tinde să dispară .
Cadrele didactice au rol de îndrumători, coordonatori, consilieri ai elevilor. Elevii se află în
centrul procesului de învăţământ (cu nevoile lor educaţionale). Elevii sunt diferiţi, cu caracteristici
specifice vârstei, nivel de dezvoltare intelectuală diferită, aspiraţii, motivaţii diferite. De aceea
există diferite tipuri de relaţii profesor-elev, elev-elev. Implicarea părinţilor este benefică chiar
dacă aceştia acţionează din exteriorul procesului de învăţământ.
Ca termen nou în ultimul timp apare ― educaţia permanentă‖
Educaţia permanentă devine prioritară în educaţia contemporană, are o evoluţie rapidă şi
greu previzibilă. Are caracter pluridisciplinar şi prioritar.
Este o noţiune specifică educaţiei contemporane şi arată dorinţa oamenilor de a ţine pasul cu
noile descoperiri ştiinţifice, reîmprospătarea cunoştinţelor, perfecţionarea priceperilor şi a
deprinderilor reducerea cât mai mult a efectelor uzurii morale.
Dintre factorii care generează şi influenţează fenomenul educaţiei permanente amintim
presa, televiziunea, teatrul, internetul, expoziţii, muzee, pe de o parte, iar pe de altă parte amintim
progresul ştiinţific şi social precum şi setea de cunoaştere a omului.
Acum avem bănci noi, avem computer, proiector, legătură la internet. Avem copii îmbrăcaţi
modern, care vin la şcoală cu maşina părinţilor, au ghiozdane cu roţi, tabletă şi telefon. Sunt ocupaţi,
fac diferite sporturi, se joacă la locuri de joacă, vorbesc pe Facebook sau Skype. Ştiu multe lucruri
şi se pot lăuda că dacă nu ştiu, caută pe internet. Au la televizor programe de desene animate de 24
de ore, au CD-uri cu filmele preferate, merg la spectacole de teatru pentru copii, la cinematograf…
Aş putea continua, dar parcă vorbeam despre educaţie. Ce învaţă copiii zilelor noastre? Ne
dorim să-i pregătim pentru viaţă, să-i lăsăm să aleagă ce-i interesează, să trieze informaţiile care îi
bombardează, să facă ceea ce noi vrem de la ei. Şi uităm că sunt totuşi copii! E adevărat că învaţă
repede, sunt de mici obişnuiţi cu tehnologia, dar nu au răbdare, nu-şi ordonează dorinţele, sunt
mereu nemulţumiţi, nu au timp să se joace. Temele au devenit interzise sau opţionale, învăţăm din
clasa întâi să adunăm trecând peste ordin, din clasa a doua citim texte de două pagini, dăm teste de
evaluare naţională, participăm la concursuri judeţene sau naţionale, dar copiii noştri nu mai ştiu să
se joace, nu ştiu să şoptească, nu au răbdare să asculte o poveste, nu cântă şi nu se joacă afară.
Cărţile nu le mai sunt prieteni, li se pare că şcoala e un alt tărâm de joacă.
144
Creştem copii independenţi, care ştiu să spună ‖Nu vreau!‖ şi care nu ştiu ce este mila,
generozitatea, ajutorul sau prietenia. Aici intervine relaţia părinte-învăţător. Fiecare îşi are rolul său,
dacă nu se lucrează în echipă rezultatele nu vor fi cele aşteptate. Învăţarea transdisciplinară din
şcoala zilelor noastre îi ajută să se ancoreze mai bine în prezent. Învăţarea bazată pe joc, mişcare,
muzică se apropie mai mult de necesităţile copiilor de 6 ani. Consider că foarte important este să nu
lipsească din activitatea unei zile muzica, desenul şi mişcarea. Cred că de mare ajutor sunt obiectele
specifice vârstei: expoziţia cu desenele lor, colţul cu plante şi bineînţeles computerul. Mi se pare
însă că le cerem uneori să crească prea repede, să fie mai maturi decât ar trebui.
Educaţie se face şi prin activităţile extraşcolare. Acţiunile de acest fel scot la iveală sufletul
copilului, iniţiază prietenii, descoperă pasiuni, îndrumă interese. Profesorul este cel care alege felul
activităţii, locul de desfăşurare, formează echipe şi sugerează teme de cercetare. Prin astfel de
activităţi elevii vor învăţa să aprecieze frumosul, să iubească şi să protejeze natura. Vor participa la
diverse concursuri, vor scrie poezie sau proză, vor recita, îşi vor dori să fie actori, să cânte şi să
danseze. Orice copil este special dacă i se creează condiţii să arate de ce este special!
În activităţile extraşcolare îşi urmează dorinţele şi aspiraţiile personale datorită încrederii
inspirate şi curajului insuflat de dascăl. Orice activitate coborâtă din minte în sufletul copilului are o
frumuseţe aparte! Îl învaţă să fie curios, să descopere, să aprecieze, să aleagă, să fie creativ, să pună
în valoare ceea ce are. Valenţele informaţionale şi corelative ale activităţilor extraşcolare sunt
multiple. Ele devin eficiente dacă au constanţă şi atractivitate. Definitorie este dorinţa cadrului
didactic de a pune în valoare calităţile elevilor săi în orice moment, în orice loc, cu orice ocazie.
―Menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte cultivând destoiniciile

intelectuale in inima copilului, trebuinţa de a învăţa toată viaţa.‖ (Ioan Slavici)
Bibliografie:
1. Miron Ionescu(2005)Preocupări actuale în ştiinţele educaţiei, Editura Eikon, Cluj Napoca
2. http://iteach.ro/experientedidactice/ganduri -educatia-de-ieri-si-de-azi
3. www.didactic.ro
145
CALITATE ȘI EFICIENȚĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PROFESIONAL

ȘI TEHNIC PRIN PREDARE-ÎNVĂȚARE INTERACTIVĂ
CENTRATĂ PE ELEV
Prof. ANDREI DOINA,Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficiențe Auditive Buzău
Imperativul calității în educație obligă la o reconsiderare a demersului educațional al

profesorului, astfel încât strategiile didactice elaborate să fie centrate pe învățare și, respectiv, pe cel
care învață.
În cadrul învățământului profesional și tehnic, procesul didactic trebuie proiectat și
desfășurat în conformitate cu specificul/principiile centrării pe elev, atât în contextul predării, al
învățării, cât și al evaluării, situațiile de învățare și de evaluare astfel gestionate încât dobândirea
achizițiilor învățării de către elevi să fie consolidată și să aibă rol adaptativ – social și profesional –,
iar diferențele individuale și nevoile/interesele elevilor să se constituie în repere centrale.
Pentru a fi respectate principiile centrării pe elev, în ÎPT sunt utilizate strategii și metode
care valorifică stilurile individuale de învățare. Acestea se concretizează în:
 activități de învățare proiectate pornind de la experiențele elevilor, bazate pe implicarea
efectivă a acestora în activități practice;
 susținerea autonomiei elevilor în alegerea modului în care se informează pe o anumită
temă și a modului în care își prezintă rezultatele studiului individual;
 dezvoltarea și încurajarea competențelor elevilor de a identifica singuri informațiile care
le sunt necesare, evitându-se utilizarea informațiilor standardizate, gata prelucrate;
 consultații oferite elevilor, cu scopul de a analiza preocupările lor individuale cu privire
la învățare și de a cere îndrumări în privința eficientizării acestui proces;
 crearea de situații de învățare favorabile dobândirii de achiziții de învățare specifice
anumitor domenii disciplinare, dar și achiziții fundamentale, transferabile, precum lucrul în echipă,
spiritul antreprenorial etc.;
 evaluarea elevilor, în contexte în care să fie posibilă aplicarea achizițiilor în situații
specifice, apropiate de viața reală;
 combinarea activităților, în cadrul lecțiilor, astfel încât să fie posibilă manifestarea unei
diversități de stiluri de învățare, în legătură cu care elevii să își exprime preferințele, opțiunile;
 reflecția elevilor asupra celor învățate, asupra modului în care au învățat, pentru a se
autoevalua, în funcție de succesul pe care l-au avut metodele de învățare pe care le-au folosit.
Pentru a sprijini instruirea centrată pe elev, cadrele didactice trebuie să selecteze și să
utilizeze în activitatea de predare-învățare-evaluare strategii și metode activ-participative variate,
146
moderne și atractive, adecvate problematicii abordate și particularităților elevilor.

Se prezintă în continuare două exemple de metode interactive de predare-învățare, de fixare
și sistematizare a cunoștințelor și de valorificare a acestora, care pot fi aplicate cu succes la
disciplinele tehnice.
TEHNICA FLORII DE NUFĂR
Definiție: Presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o temă
centrală. Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul
celei principale, asemeni petalelor florii de nufăr.
Obiectiv urmărit: Stimularea și dezvoltarea de capacități ale inteligenței lingvistice, ale
inteligenței interpersonale, ale inteligenței intrapersonale (capacitatea de autoînțelegere,
autoapreciere corectă a propriilor sentimente, motivații), ale inteligenței naturaliste (care face omul
capabil să recunoască, să clasifice, să se inspire din mediul înconjurător), ale inteligenței sociale
(capacitatea de relaționare).
Etape de realizare:
 Construirea diagramei;
 Scrierea temei centrale în centrul diagramei;
 Participanții se gândesc la ideile sau aplicațiile legate de tema centrală. Acestea se trec în cele 8
„petale‖ ce înconjoară tema centrală, în sensul acelor de ceasornic;
 Folosirea celor 8 idei deduse, drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane;
 Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale și consemnarea lor în diagramă.
Se completează în acest mod cât mai multe cadrane („flori de nufăr‖);
 Etapa evaluării ideilor.Analizarea disgramelor şi aprecierea rezultatelor din punct de vedere
calitativ/cantitativ.Ideile emise se folosesc ca sursă de noi aplicații,teme de studiu în lecțiile viitoare.
DIAGRAMA CAUZĂ – EFECT
Definiție: Oferă posibilitatea de a evidenția cauza și efectul unor procese, evenimente,
fenomene, probleme etc.
Obiectiv urmărit: Stimularea imaginației elevilor pentru rezolvarea problemei analizate din
mai multe perspective.
Etape de realizare:
 Împărțirea elevilor în grupe de lucru;
 Prezentarea problemei de discutat;
 Dezbaterea în grup;
 Construirea diagramei cauzelor și a efectului;
147
 Prezentarea muncii în grup;

 Concluzii – evaluare.
CONCLUZII Implementarea unui sistem de management al calității în învățământul
profesional și tehnic reclamă necesitatea organizării unui mediu de învățare stimulativ, activizant,
„interactiv‖, care să faciliteze participarea elevilor la procesul propriei formări.
Strategiile didactice interactive promovează o învățare activă, implică o colaborare susținută
între elevi care, organizați în microgrupuri, lucrează împreună pentru realizarea unor obiective
prestabilite. Centrarea învățării pe nevoile fiecărui elev în procesul didactic și utilizarea
metodologiilor moderne de lucru la clasă vor avea ca efect o învățare de calitate.
Bibliografie:
1. Bocoș, Mușata-Dacia, Instruirea interactivă, Editura Polirom, Iași, 2013;
2. Jitaru, Oana, Metode interactive pentru stimularea învățării eficiente: suport de curs, Editura Performantica, Iași,
2018;
3. Nesteriuc, Angela, Ghid metodic pentru ingineri, Editura Universităţii „Ştefan cel Mare‖, Suceava, 2002;
4. Niţucă, Costică; Stanciu, Tudor, Didactica disciplinelor tehnice, Editura Performantica, Iaşi, 2006;
5. Oprea, Crenguța-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006;
6. Stanciu, Mihai, Didactica postmodernă, Editura Universităţii Suceava, 2003.
PSIHOMOTRICITATEA ȘI ÎNVĂȚAREA ȘCOLARĂ

Prof. TURCU MARIKA, Prof. NEDELCU ADRIANA DANIELA
Liceul Teoretic Special "Iris", Timișoara
,
Abordarea educativă și terapeutică sunt concepte care s-au generalizat prin utilizarea unor
metode pedagogice și terapeutice.
Cei mai mulți dintre terapeuți și cadre didactice iau în considerare aspectul global al
dezvoltării și utilizează abordarea multidisciplinară, folosind jocul, experiențele senzoriale și
motrice, dar și muzica, desenul și nu neglijează importanța limbajului pentru a susține învățarea
școlară, pentru a preîntâmpina anumite dificultăți sau a compensa anumite întârzieri.
Pentru a sprijini învățarea școlară este important să ținem cont de:
 Cunoașterea mizelor din domeniile motor, social, afectiv și cognitiv cu scopul de a
evalua interrelaționarea dintre diferitele competențe;
 Analizarea performanțelor așteptate în termeni de resurse necesare realizării lor în
planurile motor, cognitiv, afectiv și social;
 Identificarea, pentru fiecare copil, a competențelor prioritare;
 Propunerea unor situații concrete de învățare și compensare.
148
Dezvoltarea limbajului la copil este foarte importantă. Este un proces global care face apel
la resursele din domeniile motor, cognitiv, afectiv și social.
Situațiile psihomotrice reprezintă un sprijin în dezvoltarea limbajului pentru că oferă ocazii
de: a comunica, a interacționa, a vorbi; a asculta în timp ce ceilalți vorbesc; a desprinde sensul
cuvântului pornind de la un context de joc; a argumenta, interpreta, descrie o acțiune; a se exprima
cu cuvinte noi și variate; a produce, a identifica sunete, a recunoaște voci; a deosebi fonemele în
contexte variate, cum ar fi: cântece, jocuri, activități de învățare și terapeutice; a folosi legături
logice, a pune întrebări, a conversa; a reformula pentru a verifica înțelegerea mesajelor; a exprima
nevoi, sentimente; a folosi pictograme sau trasee de urmat; a oferi contexe de scriere.
Dezvoltarea armonioasă a unei persoane depinde de numeroși factori. Dacă unul dintre
parametri este deficitar, acesta poate provoca o disfuncționalitate mai globală. Anumite întârzieri
sau deficite pot fi recuperate sau compensate prin activități educative și terapeutice.
Atunci când vorbim de întârzieri sau deficiențe în domeniul psihomotor ne referim la
întârzieri motorii și dispraxii.
În perioada primei copilării se vorbește de întârzieri psihomotorii, care sunt tulburări ale
capacităților de a integra diferite funcții motrice pentru deplasare, pentru situarea în spațiu și timp.
Întârzierile din domeniul psihomotor au cauze variate, cum ar fi: o afecțiune cerebrală, accidente,
trisomia 21, o întârziere mintală.
Dispraxia este o tulburare de dezvoltare neurologică care afectează capacitatea de a planifica,
de a executa și de a automatiza secvențe de mișcări, care conduc la realizarea unui gest orientat spre
un scop și o interacțiune eficientă cu mediul. Ea poate apărea chiar și în absența unui deficit motor
sau senzorial primar, a unor tulburări ale tonusului muscular, a unor tulburări de înțelegere.
Inteligența este normală, exprimarea verbală este facilă. Ea poate fi consecința unui deficit de
atenție sau a unor tulburări de dezvoltare. Ea nu poate fi diagnostică înainte de vârsta de 3 ani.
Există mai multe forme de dispraxie:
 Dispraxia ideatorie și ideomotrică înseamnă dificultăți de a organiza secvențe de gesturi
sau de a folosi anumite instrumente, cum ar fi: foarfeca, peria de păr, periuța de dinți, ascuțitoarea;
 Dispraxia constructivă înseamnă dificultăți de a realiza gesturi de asamblare a unor piese
pentru a construi un întreg, cum ar fi: construirea unor obiecte cu piese de lego, cărămizi, realizarea
unor machete, bricolaje;
 Tulburări ale privirii sau oculomotorii se manifestă prin dificultăți de fixare a privirii pe
o țintă nemișcată, fixarea fiind de scurtă durată și obositoare, cum ar fi: fixarea unei persoane când
149
îi vorbim, fixarea privirii pe o pagină de citit, fixarea liniilor unui caiet atunci când scrie, fixarea
treptelor unei scări pentru a le urca sau a le coborî;
 Tulburarea organizării spațiului se manifestă prin dificultăți de orientare a elementelor
în raport cu propriul corp: să deosebească o linie oblică de una verticală, sa deseneze figuri
geometrice, să facă măsurători, să citească un plan, să utilizeze o hartă geografică;
Atunci când vorbim de dispraxie, trebuie să se țină seama de câteva indicii: lipsa unor
abilități motrice în general; teama de mișcare în spațiu, de contact fizic; folosirea cu mare dificultate
a unor instrumente precum: creion, foarfecă, ascuțitoare, tuburi cu lipici, tacâmuri; dificultăți în
legarea șireturilor și realizarea nodurilor, utilizarea fermoarului, a dopurilor; execută în dezordine
etapele unei sarcini: greșește ordinea în îmbrăcarea hainelor, uită sau inversează etapele pentru
îngrijirile igienice; înțelege greu sarcinile complexe; se reperează cu greu în diferite locuri, nu
folosește corect spațiul foii pentru producțiile grafice; urmează cu greu regulile unui joc.
Pentru a preveni, compensa și a reduce anumite dificultăți sau întârzieri trebuie să adaptăm
situațiile terapeutice și de învățare:
 Pentru descompunerea diferitelor secvențe ale gestului (ele trebuie prezentate copilului, care va
trebui să le memoreze și apoi să le automatizeze) trebuie să se procedeze astfel: Descompuneți o
sarcină în mai multe sarcini mai simple; Ghidați copilul în fiecare etapă; Puneți copilul să repete
gestul de învățat;
 Pentru urmărirea conceptualizării simbolice a gestului, planificarea și anticiparea, programarea
motrică, precum și organizarea secvenței e nevoie de: Folosirea unei tipar de urmat pentru gesturile
funcționale; Identificarea și descompunerea gesturilor utile zilnic și apoi automatizarea acestora;
 Realizarea de activități care presupun repetarea aceluiași gest
 Adaptarea situațiilor, provocărilor, dificultatea sarcinilor de învățare;
 Orientarea sarcinilor de învățare spre dezvoltarea abilităților de comunicare;
 Exersarea senzațiilor pentru a mări controlul mișcării;
 Practicarea jocurilor în cerc;
 Adaptarea timpului pentru realizarea sarcinilor, precum și recunoașterea semnelor de oboseală.
 Securizarea spațiului și facilitarea folosirii instrumentelor.
Folosirea situațiilor motrice într-un contex relațional adaptat permite susținerea copiilor care
întâmpină dificultăți în activitățile educaționale.Psihomotricitatea ajută la identificarea și utilizarea
unor mijloace educative și terapeutice care contribuie la compensarea anumitor întârzieri și
contribuie la dezvoltarea armonioasă a copilului.
Bibliografie
Frederique Wauters-Krings (2014) – (Psiho)motricitate, sprijin, prevenție și compensare, Editura ASCR, Cluj-Napoca.
150
TRADIȚIE ȘI MODERNITATE ȊN LECȚIE

Prof. ȋnv. primar RADU ELENA, Școala Gimnazialã ,,Ion Ghica”, Iași
Un aspectimportant al instruirii active îl constituie faptul că elevii devin coparticipanţi la

propria lor instruire şi educare. Astfel, sunt satisfăcute cerinţele psihopedagogice ale activizării:
pregătirea psihologică pentru învăţare; prevenirea şi reducerea influenţelor negative ale diferitelor
surse perturbatorii; asigurarea repertoriilor congruente; asigurarea unui limbaj comun între educator
şi educat; utilizarea unor activităţi eficiente de activizare.
Pentru ca finalităţile educaţiei să fie atinse, o importantă sarcină ȋi revine cadrului didactic.
Se stimulează învăţarea şi dezvoltarea personală, favorizându-se schimbul de idei, de experienţe şi
cunoştinţe, se asigură o participare activă, se promovează interacţiunea, conducând la o învăţare
activă cu rezultate evidente. Metodele moderne contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului
instructiv-educativ, au un caracter activ-participativ, o reală valoare activ-formativă asupra
personalităţii elevilor. Pentru a se realiza utilizarea eficientă a acestor metode, este necesară
cunoaşterea teoretică, o minimă experienţă şi integrarea corespunzătoare în proiectul didactic, a
metodele tradiţionale. Ȋmbinând, ȋn predare, metodele moderne cu cele tradiționale, transformăm
elevul într-un actor, ȋntr-un participant activ în procesul învăţării, pregătit să-şi însuşească
cunoştinţele prin efort propriu.
Elevul se identifică cu situaţia de învăţare în care este antrenat, fiind astfel, parte activă a
propriei transformări şi formări generată de cunoaştere.
Metodele interactive promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre
personalităţile lor, crează deprinderi, facilitează învăţarea într-un ritm propriu, stimulează
cooperarea, nu competiţia, sunt atractive, pot fi abordate din punct de vedere al diferitelor stiluri de
învăţare.
Ȋnvăţătorul care foloseşte astfel de metode trebuie să fie un bun sfătuitor, un animator, un
observator şi un ascultător foarte bun, un participant la învăţare, un partener excelent, care poate
modifica oricând „scenariul‖ lecţiei când situația o cere.
Printre cele mai cunoscuete şi folosite strategii didactice interactive utilizate la clasă în
învăţământul primar sunt: Braistorming-ul (asaltul de idei) – reprezintă formularea unui număr cât
mai mare de idei ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul cantitatea generează calitate.
Exemplu: La lecția de istorie, de la unitatea de ȋnvățare ,,Domnitori români‖, pot fi puse
astfel de ȋntrebãri: 1. Cine a fost Ștefan cel Mare? 2. Unde a domnit? 3. Cu cine a luptat oastea
condusă de Ștefan cel Mare? 4. Cum i-a ȋnvins pe turci la Podul-Ȋnalt? 5. Cum ȋi răsplătea pe țărani?
6. Ce construia după fiecare bătălie?
151
Harta povestirii – este o formă de organizare şi sintetizare a conţinutului informaţional al

unui text. O altă „Hartă a povestirii‖ poate compara din anumite perspective două sau mai multe
povestiri şi se poate realiza sub forma unui tabel.
Exemplu:
HARTA LECȚIEI
Personajele textului sunt:

Locul desfășurãrii acțiunii:
piticul, broasca, pasãrea,
Acțiunea se desfãșoarã pe
iepurele
malul unei ape.
Titlul textului: Cipi, un pitic uriaș

_____________
Autorul textului: Fodor Sandor
Momentele desfășurării acțiunii:

1.Ȋntâlnirea dintre pitic și broascã. Ce am ȋnvățat din această
2.Piticul ȋi spune broaștei cât de important este el ȋn lecție?
pãdure. -sã nu fim lãudãroși ca Cipi;
3.Broasca ȋl ia ȋn râs pe Cipi și ȋi spune cã nu este -sã nu fim rãutãcioși ca
atât de important pe cât se crede. broasca;
4.Cipi ȋi vorbește urât broaștei. -sã nu ne credem mai
5.De supãrare, Cipi a uitat sã anunțe ariciul și importanți decât suntem;
cucuveaua sã plece ȋn pãdure, ȋn tura de noapte. -sã nu fim rãi.
6. A doua zi a fost uimit când a vãzut cã
viețuitoarele pãdurii se descurcã fãrã ajutorul lui.
7. Cipi și-a propus sã devinã foarte rãu.
Reţeaua personajelor – este o metodă grafică de descriere a personajelor şi de argumentare

a descrierii. Elevii vor scrie într-un cerc desenat numele personajului. În cercuri satelit scriu cuvinte
care caracterizează personajul, iar apoi citate, reformulări.
„Arborele lui Sapiro‖, ȋn viziunea lui Daniel Sapiro, conflictul este asociat cu un arbore.
Solul, mediul social în care izbucneşte conflictul (familia, colectivul, şcoala). Rădăcina, cauzele
152
multiple ale conflictului. Tulpina, părţile implicate în conflict. Scorbura, problema clară definită a
conflictului. Florile, emoţiile proprii pozitive şi negative a celor implicaţi în conflict. Frunzele,
acţiunile concrete a celor implicaţi în conflict. Fructul, soluţia rezolvării conflictului.
Exemplu: Educație civicã ,,Acesta sunt eu‖:
Rădăcina- (familia mea)

Trunchiul- (şcoala)
Ramurile- (grupurile din care fac parte)
Frunzele- (trăsăturile morale care mă caracterizează)
Fructele- (faptele pe care le-am făcut)
Copacul ideilor – este o metodă grafică în care cuvântul cheie este scris într-un dreptunghi,
la baza paginii, în partea centrală. De la acest dreptunghi se ramifică asemeni crengilor unui copac
toate cunoştinţele evocate despre o anumită temă. Foaia pe care este desenat copacul trece de la un
membru la altul al grupului şi fiecare elev are posibilitatea să citească ce au scris colegii săi.
Această formă de activitate în grup este avantajoasă deoarece le propune elevilor o nouă formă de
organizare şi sistematizare a cunoştinţelor.
Cvintetul – este o metodă creativă, prin care în cinci versuri se sintetizează un conţinut de
idei. Este şi un instrument de evaluare a înţelegerii textului şi de exprimare a creativităţii elevilor.
Este o poezie de cinci versuri, iar scrierea ei presupune o reflecţie bazată pe înţelegerea nuanţată a
sensului subiectului ales. Primul vers este un cuvânt-cheie referitor la discuţie, fiind, de obicei, un
substantiv. Al doilea vers este alcătuit din două cuvinte care descriu substantivul în discuţie, fiind
adjective. Al treilea vers este alcătuit din trei cuvinte care exprimă o acţiune, fiind de regulă verbe
la gerunziu. Al patrulea vers conţine patru cuvinte şi exprimă sentimentele faţă de subiect, iar al
cincilea vers este un cuvânt care expimă esenţa subiectului.
Exemplu: 1. Iarna
2. albă, bogată,
3. ningând, viscolind, geruind.
4. Iarna este anotimp frumos.
5. Magic.
Diamantul – este o strategie modernă care are la bază împletirea activităţii individuale cu
cea de cooperare în grup. Prin aplicarea acestei metode se urmăreşte antrenarea în activitate a
fiecărui elev astfel încât să participe la soluţionarea sarcinilor de lucru date. Este o metodă care
stimuleză interacţiunea între elevi, dezvoltă abilităţile de comunicare şi gândirea critică a acestora.
Metoda se poate utiliza cu succes la orele de educaţie civică, limba română, istorie, s.a.
Ciorchinele – se poate utiliza mai ales în etapa de reactualizare a structurilor învăţate
anterior, sau în etapa de evocare, elevii fiind puşi în situaţia de a stabilii conexiuni între elementele
153
studiate, de a se implica activ în procesul de gândire. În centru se notează conceptul de referinţă,

apoi se trasează sateliţii cu conceptele conexe şi de la fiecare ideile derivate. Realizarea ciorchinelui
presupune comparaţii, raţionamente, clasificări, ierarhizări. Ca aplicație practică, această metodă se
poate folosi la toate obiectele de studiu din ciclul primar.
Metoda cadranelor – este metoda prin care se rezumă sau se sintetizează conţinutul unei
lecţii. Urmăreşte implicarea elevilor în realizarea unei înţelegeri cât mai adecvate a unui conţinut
informaţional. Se împarte spaţiul de lucru în patru cadrane şi în fiecare se propune câte o sarcină de
lucru.
Exemplu: CADRANE (Limba română, clasa aII-a)
1.Găsește cuvinte cu înțeles opus pentru: 2.Scrieți două cuvinte care descriu:
mică - a) Degețica -......................;
a începe - b) Broasca - ................;
a intra - c) Râul - .......................;
urâtă – Alcătuiește enunțuri în care să aveți
Alcătuiește enunțuri din cuvintele găsite. cuvântul dat și însușirea găsită.
3. Scrie șase propoziții în care 4. Redă prin desen conținutul

cuvântul ,,ochi‖ să aibă înțelesuri diferite. textului ,,Degețica‖.
Explozia stelară – metodă de dezvoltare a creativităţii, asemănătoare braistorming-ului.

Scopul este de a obţine cât mai multe conexiuni între concepte. Se scrie problema a cărei soluţie
trebuie descoperită, apoi se formulează cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Întrebările
trebuie să înceapă cu ―de ce?‖, ―cum?‖, ―când?‖, ―cine?‖, ―unde?‖.
Exemplu: Cine?
Unde? Când?
Ce? De ce?
Floarea de lotus – este o tehnică ce presupune identificarea conexiunilor dintre concepte şi

idei, pornind de la o temă care generează opt (sau un număr la alegere) idei secundare. Fiecare idee
secundară va genera alte opt idei, s.a.m.d.;
Diagrama Venn-Euler – presupune compararea de către elevi a două elemente: idei
concepte, evenimente, obiecte. Sunt evidenţiate atât elementele comune, cât şi cele care le
154
diferenţiază. Se reprezintă sub forma a douş cercuri care se intersectează. În primul cerc se notează
elementele specifice primului obiect, în al doilea cerc cele ale celuilalt obiect, iar la intersecţia
cercurilor, elementele comune. Această metodă este folosită pentru a-i ajuta pe elevi să-şi
sistematizeze cunoştinţele, să diferenţieze informaţii asemănătoare. Astfel, cunoştinţele elevilor
sunt mai precise şi se păstrează un timp mai îndelungat;
Metoda celor şapte pălării gânditoare – Este o metodă-joc pentru stimularea creativităţii
participanţilor şi se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt şase pălării
gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. Membrii
grupului îşi aleg pălăriile şi vor interpreta rolul precis, aşa cum consideră mai bine. Rolurile se pot
inversa, participanţii sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă.
Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul, iar pentru succesul acestei metode este bine ca
materialul didactic să fie variat şi bogat pentru a-i atrage pe elevi.
Cubul-Metoda presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective. Sunt
recomandate următoarele etape: - Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele:descrie,
compară, analizează, asociază, aplică, argumentează. - Anunţarea temei. - Împărţirea clasei în 6
grupe, fiecare dintre ele examinând o temă de pe feţele cubului. - Descrie: culorile, formele,
mărimile etc. - Compară: ce este asemănător, ce este diferit. - Analizează: spune din ce este făcut. -
Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti? - Aplică: la ce poate fi folosită? - Argumentează: pro
sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei tale. - Redactarea finală şi
împărtăşirea ei celorlalte grupe. - Afişarea formei finale pe tablă.
Exemplu: DISCIPLINA: LIMBA ROMÂNĂ (clasa aII-a)
CUBUL
1.Argumentează de ce fetița se numea Degețica?
2.Compar-o pe Degețica cu broasca!
3.Descrie broasca.
4.Aplică! Scrie enunțuri cu ajutorul cuvintelor: mâlos, râu, broască.
5.Asociază cuvintele cu înțeles opus:
a) a plânge a intra;
b) mare a râde;
c) a ieși mică.
6.Analizează comportamentul broaștei cu cel al peștilor, față de Degețica.
155
Turul galeriei este o metodă de învăţare prin cooperare ce îi încurajează pe elevi să-şi
exprime opiniile proprii. Produsele realizate de copii sunt expuse ca într-o galerie, prezentate şi
susţinute de secretarul grupului, urmând să fie evaluate şi discutate de către toţi elevii, indiferent de
grupul din care fac parte. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a
produselor realizate de grupuri de elevi.
Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă, este o îmbinare armonioasă între
activitatea individuală şi cea a grupurilor de elevi. Are rol de a încorpora activitatea fiecărui elev
într-un demers amplu menit să rezolve o problemă complexă. Această metodă presupune
organizarea unei activităţi structurate în următoarele etape: - individuală – elevii primesc o temă pe
care o rezolvă individual într-o perioadă scurtă de timp ( de obicei 5 minute). Se pot formula
întrebări referitoare la subiectul tratat; - perechi – se formează grupe de doi elevi , care îşi verifică
reciproc rezultatele şi încearcă să răspundă la întrebările care au fost formulate în interiorul grupului;
- grupuri de patru elevi - formate prin unirea perechilor două câte două. Elevii îşi confruntă
rezultatele , concep un nou răspuns, într-o formulare la care îţi aduc toţi contribuţia identificând
concluziile cu caracter general în zonele de controverse rezultate în urma întrebărilor fiecăruia; -
întreaga clasă –un reprezentant al fiecărei grupe prezintă concluziile sale. Acestea pot fi notate pe
tablă pentru a putea realiza comparaţia între răspunsurile grupurilor. Pe baza lor se concep
concluziile finale.
Metoda R. A. I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica
(prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de la iniţialele cuvintelor
Răspunde – Aruncă –Interoghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei lecţii sau a unei secvenţe
de lecţie, profesorul, împreună cu elevii săi, investighează rezultatele obţinute în urma predării-
învăţării, printr-un joc de aruncare a unui obiect mic şi uşor (minge) de la un elev la altul. Cel care
aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată celui care o prinde. Cel care prinde
mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare.
Evident interogatorul trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate. Elevul care nu cunoaşte
răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia
de a mai arunca încă o dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare.
Aceste metode interactive le consider a fi cele mai indicate spre a fi folosite în activitatea
didactică.
Bibliografie:
1. Mândru E., Borbeli L., Filip D., Gall M., Niculae A., Nemţoc M., Todoruţ D., Topoliceanu F., Strategii didactice
interactive, Ed. Didactica Publishing House, Bucureşti, 2010;
2. Cristea, Sorin, Curriculum pedagogic, E.D.P., Bucureşti, 2008
156
APLICAȚII PRACTICE ALE MATEMATICII PENTRU ELEVII

DIN CLASELE I-IV
Prof. BEȘCHIU ANCA, Palatul Copiilor, Timișoara
În contextul actual, devine tot mai importantă ideea utilității a ceea ce facem sau învățăm.
Rapiditatea cu care circulă informațiile și modul în care apar tot mai multe noutăți din punct de
vedere tehnic și informatic ne determină să ne gândim că este mai util să știm să căutăm informații,
decât să învățăm ceva și, ulterior, să aplicăm. La vârsta școlară, dar nu numai atunci, fiecare individ
încearcă să-și răspundă unor întrebări pe care le consideră importante, sau întrebări care se ivesc în
urma activităților de la școală. Printre întrebările întâlnite cel mai adesea în rândul elevilor se
numără și: „La ce o sa-mi foloseascămatematica?‖ Uneori este urmată și de o constatare cam
tristă: ‖Atâtea ore de matematică, aproape în fiecare zi!‖. Din păcate, sunt mulți elevi care nu
îndrăgesc matematica, nu se străduiesc să înțeleagă și nici nu rezolvă cu interes ceva. Poate că, dacă
acestor elevi li s-ar răspunde serios la întrebarea „La ce o sa-mi foloseascămatematica?‖, interesul
lor ar crește și nu ne-am mai întâlni cu rezultatele uneori catastrofale de la diferite evaluări și cu
nemulțumirea părinților, doar uneori exprimată cumva elegant prin „Nu am ce să-i fac, nici mie nu
mi-a plăcut matematica și nu am înțeles-o!‖
Cu toate că în ultima perioadă se încearcă predarea matematicii în legătură cu alte discipline
și se prezintă probleme cu un pronunțat caracter aplicativ, comparativ cu ceea ce era cu zece ani în
urmă, conținuturile menționate în curriculumul obligatoriu nu lasă mult timp la dispoziția
profesorului pentru o abordare ‖mai altfel‖, dar poate pe înțelesul tuturor, în vederea înțelegerii
beneficiilor pe care le are pe termen lung învățarea la matematică.
Cel mai important beneficiu al matematicii este dezvoltarea gândirii și capacității de a
procesa informații și a extrage concluzii.La elevii din clasele mici, acesta nu se poate poate exprima
foarte ușor și pe înțelesul copiilor. Din punctul meu de vedere, este foarte utilă introducerea unor
jocuri cu strânsă legătură cu viața reală, dar care necesită cunoașterea unor noțiuni și concepte
matematice.
Pornind de la lucruri și acțiuni concrete, cu siguranță matematica va deveni mai prietenoasă.
Voi prezenta câteva aplicații practice ale matematicii în viața de zi cu zi, împreună cu exemple de
activități care se pot face cu elevii din ciclul primar.
1.Construirea unor obiecte utile sau efectuarea unor reparații în casă. Calcularea
cantității totale de materiale necesare, măsurarea cu precizie a lungimilor, lățimilor și a unghiurilor
și estimarea unor costuri sunt doar câteva dintre cazurile in care ai nevoie de matematica pentru
crearea unor obiecte sau reparații in casa.
157
Construirea sau asamblarea de mașinuțe, case, clădiri și chiar obiecte abstracte este pe cât de
provocatoare, pe atât de distractivă pentru copii. În funcție de vârsta lor, jocurile de construcție pot
varia în dimensiune și dificultate, dar vor fi întotdeauna benefice pentru dezvoltarea lor. Utilizăm
elemente de logică și operații matematice, de la simpla numărare a elementelor necesare până la
asamblarea unui obiect. Deși pare o simplă distracție, construcția este o activitate extrem de
îmbogățitoare pentru intelectul unui copil, inclusiv din clasa pregătitoare.
2. Economisirea banilor De obicei, persoanele care nu stăpânesc foarte bine anumite
concepte matematice și se lasă copleșiți de emoții, vor tinde să cheltuie mai mulți bani. Eliminarea
risipei de orice fel, duce la economisirea unor resurse. Printre aceste resurse, se numără și banii.
Este clar că nu se poate vorbi cu un elev din clasele III-IV despre termenul de randament
financiar, dar, în cadrul unei teme întinse pe o perioadă de câteva săptămâni, se pot pune în discuție
noțiunile: sursa banilor, scumpire, reducere, economisire. Elevul poate să noteze cheltuielile zilnice
pe care le are, să facă diferite calcule, iar la final să analizeze de unde poate face reducerea
cheltuielilor. Pentru elevii din clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a, de un real folos sunt jocurile
de tipul ‖magazinul‖ . Dacă nu se folosesc bani de jucărie, elevii pot să-și deseneze bancnote și
monede, să le decupeze și să le folosească în cadrul unui joc de cumpărături. Pe lângă faptul că
învață despre valoarea unor bancnote, efectuează calcule diverse, se pot scoate în evidență și
regulile de comportament în anumite situații. Pentru acest joc, se pot crea probleme diverse, fie de
către profesor, dar și de elevi. Problemele se vor transforma în sarcini de lucru pentru copii.
3. Gestionarea timpului Respectarea unui program este foarte importantă, dar avem nevoie
de mai mult decât să știm să citim un ceas. Se poate propune elevilor o activitate prin care să-și
stabilească o listă cu ceea ce au de făcut, dar aceste sarcini au o importanță diferită, implicit un grad
de prioritate diferit, dar și un termen e îndeplinire. Dacă se alocă punctaje diferite pentru gradul de
importanță al sarcinilor și pentru timpul în care trebuie efectuată sarcina, elevul poate face diferite
analize și poate să deducă reguli importante pentru a-și eficientiza activitatea.
Ca o concluzie care poate să fie prezentată ușor elevilor din ciclul primar, dar care se poate
să primească răspunsurile chiar de la ei, răspunsurile la întrebarea „La ce o să-mi folosească
matematica?‖ se pot grupa cum sunt mai jos, iar scopul final este rezolvarea unor probleme: calcule
(folosind operațiile cunoscute); numărare (lucruri, oameni, zile, animale); schimbări ( mai repede,
mai încet, mai înalt, mai greu); forme și figuri (figuri geometrice, construcții, design); jocuri
(puzzle, puncte, scoruri, punctaj maxim); bani (cumpărături, loc de muncă, bani de buzunar; timp
(unități de măsurare a timpului, fusul orar); măsurători ( înălțime, lungime, distanță, cantitate)
158
SATUL ROMÂNESC – SPIRITUALITATE, TRADIŢIE, IDENTITATE

Prof. MEZEI ROZALIA MONICA, Şcoala Gimnazială ,"Lucian Blaga" Fărcaşa, Maramureş
,,Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei. / Eu cred că veşnicia s-a

născut la sat. / Aici orice gând e mai încet, / şi inima-ţi zvâcneşte mai
rar, / ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, / ci adânc în pământ undeva”.
(Lucian Blaga, Sufletul satului)
Având ca punct de plecare versurile poetului Lucian Blaga, putem afirma că satul iese de
sub puterea timpului şi capătă dimensiunea veşniciei. Sufletul satului respiră prin doinele şi
baladele populare, iar timpul îşi opreşte trecerea. Frumuseţea şi nobleţea omului arhaic se întâlnesc
la fiecare pas. Schimbările ivite în societatea contemporană şi facilitarea, prin tehnologie a tuturor
demersurilor cotidiene, accentuează înstrăinarea de comunităţile arhaice care nu mai atrag tinerii.
De aceea, este necesară o întoarcere la valorile autentice româneşti şi la cultura tradiţională
de o importanţă fundamentală pentru istoria civilizaţiei poporului român.
Şcoala, prin modelele oferite, poate deschide porţi nebănuite spre cultura populară, spre arta
tradiţională, refăcând, astfel, legăturile omului cu divinitatea.
Fiecare localitate rurală încă mai păstrează o seamă de valori spirituale locale, materializate
prin obiceiuri, tradiţii, arhitectură, port popular, cântec tradiţional, zestre culturală care nu trebuie
pierdută, ci descoperită, șlefuită, reliefată, remarcată.
Poate că, astăzi, satul nu mai e cel pe care ni-l descriau pe vremuri L. Rebreanu, G. Coșbuc
sau I. Creangă, O. Goga sau D. Zamfirescu şi poate că nici locuitorii lui nu mai sunt ţăranii de
odinioară, cei care îşi amestecau munca, sărbătorile, bucuriile și lacrimile cu lutul care plămădește
veşnicia. Lumea satului românesc a fost mereu o sursă de inspiraţie pentru scriitorii neamului
nostru, care au redat în operele lor acest fascinant univers care ne caracterizează pe noi ca popor
milenar. Operele lor îşi adună seva din acelaşi izvor al folclorului, istoriei şi frumuseţilor mediului
rural, precum şi al vieţilor sătenilor de diferite vârste.
Satul românesc, pe parcursul mai multor secole, ne apare ca un univers ȋn sine, același ȋn
timp și spaţiu. Nicio lege din afară, atâta timp cât a fost considerat drept unicul rezervor spiritual al
societăţii, nu i-a putut afecta destinul pentru că a reușit să-și păstreze nealterate obiceiurile, tradiţiile
și un stil propriu de gândire pentru orice aspect al existenţei.
Artistul popular sau poetul a plasat satul ȋn centrul creaţiei sale, reflectând gradul de
solidaritate etnică, socială, religioasă și estetică.
159
METODA POTOFOLIULUI ÎN ERA TEHNOLOGIEI ȘI A

PROGRESULUI
Prof. STAN MARIA-ALEXANDRA, Școala Gimnazială Cârța, Sibiu
Procesul educativ se bazează pe trei componente majore: predarea, învățarea și evaluarea la

baza cărora stă o relație de interdependență. Ultimul component al acestui proces, evaluarea, are o
importanță majoră atunci când vine vorba despre finalitatea procesului educativ, deoarece se
măsoară în ce măsură a fost asimilat actul educativ. În contextul schimbărilor produse în sistemul
învățământului, ar trebui să se țină seama de câteva considerații care au ca scop o reconsiderare a
strategiior evaluative. De aceea, evaluarea nu ar trebui să mai fie bazată doar pe simpla verificare a
cunoștințelor, ci aceasta trebuie orientată spre acumularea unor achiziții care țin de personalitatea,
atitudinile și aptitudinile elevilor astfel încât aceștia să fie participanți activi la procesul educativ.
Plecând de la aceste premise, rolul pe care elevul trebuie să îl dobândească este acela de partener al
profesorului, nu doar de un simplu spectator al învățării.
În ultima vreme, evaluarea tinde spre complementaritatea dintre metodele tradiționale și
moderne ceea ce asigură o îmbunătățire a performanțelor elevilor. Din acest punct de vedere, când
vine vorba despre metodele de evaluare folosite, cele moderne iau din ce în ce mai mult avânt, fiind
demonstrat faptul că acestea apelează la mai multe achiziții și deprinderi ale elevilor. Utilizarea
acestora la clasă produc o serie de atitudini din partea beneficiarilor procesului, căci ele vor asigura
o angajare a acestora în activitate, contribuie, de asemenea, la identificarea intereselor și
aptitudinilor elevilor, iar rezultatul constă în întărirea legăturilor dintre școală și elevi și, nu în
ultimul rând, în asigurarea succesului școlar. Ținând seama de schimbările care s-au produs în
ultima vreme în educație și nevoia de adaptare la noile metode de predare și evaluare din mediul
online, am considerat relevană o reconfigrurare a metodei portofoliului. Această metodă este
potrivită pentru clasele de gimnaziu și de liceu deoarece este necesar să se țină cont de capacitățile
elevilor de a realiza activități care apelează la cunoștințele digitale. De asemenea, instrumentele
folosite pentru realizearea unui portofoliu digital sunt inovative și respectă cerințele actuale de
adaptare la procesul de digitalizare a învățământului.
De-a lungul timpului, numeroși pedagogi au ajuns la concluzia că nu este de ajuns să
folosim metode tradiționale de evaluare, ci este necesar să se utilizeze tehnici și metode care
apelează la creativitate și inovație. Procesul de evaluare are ca scop principal verificarea „a ceea ce
știm și ceea ce facem cu ceea ce știm‖12, de aceea, rolul profesorului este de a identifica noi moduri
prin care elevii să își însușească cât mai multe informații prin metode diverse. Dacă analizăm
12
Cucoș, Constantin, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 18.
160
metodele tradiționale și cele moderne vom observa că fiecare dintre acestea au un rol important în
acumularea de informații. Totuși, niciuna dintre acestea nu poate fi exclusă din procesul evaluativ,
fiindcă meritul metodelor tradiționale este de a asigura testarea cunoștințelor fundamentale într-un
anumit domeniu, pe când, metodele moderne oferă o eficiență mai mare a asimilării cunoștințelor și,
de asemenea, elevii vor practica o învățare activă care presupune implicarea elevului în propriul
proces de învățare.Rolul acestor metode moderne este acela de a asigura „trecerea de la evaluarea
produselor învățării la evaluarea proceselor cognitive ale elevului în timpul activității de învățare‖13.
Drept exemple concludente voi aminti câteva instumente digitale care pot fi utilizate pentru
a forma un portofoliu digital. În primul rând, este necesar să amintim platforma educațională
Edmodo pe care elevii o pot utiliza cu scopul realizării unui portofoliu. Această platformă asigură o
comunicare profesor-elev mai rapidă și mai eficientă și este recomandată pentru toate vârstele.
Aspectul platformei este una asemănătoare cu cea a rețelelor de socializare, ceea ce reprezintă un
plus pentru atracția elevilor. Pe de-o parte, această platformă oferă posibilitatea de a da teste, de a
nota fiecare sarcină în parte, de a oferi comentarii la lucrările fiecărui elev în parte, de a stabili un
timp limită de încărcare a lucrărilor. Pe de altă parte, după realizarea fiecărui assignment de către
elev, fiecare profesor va avea o imagine clară a evoluției acestuia la rubrica de Progress unde poate
fi observat cu ușurință ce notă a acumulat fiercare elev la fiecare sarcină și/sau dacă au realizat-o.Pe
această platformă ni se oferă posibilitatea să încărcam orice fel de document, fie el în format Word,
Powerpoint, imagini, videoclipuri și este important să amintim faptul că în cadrul acesteia se pot
face trimiteri la alte aplicații care se pot utiliza.
Împreună cu această platformă se pot utiliza o serie de alte aplicații care pot fi folosite atât în
cadrul orei de limbă și literatură română cât și la alte materii. Book Creator este o aplicație care le
perimite elevilor să realizeze propria lor carte, aceștia pot realiza coperta după bunul plac și se pot
folosi de orice instrument pentru a realiza pagini de carte cu un aspect foarte atractiv. Un alt
instrument digital foarte folositor pentru orice tip pe materie este Bubbl.us prin intermediul căruia
se pot compune hărți mentale, ele pot fi folosite atât la clasă,dar pot fi realizate de elevi pornind de
la un subiect dat. Foate cunoscute, de asemenea, sunt aplicațiile Kahoot.comși Quizizz.com care
sunt utilizate pentru a verifica informații acumulate. Aspectul celor două aplicații este foarte
atractiv și favorizează o angajare totală a elevilor în procesul evaluativ. Pe de altă parte, aplicațiile
Genial.ly și Canva sunt foarte accesibile atunci când vine vorba de realizarea unor prezentări cu un
aspect aparte. Cea de-a doua îți oferă posibilitatea de a realiza diferite documente, videoclipuri, ba
chiar aplicații care să vină în ajutorul unor prezentări cu aspect diferit. Ultima, și nu cea din urmă,
Mihăescu, Mirela, Pop, Viorica, Evaluarea formativă în contextul învățării, Editor Ministerul Educației,
13
Cercetării, Tineretului și Sportului, București, 2011, p.8.
161
este o aplicație care a avut mare succes în rândul elevilor, aceasta se numește Pixton.comcu ajutorul
căreia pot fi realizate benzi desenate. Este foarte ușor de folosit și are numeroase animații și
instrumente care pot fi utilizate pentru ca aspectul final să fie unul spectaculos.
Toate instumentele digitale amintite pot fi folosite de elevi pentru a realiza propriul lor
portofoliu digital. Avantajul major al acestora fiind acela de a ține pasul cu tehnologizarea de care
elevii sunt foarte atrași. Metoda portofoliului permite o reconfigurare a activităților spre domeniul
digital, prin acest lucru, fiind asigurate mai multe obiective care vor facilita performanțele
elevilor.Integrarea instrumentelor digitale aduc o mulțime de beneficii în dezvoltarea intelectuală și
personalăa elevilor, tocmai de aceea profesorii trebuie să creeze un mediu facil în care criteriile de
evaluare să poată fi aplicate în mediul digital.
În concluzie, utilizarea unui portofoliul digital și ale altor instumente digitale în evaluarea
elevilor poate reprezenta o metodă care să contribuie la dinamizarea rolului unui elev, făcându-l
participant activ la procesul educațional. Dacă portofoliul, în formatul deja consacrat, este o metodă
utilă și des folosită, cel digital oferă posibiliatea de a îndeplini nevoile actuale ale unui individ în
societate, căci ea determină o adaptare continuă la condițiile contemporane.
Bibliografie
1. Cucoș, Constantin, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași, 2008.
2. Mihăescu, Mirela, Pop, Viorica, Evaluarea formativă în contextul învățării, Editor Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, București, 2011.
FORME ŞI FUNCŢII ALE EVALUĂRII DIDACTICE.

SCALA DE EVALUARE
Prof. COJOCARU GABRIELA SIMONA,
Liceul Tehnologic"Constantin Cantacuzino", Băicoi, Prahova
Evaluarea reprezintă un element esenţial în cadrul triadei ,, învăţare- predare- evaluare‖ ce

compune procesul de învăţământ. Esenţa evaluării este cunoaşterea efectelor activităţilor
desfăşurate, pentru ca pe baza informaţiilor obţinute, această activitate didactică să poată fi
ameliorată în timp.
Aşadar, evaluarea constituie o activitate de colectare, organizare şi interpretare a datelor
obţinute prin intermediul instrumentelor de evaluare în scopul emiterii unei judecăţi de valoare
asupra rezultatelor măsurării şi adoptării unei decizii educaţionale, fundamentată pe concluziile
desprinse din interpretarea şi aprecierea rezultatelor.
În practica evaluării, diferitele determinări şi funcţii ale evaluării îşi găsesc expresia concret-
aplicativă în ceea ce se numeşte tipul sau forma de evaluare. Stabilirea şi alegerea formei sau
162
formelor de evaluare sunt direct dependente de obiectivele şi de obiectul acesteia. Clasificarea

tipurilor de evaluare are la bază mai multe criterii: cantitatea şi calitatea informaţiei, axa temporală
şi sistemul de referinţă. Din combinarea acestor criterii rezultă cele trei tipuri de evaluare: evaluarea
iniţială, evaluarea formativă şi evaluarea sumativă.
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de instruire, este necesară şi
asigură o pregătire optimă a unui nou program de instruire. Această formă de evaluare este necesară
pentru:
 cunoaşterea nivelului de învăţare prealabilă realizată, a nivelului comportamentului
cognitiv iniţial,
 determinarea liniei de pornire la început de program de instruire ( an şcolar, intrarea în
clasa I, ciclu gimnazial etc. ),
 stabilirea existenţei pregătirii necesare în vederea creării de premise favorabile unei noi
învăţări,
 refacerea şi remedierea unei stări de fapt, pentru a omogenizaoarecum fondul de
cunoştinţe şi abilităţi necesare unui nou program de instruire.
Ea se realizează prin examinări scrise şi orale, realizând un diagnostic al pregătirii
elevilor şi îndeplinind o funcţie predictivă privind indicaţii referitoare la condiţiile în care
elevii vor putea asimila noile conţinuturi.
Evaluarea iniţială este de o importanţă decisivă pentru eficienţa întregului proces de
învăţământ întrucât oferă o sursă utilă de informaţii pentru definirea obiectivelor procesului de
învăţământ ce se proiectează, asigurând continuitatea pregătirii.
Evaluarea formativă se realizează pe tot parcursul unui demers pedagogic şi are ca
finalitate remedierea erorilor săvârşite de elevi. Conceptul acesta are câteva caracteristici care se
impun:
 se bazează pe obiectivele învăţării şi semnifică faptul că evaluarea face parte din procesul
educativ normal,
 ,, nereuşitele″ elevului sunt considerate ca momente ale rezolvării unei probleme şi nu ca
slăbiciuni ale acestuia,
 intervine în timpul fiecărei sarcini de învăţare,
 informează asupra gradului de stăpânire a obiectivelor,
 este internă procesului de învăţare şi asigură o reglare a proceselor de formare a elevului
etc.
163
Evaluarea formatoare este privită ca o formă perfectă a evaluarii formative, iar funcţia
dominantă a acesteia este de a însoţi şi de a ajuta învăţarea. Deplasarea terminologică de la ,,
formativă‖ la ,, formatoare″ are la bază intenţia de a centra demersul pedagogic ,, pe reglarea
asigurată prin elevul însuşi‖, iar ideea centrală porneşte de la înţelegerea reprezentării de către elev
a scopurilor de atins, de convingerea că elevul însuşi este capabil să- şi regleze activitatea de
învăţare.
Evaluarea sumativă sau ,,certificativă″ este în corelaţie cu evaluarea formativă şi se
realizează la sfârşitul perioadei de instruire, echivalând cu ,,calculul final al succesului‖. Unii autori
o consideră o evaluare sintetică ce se aplică în momentele de încheiere a etapelor. Ea se deosebeşte
de celelalte două forme de evaluare prin periodicitate ( fiind mai puţin frecventă ) şi prin nivel de
generalizare ( se referă la cicluri sau unităţi de sine stătătoare, cu obiective proprii ). Specialiştii
apreciază că transparenţa este elementul esenţial în ameliorarea consecinţelor evaluării sumative, iar
ca urmare, aceasta nu mai poate şi nu mai trebuie privită ca un moment punctual, determinat de
timp şi de spaţiu. Acestă acţiune devine un proces care se construieşte pe firul evenimentelor şi
interacţiunilor din clasă.
Dintr- o perspectivă modernă, evaluarea sumativă este determinată de contexte specifice
construite de elevi şi profesori împreună ( deci elevii ştiu la ce să se aştepte ), şi definită în funcţie
de criteriile de corectare stabilite împreună.
Ca urmare, se impun câteva caracteristici:
 este o evaluare de bilanţ şi furnizează informaţii ca atare,
 evidenţiază efectul terminal,
 se încheie cu atribuirea unei note ∕ calificativ,
 intervine prea târziu pentru a mai putea influenţa cu ceva ameliorarea rezultatelor şi
refacerea procesului deja parcurs, dar oferă învăţăminte pentru viitor.
Funcţiile evaluării vizează efectele acesteia în plan individual şi social, determinând, în

consecinţă, strategiile şi opţiunile strategice evaluative. Aceste funcţii pot fi clasificate în mai multe
categorii, luând în considerare diverse criterii psihopedagogice, sociologice şi docimologice:
 funcţii sociale şi funcţii pedagogice,
 funcţii diagnostice şi funcţii prognostice,
 funcţii de certificare şi fincţii de selecţie,
 funcţii generale şi funcţii specifice.
164
Din perspectina reglării şi ameliorării procesului instructiv- educativ pe parcursul unui

program de instruire, o importanţă deosebită prezintă funcţiile generale şi cele specifice ale
evaluării.
Funcţiile generale ale evaluării sunt:
- funcţia constatativă a fenomenului evaluat, care pune în evidenţă ,, Ce este şi cum este
fenomenul evaluat? ‖
- funcţia diagnostică pune în evidenţă ce se află la originea situaţiei existente,
- funcţia predictivă se concretizează în deciziile de ameliorarea şi în predicţia evoluţiei
activităţii evaluate.
Aceste funcţii sunt complementarea şi se presupun reciproc, referindu- se atât la profesori,
cât şi la elevi. Sintetic, din perspectiva profesorului, evaluarea este necesară pentru că permite
culegerea de informaţii, sugerarea de căi de perfecţionare a stilului didactic şi identifică dificultăţile
elevilor. Din perspectiva elevului, evaluarea orientează şi dirijează învăţarea, formează motivaţia
faţă de învăţare, e un mijloc eficace de asigurare a succesului etc.
Ca urmare, am putea concluziona că evaluarea îndeplineşte următoarele funcţii:
- funcţia de predicţie,
- funcţia de selectare ∕ de competiţie ( clasificarea elevilor ),
- funcţia de feedback ( de reglaj şi autoreglaj a activităţii didactice ),
- funcţia social- economică ( evidenţiază eficienţa ),
- funcţia educativă ( conştientizează, motivează, stimulează interesul pentru studiu),
- funcţia socială ( informează familia şi colectivul asupra rezultatelor obţinute).
Aprecierea şcolară, ca atribuire a unei judecăţi de valoare, se face în diverse moduri şi

are un rol dinamizator, călăuzitor în activitatea şcolară. Elevul are nevoie de informaţii cu
valoare de feedback cu privire la prestaţia sa. De aceea, pentru a evita stilul ,,surd‖ în corectare şi
a-l înlocui cu cel explicativ, ar fi de dorit să luăm în considerare câteva ceriţe privind actul evaluativ
în clasă:
1. să disociem ceea ce se măsoară de ceea ce se apreciază,
2. să explicităm, să stabilizăm şi să reducem criteriile,
3. să ne asumăm subiectivitatea în notare,
4. să orientăm activitatea elevului care învaţă.
Pentru ca rezultatele evaluării să aibă o anumită semnificaţie pentru elev, instrumentele de
evaluare trebuie să aibă anumite calităţi:
o validitate → calitatea de a măsura exact ceea ce este destinat să măsoare,
165
o fidelitatea → calitatea de a da rezultate constante în cursul aplicării succesive,

o obiectivitatea → gradul de concordanţă între aprecierile făcute de evaluatori independenţi,
o aplicabilitatea → calitatea de a fi administrată şi interpretată cu uşurinţă.
Fidelitatea unei evaluări se manifestă prin aceea că oricare ar fi numărul evaluatorilor

se ajunge la acelaşi rezultat. Aceasta reprezintă calitatea de a oferi rezultate similare în
condiţii identice de administrare şi ne conduce la ideea posibilităţiide generalizare a instrumentului
respectiv. Dacă populaţia supusă anlizei este standard, iar condiţiile aplicării sunt tipice, fidelitatea
apropie testarea de condiţiile de standardizare. Totuşi, în privinţa fidelităţii, părerile specialiştilor
diferă. Mereu se va manifesta variabilitatea intraindividuală şi interindividuală. Dacă, însă, ceea ce
se aşteaptă de la elev a fost explicitat, notele diferiţilor corectori por fi destul de apropiate.
Obiectivitatea reprezintă gradul de concordanţă între aprecierile făcute de mai mulţi

evaluatori. Cea mai mare obiectivitate o prezintă testele standard. Formulările lor trebuie să fie cât
mai accesibile evaluaţilor, iar itemii pot măsura individual sau pe grupe realizarea fiecărui obiectiv
educaţional evaluat. Astfel, fiecare tip de item abordat, pentru a nu afecta caltiatea de ansamblu a
testului, trebuie să respecte condiţii şi criterii specifice de abordare şi să fie integraţi în funcţie de
gradul lor de dificultate.
Validitatea vizează corespondenţa între ceea ce trebuie evaluat şi ceea ce s- a evaluat

efectiv, adică evaluează ceea ce trebuie, nimic în plus, nimic în minus, nimic altceva. Nu este
întotdeauna posibil să se atingă validitatea perfectă, dar este posibil să fie ameliorată. O evaluare
este întotdeauna relativă pentru că ea se raportează fie la o normă, fie la obiective. Când aceste
referinţe variază, rezultatul evaluării este modificat. Tipurile particulare de validitate sunt: de
construct, de conţinut, concurentă, predictivă şi de faţadă. Există anumiţi factori ce pot afecta
validitatea: claritatea instrucţiunilor, nivelul de dificultate al testelor, lungimea lor, poziţionarea
alternativelor de răspuns corect, procesul de predare- învăţare, factori individuali şi de grup etc.
Bibliografie
1. Dan Potolea, Marin Manolescu – Teoria şi practica evaluării educaţionale, Bucureşti
2. 2005 , P I R
3. Constantin Cucoş – Pedagogie, Ed. A II-a revăzută şi adăugită, Ed.
4. Polirom, Bucureşti, 2006
166
PROIECTUL ȘCOLAR
Prof. LOBAZĂ MARIUS, Colegiul Național Bănățean, Timişoara
Abstract
Tendințele de pe piața muncii arată că o serie de meserii sunt pe cale de dispariție, în
timp ce noi meserii apar continuu. O caracteristică a acestor mișcări este că dispar meseriile pe
care angajatul le realizează individual (șofer, casier etc) și apar meserii care prin
complexitatea lor solicită cunoștințe transdisciplinare și activități în echipă. Adaptarea școlii la
această dinamică presupune dezvoltarea unor competențe transdisciplinare cum ar fi gândirea
critică, comunicarea, rezolvarea de probleme etc. O cale introdusă în majoritatea țărilor cu
educație de calitate este calea proiectelor și a învățării bazată pe proiecte. Aceste activități cer
o adaptare a cadrelor didactice care este insuficient sprijinită și motivată de sistemul
educațional.
1. Introducere
Proiectul școlar este o modalitate de a forma la elevi competențe diverse, cerute de piața
muncii cum ar fi gândirea critică, rezolvarea de probleme, comunicarea etc.
Abilități ca premise ale succesului în secolul XXI:
Alfabetizare digitală,
Însușiri personale în
Învățare și îmbunătățire (4C) mediatică și informațională
domeniul carierei și al vieții
(MIL)
•Gândire critică (critical •alfabetizarea pe calculator •Flexibilitate
thinking) •abilități tehnice speciale în •Adaptabilitate
•Creativitate și inovație domeniul calculatoarelor •Inițiativă
(creativity) •alfabetizarea TIC •Pro-activitate
•comunicare •componenta informativă •Interacțiune socială și
(communication) interculturală
•colaborare (collaboration) •Productivitate
•Responsabilitate
•Leadership
•Responsabilitate socială
Figura 1. Competențele secolului XXI
În general proiectele școlare pot fi împărțite în două mari categorii:

- Proiecte de sinteză – proiecte care valorifică partea teoretică și care presupun aplicarea
unor noțiuni învățate anterior. Aceste proiecte au o durată de la o oră până la două-trei săptămâni.
- Învățare bazată pe proiecte (PBL) – proiecte care se caracterizează prin învățarea pe
parcursul proiectului, profesorul devenind coordonator și resursă, durata acestor proiecte este de
două – șase săptămâni (în general). Aceste proiecte pleacă de la rezolvarea unei situații concrete –
167
nongoogle – și se caracterizează printr-un efort de echipă și prin descoperirea noțiunilor care

sprijină realizarea proiectului
OBIECTIVELE ÎNVĂŢĂRII
Cunoştinţe de bază
Înţelegere
Abilități de succes
14
Figura 2. Etapele învățării prin proiecte
Beneficiile predării prin proiecte:

• elevii se bucură de procesul de învățare, sunt motivați și prezenți
• accentul se mută pe procesul de învățare și motivarea elevilor
• crește înțelegerea și se îmbunătățește posibilitatea de aplicare a materiei învățate
• cunoștințele de la diferite discipline deseori se leagă în timpul rezolvării problemelor reale
• se cultivă gândirea critică, comunicarea și munca în echipă
• elevii devin mai conștienți de sine, responsabili și învață să se
organizeze
• elevii îşi însuşesc abilități de prezentare, vorbire în public, îşi
controlează emoţiile
2. Exemple de proiecte
În această lucrare doresc să prezint câteva proiecte aplicate
de autor la clasele sale, proiecte care au avut un impact foarte bun în
pregătirea elevilor, dar și în atmosfera de învățare din clase.
1. Fracții – clasa a V-a
 Pentru pregătirea capitolului Fracții, la clasa a V-a am
14
1) Modelul Standardului de aur preluat din cartea Stabilirea standardului pentru învăţarea pe bază de proiecte
( Setting the standard for project based learning)
168
împărțit clasa în echipe și am stabilit rolurile elevilor în echipă. Responsabilul IT a avut și un laptop
pentru prezentarea rezultatelor proiectului.
 Durata activității a fost de două ore, una din orar și una după orele de curs.
 Fiecare echipă a primit două fracții (noțiunile primare le aveau din clasa a IV-a), unele
echipe au primit fracții cu același numitor, altele fracții cu numitori diferiți.
 Sarcina de lucru consta în:
o Reprezentarea fracțiilor cu ajutorul unor imagini;
o Reprezentarea prin imagini a sumei celor două fracții;
o Reprezentarea prin imagini a unei „posibile‖ reguli pentru înmulțirea lor;
o Realizarea unui material de prezentare a activității echipei;
o Prezentarea materialului la tabla interactivă.
 La finalul activității, materialele rezultate și un material video cu prezentările a fost
prezentat la ședința cu părinții, în prezența elevilor.
2. Asemănare – clasa a VII-a

 Proiect realizat simultan cu parcurgea capitolului
„Asemănare‖ la matematică, clasa a VII-a;
 Înainte de a începe capitolul am provocat elevii, în
echipe, să măsoare înălțimea sau dimensiunile unor clădiri
reprezentative pentru Timișoara. La început nu aveau noțiunile
și s-au lovit de imposibilitatea măsurării cu noțiunile învățate
până la acel moment. Pe parcursul învățării au descoperit, prin
sarcini diverse, elemente ce îi pot ajuta la realizarea sarcinii și
sub coordonarea cadrului didactic au imaginat metode de
măsurare;
 Durata activității a fost de cinci săptămâni.
 Sarcina de lucru consta în:
o Măsurarea unei clădiri reprezentative (înălțime sau
dimensiuni);
o Prezentarea unui material cuprinzând metoda de măsurare aleasă și rezultatele obținute;
o Realizarea unui clip video care să surprindă toate etapele proiectului și munca de echipă
depusă.
 Pentru clipurile realizate am organizat o gala de premiere de tip „Oscar‖ la care au
participat profesorii clasei și elevii.
169
3. Statistică – clasa a X-a

 Proiect realizat în paralel cu parcurgerea
capitolului „Statistică‖ din matematică, clasa a X-a;
 Proiectul demarează cu o săptămână înainte de a
începe capitolul cu împărțirea colectivului în echipe de cinci
elevi și trasarea primei sarcini: „Stabilirea unui obiectiv de
interes pentru elevi măsurabil printr-un sondaj de opinie‖;
 Pe măsura parcurgerii capitolului elevii
contribuie cu ceea ce consideră necesar pentru a realiza
proiectul.
 Durata proiectului – cinci săptămâni
 Sarcina de lucru constă în:
 Alegerea unei teme de studiu:
 Descrierea temei și a așteptărilor echipei,
termen 1;
 Realizarea unui chestionar care să măsoare interesul și opiniile tinerilor pentru acest
subiect. Chestionarul trebuie să fie imparțial și să permită împărțirea eșantionului pe două
categorii. Chestionarul trebuie avizat de cadrul didactic;
 Aplicarea chestionarului la un număr de câte 40 de participanți/membru de echipă.
Acesta trebuie să realizeze și tabelele cu rezultatele obținute și să centralizeze rezultatele
celor 40 de chestionare;
 Asamblarea rezultatelor obținute de membrii echipei și defalcarea pe cele două
categorii;
 Realizarea unei prezentări a proiectului cu o analiză a rezultatelor obținute în ansamblu
și pe categorii.
 Prezentarea proiectului în fața colegilor, a profesorilor clasei și a reprezentanților

conducerii școlii.
Bibliografia
1) https://youtu.be/jLn53S7AIWI
2) https://youtu.be/otV6iUg7dow
3) https://www.emaze.com/@AOQLZCWLC/asemnare
4) https://view.genial.ly/60e8acc037cc8f0dd3cb7485/presentation-statistica
170
INTERACTIVITATE PRIN DIGITALIZAREA DEMERSULUI

DIDACTIC
Prof. LOBONȚ DORINA MARIA, Colegiul Național Bănățean, Timişoara
Pregătirea temeinică actuală solicită dezvoltarea unor competențe noi, precum

computational thinking, digital mindset, inteligență socială, gândire adaptivă, self-determination,
sense making, filtrare și prioritizare, transdisciplinaritate.
Primele două au o conexiune importantă cu proiectarea lecțiilor utilizând tehnologia
adecvată, dezvoltând un sistem de gândire creativ și încredere în forțele proprii ale elevilor.
Învățarea devine tot mai mult una personalizată, foarte aproape de educația 3.0,
intergenerațională, cu o bună conexiune între mentori, profesori, educabili, rețele de internet,
resurse educaționale on-line, mass-media, într-un spațiu virtual ușor accesibil.
Specialiștii ICT sunt deja de mult timp preocupați de acest aspect, prin realizarea unor site-
uri, uneori chiar pentru instituții de învățământ superior virtuale, precum École 42, din Paris, care
abordează un Curriculum gamificat, fără profesor.
Platforma digitală Mangahigh, https://www.mangahigh.com/en/, oferă participanţilor ocazii
minunate de învăţare a matematicii, de la clasa pregătitoare până la liceu. Eforturile de învăţare ale
elevilor sunt sprijinite prin material bogat intuitiv, atractiv şi interactiv. Se exersează atât
cunoştinţele, deprinderile matematice, cât şi utilizarea limbii engleze.
Pe lângă lecţiile propriu-zise, care pot fi abordate şi pentru flipped classroom, apar tot felul
de jocuri care consolidează cele acumulate. Elevii pot primi provocări pe anumite perioade de timp,
practicându-se astfel o diferenţiere a activităţilor lor până chiar la individualizare, în vreme ce
profesorii mentori primesc un raport săptămânal asupra activităţii fiecărui elev. Au posibilitatea să-i
încurajeze, să-i felicite prin mesaje, iar elevii pot trimite şi ei mesaje cu întrebări sau idei diverse
profesorilor.
Profesorul beneficiază de o imagine de ansamblu aspura activităţii întregii clase, ca şi de
urmărirea progresului elevilor, câte activităţi a parcurs fiecare din cele date. Elevii primesc un feed-
back prompt şi oportun, având şansa de a observa ce anume au greşit şi cum pot rezolva apoi corect
exerciţiile. Ei primesc medalii virtuale, în funcţie de performanţe. La finalul fiecărei luni apare un
clasament al participanţilor, atât pe clasă, cât şi pe instituţie sau între şcoli, ceea ce îi motivează pe
elevi să persevereze şi să-şi îmbunătăţească activitatea.
Programul Plickers https://www.plickers.com/ oferă un feedback rapid al cunoştinţelor şi
deprinderilor elevilor, o imagine promptă de ansamblu, fiecare arătând un cartonaş orientat cu
răspunsul bun în partea de sus.
171
Elevii primesc exerciţiul sau problema proiectate şi cu ajutorul computerului şi al tabletei /

telefonului, răspunsurile sunt înregistrate rapid individual, iar ei au şansa să se verifice şi să
progreseze minunat în timp record.
Învăţarea bazată pe proiect îi determină să colaboreze eficient, să participe la lucrul în
echipă, selectând, prelucrând informaţiile găsite, elaborând atent structura şi designul lucrării. Este
foarte important ca elevii/ participanţii la demersul didactic să primească un feedback prompt, să
simtă că le este apreciat efortul, munca, ideile din lucrarea elaborată.
Lecțiile de succes îmbină armonios învățarea socială, inteligența emoțională cu e-learningul,
așa cum se întâmplă în flipped classroom. Alte exemple utile în acest sens sunt lecțiile interactive
concepute cu ajutorul:
https://www.mangahigh.com/en/
https://www.plickers.com/ , https://www.prodigygame.com .
Prin utilizarea tehnologiei informaționale, inclusiv piramida lui Maslow a cunoscut

modificări semnificative ale nevoilor educabililor, cu referiri specifice la cele sociale, cognitive,
estetice, de siguranță, de creșterea stimei de sine, auto-motivare, de împlinire prin propriul potențial.
Fără îndoială, prin e-learning, toţi cei implicaţi în actul educaţional învaţă unii de la alţii, se
perfecţionează, atât în anumite domenii, cât şi în comunicare, în dezvoltarea personală.
Învăţarea bazată pe proiect valorifică foarte bine resursele, dezvoltă eficient competenţele
necesare acestui început de mileniu, exersează colaborarea benefică generaţională şi
intergeneraţională.
Bibliografia
1. T. Bradberry, J. Greaves, Inteligența emoțională 2.0, Editura Litera, București, 2016;
2. J. Gerstein, „Addresing Maslow‘s Hierarchy of Needs with Technology―, User Generated Education, 2014,
https://usergeneratededucation.wordpress.com/2014/03/12/addressing-maslows-hierachy-of-needs-with-technology/ ;
3. J. Gerstein, „Education 3.0 and the Pedagogy of Mobile Learning―, 2013, User Generated Education,
https://usergeneratededucation.wordpress.com/2013/05/13/education-3-0-and-the-pedagogy-andragogy-heutagogy-of-
mobile-learning/ ;
4. https://www.mangahigh.com/en/ ;
5. https://www.plickers.com/ .
6. https://www.weforum.org/agenda/2017/09/welcome-to-ecole-42-the-teacher-less-coding-school-in-
paris?utm_content=buffer3ea1b&utm_medium=social&utm_source=facebook.com&utm_campaign=buffer
172
TENDINȚE ÎN EDUCAȚIE
Prof. COVERCĂ VALENTINA-IRINA, Școala Gimnazială Nr. 95, București
Ani de zile i-am încurajat pe părinții elevilor mei să le ofere cât mai multe posibilități de
dezvoltare copiilor, să-i implice în diverse activități extrașcolare în timpul liber și să îi țină cât mai
departe de computer și de jocurile pe telefon .Dar, în 2020, din cauza pandemiei a trebuit să folosim
atât noi ca dascăli, cât și copiii și mulți dintre părinți, tehnologia- diverse divece-uri, platforme și
programe digitale pentru a participa la școala online. Sistemul educaţional a traversat o perioadă de
schimbări fundamentale datorită progresului tehnologiei și a necesității utilizării acesteia în
educație, iar elevii și profesorii au trebuit să se adapteze noilor cerințe, să deprindă cunoștințe și
competenţe digitale.
Școala online, noua tendință în educație, a fost un sistem avansat care, prin intermediul
aplicațiilor, instrumentelor, platformelor digitale educaționale a cuprins cele mai bune metode și
practici folosite pentru derularea eficientă a procesului de predare-învățare-evaluare, adaptat la
vremurile pe care le trăim. În lunga perioadă online, pentru a desfășura lecții și activități
educaționale de calitate am folosit platforma Google Classroom, precum și diverse instrumente
online. Împreună cu copiii am folosit Animaker pentru a realiza animații, Comics pentru a realiza
benzi desenate, tabla interactivă-Jamboard, Kahoot! pentru activitățile interactive pe telefon, am
intrat în Bătălia Cunoașterii cu Kidibot ș.a. Pentru că era important să păstrăm o colaborare strânsă
cu părinții am folosit Google Meet pentru orele de consiliere a părinților, cât și pentru desfășurarea
ședințelor cu părinții.Perioada online a fost o perioadă încărcată de tot felul de provocări, în care eu
și elevii mei am descoperit instrumentele digitale și modalitățile de utilizare a acestora.
Kahoot!, instrumentul digital utilizat în educație pentru realizarea de scurte teste, a fost
folosit cu interes de elevii mei. Ei au folosit telefonul, de obicei, pentru a răspundela testele-
provocări pe care le-am lansat.Avantajul aplicației Kahoot! este că antrenează elevii în activități
rapide de evaluare de cunoștințe: test, quiz și este simplu de utilizat. El a adusun plus de vitalitate şi
energie din partea copiilor. Feedback-ul prompt oferit de Kahoot! îi permite profesorului să
adapteze sarcinile de învăţare în aşa fel încât acestea să corespundă nivelului de pregătire şi
intereselor elevilor, iar elevii se simt recompensaţi şi stimulaţi pe viitor în obţinerea unui rezultat
cât mai bun. Dovada vie a faptului că în perioada școlii online copiii au fost stimulaţi de noile
tehnologii în procesul de învăţare a fost modul în care aceştia s-au implicat șiau reacţionat în timpul
utilizării instrumentelor digitale în predare. Școala online a reușit să îmbine într-un mod armonios
dezideratele educaţionale cu domeniile de interes ale elevilor, dându-le acestora posibilitatea de a se
manifesta, de a arăta cât de pricepuți și curajoși sunt înutilizarea instrumentele digitale.
173
CU CE TE AJUTĂ MATEMATICA ÎN VIAȚĂ?
Prof. FILIP CRISTINA NICOLETA, Prof. MIHAILOVICI SANIA ,

Şcoala Gimnazială Nr.25,Timişoara,
Matematica – un cuvânt din zece litere ce stârneşte reactii diferite la categorii distincte de
vârsta. De la nivelul la care am învăţat să numărăm, matematica ne-a marcat şi ne marcheazaă în
continuare vieţile. Avem nevoie de ea peste tot şi o folosim în aproape orice domeniu sau profesie.
Ne spune cum funcţionează lucrurile, ne arată cum putem previziona anumite lucruri şi, de
asemenea, ne ajută să calculăm progresele pe care le-am făcut.
Încercarea de a ne imagina o lume fără matematică este una destul de dificilă, în viaţa de zi
cu zi, ar însemna să nu mai existe calendare şi nici noţiunea de timp. Nu am putea şti când este ziua
de naştere a nimănui, nici măcar în ce an suntem, sau când se difuzeaza emisiunea TV preferată.
În magazine, matematica are de asemenea rolul său. Atunci când vrem sâ cumpâram ceva,
dacâ nu ar exista matematica, nu am avea de unde sâ ştim cât costâ acel produs. Nu am şti ce
cantităţi de alimente am cumpârat de la magazin. Nu am şti ce dozaj să folosim la medicamente şi
aşa mai departe.
Matematica în educaţie – fără cifre, nu ar mai exista materii precum fizica, matematica sau
chimie, ca obiecte de studiu. De asemenea, nu ar mai exista nici sisteme de notare care să cuantifice
cunoştintele unui elev sau student.
Sporturile sunt şi ele strâns legate de matematicâ. Tot timpul auzim în media discutându-se
despre „şansele matematice‖ ale unei echipe de a se califica la un turneu sau campionat important,
ori de a-l câstiga.
Fără matematică, nu ar mai exista sectorul economic, cel al ingineriei sau cel bancar, printre
altele. Fără matematică poate ca nu aţi mai fi citit nici acest articol. Se pare ca într-adevar, chiar
daca unii o consideră fara rost, lipsa matematicii ne-ar face imposibilă încercarea de a ne imagina
viaţa. Aşadar, elevi şi studenţi, care vă lamentaţi că este o disciplina dificilă, faceţi o singură
încercare de a vă imagina orice fără a exista posibilitatea de a număra, cântări sau cuantifica în
vreun fel.
S-a întâmplat să am un moment de sclipire într-o seară, după ce mult timp m-a măcinat
întrebarea: ―Cu ce te ajută matematica în viață?‖ așa că am găsit câteva motive:
174
1. Îți dezvoltă gândirea logică.

În toată dezordinea există o ordine. Totul are sens și mereu există o logică în tot ceea ce
există. Marea majoritate a problemelor de matematică se bazează pe logică. Nu poți să aburești pe
nimeni cu o rezolvare a ceva concret. Ori are logică ori nu are.
2. Îți dezvoltă gândirea creativă.
Există atât de multe metode de a rezolva o problemă. Și există și mai multe metode care par
a rezolva o problemă, dar care, de fapt, nu conduc la niciun rezultat. În acest sens, trebuie încercate
mai multe metode până funcționează una. Trebuie să fii creativ.
3. Îți dezvoltă capacitatea de analiză și sinteză.
Toate calculele și rezolvările acelea te vor ajuta să gândești schematic, să analizezi în
amănunt o problemă și să extragi esențialul.
4. Te ajută să te focusezi pe ceea ce este cu adevărat important.
În matematică, înveți să fii capabil să îți dai seama ce date te vor ajuta, când și în ce context
și să le valorifici la momentul potrivit. Toate celelalte pot aștepta până la momentul potrivit.
5. Te învață să fii atent la detalii.
Nu trebuie să îți scape niciun amănunt pentru că, mai devreme sau mai târziu, fiecare îți va
folosi la rezolvare.
6. Te canalizează spre găsirea unei soluții.
În matematică, fiecare problemă are cel puțin o soluție. Cam așa e și în viață. Chiar dacă la
prima vedere, problema pare fără rezolvare, prin încercări vei constata că vei ajunge la un rezultat.
7. Îți antrenează memoria.
Dacă nu îți folosești neuronii, îi pierzi. Ar fi păcat să nu faci ceva în acest sens. Înaintând în
vârstă, pot apărea și pierderile de memorie sau diverse boli. Se pot preveni cu puțin antrenament.
Stimulează-ți creierul de câte ori ai ocazia!
Modul în care gândim sau acționăm ne definește. Dacă crezi că nu te va ajuta matematica în
carieră, mai gândește-te o dată! Și încă o dată…Probleme există, de tot felul…și sunt multe. Felul în
care alegi să le rezolvi, timpul de reacție, durata de gândire, vizualizarea căilor posibile de rezolvare,
dar și alegerea unei soluții avantajoase dintr-o multitudine, toate sunt influențate de experiența pe
care ai acumulat-o până la momentul respectiv.
Îți place sau nu, matematica îți antrenează memoria și te pregătește pentru situațiile dificile
cu care te vei confrunta în viață. Nu vei avea de rezolvat integrale sau ecuații logaritmice, dar va
trebui să gândești și să cauți soluții la problemele respective.
175
INVĂŢĂMÂNTUL MODERN VERSUS ÎNVAŢĂMÂNTUL CLASIC

Prof. ing. DUMITRU SILVIA, Şcoala Postliceală Sanitară “Fundeni”, București
MOTO: “Adesea în calea celor care vor să înveţe stă autoritatea celor care predau”
(Cicero)
Descentralizarea economiei, trecerea la economia de piaţă, evoluţia tehnologiei şi

restrângerea numărului de locuri de muncă, noile exigenţe, determină o responsabilitate sporită a
şcolii în formarea şi perfecţionarea viitorilor specialişti într-o profesie.
Confruntată cu o noua structură a cerintelor socio-umane educaţia şcolară se vede obligată
să–şi redefinească propriile ei ţeluri şi să asigure o nouă direcţie dezvoltării personalităţii umane,
în acord cu complexitatea problemelor cu care se vede confruntat omul de astăzi şi mai ales cel
de mâine. Se simte nevoia exersării şi dezvoltării acelor facultăţi şi funcţii mintale, corelate cu
asemenea calităţi profesionale şi morale , care să pregătescă personalităţi puternice, multilateral şi
armonios dezvoltate.
Invăţământul trece tot mai mult educaţia înaintea instrucţiei şi îşi reconsideră în acelaş timp
propria lui metodologie didactică şi educativă. Sunt lăsate tot mai mult în urmă metodele
informative şi descriptiviste, în favoarea utilizării unor metode cu un pronunţat potenţial formativ ,
a celor care contribuie în cea mai mare măsură la sporirea funcţiilor educative ale procesului de
învăţământ. Este vorba de organizarea procesului de învăţământ astfel încât aceasta să îmbine şi să
alterneze activităţile bazate pe efortul individual, solitar (lectură,documentarea după diverse surse
de informaţie, observaţia proprie, exerciţiul personal , instruirea programată, tehnici de pregătire în
laboratoare de specialitate, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe, tehnici de
autoinstruire etc.), cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup), de genul
discuţiilor sau dezbaterilor colective, al asaltului de idei ori ca cele impuse de folosirea extensivă a
metodelor de simulare, a studiului de caz , intensificarea dialogului şcolar, rezolvarea în
microgrupuri a unor probleme sau efectuarea în echipă a unor experimente, realizarea în comun a
unor proiecte-teme de cercetare şi de acţiune etc.
Existenţa unor programe centrate pe achiziţiile elevilor determină un anumit sens al
schimbării în didactica fiecărei discipline . Formarea competenţei profesionale a tinerilor ce au
absolvit liceul tehnic este asigurată prin instruirea lor competentă şi progresivă în timpul
şcolarizării , pornind de la problemele generale spre cele specifice unui grup de meserii .
Înţelegerea fenomenelor tehnice, însuşirea termenilor de specialitate caracteristici anumitor
meserii , sunt obiective de bază ale studierii disciplinelor tehnice în învăţământul preuniversitar.
176
În paralel cu asigurarea conţinuturilor specifice fiecărui profil , fiecărei meserii şi fiecărui

nivel de şcolarizare , în cadrul procesului de învăţământ tehnic preuniversitar , se urmăreşte
realizarea educaţiei tehnologice a tineretului. Aceasta, ca parte integrantă a culturii generale ,
sporeşte sensibilitatea elevului pentru tehnică, lărgeşte orizontul său tehnic, îl ajută să dobândească
o atitudine receptivă şi creatoare faţă de domeniul tehnicii înţelese în sens larg. Sistemul de instruire
pentru formarea profesională asigură un anumit raport între disciplinele de învăţământ ce se
studiază la un anumit nivel de şcolarizare.
În procesul complex de pregătire profesională se asistă la stabilirea unor interconexiuni între
disciplinele ce concură la formarea personalităţii elevului şi la desăvârşirea instrucţiei lui pentru
practicarea unei meserii. Înţelegerea fenomenelor tehnice este condiţionată de însuşirea temeinică a
unor cunoştinţe ce asigură pregătirea generală în domeniile matematicii , fizicii, chimiei, etc.
Interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o
problematică, a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare
prudentă a mai multor puncte de vedere.” (Cucoş Constantin „Pedagogie”).
O deosebită importanţă pentru învăţământul românesc o constituie ―integrarea în sistem”
a tuturor formelor pe care le îmbracă educaţia, sarcină ce revine tuturor cadrelor didactice. Ca
modalităţi de integrare, pe lângă aceea de completare a învăţării centrate pe formarea deprinderilor,
se impun şi alte meode ( reflectate de altfel şi în reforma curriculară):
 lecţii în echipe de profesori de diferite specialităţi sau de specialităţi înrudite;
 introducerea de discipline opţionale actuale, în planul de învăţământ;
 deschiderea manualelor către informaţii suplimentare;
 includerea în evaluare şi a raportării critice la influienţele extraşcolare;
 abordarea interdisciplinară;
 atragerea comunităţii în parteneriatul educaţional, ş.a.
Din moment ce societatea este în continuă schimbare, generând solicitări noi faţă de
educaţie, caracterul ei permanent este impus de factorii sociali ( uzura morală a cunoştinţelor ca
urmare a exploziei informaţionale, progresul neîntrerupt al tehnicii) şi de factori individuali
( necesitatea integrării dinamice în societate, sentimentul demnităţii umane etc.).
O caracteristică esenţială a procesului de predare-învăţare a disciplinelor tehnice este
interdisciplinaritatea şi pluridisciplinaritatea. Prin însuşirea disciplinelor de specialitate se asigură în
afara competenţei profesionale şi dobândirea valorii ştiinţifice , tehnice şi psiho-social-morale, care
au ca finalităţi nu numai profesionalizarea ci şi formarea unei personalităţi complexe bazate pe o
cultură generală corespunzătoare, pe o atitudine participativă la rezolvarea problemelor de ordin
restrâns , privind profesia, dar şi a celor de ordin social.
177
Un număr inportant de de obiective generale ale învăţământului se realizează în formă finită

şi prin studiul disciplinelor de specialitate cum ar fi :
 cultivarea responsabilităţii faţă de acţiunile întreprinse;
 formarea unor deprinderi de creativitate ;
 respectarea unei discipline în general şi respectarea disciplinei tehnologice;
 dezvoltarea capacităţilor de analiză şi de sinteză.
Disciplinele tehnice studiate în liceele tehnologice si scolile de arte şi meserii , ocupă un
loc aparte în conţinuturile învăţământului, dat fiind caracterul activităţii industriale pe care o
determină şi finalităţile acesteia :
 Înţelegerea dezvoltării tehnicii şi a implicaţiilor ei asupra mediului şi a societăţii
 Dezvoltarea capacităţii de observare, de analiză şi de interpretare ale proceselor tehnologice
 Dezvoltarea competenţelor de proiectare , realizare şi evaluare a produselor
 Dezvoltarea competenţelor de comunicare şi cooperare în contexte interactive.
Formarea capacităţilor cognitive şi a aptitudinilor de practicare a unei meserii este o sarcină
comună tuturor disciplinelor ce se studiază prin programe şcolare. Formarea competenţelor
profesionale în condiţiile restrângerii numărului locurilor de muncă, a economiei de piaţă , a
fluctuaţiei meseriilor căutate la un moment dat, se poate construi pe fondul solid al unei culturi
tehnice generale, a unei educări tehnologice, specializarea îngustă limitând mobilitatea
profesională.
E. Planchard scrie, referitor la educaţia tehnologică, că ea urmăreşte formarea generală şi nu
are un conţinut formal , unic şi invariabil ale cărei noţiuni să se integreze într-un cadru rigid, definit
în prealabil. Educaţia tehnologică urmăreşte, mai înainte de orice, un raport nou , acel umanism
nou ‖ce constă într-un proces de gândire centrat pe tehnică şi dirijat spre înţelegerea marilor
principii , care explică descoperirile şi creaţiile ştiinţei; ea urmăreşte să dezvolte curiozitatea
intelectuală , înclinaţiile spre cercetarea generală ,, se străduieşte să provoace o atitudine de reacţie
faţă de mediul tehnic, să stimuleze spiritul pozitiv şi critic, să analizeze creativitatea‖.
Pentru sporirea eficienţei acţiunii educaţiei îndreptate spre promovarea gândirii tehnice şi
creativităţii tehnice este necesar a se lua în considerare următorii factori :
 să se îngăduie elevilor să-şi manifeste curiozitatea, nedumerirea, interesul pentru informaţia
recepţionată . Să li se permită să discute soluţiile.
 să se creeze o bună bază didactică pentru sprijinirea înţelegerii proceselor tehnice
 să existe o corelare strânsă între pregătirea teoretică de specialitate ţi activitatea practică.
178
 în predarea conţinuturilor disciplinelor tehnice să nu ignore şi minimalizeze noţiunile dobândite

la alte discipline sau la aceeaşi disciplină , intr-o etapă anterioară .
Se recomandă deci, o predare intra şi interdisciplinară. Problema interdisciplinarităţii a
preocupat filisofii şi pedagogii încă din cele mai vechi timpuri: sofiştii greci, Plinius, Comenius şi
Leibnitz, iar la noi Spiru Haret, Iosif Gabrea, G. Găvănescu şi, dintre numeroşii pedagogici ai
perioadei contemporane amintim pe G. Văideanu. În opinia acestuia, intredisciplinaritatea „implică
un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii şi între diferite abordări, ca şi
utilizarea unui limbaj comun permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic‖. Deşi
interdisciplinaritatea este un principiu care derivă din cercetarea ştiinţifică, putem identifica unele
modalităţi de implementare a acesteia şi la nivelul curriculum-ului şcolar. Acestea se pot realiza atât
la nivelul macroeducaţional (cel al proiectării şi elaborării curriculum-ului: planuri, programe,
manuale şcolare), cât şi la nivelul microeducaţional (cel al activităţilor de predare-învăţare-evaluare,
desfăşurate într-un cadru formal sau nonformal).
În înfăptuirea unui învăţământ modern, formativ, considerăm predarea – învăţarea
interdisciplinară o condiţie importantă. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de
învăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor, la formarea şi dezvoltarea
flexibilităţii gândirii, a capacităţii lor de a aplica cunoştinţele în practică; corelarea cunoştinţelor
fixează şi sistematizează mai bine cunoştinţele, o disciplină o ajută pe cealaltă sa fie mai bine
însuşită.
Promovarea interdisciplinarităţii constituie un element definitoriu al progresului cunoaşterii.
În lucrarea „Programe de învăţământ şi educaţie permanentă‖ autorul L.D. Hainault aprecia că: „Se
acordă mai multă importanţă omului care merge decât drumului pe care îl urmează. Astăzi
disciplinele sunt invadate de un gigantism care le înăbuşă, le abate de la rolul lor simplificator şi le
închide în impasul hiperspecializării. Inconvenienţele tot mai evidente ale compartimentării,
necesitatea din ce în ce mai manifestă a unor perspective globale şi contestarea unui devotament
faţă de obiect care face ca omul sa fie uitat, au dus treptat la conceperea şi la promovarea a ceea ce
s-a numit interdisciplinaritate‖.
Bibliografie:
1. Antonesei, L., Paideea. Fundamentele culturale ale educaţiei, Ed., Polirom, Iaşi, 1996..
2. Bontaş,I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994.
3. Cerghit, I., ― Etapele unei cercetări ştiinţifico-pedagogice” , în R.P., nr.2/1989.
4. Cucoş, C. (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Ed. Polirom, Iaşi, 1998.
5. Golu, P., Învăţare şi dezvoltare, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1990.
6. Ignat, C., Metodica predării obiectelor specifice meseriei, Editura Ceres, Bucureşti,1983.
7. Ionescu,M., Educaţia şi dinamica ei, Editura Tribuna Învăţământului, Bucureşti, 1998
8. Jinga, I., Negreţ, I., Învăţarea eficientă, Editura Editis, Bucureşti,1994.
179
PROIECT DE PROMOVARE A LECTURII

Prof. ROMAŞ SIMONA, Prof.CĂTĂU OFELIA, Şcoala Gimnazială Nr.25,Timişoara
CAEJ,NR.282/2023
Motivaţie: “Cei care nu cred în magie n-o vor descoperi niciodată”
(Roald Dahl)
A crede în povești, în magia creată de acƫiunea lor, în rolul și rostul personajelor dar și în
tablourile lumilor magice este o dorinƫă de prelungire a copilăriei fiecăruia…
Abilitatea de alegere a cărƫilor pentru citit, dorinƫa de evadare în lumea poveștilor, crearea
jurnalului de lectură sau formarea tabieturilor lecturării sunt câteva din necesităƫile tinerei generaƫii
pentru formarea unui stil de viaƫă în care cartea și povestea să contribuie la starea de bine a
copilului și viitorului adult ―agresat‖ de spaƫiul virtual.
Nevoia de împărtășire a bucuriei lecturii cu copii de vârste apropiate sau cu cei cu interese
comune vor fi ușor realizabile în cadrul activităƫilor propuse în cadrul proiectului. Întâlnirile cu
scriitori contemporani, cu librari sau bibliotecari, spaƫiile neconvenƫionale în care vom citi – ne
dorim să entuziasmeze pe tinerii cititori, să-i motiveze și să le ușureze alegerile, percepƫiile și să-i
ajute în formarea de principii sănătoase de viaƫă.
O bibliografie variată –literatură română și literatură universală- va aduce argumente

suficiente pentru compararea de stiluri scriitoricești, va împărtăși cutume, obiceiuri, tematici variate
și sub îndrumarea cadrelor didactice vor da posibilitatea copiilor de alegere și creare de preferinƫe
de lectură.
180
Modalitati de derulare:
 Activităƫi lunare (în cadrul orei de lectură);
 Evenimente tematice lunare;
 Întâlniri ocazionale;
Perioada de desfășurare: octombrie 2022 - iunie 2023
Locaƫia de desfășurare: În spațiile școlilor partenere;
La sediul instituƫiilor partenere;
În locaƫii neconvenƫionale.
Modalitate de participare: directă, indirectă (corespondență), online.
Organizatori: Simona Elena Romaș – Școala Gimnazială nr. 25, Timișoara
Ina Bulzan: pungutacupovesti.wordpress.ro
Patricia Lidia Popescu-Cevei – Asociaƫia Bastionul ArtLitTim
Instituții partenere: ISJ Timiș, Institutul Francez din România, Timișoara;, Librăria La
Două Bufniƫe; Librăria Cărturești;, Școli Gimnaziale din judeƫul Timiș și alte judeƫe din ƫară.
Grupul ţintă căruia i se adresează proiectul: elevi ai claselor I-IV din instituţiile de
învăţământ de stat și privat, dascălii care îi îndrumă, părinƫi
Obiectivul general /scopul:
Promovarea lecturii ca stil de viaƫă, imediat după cei 7 ani de-acasă.
Obiectivele specifice ale proiectului:
- Încurajarea şi stimularea interesului elevilor pentru lectură;
- Cultivarea lecturii de plăcere – alegerea bibliografiei;
- Formarea unor competenƫe prin care elevul să distingă singur ce şi când să citească;
- Încurajarea aptitudinilor de creaţie literară ale elevilor talentaţi;
- Întâlniri cu personalităţi ale culturii şi literaturii române contemporane;
- Stabilirea relaţiilor de prietenie între elevi.
Resurse:- umane - elevi și cadre didactice din ciclul primar, părinƫi;
- materiale – premii (cărƫi, semne de carte, tricouri); fișe de lectură/portofolii
Forme/ modalităƫi de evaluare:
• fotografii/expoziţii;
• portofolii realizate de fiecare elev participant la proiect;
• fişe de lectură;
Motivare/ premiere: semne de carte cu mesaje de încurajare a cititului, tricouri cu sloganul
proiectului, cărƫi, cupoane cu reduceri, mediatizare.
181
Descrierea activității:
În fiecare lună, elevii vor citi cartea propusă de cadrul didactic, la libera alegere a acestuia.
După lectură, elevii vor completa o fișă de lectură sau vor realiza un proiect colectiv în baza
cărții; se oferă un model exemplificativ.
Lunar, cadrul didactic va organiza un eveniment tematic ales din lista de activități sugerată
de proiect. Evenimentul poate fi realizat fizic sau online. Se ia în considerare și participarea la
evenimentele transmise online de organizatorii proiectului.
Cadrul didactic va trimite organizatorilor fotografii sau filmări din timpul desfășurării
evenimentului, care vor putea fi folosite, la nevoie, de către organizatori pentru justificarea
colaborării sau pentru promovarea pe pagina de Facebook a proiectului.
După finalizarea evenimentului, cadrul didactic va trimite pe adresa de email a proiectului
raportul activității completat și semnat (model atașat proiectului).
Condiţii contractuale:
- Programul activităţilor poate suferi modificări pe parcursul anului dacă este în interesul
unei mai bune funcţionări.
- Fiecare parte poate să vină cu completări sau modificări cu condiţia să anunţe la timp,
modificări ce vor fi introduse doar cu acordul organizatorilor și anunțate tuturor
participanților
- În organizarea şi desfăşurarea activităţilor va fi acceptată prezenţa părinţilor care doresc
să se implice.
- Evaluarea activităţilor se face periodic;
- Semnarea acordului de participare în acest proiect presupune participarea pe toată durata
acestuia. Renunțarea se face prin anunț oficial, cu acordul organizatorilor.
- Cei care intră în proiect pe parcursul derulării acestuia, ulterior lansării oficiale, vor
achita o sumă modică pentru multiplicarea materialelor necesare proiectului.
- Acordarea de diplome și adeverințe de participare se va face doar cadrelor didactice care
au îndeplinit toți pașii menționați în Descrierea activității și care au trimis dovezile
îndeplinirii acestora pe emailul proiectului înainte de data limită de încheiere a proiectului
182
Calendarul activităților
An şcolar 2022 -2023
Modalitate
Data Denumirea activităƫii Locaƫie Participanƫi de
raportare
03.11.  Lansarea proiectului „Citește după cei 7 Librărie Coordonatori Live
2022 ani de-acasă” Online Cadre didactice Online
noiembrie  Gătim povești – activitate Școli Elevii implicaƫi Foto
2022 în proiect Online
 "Copacul cu povești "de Georgiana
Popan – lansare de carte
 24 noiembrie – Ziua Recunoștinței, se
poate face un proiect inedit pe clasă,
borcanul recunoștinței, unde o dată pe
săptămână, la ora de dezvoltare personală,
se pune un bilețel cu motive de recunoștință
ale copiilor, care vor fi apoi citite la sfârșitul
anului școlar
decembrie  "Dar Motan" de Cristina Andone – Școli Elevii implicaƫi Foto
2022 lansare de carte în proiect Online
 Secret Santa cu cărți pe nevăzute
ianuarie  La mulți ani, România mică! – Unirea Școli Elevii implicaƫi Foto
2023 Principatelor Române în proiect Online
februarie  Prieteni întru povești – activitate de Liceul Iris Elevii implicaƫi Foto
2023 incluziune socială, alături de elevii cu Liceul în proiect Online
deficiențe de vedere și deficiențe de auz Pufan
Online
 16 februarie – Ziua Internațională a
Cititului Împreună
 19 februarie – Ziua lui Brâncuși
martie  Te iubesc, mama! – ACTIVITATE Școli Elevii implicaƫi Foto
2023 împreună cu mamele în proiect
 4 martie - Ziua cititului cu voce tare
 20 martie – Ziua povestitului
aprilie  Paștele în familie – activitate împreunăAcasă, în Elevii implicaƫi Foto
2023 cu familia, proiect vizual despre cum s-a familie în proiect Live
sărbătorit în familie (tradiții speciale, Școli Facebook
obiceiuri de familie, masa de Paști etc.)
 2 aprilie- Ziua Internațională a
Literaturii/cărții pentru copii. Se poate
celebra invitând un autor.
mai  Să descoperim Uniunea Europeană Școli Elevii implicaƫi Video
2023 prin povești – activitate colectivă pe clasă, în proiect
proiect video despre cum s-a desfășurat
activitatea
183
Exemple de activităţi în cadrul proiectului (realizate la clasa a IV-a A, Şcoala

Gimnazială Nr.25 Timişoara, prof. Ofelia Cătău):
I."GĂTIM POVEŞTI"
 Pasul 1:Citeşte!
a) Elevii aleg o carte/ poveste și citesc
b) Realizează "Harta poveștii" pe Jurnalul de lectură, care include și rețeta preparatului.
 Pasul 2 Găteşte!
a) Ajutat de membrii familiei pregătesc un preparat, de preferință cu un ingredient prezent în
poveste. De ex.: "Fabrica de ciocolată" de Roald Dahl, ingredient ciocolata/preparat baton de
ciocolata;"Sarea in bucate", ingredient sare/ preparat covrigi, etc.
b) Se fac fotografii în fiecare etapă parcursă:

citind cartea, gătirea preparatului, etc., care se
postează pe platforma/padlet pentru a fi
vizualizată şi votată de către ceilalţi colegi,
apoi se postează pe Facebook (cu acordul
părinţilor).
 Pasul 3 Dăruiești !
a) Realizarea de către elevi a INVITAŢIEI
pentru părinţi, la activitate extrașcolară
"Prezentarea cărţii/preparatului" pentru data de
29 noiembrie 2022;
b) Se aduce preparatul la școală, în porții
mici, pentru degustare.
c) Fiecare elev prezintă realizarile.
II."SECRET SANTA "(varianta) reprezintă o modalitate de a oferi un cadou unei persoane şi

de a primi, la rândul tău, ceva în schimb. Este o activitate care asigură mulţumirea tuturor
membrilor unei colectivităţi, precum este cea de la ȘCOALĂ.
 Pasul 1 a) Elevii cumpără sau aleg din biblioteca personală o carte, în valoare stabilită de
comun acord; b) Impachetează cartea în coală albă sau de aceeaşi culoare cu ceilalţi colegi!
 Pasul 2 Cartea împachetată se aduce la școală în săptămâna 12-16 decembrie 2022.
 Pasul 3 Marți, 20 decembrie 2022 se pun toate cărțile în sacul lui Moș Crăciun și fiecare elev
"Trage la sorţi" din sac o carte, pe care o va citi în vacanţa de iarnă "la gura sobei".
184
185
LUCRĂRI REALIZATE PRIN TEHNICA MODELAJULUI ÎN

PLASTILINĂ - ”BUCURIILE TOAMNEI”
Prof.. TEODORA PERENI, Școala Gimnazială Nr 16, .”Take. Ionescu”, Timişoara
1. SPARGEREA GHEȚII
Am vizionat imaginile din proiectul ‖Copăcelul‖(proiect de plantarea a unor puieți în
anotimpul toamna - activitate opțională în cadrul parteneriatului școală – familie.
2. ACTIVITATEA PROPRIU-ZISĂ
Elevii din clasa Pregătitoare au fost impresionați felul în care colegii lor, Sebastian Luca și
Iris, au realizat plantarea unui vișin și a unui alun. Acești elevi au schimbat impresii și păreri
privind bucuriile pe care le aduce toamna: plantarea, culegerea roadelor, începerea școlii, jocul în
parc, excursiile de familie.
A urmat secvența de explicare și demonstrare a procedeelor și tehnicilor de modelare în
plastilină, li s- a explicat ce pot să lucreze, cu exemple. Elevii au modelat în plastilină- pe planșete -
diferite fructe, roadele toamnei și alte elemente la libera alegere, ca stimulent al creativității( o
jucărie/ obiect preferat, cifre și litere învățate.) În timp ce elevii modelau, au fost audiate cântecele
despre anotimpul roadelor bogate. Au fost prezentate lucrările de către elevi.
3. ACTIVITATE ÎN COMPLETARE
Exerciții de numărare a obiectelor realizate și exerciții-joc de recunoaștere a culorilor folosite;
4. EXPOZIȚIA: ‖BUCURIILE TOAMNEI‖
Lecția s-a finalizat prin realizarea expoziției colective și Turul galeriei.
Elevii au reacționat pozitiv, și-au exprimat bucuria implicându-se în activitațile proiectelor
inițiate. Copiii au manifestat dorința să își spună părerea, să se implice, să compare, să asocieze, să
aplice și argumenteze, considerând că mai mult se joacă Au fost entuziasmați după ce și-au finalizat
lucrările, prezentându-le și realizând expoziția! Am oferit un feedback pozitiv, făcând aprecieri
186
asupra lucrărilor realizate, încurajând munca-n echipă/parteneriat, realizând expoziția și postând

produse obținute pe platforma educațională.
S-a realizat un Tur al galeriei, evidențiind plusurile fiecărei lucrări.I-am ajutat să-și prezinte
cu bucurie lucrările, stimulând învățarea activă, dezvoltarea unor relații de colaborare.
În final i-am felicitat pentru originalitate, colaborare și participare activă, pentru atingerea
obiectivelor propuse. Astfel au reușit prin eforturi proprii să-și dezvolte o multitudine de
competențe.
E-INVĂȚAREA- IMPACT IN FOLOSIREA UNUI MAIL ÎN TOATE

DOMENIILE
Prof.AVRAM ALEXANDRA,, Liceul Tehnologic "C-tin Bursan", Hunedoara
1.Afacerea și rolul ei in economia de piață

1.1. Scurtă incursiune în istoricul afacerilor și definirea noțiunii de afacere Originea
afacerilor se pierde in negura timpului. Acestea au avut o evoluție sinuoasă, cu perioade de glorie și
decădere. Cauza acestei evoluții o constituie modul in care ele au fost percepute de-a lungul
timpului. in continuare, prezentăm câteva repere mai importante din această evoluție.
Antichitate. în vechiul Regat babilonian afacerile erau în floare. Cu două milenii înainte de
Cristos a apărut Codul lui Hammurabi, care prevedea principiile de comportament și conduită ale
comercianților și vânzătorilor ambulanți. in Grecia antica, afacerile și indeosebi comerțul s-au
dezvoltat. Totu și, filozofii greci priveau comerțul cu dispreț. În Roma antică deși comerțul a fost
tolerat, nu era văzut nimic nobil in această activitate.
Evul mediu. Această perioadă este una de stagnare. Sistemul feudal și biserica catolică au
inhibat dezvoltarea economică. Doar în ultima parte Evului mediu s-a înregistrat o modificare
importanță, în special în orașele-republica italiene. Comerțul fiind considerat o activitate degradantă,
clerul, nobilii, militarii nu puteau face acte de comerț. Înschimb, negustorii nu aveau bani pentru a-
și desfășura normal activitatea lor. Soluția găsită a fast apariția farmei de asociere "societa en
comandita semplice" - societatea în comandita simplă, existența i astăzi în unele țări. în felul acesta,
se unea capitalul nobililor, militarilor și clerului cu priceperea negustorilor - oamenii fără de odihnă
- pentru a obține satisfacții ambele părți.
Capitalismul etic. Dezvoltarea urbanismului și comerțul de peste mări au schimbat
atitudinea față de afaceri în general și față de comerț în special. Un rol important în schimbarea
opticii despre afaceri a avut și religia.
187
Există două explicații interesante cu privire la modificările în valorile religiei și a atitudinii

acesteia față de afaceri. Werner Sombart arată că iudaismul a fost cel care a avut un rol esențial în
schimbarea acestei optici. Deoarece evreii nu puteau deține pământ în Europa și le era interzis să
desfășoare activități în anumite domenii, ei au fast impinși spre domeniul afacerilor. La acestea, se
adaugă și valorile iudaice: sobrietatea, economia și autocontrolul. Max Weber arată în lucrarea
Etică protestanții,Ji spiritul capitalistcă protestantismul a avut un rol fundamental în schimbarea
atitudinii față de afaceri și dezvoltarea spiritului antreprenorial. Martin Luther, întemeietorul
protestantismului german a pus accent pe rolul acțiunilor individuale, interpretarea Bibliei și
importanță muncii.Jean Calvin, fandatorul calvinismului, a subliniat valorile calvine: modestia,
cumpătarea și hamicia. Calvin a considerat că bogăția este un semn al grației divine, eafiind agreată
de Dumnezeu, dacă este obținută prin muncă.
Modificarea atitudinii față de afaceri are și explicații de natură economică. Apariția, în anul
1776, a cărții lui Adam Smith Avuția Națiunilor a fast esențială pentru fundamentarea teoretică și
dezvoltarea eticii capitaliste. Smith a pledat pentru libertatea economică - principiul laissez-fair-ului
- pe baza premisei că prin maximizarea interesului personal, fiecare individ va aduce beneficii și
avantaje pentru întreaga societate. "Mâna invizibilă" a pieței și concurență creată vor asigura
maximizarea beneficiilor sociale, intervenția statului fiind considerată negativă. El a argumentat că
piața liberă este un mecanism ingenios, care este reglementat de cerere și oferta. Mâna invizibilă de
astăzi este competiția, care aduce prețuri mai mici, serviciimai bune, calitate superioara și o mai
mare varietate de bunuri și servicii. Tocmai de aceea Adam Smith a fost considerat "parintele
economiei".
Un alt moment important în schimbarea atitudinii față de afaceri a fost
apariția darwinismului social. în anul 1858, Charles Darwin a scris cartea Originea speciilor, prin
care explică evoluția organismelor biologice de la formele inferioare de viață la cele superioare.
Esența acestei teorii evoluționiste este că cel mai bine adaptat supravietuiește. Acest concept s-a
extins și la societate în general, darwinismul social reliefând faptul că oamenii cei mai capabili și
mai dotați se vor ridică în vârful ierarhiei sociale și aceasta este ordinea naturală a lucrurilor (homo
homini lupus).
Darwinismul social a întărit etica protestantă și conceptul laissez-fair-ului a lui Adam Smith.
în acest fel, darwinismul social a prevăzut baza ideologică a omului de afaceri din ultima perioadă a
secolului al XIX-lea.
Perioada contemporană. în perioada contemporană afacerile au luat o amploare fără
precedent. Progresele realizate în tehnologie și comunicații reduc distanțele și timpul. Consecința o
188
constituie globalizarea piețelor, în condițiile menținerii specificului local. Chiar și micile firme se
implică în afaceri internaționale. Intenaționalizarea nu mai este un apanaj doar al marilor corporații.
În întreaga lume, o importantă din ce în ce mai mare o prezintă noile programe
legate de afaceri, ceea ce presupune a organiza și a conduce oamenii, a dezvolta activitatea
comercială printr-un plan de acțiune structurală și a mobiliza întreaga echipă pentru a reuși în
acțiunile întreprinse.
Pentru a aborda eficient întreaga problematică a afacerilor este necesar să lămurim
conținutul noțional al afacerii. În acest sens, relevăm faptul că dicționarele apărute în țară noastră
dau o accepțiunetotal falsă noțiunii de afacere. Astfel, definind afacerea ca ,,tranzacție financiară,
comercială sau industrială bazată de obicei pe speculă sau speculații", unele surse bibliografice
au ,,reușit" să creeze o imagine defavorabilă asupra conținutului activităților implicate în derularea
afacerilor, imagine accentuată de semnificația total negativă a ceea ce, îndeosebi la începutul anilor
"90, multe persoane desemnează prin noțiunea de ,,afacerist".
În alte țări noțiunea de afacere este prezentată astfel:
1) Dicționarele ,,Larousse" din Franța definesc afacerea ca : ,,tot ce constituie obiectul unei
ocupații și privește interesul cuiva (întreprinzător): activități comerciale, industriale, financiare,
etc." sau, suplimentar față de accepțiunea precedentă, că ,,un lucru cu urmări financiare"
2) în Marea Britanie, unul dintre cele mai reputate dicționare definește afacerea ca "un lucru
ce trebuie făcut, pentru a câștiga bani."
3) în S.U.A. se apreciază afacerea ca ,,fiind o tranzacție cu finalitate financiară", deci o
accepțiune foarte apropiată de cea a dicționarelor ,,Larousse".
Putem, deci, concluziona că afacerea reprezintă orice inițiativa a unui întreprinzător,
concretizată într-o relație contractuală și având o finalitate economico-financiară precizată,
corespunzătoare unui anumit scop.
Un lucru extrem de important îi reprezintă faptul că, în urmă derulării unei afaceri, nu
trebuie să existe un ,,învingător" și un ,,învins", ambele părți fiind necesare și în avantaj financiar
față de momentul premergător respectivei acțiuni întreprinse.
În general, se apreciază ca etapele parcurse in derularea unei afaceri pot fi sintetizate astfel:
1.prospectarea,respectiv,,detectarea"unei afaceri, adică a unui client și a nevoilor pe care le are;
2.studiul, constând în ,,consultarea" clientului, În vederea pregatirii ofertei capabile sa raspundă
solicitarilor acestuia;
3.negocierea, respectiv ,,ajustarea" doleantelor și intereselor ambelor pagini contractante, in scopul
de a ajunge la o înțelegere (,,promisiune") acceptată de acestea;
189
4.realizarea, ceea ce presupune ca, în urma comenzii formulate de client, furnizorul de produse
i/sau servicii sa angajeze și să utilizeze toate mijloacele disponibile pentru a ajunge la rezultatele
prevăzute in contractul încheiat.
5.finalitatea (urmarea), respectiv momentele receptiei și ulterioare acesteia, cand se soluționează
eventualele deficiente și/sau ambele paqini se pregatesc pentru realizarea de noi contracte de afaceri.
1.1.1 Rolul afacerilorși al omului de afaceri în economia de piață
Deși noțiunea ,,economie de piață" este vehiculată până la banalizare, nu putem să nu
acceptăm faptul că ea semnifică o realitate obiectivă a lumii contemporane, o realitate de
neconceput :fără existența i derularea afacerilor, a unor activități cu finalitate practică. Acest aspect
trebuie să constituie i motivația acțiunilor întreprinse de viitorii oameni de afaceri, dorința de a reuși,
voință de a căștiga, mai ales în condițiile în care viață, îndeosebi cea economică, devine o lupta din
ce în ce mai dură. în fapt, apreciem că nu gre im afirmând că în afaceri nu este loc pentru
sentimente și că nu pot avea că tig de cauza decât cei bine și foarte bine pregătiți pentru a înfrunta
direct, cu curaj și tenacitate domeniul atât de pragmatic al lumii afacerilor.
În aceste condiții, se poate aprecia că omul de afaceri:
- constituie animatorul unei echipe, fiind posesor al unei înalte capacități de delegare;
- este necesar să aibă un putemic spirit întreprinzător, să ție să ia decizii (uneori, într- un termen
foarte scurt), apreciind și evaluând riscurile implicate și acceptându-le;
- devine, în multe situații, purtător de cuvânt al conducătorilor unității economice, fapt ce implică
necesitatea existenței nu numai a unei depline disponibilități comunicative, ci și a corelării perfecte
a acțiunilor întreprinse în comun;
- poate avea, rol de intermediar în derularea unor afaceri, fapt ce impune că țigarea credibilității
clienților săi în ambele ipostaze ale acestora: furnizor și beneficiar de produse și/sau servicii;
Rolurile pe care le poate avea omul de afaceri în condițiile manifestării mecanismelor
specifice economiei de tip liber impun formarea și (auto-) modelarea continuă a comportamentului
sau și, în marea majoritate a cazurilor, autoperfectionarea pregătirii psiho socio-profesionale. De
regulă, oamenii de afaceri sunt diplomați, dar nu și în puține situații numai autodidacti (a a-
numiții,,formați în casă").Iar lansarea în afaceri se face de la vârstă de 23-25 ani,chiar mai devreme.
1.2 Identificarea ideilor de afaceri
Pentru a reuși in afaceri este necesară identificarea unei idei viabile, la momentul oportun și
pentru o piață adecvată. In acest capitol sunt prezentate principalele surse de idei de afaceri pe care
le are la dispoziție potențialul intreprinzător.
Există o mare varietate de surse de idei de afaceri. Intreprinzătorul va trebui sa determine
care dintre aceste idei are unpotenția lcomercial suficient pentru a deveni nucleul noii afaceri.
190
Există două mari categorii de surse de idei noi de afaceri: tendințele macroeconomice de
evolutie șiconjunctură microeconomică.
1.2.1 Tendințele macroeconomice de evoluție.Numeroase idei de afaceri se pot desprinde
din evaluarea tendințele macroeconomice de evoluție.Cele mai importante tendințe sunt cele
demografice, sociale, tehnologice și de afaceri.
a. Tendințele demografice. Demografia studiază caracteristicile populației. Din punct de
vedere al oportunitațilorde afaceri,un interes deosebit il reprezintă studiul segmentelor populației,
adică al diferitelor categorii de populație,după varstă, sex, educație etc. Cel mai semnificativ criteriu
de segmentare in inișierea afacerilor îl reprezintă vărsta.Două categorii de vârstă sunt mai
semnificative in România: tinerii intre 20-30 de ani , foarte numeroși, care își schimbă preferințele
in mod frecvent, creând mereu oportunitati de afaceri și batrânii, a caror număr a crescut și el.
b. Tendințele sociale. Dintre tendințele sociale dincare pot rezulta oportunități
de afaceri mai importante sunt modificarea structurii familiei, modificarea preferințelor religioase,
schimbarea modelelor de coabitare datorită SIDA, creșterea interesului pentru mediul înconjurător.
În ultimul timp se pune un accent deosebit pe respectarea, reluarea i preluarea unor tradiții și
obiceiuri, cum ar fi Paştele, Crăciunul, Anul Nou, Marțişor, Ziua Îndrăgostiților, Halloween , etc.,
evenimente sociale care pot furniza suficiente idei de afaceri producătorilor, comercianților și
prestatorilor de servicii.
c.Tendințele tehnologice. Cele mai notabile tendințe tehnologice se referă la folosirea
calculatoarelor și în special la miniaturizarea acestora. Faxurile, scanerele, poșta electronică nu erau
cunoscute foarte bine cu câțiva ani în urmă. Cuptoarele cu microunde tind să schimbe modul de a
găti. Modalitățile de înregistrare a muzicii s-au schimbat de două ori în ultimii 20 de ani. Compact
discurile au o tendința de creștere, în raport cu casetele. Videocasetele au schimbat mult industria
cinematografiei. Telefonia mobilă a devenit o adevărată modă. Automatele de cafea, capucino, ceai,
ciocolată fierbinte, țigări etc. devin o necesitate reală.
d.Tendințele în afaceri. Una dintre tendințele mai recente în afaceri este colaborareamarilor
firme cu întreprinderile mici și mijlocii pentru realizarea unor produse sau prestarea de servicii.
O altă tendință o constituie creșterea importanței sectorului serviciilor.
Criză transportului în comun și a celui interurban oferă prilejul întreprinzătorilor de a înfiinţa curse
particulare de transport urban şi interurban. Creşterea ponderii firmelor mici și mijlocii creează
posibilitatea infiinţării de firme de consultantă specializate in domeniul liberei initiative.
2.Conjuctura microeconomică. Numeroase surse de idei de afaceri apar și la nivel
microeconomic. Activitatea anterioară a intreprinzatorului potențial, precum și alte aspecte legate
de micromediu sunt surse viabile de idei de afaceri. Iată câteva dintre acestea.
191
a.Experiența precedentă în muncă. Cele mai multe idei de afaceri provin din experiența
dobândită anterior de întreprinzători. Cercetările arata că în tehnologia de vârf 85% din produsele
noilor firme sunt similare cu ale firmelor în care au lucrat întreprinzătorii. Experiența anterioară este
considerată un adevărat "blockstarter" pentru întreprinzător, deoarece ea reprezintă punctul de
plecare în afaceri al întreprinzătorului. Experiența anterioară este cea mai obișnuită sursă de idei de
noi afaceri pentru că întreprinzătorul s-a format în acel domeniu, a devenit competent pentru a
concura cu alte firme. Concurenta l-a făcut să cunoască mai bine produsul sau serviciul și
neajunsurile acestuia. El cunoaște deja fumizorii, clienții și modul de operare a afacerii.
Experiența anterioara poate constitui nu numai un mediu care încurajează înființarea unei
afaceri, dar care face și posibil acest lucru, prin finanțarea noii firme. În alte situații firma
precedentă nu este interesată de noul produs al întreprinzătorului sau nu cunoaște intențiile acestuia,
care își menține locul de munca până când noua afacere poate fi lansată. O situație extrema este
aceea în care prin disponibilizare întreprinzătorul folosește experiența anterioară pentru a intra în
afaceri pe cont propriu.
b.Hobiuri și vocații. Transformrea unei pasiuni într-o afacere este o altemativa de afaceri
demnă de luat în considerare. În acest caz, cu siguranță, întreprinzătorul vă face un lucru cu pasiune
i pe care îl cunoaș te foarte bine. Se considera însă că asemenea afaceri nu au întotdeauna succes.
Ele se limitează la produse care pot fi ușor finanțate și realizate de o singură persoană. Cele mai
multe dintre aceste produse sunt realizate cu migala, pentru scopul personal al inventatorului, care
se gande te ulterior că și alții vor avea aceleași preferințe că și el i vă putea începe astfel o afacere.
Această gândire egocentrista poate duce însă la eșec. De aceea, este indicat că întreprinzătorul să
studieze mai întăi piața și apoi să transforme hobiul în afacere. Eventual, poate realiza câteva
prototipuri pe care să le verifice prin teste de piață limitate, pentru a nu fi prea costisitoare. Oricum,
întreprinzătorul nu va avea de pierdut. Dacă produsul nu va fi cerut de piață, el vă fi realizat în
continuare pentru propria placere a celui ce s-a inventat. Producerea dulcețurilor, peltelelor,
siropurilor, compoturilor, marmeladei, conservarea legumelor și zarzavaturilor prin murare,
saramurare sau oțet, producerea unor alimente marinate, afumate sau băuturi speciale sunt exemple
de oportunități din această categorie.
c. Contacte sociale. Relațiile sociale joacă, de regula, un rol deosebit de important în
înființarea de noi firme. Uneori ele au. chiar funcția de generarea a unor noi idei de afaceri. De cele
mai multe ori contactele sociale se dezvoltă din relațiile de serviciu. Astfel, clienții pot fumiza idei
foarte valoroase privind introducerea unui nou produs sau serviciu. Distribuitorii pot oferi
informații utile privind calitățile și defectele produselor și îmbunătățirile ce pot fi aduse. Prin
analizarea atenta a produselor oferite de concurenți se poate ajunge la o idee de produs mai
192
performanta. Participarea la târguri și expoziții oferă un excelent prilej de a culege informații despre
clienți, de a discuta cu distribuitorii, de a vedea tendințele pieței și de identificare a unor produse
potențiale pentru nouă afacere. Idei viabile de afaceri pot fi obținute și din alte contacte speciale.
Prietenii, rudele, cunoștințele au de multe ori idei valoroase pe care nu doresc sau nu pot să le
materializeze și le oferă bucuroși celor interesați.
d. Constatări personale. Uneori observarea directă a unei nevoi de cu zi poatedeveni o
sursă de inspirație pentru un produs sau serviciu de succes. Lui King C. Gillete, de exemplu, i-a
venit ideea aparatului de bărbierit cu senzori barbierindu-se. Desigur, multe alte persoane ar fi
putut-o face înainte. În această acțiune însă primul pas îi constituie recunoașterea nevoii și după
aceea găsirea unei soluții. Tot prin constatări personale se pot observa și nevoile altor persoane,
indiferent daca sunt sau nu con tiente de acest lucru. Afacerile concurenților ne pot furniza idei
privind viabilitatea activităților pe care aceștia le desfășoară. Știrile zilnice și chiar zvonurile pot
sugera unele tendințe în afaceri. Inspirația și flerul întreprinzătorului pot juca un rol important în
această privință.
e.Cercetări proprii deliberate. Deși în mod normal întreprinzătorul ar trebui să caute
sistematic idei noi, realitatea arată că ideile de afaceri apar mai frecvent cu totul întâmplător. Totuși,
procesul în sine de căutare persistentă a ideilor poate duce la apariția de idei noi. Studiile de
creativitate arata că descoperirile apar în cele mai neașteptate momente, însă numai după ce
persoana respectivă a depus un efort stăruitor, uneori descurajant pentru găsirea răspunsului la
problemă.
f.Cercetarea deliberată presupune studiul cărților, revistelor de specialitate, lecturarea
ziarelor și a publicațiilor comerciale din domeniul respectiv de activitate. Revistele Idei de afaceri și
Revista IMM sunt de un real folos în acest sens. Paginile aurii oferă informații utile despre natura
afacerilor din zonă.
Idei noi se pot obține și prin folosirea metodei brainstormingului. În felul acesta pot fi generate idei
după idei, :fară a le considera nefezabile. Brainstormingul "deschide mintea" , :fară a face judecați
de valoare. .
g.Instituții de cercetare. Numeroase institutedecercetareș iuniversitățirealizează cercetari in
cele mai diverse domenii. Intreprinzatorul poate cumpăra patentulunei invenții. De asemenea, el
poate să se familiarizeze mai întâi cu domeniul respectiv,pentru a constata dacă apar idei viabile de
afaceriiapoi sa participe in cadrulunei astfeldestructuridecercetare.
h.Internet.Prin Internet se pot obține alte surse valoroase de idei de afaceri. Câteva din
opțiunile posibile pot fi găsite în site-ul "Galaxy, Business and Comerce ". Altă sursă se gasește la
site-ul "Entrepreneurs on the Web". Pe Yahoo se gasete situl "Business and Economy: Small
193
Business Information", care oferă conexiuni utile privind ideile de afaceri, precum "Best Business
to Start", "Entrepreneur Guide", "Entrepreneur Resource Center" și "WomenBiz". Se poate, desigur,
folosi și un cuvânt cheie sau un domeniu de cercetare pentru a căuta pe Web informații privind zona
de interes anume.
1.2.2 Criterii de evaluare a oportunităților
Pentru ca oportunitățile sa devină afaceri viabile, ele trebuie să indeplinească anumite
criterii. Acestea pot fi uneori foarte personale, cum ar fi amplasarea strictă intr-o zonă geografică
prestabilită sau realizarea unui produs specific. Realitatea însă nu este de regulă așa de simplăși
trebuie luate in considerare o serie de criterii generale de evaluare. Printre cele mai importante sunt:
durata de viață, mărimea pieței, protecția față de concurenți, investiția cerută, gradul de risc.a.
Durata de viață b.Mărimea pieței c.Protectia fata de concurență d. lnvestitia cerută.e.Gradul de
risc.f.Originalitatea. g. Câştiguri acceptabile.
O oportunitate trebuie să asigure un că tig acceptabil, pentru a se justifica asumarea riscului
antreprenorial. Desigur, termenul "acceptabil" este o noțiune relativă i depinde de volumul
capitalului investit, timpul necesar pentru recuperarea investiției, gradul de risc asumat și
altemativele existente. Oportunitățile care presupun un capital substanțial, o durată mare de
recuperare a investițiilor și un grad de risc ridicat nu vot putea fi luate în considerare, deși ar
putea aduce venituri considerabile în timp.
De asemenea, un căștig este considerat acceptabil numai dacă se ia în considerare și
costul de oportunitate, care variază de la o persoană la alta. Ceea ce poate fi considerat atractiv
și viabil pentru o persoana poate fi total nerealist pentru alta, datorită disponibilității altor
alternative mai atractive.
1.2.3 Erori în evaluarea oportunităților de afaceri
Etapa transformării unei idei în oportunitate poate fi elementul crucial în înțelegerea
dezvoltării viitoarei afaceri. De aceea, întreprinzătorul trebuie să evite următoarele greşeli care se
pot face în procesul evaluării oportunităților.
a.Subiectivismul. b.Cercetarea superficială a pieței. c.Neînţelegerea corespunzătoare a
cerințelor tehnice. d.Estimări financiare optimiste. e.lgnorarea aspectelor legale.
Orice afacere trebuie să se supună multor restricții legale. Normele de protecție a securității
muncii sunt unele dintre ele. De asemenea, produsele trebuie în aşa fel realizate sau comercializate
încât să nu încalce cerințele.
194
PROVOCARILE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ONLINE

Prof. MOCAN-DRĂGOESCU MIRELA, Colegiul Tehnic “E. Ungureanu”, Timişoara,
Liceul de arta “Ion Vidu”, Timişoara
Dacă vorbim despre educaţie în sensul de efect al activităţilor desfăşurate în vederea

formării oamenilor conform unui model propus de societate,trebuie evidenţiat caracterul prospectiv
al acesteia.Trebuie să se cerceteze direcţiile de dezvoltare a conţinutului educaţiei şi metodologia
acestuia, grupul prioritar de profesiuni în perspectivă, diversificarea educaţiei în acord cu sistemul
de însuşiri şi trăsături ale omului ş.a. , în concordanţă cu tot ceea ce presupune evolutie intr-o
societate. Mai ales în contextul socio-economic postpandemic actual , când criza economică scoate
la iveală necesitatea competenţei profesionale, e important să căutam repere viabile pentru profilul
uman şi constiinţa profesională care să se reflecte în capacitatea oamenilor de a avea şi a-şi menţine
o poziţie în ierarhia profesională şi implicit în societate, ceea ce obişnuim să numim carieră.
Se vorbeşte în acest context despre o societate a educaţiei permanente în care fiecare
învaţă pentru sine şi participă la educarea altora, e beneficiar , dar şi sursă de informare pentru alţii ,
iar acest lucru necesită comunicare. Disciplinele şcolare pot constitui, prin conţinutul lor , un
suport pentru a stabili o interacţiune psiho- socială între profesor şi elevi , elevi –elevi, dar şi un
cadru propice pentru conturarea profilului viitorului cetăţean. Cei din jur sunt doar exemple şi
sprijin in problemele care-i frământă pe elevii zilelor noastre.
Noi, dascălii , trebuie să le fim elevilor şi exemple şi buni sfătuitori, iar acţiunile noastre
legate de procesul didactic nu trebuie să adâncească diferența de mentalitate dintre
generații .Uneori avem concurenţa modelelor din emisiunile TV, de pe internet, sau chiar din
familie atunci când încercăm să influenţăm caracterul, astfel încât să existe şi un raport proporţional
între rezultatele muncii noastre la clasă (recunoaştere şi respect) şi măsura eforturilor depuse.
Amprenta propriului nostru profil uman asupra tinerilor pe care îi formăm se poate
evidenţia şi prin modul de abordare a unei ore de dirigenţie . Spre exemplu, « Meseria –brăţară de
aur » poate fi titlul unei lecţii de orientare profesională în care se poate încerca o paralelă între ce
semnifică cunoaşterea unei meserii – competenţa profesională ce îţi dă o siguranţă financiară,
distincţie, putere, sănătate şi, nu in ultimul rând, plăcere, cu - brăţară de aur –accesoriu vestimentar
care, de asemenea, îţi poate oferi siguranţă financiară(se pot amaneta la nevoie) distincţie, putere
(cotat pe piaţa valutară), sănătate şi, de asemenea, plăcere (mai ales pentru doamne !)
O altă temă care se abordează în orele de dirigenţie/consiliere este şi orientarea profesională.
Derularea proiectelor educaţionale, de colaborare în parteneriat: local, naţional, internaţional, este o
nouă abordare a educaţiei. Se obţine o satisfacţie profesională dar şi personală, oferită de o
195
schimbare reală în cadrul dezvoltării profesionale a cadrelor didactice, întărind sentimentul de

apartenență la o comunitate profesională
―Şcolile să fie nimic altceva, decât ateliere pline de activitate. Numai astfel vor putea să
probeze toţi, în propria lor practică, adevărul că: învăţând pe alţii ne învăţăm pe noi înşine”,
afirma candva Jan Amos Comenius Aș veni în completarea acestui citat cu exemplu experientei
traite de majoritatea dascălilor care s-au initiat in predarea la distanță, online prin intermediul
diverselor platforme educaționale Geogebra, Classroom, etc. Toti am fost intr-un anume moment
învațăcei, fie elevi, fie dascăli.
Parteneriatul educaţional tinde să devină un concept central pentru abordarea de tip
curricular flexibilă şi deschisă a problemelor educative. În abordarea curriculară a educaţiei se
identifică nevoia cunoaşterii, respectării şi valorizării diversităţii. Este vorba de o diversitate care
presupune unicitatea fiecărei fiinţe umane şi multiculturalitatea. Amprenta culturală este importantă
pentru că determină bogăţia diversităţii la nivelul grupului social. Prin programele Erasmus
proiectele educationale prind contur si dimensiune internațională
Consider destul de important rolul profesorului si al agentilor economici care se implica in
formarea viitorilor potenţiali angajaţi prin derularea proiectului la nivel naţional : ―Invăţământul
dual‖.Pe lângă facilităţile financiare (bursa din partea angajatorului) mai trebuie menţionată
asistenţa elevilor practicanţi de către personalul calificat de la locul practicii şi certificarea elevilor
la finalul ciclului şcolar. E o schimbare care creşte calitatea invățământului profesional, prin
ajutorul financiar acordat elevilor in prag de abandon școlar datorat unui nivel de trai mai precar ,
dar și prin asigurarea unui suport teoretic în pregătirea elevilor sub indrumarea unui tutore din
partea partenerului economic, factori decisivi in asigurarea unei forte de muncă mai bine calificată
.Se oferă certificate de calificare personalizată aș putea spune, recunoscute international , in cadrul
aceluiaș lanț de magazine/hoteluri pentru calificarea in domeniul comercial, respectiv turistic,
precum şi alte domenii de activitate.
Desfăşurând activități practice specifice domeniului în care se specializează, elevii pot
constientiza mult mai ușor dacă alegerea făcută este corectă, compatibilă cu posibilitătile lor starea
de sănătate, placere, responsabilitate, disciplină, etc.În acest fel își pot stabili priorități legate de
continuarea studiilor si cariera profesională. Şi nu în ultimul rând, aș menționa că in acest context se
dezvoltă mai repede abilități de comunicare , necesare in dezvoltarea personală și o bună integrare
in colectivitate. De asemenea, exista platforme educationale care pun la dispozitie materiale
auxiliare legate de particularitatile integrarii pe piata muncii. Un astfel de exemplu este site-ul:
www.jobsproject.ro, un proiect in cadrul căruia se urmareste orientarea profesională –instruire în
întreprinderi şi şcoli, bazat pe învăţarea centrată pe elev şi metode active prin care acesta să fie uşor
196
integrat pe piaţa muncii. Astfel, aș îndrăzni să zic in loc de epilog , ca noi dascălii le insuflăm
acestor elevi ce văd in propria lor școlarizare o șansa la viață, putin curaj să viseze la un trai decent ,
bazat pe valori morale si la proiectele lor, dincolo de zidurile unei instituţii în care se face
educaţie. Aceste câteva practici profesionale, pe care le-am abordat în cariera mea didactică şi
prezentat în acest context, sper să fie un mod eficient de a completa teoriile din literatura de
specialitate cu experienţa de la catedră, în vederea integrării învăţământului românesc în cel care se
contureaza la nivel european.
Bibliografie :
1. www.jobsproject.ro,
2. Acad.Solomon Marcus, Discursul de la Univ. de Vest , Timisoara , 7mai 2008 ;
3. Vintilescu D., Motivatia invatarii scolare , curs ;
EDUCAŢIA ECONOMICĂ ÎN ŞCOALA PRIMARĂ,

CONCEPT MODERN ÎN INSTRUIREA ELEVILOR ŞI
PREGǍTIREA LOR PENTRU VIAŢǍ
Prof. înv. primar. CUC RODICA-MIRELA, Prof.înv. primar PETREANU CAMELIA
Şcoala Gimnazialǎ Nr. 25, Timişoara
Economia este o ştiinţă care îşi face simţită prezenţa în viaţa sociala, ca urmare, şi în viaţa
noastră personala. La fel ca şi celelalte ştiinţe sociale care studiază comportamentul uman,
economia face acest lucru în modul său specific. Mai exact, ea studiază între altele, modul în care
indivizii iau decizii în diverse situaţii.
Obiectul fundamental al predarii-învăţării ştiinţelor sociale este de a-i pregǎti pe elevi să
devină cetăţeni activi, cu comportamente raţionale şi umaniste şi asta pentru că pe parcursul vieţii ei
se vor confrunta cu o diversitate de probleme economice: şomaj, inflatie, impozite, poluare,
asistenţă socială. Ei vor fi producǎtorii, consumatorii, angajatorii, angajatii si guvernanţii de mâine.
Educaţia economică îi formează pe elevi ca viitori cetăţeni responsabili, dezvoltă abilităţile
analitice şi contribuie la formarea capacităţii de a lua decizii raţionale în situaţii problematice din
lumea reală. Clasele primare reprezintă nivelul cel mai potrivit pentru a începe educaţia economică,
de a se forma deprinderi practice şi de a familiariza elevii cu conceptele microeconomice necesare
în confruntarea cu viaţa socială şi economică.
Prin activităţi practice, în cadrul educaţiei economice, elevii învaţă să facă alegeri corecte,
ţinând cont de raritatea resurselor şi asta pentru că unii dintre ei cred că pot avea totul deoarece
primesc gratuit de la părinţi sau din partea statului. Vor afla însă că resursele sunt limitate, iar
oamenii nu pot avea toate bunurile şi serviciile pe care le doresc, de aceea, ei trebuie să aleagă unele
197
lucruri si să renunţe la altele. Vor afla de asemenea ce este piaţa,schimbul, barterul, banii si rolul lor,
vânzătorii, cumpărătorii, cerere, ofertă.
Simulând în cadrul orelor de educaţie economică:piaţa, barterul, activitatea de productie,
expozitie cu vânzare a bunurilor produse, elevii vor înţelege şi diferenţia tipurile de piaţă, vor
identifica producătorii, consumatorii, bunurile, serviciile, concurenţa.
De asemenea vor sesiza în aceste activităţi practice că munca este o resursă folosită pentru
producerea de bunuri şi servicii în schimbul unui salariu. Elevii vor învăţa că prin continuarea
studiilor şi ridicarea nivelului de pregătire, vor avea şanse mai mari de a-şi menţine sau majora
veniturile.
Nu în ultimul rând educaţia economică aduce în prim plan rolul statului care compensează
limitele sistemului de piaţă, apără dreptul de proprietate, ia măsurile de protecţia mediului,dezvoltă
la elevi capacitatea de a face distincţie între bunuri şi servicii publice sau private.
Iată un exemplu de activitate din cadrul curriculumului de educaţie economică în şcoala
primară: lectia cu tema ―Producǎtori şi consumatori‖.
Obiectul: Opţional: Educaţie economică
Subiectul: Producǎtorii şi consumatorii O fi munca grea, dar şi cozonacul este dulce
Tipul lecţiei: consolidare de cunoştinţe
Scopul lecţiei: Dezvoltarea capacităţii de a utiliza informaţiile dobândite, pentru a identifica
situaţii în care oamenii acţioneazǎ în calitate de producǎtori sau consumatori.
Metode şi procedee:conversaţia,explicaţia, exerciţiul , jocul didactic, învăţarea prin
descoperire, brainstormingul
Bibliografie:
 CURRICULUM DE EDUCAŢIE ECONOMICĂ PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR, ediţia a II-a
revizuită şi adăugită sub egida C.R.E.E., cu finanţarea M. Ed. C. şi N.C.E.E. din S.U.A. - 2005
 CELE MAI BUNE LECŢII DE ECONOMIE, ediţia 2004, C.R.E.E. şi N.C.E.E.
 MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR DIDACTICE, M. Dragomir, Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002
DESCRIEREA LECŢIEI: În aceastǎ lecţie, elevii citesc povestea „Gǎinuşa roşie‖ şi
identificǎ activitǎţile pe care le desfǎşoarǎ o persoanǎ în calitate de producǎtor sau
consumator.Apoi identificǎ situaţii în care membrii comunitǎţii acţioneazǎ în calitate de
producǎtori sau consumatori.
CONCEPTE
Consumatori Producǎtori Bunuri Servicii
STANDARDE DE CONŢINUT
1. Raritatea 2. Concurenţa
OBIECTIVE Elevii vor:

1. defini consumatorii drept persoane care folosesc un bun sau un serviciu;
2. da exemple de consumatori;
3. defini producǎtoriidrept persoane care produc un bun sau un serviciu;
198
4. da exemple de producǎtori;
5. identifica bunuri şi servicii.
6. produce un bun necesar proiectului „Primǎvara‖.
TIMPUL NECESAR: 1 oră
MATERIALE
 Grila de cuvinte încrucişate (marker, coala alba)
 FIŞA DE LUCRU NR. 1: „Gǎinuşa roşie”-poveste nouǎ (un exemplar /fiecare elev);
 FIŞA DE LUCRU NR. 2: „Evaluare” (un exemplar pentru fiecare elev);
 Hârtie coloratǎ, hârtie creponatǎ, glasatǎ, foarfecǎ, lipici.
PROCEDEE
1. Completaţi cu ajutorul elevilor un rebus aplicat pe un poster sau scris pe tablă. Constataţi
că pe verticală s-a format cuvântul „RESURSE‖.
2. Anunţaţi elevii că astăzi vor învăţa ce sunt producǎtorii şi consumatorii, vor identifica
bunuri şi servicii produse cu ajutorul unor resurse.
3. Întrbaţi elevii dacǎ îşi amintesc povestea „Gǎinuşa roşie ‖, reamintiţi
conţinutul,identificând în aceastǎ situaţie: producǎtorul, bunul produs, consumatorul, bunul
consumat, apoi apreciaţi comportamentul pisicii, şoarecelui şi cǎţelului.
Distribuiţi FIŞA DE LUCRU NR. 1:‖ Gǎinuşa roşie”-poveste nouǎ (un exemplar pentru
fiecare elev);‖Citiţi povestea cu voce tare si cereţi elevilor să identifice producǎtorii, bunul produs,
consumatorii, bunul consumat şi evidenţiaţi avantajele muncii în echipǎ.
4. Distribuiţi FIŞA DE LUCRU NR. 2: „Evaluare‖. Explicaţi elevilor că vor rǎspunde la
câteva întrebǎri.
5. Precizaţi elevilor că în viaţa de zi cu zi, se pot vedea multe exemple de producǎtori şi
consumatori, iar în povestea cititǎ animalele au fost atât producǎtori, cât şi consumatori.
Cereţi elevilor sǎ dea şi ei alte exemple de producǎtori şi consumatori.
6.Anunţaţi elevii, cǎ astǎzi şi ei vor fi producǎtori: vor face un tablou care reprezintǎ pomi
înfloriţi, pentru proiectul „Primǎvara‖- vor pregǎti materialele necesare(hârtie, foarfecǎ, lipici), cel
mai reuşit, va fi postat pe panoul din clasǎ.(se va lucra pe grupe) În timp ce lucreazǎ, vor intona
cântecul „Primǎvara‖.
7.Se vor introduce conceptele de „raritate‖(nu este loc pe panou decât de un tablou) şi
„concurenţǎ‖(se vor strǎdui sǎ facǎ foarte frumos tabloul pentru ca sǎ fie ales).
8.Elevii vor aprecia lucrǎrile colegilor cu corectitudine, ţinând cont de câteva
criterii(acurateţe, îmbinarea culorilor, respectarea proporţiilor).
9.În cazul de faţǎ, cine au fost producǎtorii?(noi, elevii).Care este bunul produs?(este tabloul
cu pom înflorit). Cine sunt consumatorii?(tot noi şi cei care ne viziteazǎ clasa)
EVALUARE Amintiţi elevilor cǎ, în sǎptǎmâna‖ Sǎ ştii mai multe, sǎ fii mai bun‖,avem o
activitate extracurricularǎ cu titlul‖Un pom, o viaţǎ‖.Ce vom face atunci?(vom sadi pomi în curtea
şcolii). Ce calitate veţi avea?(de producǎtori). Ce veţi produce?(un serviciu-înfrumuseţarea curţii,
împrospǎtarea aerului). Cine vor fi consumatorii?(noi elevii, profesorii, vecinii, vizitatorii).
ÎNCHEIERE Le proiectez câteva acţiuni de voluntariat ale elevilor din clasa a VI-a A şi
identificǎm producǎtorii, consumatorii, bunurile şi serviciile produse/consumate.
Bibliografie:CURRICULUM DE EDUCAŢIE ECONOMICĂ PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR, ediţia

a II-a revizuită şi adăugită sub egida C.R.E.E., cu finanţarea M. Ed. C. şi N.C.E.E. din S.U.A. - 2005
199
SECŢIUNEA 2
NAŞTEREA ROMÂNIEI NOI – RENAŞTEREA NAŢIUNII ROMÂNE
VALORI PERENE ÎN MEDICINA ROMÂNEASCĂ

Prof. dr. biolog OLARU LIVIA-IRINA, Şcoala Postliceală Sanitară “Fundeni”, Bucureşti
La sfârşitul secolului al-XIX-lea şi începutul secolului al-XX-lea, în România şi-au

desfăşurat activitatea în domeniul medical o serie de personalităţi cu recunoaştere europeană. În
urma cercetărilor întreprinse, aceste personalităţi au furnizat date importante care, ulterior, au fost
utilizate în viaţa medicală din întreaga lume. În lucrarea de faţă, mi-am propus să mă opresc asupra
a două mari personalităţi româneşti în domeniul bacteriologiei, Ion Cantacuzino şi Victor Babeş.
Ion Cantacuzino (1863-1934) a urmat studiile superioare (filosofie, 1882 - 1886, științe
naturale, 1886 - 1891 și medicină, 1887 - 1894) la Paris. În 1895, obține titlul de Doctor în
Medicină cu teza "Cercetări asupra modului de distrugere a vibrionului holeric în organism". După
terminarea studiilor, lucrează în Institutul Pasteur din Paris, ca asistent al lui Ilia Mecinikov în
domeniul mecanismelor imunitare ale organismului.
Întors în țară, Cantacuzino este numit profesor de medicină experimentală la Facultatea de
Medicină din București (1901) și Director general al Serviciului Sanitar din România (1907).
Vocația sa de fondator și organizator a fost demonstrată prin înființarea unor instituții ca "Institutul
de Seruri și Vaccinuri" (1921), care astăzi îi poartă numele, a Laboratorului de "Medicină
Experimentală" (1901) din cadrul Facultății de Medicină, precum și a revistei de specialitate,
"Revista Științelor Medicale" (1905).
Ion Cantacuzino a desfășurat o bogată activitate de cercetare privind vibrionul holeric și
vaccinarea antiholerică, imunizarea activă împotriva dizenteriei și febrei tifoide, etiologia și
patologia scarlatinei. Începând cu anul 1896, publică lucrări despre sistemele și funcțiile fagocitare
în regnul animal și despre rolul fenomenelor electrofiziologice în mecanismele imunitare. Pe baza
cercetărilor sale privind vibrionul holeric, Cantacuzino a pus la punct o metodă de vaccinare
antiholerică, numită "Metoda Cantacuzino", metodă folosită și astăzi în țările unde se mai
semnalează cazuri de holeră. Datorită lui Ion Cantacuzino, România a fost a doua țară din lume,
după Franța, care, în 1926 a introdus vaccinul BCG ("Bacilul Calmette-Guérin"), având germeni cu
virulență atenuată, pentru vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei. Ion
Cantacuzino a fost un remarcabil organizator al campaniilor antiepidemice, calitate pe care a
demonstrat-o în combaterea epidemiei de tifos exantematic și holerei, din timpul primului război
200
mondial, și în campania antimalarică. Ion Cantacuzino a fost membru titular al Academiei Române
din anul 1925, membru în Comitetul de Igienă al Ligii Națiunilor, al societăților de Biologie, de
Patologie Exotică și al Academiei de Științe din Paris. Numeroase universități, precum cele din
Lyon (1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930), Atena (1932), Bordeaux (1934), i-au acordat
titlul de Doctor honoris causa.
Victor Babeş (1854-1926) a studiat Facultatea de Medicină la Budapesta şi a obţinut
doctoratul în domeniul medical la Viena. Işi începe cariera ştiinţifică în Budapesta, ca asistent în
laboratorul de Anatomie Patologică (1874 – 1881). În urma descoperirilor lui Louis Pasteur este
atras de microbiologie şi pleacă la Paris unde lucrează un timp în laboratorul lui Pasteur.
Între anii 1885 – 1886, Babeş lucrează la Berlin în laboratoarele lui Rudolf Virchow şi
Robert Koch. În 1881 primeşte titlul de conferenţiar, iar în 1885 postul de profesor asociat de
histopatologie la Universitatea din Budapesta. În anul 1887, Victor Babeş este chemat la Bucureşti,
ca profesor la catedra de Anatomie Patologică şi Bacteriologie.
Activitatea ştiinţifică a lui Victor Babeş a fost foarte vastă, cu un accent deosebit în
problemele de tuberculoză, lepră, vaccinare antirabică şi seroterapie antidifterică. A pus în evidenţă
peste 40 de microorganisme patogene.
În 1892, Babeş publică împreună cu Gheorghe Marinescu şi Paul Blocq, un Atlas de
Histologie patologică a Sistemului Nervos. A editat timp de mai mulţi ani, Analele Institutului de
Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti.
Activitatea lui Babeş a influenţat şi dezvoltarea medicinei veterinare, imprimându-i orientări
noi, strâns legate de obiectivele medicinei profilactice. Astfel, a introdus vaccinarea antirabică în
ţara noastră, ameliorând metoda prin asocierea, în cazurile grave, cu seroterapia.Prin cercetările sale
valoroase asupra antagonismelor microbiene, Babeş s-a situat printre precursorii ideilor moderne
asupra antibioticelor.
În anul 1893, Babeş este ales membru titular al Academiei Romane. Marele om de ştiinţă a
fost membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris şi ofiţer al Legiunii de Onoare .
Pe lângă activitatea ştiinţifică, Babeş a fost preocupat de îmbunatăţirea stării sanitare a
populaţiei, în special în combaterea şi prevenirea pelagrei.De asemenea, Babeş s-a preocupat
îndeaproape de problemele medicinii profilactice, abordând probleme ca alimentarea cu apă a
localităţilor sau organizarea ştiinţifică a luptei antiepidemice.
Bibliografie:
1. Haţieganu Iuliu – Dr. Victor Babeş, Revista ―Societatea de mâine‖, Cluj-Napoca, An III, 5 şi 12 decembrie 1926,
nr. 49-50
2. Priminescu Ruxandra Melania – Evoluţia activităţii institutelor de cercetare, reflectată în documentele fondului
arhivistic naţional, Revista NOEMA, volumul VIII, Editura I.C.I., 2009 ISBN 973-85554-4-2
201
DRAPELUL ROMÂNIEI - SIMBOLURI ŞI REPERE ISTORICE
Prof. BRÎNDUȘOIU IONELA CORALIA, Bibl. TĂTUCU CARMEN MELANIA,

Școala Gimnazială Nr.25, Timișoara
De –a lungul timpului, toate popoarele au folosit diverse simboluri, devenite apoi însemne
naționale. Steagul, stema, sigiliul și imnul sunt simboluri naționale prin care sunt reprezentate
individualitatea și suveranitatea unei națiuni.
Astfel, în toate timpurile și la toate popoarele, drapelul s-a bucurat de o deosebită venerație.
Pe steag se depunea jurământul de credință și asta se întâmplă și în zilele noastre. Purtătorii lui, din
antichitate și până astăzi, sunt oameni aleși și datori să-l apere cu prețul vieții lor. În luptele din
trecut, capturarea steagului inamic era un indiciu al victoriei, după cum pierderea lui înseamnă
dezonoare și înfrângere pentru toți cei care luptă sub culorile lui.
Un regiment care și-a pierdut drapelul trebuia să meargă dezonorat fără steag până când își
redobândea onoarea printr-un act de eroism excepțional.
Steagurile capturate de o armată în război sunt socotite semne ale victoriei, la fel și
steagurile înfipte pe cetatea sau orașul cucerit. Dimpotrivă, predarea unui steag înseamnă supunere
sau respect față de cineva mai puternic.
De-a lungul timpului, forma, dimensiunile, culoarea steagurilor s-a mai modificat, dar
simbolul drapelului și rolul său au rămas aceleași. Steagul a apărut încă în antichitate, din
necesitatea de a distinge o armată și de a le fi mai ușor luptătorilor să se adune.
Geto – dacii aveau și ei steag, în jurul căruia adunau armata în caz de război. Stindardul geto
dacilor era un balaur cu cap de lup, cu gura deschisă, fixat cu gâtul de un băț, corpul fiind din bronz
sau argint, în formă de șarpe. Stindardul dac făcea să se audă un șuierat, mai ales când era vânt și
pătrundea prin gura capului de lup.Scopul era de a înfricoșa.
În Evul Mediu majoritatea popoarelor au folosit steaguri. Cele mai vechi steaguri românești
care s-au păstrat sunt cele din perioada lui Ștefan cel Mare, adica din anii 1457-1504. Imaginea unui
steag folosit de acesta prezintă o scenă din bătălia de la Baia, din 1467.
202
Povestea Tricolorului românesc este îndelungată, fiecare domnitor, epocă sau eveniment
istoric de cotitură în viața poporului român punându-și amprenta asupra sa. Astfel, tricolorul a avut
mai multe etape de adoptare:
14 iunie 1848 1 iulie 1866
Iniţial, culorile (albastru, galben şi roşu) erau dispuse pe orizontală. Schimbarea pe verticală
a fost hotărâtă de regele Carol I, pentru alinierea la regulile steagurilor europene.
Cu ocazia Marii Uniri din 1918, steagul tricolor a fost fluturat cu bucurie, mândrie și
patriotism.
In Europa, drapel cu 3 benzi – similar cu al României – mai au Franța, Italia și Belgia, dar
culorile acestora sunt diferite. De-a lungul timpului, steagul a suferit diverse transformări. De
asemenea, ordinea dispunerii celor trei culori a trecut prin diferite variante, mai ales în ceea ce
privește roșul și albastru.
In perioada socialismului 27 decembrie 1989
Drapelul Republicii socialiste România avea o stemă în centrul culorii galben.

În timpul Revoluției din 1989, stema a fost decupată de către revoluționari și a fost fluturat
drapelul cu gaură în mijloc.
Drapelul tricolor din zilele noastre are benzile dispuse vertical, de lățime egală, culoarea
albastru aflându-se spre lance.
Conform științei heraldice, care se ocupă cu studiul steagurilor la popoare, semnificația celor
trei culori este următoarea:
 Roșu este simbolul măririi, al curajului, îndrăznelii și generozității. Simbolizează de
asemenea sângele vărsat în lupte, puterea de viață și energia strămoșească.
203
 Galben sau aur este simbolul măririi, al forței, bogăției și purității. El reprezintă și
holdele aurii de grâu din timpul verii.
 Albastru sau azur reprezintă aerul, cel mai nobil element după foc și simbolizează
blândețea, frumusețea, noblețea și buna credință. El amintește și de legea noastră creștinească.
Tricolorul poate fi tradus și astfel :Albastru: libertate – albastrul cerului; Galben: dreptate și
frăție, galbenul ogoarelor; Roșu: fraternitate, roșul sângelui.
Nu în ultimul rând, fiecare zonă a României este reprezentată de o culoare:Galben - Țara
Românească; Roșu – Moldova; Albastru – Transilvania.
Unirea celor trei culori într-un steag tricolor era oglinda Unirii Principatelor Române. Drept
urmare, la 22 iunie 1864 domnitorul Al.Ioan Cuza a decretat tricolorul ca fiind : drapelul civic
oficial al Principatelor Unite.
În fiecare an sărbătorim se sărbătorește steagul tricolor în ziua de 26 iunie.
Atribut și simbol al patriei, drapelul tricolor a fost onorat permanent, în el fiecare generație
identificându-și trecutul, prezentul și viitorul neamului.
Protocolul drapelului României este stabilit în cadrul Legii nr. 75/1994. Protocolul
drapelelor și pavilioanelor militare este stabilit prin regulament intern. Legea amintită conține
următoarele prevederi:
 Drapelul României trebuie arborat în mod permanent pe edificiile și în sediile
autorităților și instituțiilor publice, la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituțiilor de
învățământ și cultură, la punctele pentru trecerea frontierei, precum și la aeroporturile cu trafic
internațional. Ca pavilion, este permanent arborat pe navele de orice fel și alte ambarcațiuni ce
navighează sub pavilion românesc. Potrivit uzanțelor de protocol, drapelul României se arborează la
sediul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale statului român din străinătate. Temporar,
drapelul României se poate arbora cu prilejul zilei naționale a României și al altor sărbători
naționale, în locurile publice stabilite de autoritățile locale; cu ocazia festivităților și ceremoniilor
oficiale cu caracter local, național și internațional, în locurile unde acestea se desfășoară. De
asemenea, trebuie arborat cu prilejul vizitelor oficiale întreprinse în România de șefi de stat și de
guvern, precum și de înalte personalități politice reprezentând principalele organisme internaționale
interguvernamentale, la aeroporturi, gări, porturi și pe diferite trasee parcurse de acestea. Drapelul
mai este arborat cu ocazia desfășurării competițiilor sportive, pe stadioane și alte baze sportive, și în
timpul campaniilor electorale, la sediul birourilor, comisiilor electorale și al secțiilor de votare. În
cadrul ceremoniilor militare, drapelul este arborat conform regulamentelor militare.
204
 Guvernul este singurul organism oficial care stabilește zilele de doliu național, în care
drapelul României se arborează în bernă. Drapel în bernă înseamnă drapel înălțat până la jumătatea
bățului.
 Drapelele altor state pot fi arborate pe teritoriul României numai împreună cu drapelul
național și numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivități și reuniuni
internaționale, pe clădiri oficiale și în locuri publice stabilite cu respectarea Legii nr. 75/1994. În
acest caz, drapelul României ocupă locul de onoare, anume în centru, dacă numărul drapelelor este
impar, sau la stânga drapelului împreună cu care ocupă centrul, dacă numărul drapelelor este par.
Când drapelul României se arborează alături de un singur drapel de stat străin, drapelul României se
va așeza în stânga, privind drapelele din față. Toate drapelele trebuie să aibă aceleași dimensiuni
(dar nu în materie de proporții, unde fiecare țară își are reglementările sale).
 Arborarea drapelului României la manifestările care se desfășoară sub egida
organizațiilor internaționale se face potrivit reglementărilor și uzanțelor internaționale.
 Drapelul de luptă este scos din vitrină la solemnitatea prezentării sale, la festivitatea
depunerii jurământului militar, la paradele trupelor și revistele de front, la predarea sau luarea
comenzii unității respective, la darea onorurilor militare în cadrul funeraliilor militare, sau în alte
ocazii dacă se ordonă acest lucru.
 Pavilionul navei trebuie ridicat zilnic la bastonul de la pupa la ora 08:00, iar în zilele de
sărbătoare la ora 09:00. În cazul în care nava se află în mișcare, pavilionul rămâne arborat
permanent la pic la catarg. De regulă, înălțarea pavilionului navei se realizează în prezenta
intregului echipaj, ceea ce nu este cazul la coborâre, zilnic la ora apusului
Steagul este cel mai statornic simbol al istoriei unui popor. Pentru un stat, steagul este
simbolul ființei sale istorice și politice, al prestigiului de care se bucură, al măririi naționale. Pentru
o armată, steagul este simbolul victoriei, care ne pune în față trecutul și ne face să vedem viitorul,
fiind icoana patriei.
205
UNIRE ȘI UNITATE
Prof. MICHIȘ IONIȚA, Școala Gimnazială „George Coșbuc”, Baia Mare
Că orice minune durează doar trei zile o știe tot românul și nu se dezice nici atunci când
orice comemorare, amintire sau sperată neuitare este sortită dispariției la distanță de doar trei ani. Se
conturează, cât se poate de probabil, să aniversăm, la sfârșitul acestui an, un ,,cincinal‖ de la
Centenarul Marii Uniri a tuturor românilor, de la 1 Decembrie 1918. Un Centenar cu mare fast a
fost anul 2018, cu fonduri alocate de la guvern, partide și asociații de toate culorile politice, pentru
restaurarea, reabilitarea sau conservarea monumentelor ridicate în cinstea eroilor căzuți, ori
ridicarea unora noi, de la troițe de lemn și la cruci la busturi și monumente.A curs atunci multă
cerneală, în articole, redactări de liste și tabele cu eroi, fiecare zonă a țării încercând să-și identifice
personalități, pe care Centenarul de la Marea Unire i-a dat spre mai-binele fiecărei comunități, urbe
sau județ.
În fiecare an, la 14 octombrie, la sărbătoarea Cuvioasei Parascheva, Iașul devine capitală a
României, spre disperarea celor care fac reportaje și filmează non-stop, numai să nu le scape
momentul îmbulzelii la sarmalele gratuite, oferite pelerinilor. Ce nu se amintește sau se spune atât
de rar, este faptul că Iașul, a mai fost, pentru o perioadă de doi ani (1916-1918) capitală a acestei
țări, când regii României, Ferdinand și Maria, au fost nevoiți să se refugieze din fața invadatorilor
străini care cuceriseră,atunci, Bucureștiul.Regii României gustau amarul unei înfrângeri ce, într-un
final, a dus la o izbândă nesperată. Soldații români erau la război, luptând pentru interesele altor
state și aveau să câștige, cu prețul sângelui vărsat, ceva atât de însemnat încât nici visele cele mai
frumoase nu îndrăzneau a închipui: mărețul act al revenirii la Patria Mamă. Au căzut atunci patru
imperii: Otoman, Prusac, Habsburgic și Țarist, iar românii făureau România Mare.Istoricii dezbat și
vor dezbate, pe marginea a ceea ce ei numesc ,,alinierea astrelor‖ sau ,,banalitatea deloc
surprinzătoare‖, însă Marea Unire a fost posibilă doar sub un rege german și o regină englezoaică.
Ceasul Marii Uniri de la 1918 a fost cu adevărat glorios pentru românii de pretutindeni, dar
și mai glorios este ,,centenarul‖ rămânerii lor împreună. Unirea românilor nu e nici pe departe
sinonimul unității românilor și, de aceea, nu se întrevede un viitor foarte promițător în realizarea și
păstrarea unei armonii decente șicumpănite, între ei.Suntem singurul popor care sărbătorește trei
uniri (1600, 1859, 1918), ce au contribuit la constituirea lui ca stat, și, de fiecare dată când o face,
parcă o așteaptă pe cea de-a patra: unirea Patriei Mamă cu Basarabia și Bucovina. Oare de câte uniri
va mai fi nevoie pentru ca, în sfârșit, românii să fie uniți între ei? Mi-e teamă că, dacă ne lăsăm
călăuziți de principiul enunțat de Petre Țuțea, potrivit căruia ,,mai multe adevăruri - nici un
206
adevăr‖15 gândind și visând la ,,mai multe uniri‖, nu va exista niciodată o unire reală a tuturor
românilor, nici în scripte, nici pe răboj și nici în fapt.
Renaștere nu poate exista fără întoarcere la valori, la credință și la Dumnezeu, dar asta ar
presupune reevaluarea priorităților și a notițelor de viață. Regii României gustau, la Iași, din ceea ce
pune pe gânduri orice pelerin care își dorește să ajungă la Cuvioasa Parascheva: sacrificiul,
renunțarea și convingerea. Aceste idei călăuzeau și soldații ce mergeu pe front, știind că luptă
pentru credință, pentru neam, pentru țară și pentru rege. Eroii sunt cei care mor pentru țară, iar
martirii sunt cei care mor pentru credință. Ei au avut întotdeauna înaintea ochilor sufletești lecția
sfinților: renunțarea la cele patru dimensiuni vremelnice ale existenței: familie, proprietăți, carieră și
confort. Ei căutau mântuirea, adică traiul veșniciei fericite, în contrast cu oferta acestei lumi.
Paradoxal, atunci când pierzi totul, de fapt câștigi totul. Așa s-a întâmplat și atunci și, în virtutea
ciclicității istoriei, se poate întâmpla de fiecare dată când omul înțelege că numai împreună cu cel
de lângă el are șanse de izbândă.
Omul, dacă nu știe de unde vine și încotro se îndreaptă, rătăcește de la sensul propriei sale
existențe, își desacralizează ființa și se înstrăinează de tot și de toate, devenind singur și însingurat.
Este exact situația așteptată de cei care profită de oportunitățile unei vulnerabilități create artificial.
După spusele unora: un haos bine organizat.
Se consideră că dușmanul oricărui progres este haosul, deci, dacă domnește ordinea,
valoarea și respectul, toate într-o logică a ierarhiei și a bunei-cuviințe, poate să existe evoluție,
maturizare, împlinire și desăvârșire. Este legea universal-valabilă a oricărui domeniu de activitate, a
oricărei speranțe de conviețuire, oricărui dialog și oricărei credințe ce definesc viața unui om, a unui
oraș, a unei comunități, a unui neam sau a unui popor.
Oscilând haotic și amețitor între unire și unitate, jumătățile de măsură nu vor cântări
suficient cât să înduplece și să readucă, la Patria Mamă, românii plecați peste mări și țări, decât la
Naștere și la Înviere, făcând din praznice - sărbători, din colindat - vizite și din bucurie - tristețe,
atunci când orice apus ar trebui să aibă făgăduința unui răsărit, orice iarnă, făgăduința unei
primăveri și orice suflet, făgăduința unei primeniri, dacă are șansa asumării unei brăzdări adânci, ce
să desțelenească pământul bătătorit de grijile, provocările și ispitele acestei lumi tot mai reci, mai
distante și mai interesate de prezentul, ce se vrea trăit la maxim, o lume ancorată în interes,
ipocrizie și urât, în detrimentul Binelui, Adevărului și Frumosului.
15Petre Țuțea, Între Dumnezeu și neamul meu, Fundația Anastasia, Editura Arta Grafică, Ediție îngrijită de
Gabriel Klimowicz, București, 1992, p.26.
207
VASILE GOLDIȘ, UNUL DINTRE MARII SUSȚINĂTORI AI IDEII

DE NAȚIUNE ROMÂNĂ
prof. CIUREA VIORICA, Școala Gimnazială „Anton Pann”, Craiova, județul Dolj
Neobosit luptător şi patriot ataşat neamului său şi intereselor acestuia care s-a identificat
permanent cu poporul, numit de către Octavian Goga „părinte al patriei‖,Vasile Goldiș a fost
considerat un strălucit reprezentant al mişcării naţionale a românilor din Transilvania din acea
epocă și un mare gazetar, istoric, politician și unionist.
Vasile Goldiş s-a născut în satul Mocirla, judeţul Arad (astăzi satul îi poartă numele,
denumit mai înainte Lunca Teuzului, în limba maghiară Bélmocsolya, literalmente
„mlaștina Beliului‖) este un sat în comuna Beliu din județul Arad), la 12 noiembrie 1862, în casa
bunicului său, Teodor Goldiş, fiind unul dintre cei trei copii ai preotului Isaia şi a Floarei Goldiş din
Seleuş. Familia Goldiș erau originari din Chişcău din judeţul Bihor, unde se ocupau cu ineritul.
Vasile Goldiș și-a început studiile primare la şcoala confesională românească din Cermei în anul
1869, unde l-a avut ca învățător pe tatăl său, apoi a trecut la şcoala romano-catolică din acelaşi sat,
unde a învăţat ungureşte, apoi la şcoala germană din Pădanul Nou (azi Horea), unde a învăţat limba
germană iar a patra a făcut-o la Arad. Studiile liceale le-a urmat la Liceul Teoretic dinArad, în anii
1873-1881, finalizându-le ca şef de promoţie în 1881. Deoarece a avut de înfruntat greutăţi
materiale din această perioadă, Vasile Goldiş s-a susţinut dând meditaţii. Fiind un elev eminent, a
avut aptitudini deosebite pentru istorie, literatură şi filozofie16.
La 1 octombrie 1881 Goldiș se înscria la Facultatea de Litere și Filozofie, cu bursă din
partea Episcopiei Ortodoxe Române din Arad, la Universitatea din Budapesta (1881-1882 și 1884-
1885) și apoi la Universitatea din Viena (1882-1884). Licenţiat în litere şi filozofie, la 1 septembrie
1885, Vasile Goldiş a fost numit „candidat de profesor‖ (suplinitor) la Liceul Eötvös Loránd, de pe
lângă Universitatea cu acelaşi nume (în maghiară Eötvös Loránd Tudományegyetem / ELTE) din
Budapesta. În anul 1886 a renunţat la postul din Budapesta și a devenit de profesor de istorie şi
limba latină la Institutul Pedagogic-Teologic din Caransebeş, unde a predat între anii 1886-1889.
După ce a solicitat ajutorul lui George Bariţiu, printr-o scrisoare din 5 martie 1888, începând cu 1
septembrie 1889 a fost numit profesor la Gimnaziul Român Ortodox din Braşov, unde a funcţionat
până în 1901. Vasile Goldiș a editat manuale de istorie, geografie, limba latină şi constituţie și a
publicat studii şi articole în revistele „Gazeta Transilvaniei‖ şi „Tribuna poporului‖17. La Brașov i-a
16
Bianca Pădurean, Vasile Goldiș, gazetar, politician și unionist, 12 noiembrie 2020, https://www.rfi.ro/politica-127309-vasile-
goldis-gazetar-politician-unionist
17
Centenar Marea Unire. Vasile Goldiş, Părinte al unității românilor, „Orizonturi culturale italo- române‖,
http://www.orizonturiculturale.ro/ro_studii_Ionel-Cionchin-9.html
208
avut colegi pe Valeriu Branişte şi Virgil Oniţiu, iar printre elevi i-a avut pe Octavian Goga, Sextil
Puşcariu, Onisifor Ghibu, Ioan Lupaş, etc. Vasile Goldiș s-a pensionat, la 1 septembrie 1901, la
cerere, pe motiv de boală, retrăgându-se la Arad unde și-a reluat activitatea pedagogică ca profesor
şi director al liceului de fete.
A fost deputat în perioada 1906-1910 în Parlamentul de la Budapesta pentru circumscripţia
Radna, s-a implicat în activitatea politică în cadrul Partidului Național Român, a avut o intensă
activitate publicistică în sprijinul cauzei românilor din Ardeal și Banat, mai ales cădin anul 1911 a
condus ziarul „Românul‖.
Înfrângerea Puterilor Centrale în Primul Război Mondial de către Antantă a permis
convocarea la 1 decembrie 1918, a „Măritei Adunări Naţionale" de la Alba Iulia, în uralele a celor
peste 100.000 de reprezentanţi din toate ţinuturile locuite de români, prilej cu care Vasile Goldiş a
expus Rezoluţia Adunării de Unire cu România. A urmat alegerea Marelui Sfat Naţional Român, cu
atribuţii de parlament şi un Consiliu Dirigent cu atribuţii de
guvern provizoriu al Transilvaniei. Dintre cei 15 membri ai
Consiliului, Vasile Goldiş era numit ministru al Cultelor şi
Instrucţiunii Publice și vicepreşedinte al Consiliului. La 12
decembrie 1918 era numit în funcţia de preşedinte al delegaţiei din
Transilvania care să prezinte Regelui Ferdinand actul unirii
adoptat la Alba Iulia, prilej cu care a rostit o cuvântare
Vasile Goldiș, 1862-1934
Sursa imaginii:
http://www.muzeulvasilegoldis.ro/
memorabilă în care face bilanţul luptei de secole a poporului
român pentru unitatea politică. În perioada 30 martie 1926 - 4
iunie 1927, Vasile Goldiș ajungea ministru al Artelor și Cultelor în
guvernul condus de Alexandru Averescu. În ultimii ani de viață a intrat în conflict cu Iuliu Maniu
și de aceea s-a retras la Arad având probleme de sănătate. În anul 1932, Vasile Goldiș a fost
internat într-un sanatoriu din Austria, datorită agravării stării lui de sănătate. La 1 decembrie 1932 a
făcut tot posibilul pentru a ajunge la Arad şi a vorbit în fața celor 25 mii de oameni veniți în Piaţa
Avram Iancu să aniverseze Marea Unire. A încetat din viață la 10 februarie 1934 în locuinţa sa din
Arad, fiindu-i organizate funerarii naţionale, iar ziua înmormântării a fost declarată zi de doliu
naţional18. A fost înmormântat în cimitirul „Eternitatea‖ din Arad.
Concepţia lui Vasile Goldiş despre naţiune presupune în mod necesar şi referinţa
conceptelor de etnie, popor şi stat. Vasile Goldiş a conceput statul naţional român unitar ca
rezultatul necesaral dreptăţii la dimensiunea istoriei, mai precis un stat fundamentat pe noile
18
Şora, Gheorghe, Vasile Goldiş militant pentru desăvârşirea idealului naţional 1 decembrie 1918, Editura Facla, Timişoara, 1980,
passim.
209
concepţii privind dreptatea şi egalitatea. Vasile Goldiș îi vedea pe români într-un stat naţional
integrat într-o Europă a naţiunilor libere, egale şi solidare. Vasile Goldiş susţinea ideea potrivit
căreia poporul reprezintă izvorul, sursa de origine a naţiunii. Într-un limbaj ce vibreză
sufleteşte el scrie: „mă simt răsărit din stratul neamului românesc cu rădăcini de două mii de
ani în istoria vremii şi nu voi ascunde că neamul acesta este pentru mine comoara cea mai
scumpă din lume”19. El nu restrânge poporul la elite, ci-i include şi pe ţărani, pe plugarii români,
„care ară şi seamănă şi fac drumurile şi taie pădurile şi ţin din sudoarea muncii lor toate domniile
şi toate stăpâniile şi dau din mijlocul lor cătanele, care la timp de nevoie îşi varsă sângele lor
pentru tron şi pentru patrie.… Cine vrea să lupte pentru binele poporului românesc, acela trebuie
să lupte pentru binele plugarilor români.‖20. În concluzie, naţiunea este o împlinire a poporului, dar
„dintotdeauna, este a priori, esenţială, primordială”21.
Ca idee, dar şi ca obiect istoric, pe baza naţiunii s-a constituit şi s-a consolidat statul modern
sub formă de stat-naţiune. Cetatea şi imperiul, celelalte două forme statale, au decăzut încet,
depăşite cu mult, prin „dimensiune şi complexitate‖, de fundamentul naţiunii. Fundamentul unei
naţiuni constă în voinţa de a trăi împreună, pornind de la principii comune. Prin urmare, naţiunea nu
reprezintă „un dat cu caracter obiectiv, ci se defineşte numai dacă ţinem seama de constatările
subiective sau de voinţa de a aparţine la o comunitate‖22.
Naţiunea, ca mit al unităţii moderne, a fost descrisă în ideologiile naţionale ca o sumă a
generaţiilor (din vechime până în prezent), care au construit patria şi bunăstarea prin sacrificiu,
eroism şi glorie, virtuţi care trebuiau reinvestite ca model de către urmaşi. Vasile Goldiş cultiva
idealul creştin al solidarităţii oamenilor şi popoarelor pentru punerea în practică a drepturilor lor
naturale, a unei ordini politice europene cu naţiuni libere, independente şi egale. El a promovat
valorile politice, juridice şi etice universale, dar totodată prin concepţia şi programul său politic s-a
centrat pe valorile creştin-ortodoxe. Vasile Goldiș susținea ideea unei legături între intelectualii
români şi popor și anume: „la acest rezultat se va putea ajunge mai devreme dacă vom şti să
organizăm, să sistematizăm, să potenţăm şi să dirijăm pe căi netede acea putere de viaţă a
poporului nostru. Întru acest scop avem noi nevoie de activitate parlamentară‖23.
Cadrul monarhiei Austro-Ungare presupunea din punct de vedere ştiinţific lămurirea
conotaţiilor şi semnificaţiilor conceptelor de „naţionalitate, naţiune, popor” şi determinarea
19
Vasile Goldiş, Legea învăţământului primar în Vasile Goldiş, Scrieri social-politice şi filosofice, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
2007, p. 283-298.
20
Românul, anul I, nr. 16, 1911, p. 1-2.
21
Costică Dumbravă, Naţiuni şi naţionalisme, în ***, Cercetări, studii şi abordări în ştiinţele umaniste. Politologie, Editura
Lumen, Iaşi, 2006, p. 85.
22
Enciclopedie de filosofie şi ştiinţe umane, Editura ALL, Bucureşti, 2004, p. 734.
23
Vasile Goldiş, O părere individuală, „ Românul‖, anul I, nr. 23, 1911, p. 1.
210
cauzelor inegalităţilor, discriminărilor politice fundamentate pe criteriul unei naţionalităţi

privilegiate. Ideile sale despre naţiune se regăsesc în studiul cel mai cuprinzător „Despre
problema naţionalităţilor‖, dar în egală măsură în numeroasele articole publicate şi în discursuri.
Studiul său a fost redactat la iniţiativa Cercului Darwin din Oradea, fiind un text esenţial pentru
analiza concepţiei sale asupra naţiunii, din punct de vedere „istoric, diacronic şi situaţional, fiind
relevate implicaţiile politice şi sociale, tonul său fiind unul critic”24. Influenţat de Otto Bauer25,
Vasile Goldiş a analizat evoluţia conceptului de naţiune bazându-se pe materialismul istoric,
înţelegând prin „naţionalitate‖ forma de comunitate umană formată din comunitatea de interese,
fiind rezultatul unui proces istoric evolutiv: „naţionalitatea nu este altceva decât o colectivitate de
caractere survenită prin comunitatea destinelor unui număr de oameni care trăiesc în acelaşi
loc – şi care este întru totul guvernată de legile combinaţiei naturale‖26.
În viziunea lui Vasile Goldiş conceptul de „naţiune‖ are: 27sens politic – reprezentat prin
totalitatea cetăţenilor unui stat – indiferent de naţionalitate. Pentru formula „naţiunea maghiară‖,
utilizată de guvernanţii maghiari în ideologia oficială pentru toţi cetăţenii de pe teritoriul administra,
Vasile Goldiş a evidenţiat caracterul său eclectic, mecanic şi contradictoriu, sens etnic – „totalitatea
indivizilor apartenenţei aceleiaşi naţionalităţi, indiferent de statul ai cărui cetăţeni sunt” și sens
juridic –„prin naţiune, se înţelege totalitatea acelora din locuitorii unui stat, care deţin dreptul
acţiunii politice în statul respectiv‖. Unitatea şi identitatea naţională reprezintă două condiţii
esenţiale pentru ca o naţiune să formeze un întreg, deoarece „o naţiune asuprită şi primejduită,
chiar prin existenţa sa naţională, nu poate avea decât un singur partid: partidul care pretinde
recunoaşterea şi asigurarea fiinţei sale naţionale în cadrele statului unde trăieşte.”28. Definind
conceptul de „naţiune‖, Vasile Goldiş evidenţiază şi un alt conţinut esenţial, respectiv conştiinţa
naţională, a apartenenţei indivizilor la aceeaşi comunitate de destin. „O naţiune, oricare, este suflet
şi conştiinţă. Sufletul dat prin actul de naştere, conştiinţa dobândită de istoria ce şi-o făureşte orice
popor prin afirmaţia sa în lumea neamurilor de pe pământ; astfel concepţiile intelectualul
arădean se întemeiază pe ideea angajării în cadrul mişcării europene contemporane, fiind gândite
prin deplina cunoaştere a trecutului şi, de asemenea, în perspectiva viitorului‖29. Goldiş a susţinut
ideea superiorităţii dreptului natural asupra celui feudal, ideea necesităţii edificării statului şi a
relaţiilor interstatale pe baza drepturilor şi libertăţilor, nu a arbitrariului30.
24
Idem, Despre problema naţionalităţilor, Editura Politică, Bucureşti, 1976, p. 88.
25
Ibidem, p. 93.
26
Ibidem , p. 92.
27
Ibidem, p. 94.
28
„Românul‖, anul I, nr. 1, 1911, p. 1-3.
29
Hagen Schulze, Stat şi naţiune în istoria europeană, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p. 5.
30
Istoria filosofiei româneşti (1900-1944), vol. II, partea 1, Editura Academiei, Bucureşti, 1980, p. 130
211
Bibliografie:
1. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Vasile_Goldi%C5%9F
2. Centenar Marea Unire. Vasile Goldiş, Părinte al unității românilor, „ Orizonturi culturale italo-române‖,
http://www.orizonturiculturale.ro/ro_studii_Ionel-Cionchin-9.html
3. ***, Enciclopedie de filosofie şi ştiinţe umane, Editura ALL, Bucureşti, 2004.
4. ***, Coordonatori: Surdu, Alexandru, Popescu, Dragoş, Georgescu, Ştefan-Dominic, Istoria filosofiei româneşti
(1900-1944), vol. II, partea 1, Editura Academiei, Bucureşti, 1980
5. Dumbravă, Costică, Naţiuni şi naţionalisme, în ***, Cercetări, studii şi abordări în ştiinţele umaniste.
Politologie, Editura Lumen, Iaşi, 2006.
6. Goldiş, Vasile, Legea învăţământului primar în Vasile Goldiş – Scrieri social-politice şi filosofice, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 2007
7. Idem, O părere individuală. „Românul”, anul I, nr. 23, 1911 „Românul‖, anul I, nr. 16, 1911
8. Idem, Despre problema naţionalităţilor, Editura Politică, Bucureşti, 1976.
9. Pădurean, Bianca, Vasile Goldiș, gazetar, politician și unionist, 12 noiembrie 2020, https://www.rfi.ro/politica-
127309-vasile-goldis-gazetar-politician-unionist
10. Schulze, Hagen, Stat şi naţiune în istoria europeană, Editura Polirom, Iaşi, 2003.
11. Şora, Gheorghe, Vasile Goldiş militant pentru desăvîrşirea idealului naţional 1 decembrie 1918, Editura Facla,
Timişoara, 1980.
REGELE FERDINAND, SIMBOL AL RENAȘTERII NAȚIUNII

ROMÂNE
Prof. BÂCĂ ALINA-MIHAELA, Liceul Teoretic "Carmen Sylva", Eforie
Regele Ferdinand I și-a legat viața politică și activitatea monarhică de perioada cea mai
rodnică din istoria românilor. A fost o epocă de împlinire națională, de realizare a unui vis secular –
Marea Unire -, o perioadă în care a trecut de la înfrângerea umilitoare de la Turtucaia, retragerea din
București în Moldova, ocuparea a două treimi din Vechiul Regat, în toamna lui 1916, la victoriile
anului 1917 de la Mărăști, Mărășești și Oituz, dar și pacea – dictat de la Buftea - București, din
1918. Opinia publică internațională a evidențiat rolul important jucat de regele Ferdinand în
câștigarea marilor victorii din 1917.
În timpul domniei sale s-a făurit statul național unitar, în 1918, realizat prin unirea
Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Vechiul Regat.
Și-a diminuat meritele în realizarea României Mari. A primit actele istorice ale Unirii
Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, întâmpinând delegațiile acestor provincii românești cu
gratitudine și solemnitate. A arătat cu fiecare ocazie că făurirea României întregite este opera
poporului român, uitând să semnaleze contribuția sa importantă.
Regele Ferdinand a proclamat la 27 martie 1918 votul de la Chișinău. La 30 martie 1918 s-
au desfășurat la Iași ―serbările Unirii‖, cu participarea delegaților de peste Prut, veniți să înmâneze
guvernului actul Unirii.
212
Regele Ferdinand a salutat Unirea Basarabiei cu România, subliniind importanța acestui act
istoric: ―Salutăm în voi o parte frumoasă a unui vis care niciodată nu se va șterge...Trăiască
copilul cel mai mare, dar poate cel mai voinic al României mume.‖Bucuria unirii Basarabiei cu
România era umbrită de situația grea în care se afla țara noastră ca urmare a atitudinii intrasigente a
Puterilor Centrale în problema tratativelor de pace.
La 15/28noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a hotărât unirea acestei provincii
românești cu Regatul României.La 18 noiembrie 1918, regele Ferdinand a semnat un decret regal în
care confirma Bucovina în cuprinsul granițelor sale istorice „este și rămâne de-a pururea unită cu
Regatul României‖.O delegație a românilor bucovineni condusă de Iancu Flondor s-a deplasat la
Iași pentru a prezenta regelui Actul Unirii.Întreaga delegație bucovineană a însoțit familia regală cu
trenul special spre București.
La Alba Iulia, Marea Adunare Națională a neamului românesc a hotărât Unirea
Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.La sfârșitul adunării s-a ales
delegația care trebuia să înmâneze regelui, în capitala României întregite, Actul Unirii.
A urmat epoca marilor reforme, legea electorală, legea agrară, încoronarea ca rege al
României Mari în 1922, Constituția din 1923. Sub umbra marcantă a―boierului―de la Florica (Ion
I.C. Brătianu), sub povara rezolvării succesiunii la tron, prin renunțarea prințului moștenitor Carol,
Ferdinand s-a sacrificat pentru binele țării.
Ion I.C.Brătianu a speculat timiditatea, slaba experiență a regelui Ferdinand pe tărâm politic.
C.Argetoianu constata: "în formula Brătianu – Ferdinand, omul cu experiență politică și cu
autoritate era Brătianu, nu regele". Ionel Brătianu s-a apropiat totodată de regina Maria, deoarece,
englezoaică de origine, ea putea să schimbe atitudinea progermană a lui Ferdinand. Cei doi mizau
pe spiritul concesiv, împăciuitor, al monarhului care conducea în limitele Constituției.
A dorit să fie un rege al datoriei. Spre deosebire de unchiul său, care era un om autoritar,
Ferdinand era un spirit liberal, opus concepțiilor conservatoare ale lui Carol I.
I.G. Duca nota în memoriile sale: "Regele Ferdinand era din fire democrat. Nu numai
raționamentul său limpede îi zicea că omenirea merge spre o democratizare tot mai desăvârșită, dar
forma inteligenței lui, deschisă oricărei idei noi, îndrăgostită de progres și de lumină..."
Principiile democratice de care era animat Ferdinand se reflectă și în atmosfera de la curtea
regală, care s-a schimbat substanțial. Dacă până atunci Carol I impusese o stare de spirit mai sobră,
plină de etichetă și destul de cenușie, noul rege a imprimat un mod de viață mai destins membrilor
Curții. În timp ce unchiul său era mai distant, mai protocolar, Ferdinand s-a dovedit un monarh
apropiat de colaboratorii săi. S-a identificat cu realizările contemporanilor săi. A creat, a muncit și a
trăit pentru poporul care l-a adoptat.
213
Prestigiul monarhiei a sporit considerabil în timpul domniei de 13 ani a regelui Ferdinand.

Provenea dintr-o casă domnitoare germană cu vechi tradiții și înrudiri în întreaga Europă. El
s-a integrat treptat în societatea românească. A învățat limba română, istoria, a cunoscut tradițiile și
obiceiurile poporului român. Beneficiind de o educație temeinică, cunoscător a șapte limbi, fire
retrasă, influențabil, Ferdinand a pus mai presus de interesele personale sau ale familiei regale
interesele României și simțul datoriei de rege. A fost nevoit să renunțe la ființa iubită, Elena
Văcărescu, româncă de veche viță boierească, pentru că statutele casei regale nu-i permiteau să se
căsătorească decât cu o principesă dintr-o casă domnitoare europeană. A fost obligat să accepte ca
soție pe Maria de Edinburg, din vestita familie regală britanică. A suferit în tăcere drama lipsei unei
familii unite, a tolerat escapadele amoroase ale soției sale din dorința de a salva dinastia.
Catolic fervent, a fost obligat să-și boteze copiii în religie ortodoxă, suferind excomunicarea
Papei. Un bun român în viața politică, Ferdinand I a înțeles să fie un om al timpului istoric trăit de
contemporanii săi, între 1914 și 1927. A înțeles, în plin război, că necesitățile momentului cer
promisiuni naționale, ca reforma agrară și votul universal.
A jucat, alături de Parlament, un rol semnificativ în rezolvarea marilor probleme ale
societății românești: ratificarea tratatelor de pace ale sistemului de la Versailles, Constituția din
1923, reforma electorală, progresul culturii, științei, direcțiile de dezvoltare economică.
Ferdinand I a lăsat urmașilor săi dinastici o țară cu un regim democratic parlamentar.
Regele României Mari a înfruntat cu stoicism și tenacitate boala nemiloasă, teribilul cancer
care i-a măcinat întregul organism. Nu s-a plâns nimănui, dovedind o excepțională tărie de caracter.
"Ferdinand a fost un om al timpului său. A avut calități, dar și defecte omenești. A comis și
greșeli...Dar pentru că a fost un rege bun, drept și blând, alături de popor, românii l-au iubit pe cel
care le-a condus destinele mai bine de un deceniu. Ei l-au numit nu întâmplător « Cel loial » și l-au
regretat la trecerea în eternitate". (Constantin I. Stan)
Ferdinand I a fost un monarh atipic. Având personalitatea complexă a timidului, care nu-și
exteriorizează trăirile, nu-și clamează succesele, nu-și impune direct punctul de vedere, are rezerve
în a-și exprima liber deciziile în fața mulțimii, Regele și-a slujit țara de adopție cu pricepere, cu
devotament, cu credință, cu înțelepciune.
Fără îndoială, "Întregitorul de țară" a orânduit cu har și înțelepciune impunătorul edificiu
național creat de Marea Unire, a configurat realitatea țării la noile concepte europene interbelice.
Lucian Boia, Suveranii României. Monarhia, o soluție?, Ed. Humanitas, București, 2014
Idem, România, țară de frontieră a Europei, Ed. Humanitas, București, 2007
Ion Bulei, Românii în secolele XIX-XX. Europenizarea, Ed.Litera, București,2011
Constantin I. Stan, Regele Ferdinand I "Întregitorul"(1914 – 1927), Ed. Paideia, București, 2003
214
SECŢIUNEA 3
RENAŞTEREA CULTURII NAŢIONALE
IMPORTANȚA CONSERVĂRII MOȘTENIRII CULTURALE

ROMÂNEȘTI
Prof. înv. primar HREBENACI DOCHIA, Școala Gimnazială Nr. 2, Timișoara
Cuvântul „cultură‖ provine din latinescul „colere‖, ce se traduce prin „a cultiva‖, „a onora‖,
se referă în general la o activitate umană. Cultura se modifică odată cu trecerea timpului. Ea este
ceea ce ne permite să ne simţim parte dintr-un grup: ceea ce ne aseamănă, ceea ce ne uneşte.
Cultura unei ţări joacă un rol determinant în dezvoltarea fiinţelor umane, indiferent de
condiţia socială sau economică a acestora; factorul cultural este mereu ancorat în dezvoltarea lor
comportamentală, socială şi economică, influenţând oamenii să atingă un nivel de trai conform
condiţiilor în care se dezvoltă.
Evoluţia culturii defineşte istoria unui popor. Distrugerea culturii naţionale poate duce la
distrugerea naţiunii respective.
Cultura oferă beneficii sociale şi economice importante,pe lângă valoarea sa intrinsecă, iar
moştenirea culturală extinde posibilităţile de educaţieşi de învăţare pe tot parcursul vieţii,
permiţându-ne să avem o mai bună înţelegere a lumii şi a istoriei.
Reprezentările culturale precum arta, literatura, limba şi religia, împreună cu valorile
şicredinţele unei comunităţi, formează esenţa acesteia şi se manifestă prin stilul de viaţă al celor
care îi aparţin. Fiecare cultură este specială, diferită şi această diversitate adaugă o valoare
inestimabilă moştenirii culturale a umanităţii.
Toate manifestările materiale, spirituale şi ideologice care reprezintă un grup mai larg de
oameni alcătuiesc cultura lor. Fiind o creaţie a fiinţei umane, cultura este un patrimoniu exclusiv al
omului. Toţi o putem crea, dar fiecare îşi creează propria cultură, sporind astfel bogăţia culturală.
Fiecare element al culturii românești reprezintă o moștenire a poporului nostru care trebuie
transmisă și generațiilor viitoare. Valorile culturale ale României sunt păstrate cu sfințenie mai ales
la nivel local, mediul rural fiind însă cel care încă reușește să conserve elementele populare și
tradițiile transmise.
215
Chiar dacă migrația de la sat la oraș a avut consecințe negative asupra culturii rurale
românești, în multe dintre regiunile istorice ale țării au existat familii care încearcă și astăzi să
mențină activitățile tipic rurale, cum sunt țesutul, cioplitul, munca la câmp, dar și ritualuri și
sărbători cu o semnificație profundă pentru cei care au crescut în acest spirit și pentru cei care îl
descoperă și sunt încântați de frumusețea moștenirilor culturale românești. Pe lângă creațiile
populare (doine, balade, basme și legende, proverbe și zicători sau poezii), cultura tradițională
românească mai cuprinde și arta meșteșugărească, cea care presupune ceramica, obiectele din lemn,
țesăturile, broderiile și, nu în ultimul rând, bucătăria tipic românească, atât de mult apreciată de
fiecare turist care ne trece granița.
Autenticitatea traiului la țară derivă din dorința oamenilor din mediul rural de a păstra și a
transmite mai departe reguli și obiceiuri din moși-strămoși către generațiile tinere.
Satul tradițional românesc a trecut peste perioade istorice dificile, printre care se numără și
comunismul, în care identitatea rurală și multe dintre meseriile tradiționale dispăruseră aproape
total.
De-a lungul timpului, redescoperirea tradițiilor culturale românești a determinat păstrarea și
valorificarea acestora prin punerea în scenă, reconsolidări arhitecturale, purtarea straielor populare,
arta populară și culinară, promovarea acestora în mass-media națională și locală și prin organizarea
diferitelor evenimente care au reunit comunitățile interesate de moștenirile culturale și au atras
atenția și altor categorii de public asupra importanței păstrării culturii românești.
Folclorul românesc poate fi conservat, în primul rând, prin cultivarea unui sentiment de
respect și apartenență, conștientizarea valorii pe care o are cultura tradițională în identitatea
neamului românesc și educarea în acest spirit a copiilor din familia românească, dar și prin
intermediul liderilor, al persoanelor publice, al diferitelor organizații neguvernamentale sau al
administrațiilor publice.
Portul popular reprezintă unul dintre elementele de bază ale culturii unui popor, istoricii
studiind chiar contribuția acestuia în procesul de geneză al neamului. Originile costumului popular
românesc pot fi identificate în portul geto-dac, evoluând de-a lungul vremii mai mult pe partea de
ornamentare decât pe cea de funcționalitate, de croială. Ca orice fenomen cultural, și portul popular
este supus unei continue evoluții.
Regăsindu-se într-o relație strânsă cu aspectele vieții sociale, acesta este în continuă
transformare și se adaptează de fiecare data condițiilor de trai. Deși a pornit de la forme simple,
costumul popular s-a perfecționat o dată cu trecerea timpului, căpătând din ce în ce mai multe
atribute estetice, pe lângă cele strict funcționale. Unele detalii diferă în funcție de regiunile de
proveniență, însă caracteristicile fundamentale ale portului popular au rămas aceleași, având ca
216
trăsătură esențială unitatea în varietate. Portul popular se mai diferențiază în funcție de anotimp,
viața cotidiană sau ocazii festive, vârstă și sex, adaptându-se fiecărui moment.
Din punct de vedere utilitar, costumul popular se raportează la condițiile specifice fiecărei
zone, dar și la ocupații și meșteșuguri. În privința elementelor ornamentale, aspectul costumelor
este influențat de cele mai importante ceremonii din viața purtătorului.
Piesa de bază a costumului popular românesc este cămașa, purtată atât de bărbați, cât și de
femei. În costumul feminin se adaugă poalele și catrința. Aceasta mai este denumită și vâlnic, fotă
sau opreg, în funcție de regiune. Aceste piese sunt țesute manual și ornamentate cu motive
geometrice, vegetale, zoomorfe și antropomorfe, stilizând forme de inspirație naturală. Portul
tradițional feminin este completat de găteala capului, compusă din marame, năframe, cepse sau
cununi.
O caracteristică a costumelor feminine din toate regiunile este folosirea culorii alb ca fond
pentru cămăși și poale, iar în ornamente regăsim preponderent culorile negru, cafeniu, roșu, vișiniu,
albastru, verde și violet. Cămășile sunt bogat decorate în zona pieptului, umerilor și mânecilor. Din
plasarea și compoziția motivelor se obțin efecte coloristice deosebite, cu adevărat artistice. Portul
bărbătesc este compus din cămașa amintită mai sus, mai lungă în zonele de Sud și Est ale țării și
mai scurtă în Nord și Vest, și din pantaloni, lungi și strâmți, în Sud și Est (denumiți și ițari), mai
scurți și mai largi în Nordul și Vestul țării. Peste cămașă se poartă un brâu țesut în casă sau un
chimir din piele.
În ziua de azi, portul tradițional nu se mai regăsește exclusiv în zonele rurale, ci și în mediul
urban, unde putem vedea din ce în ce mai mult elemente tradiționale în garderoba cotidiană. Mai
mult decât atât, începând din anul 2013, mai mulți tineri români susținători entuziaști ai tradițiilor
au impus 24 iunie ca Ziua Internațională a Iei.
Identitatea românească poate să rămână vie numai prin conservarea moștenirilor culturale.
Bibliografie:
Bîrlea, Ovidiu. Folclor românesc I, București, 1981
Ghinoiu, Ion. Panteonul românesc. Dicționar, București, 2001
Pop, Mihai. Obiceiuri tradiționale românești, București, 1976
Roșu, Georgeta. Costumul tradițional în România, Bucureşti, 2011
Secoșan, Elena; Petrescu, Paul. Portul popular de sărbătoare din România, București, 1984
217
RENAȘTEREA CULTURII NAȚIONALE – CERTITUDINE SAU

DEZIDERAT?
Prof. dr. ing. DRĂGĂNESCU CRINA ADRIANA, Liceul Tehnologic Roșia-Jiu, Fărcășești, Gorj
Renașterea culturii naționale poate fi privită atât ca o certitudine, cât și ca un deziderat, dar
este clar că, indiferent unde este plasată această perioadă,ea este importantă,deoarece a avut un
impact semnificativ asupra culturii și societății românești. Este important să înțelegem și să
apreciem impactul pe care l-a avut renașterea culturală națională asupra formării identității
culturale a poporului român și să învățăm din experiența acestei perioade pentru a contribui la
dezvoltarea culturii și societății în viitor.
Renașterea culturală națională a avut loc în România în perioada secolelor XIX și XX și a
reprezentat o perioadă importantă în evoluția identității culturale a poporului român. Ea a fost
caracterizată prin renașterea interesului pentru valorile culturale ale poporului român și prin
reconstituirea acestora.
Începutul Renașterii culturale naționale a fost marcat de apariția unui nou curent literar,
cunoscut sub numele de "Junimea", care a avut ca scop revitalizarea culturii și a limbii române.
Acest curent literar a promovat valorile naționale și a încurajat studiul istoriei și al limbii române,
precum și tradițiilor poporului român.
Renașterea culturală națională a continuat să se dezvolte în secolul XX, în special în
perioada interbelică. Această perioadă a fost marcată de apariția unui număr de personalități
importante în domeniul literaturii, artelor și științelor, care au contribuit la dezvoltarea culturii
naționale. De asemenea, în această perioadă au fost create instituții culturale importante, cum ar fi
Teatrul Național, Muzeul Național de Artă al României și Academia Română, care au susținut
dezvoltarea culturii naționale.
În plus, renașterea culturală națională a inclus și reconstruirea unor monumente istorice și
religioase importante, precum și refacerea unor tradiții și obiceiuri specifice poporului român.
Acestea au inclus, de exemplu, reconstruirea Bisericii Sfântului Gheorghe din București, care a
devenit un simbol al Renașterii culturale naționale și al identității culturale a poporului român.
Renașterea culturală națională a avut, de asemenea, un impact pozitiv asupra vieții
economice și sociale a României. Dezvoltarea culturii naționale a atras oameni de afaceri străini
șiinvestitori, ceea ce a condus la creșterea economiei și a standardului de viață al populației. De
asemenea, a stimulat interesul pentru artă, muzică și literatură, ceea ce a dus la dezvoltarea unui
sector cultural vibrant și la crearea unui mediu propice pentru creativitate și inovație.
218
Totuși, renașterea culturală națională nu a fost fără probleme sau provocări. Una dintre
problemele majore a fost conflictul dintre valorile tradiționale și valorile moderne. Această dispută
a generat tensiuni între diferite grupuri din societate, care au avut opinii diferite despre ceea ce
trebuie să reprezinte cultura națională.
În ciuda acestor probleme, renașterea culturală națională a avut un impact profund asupra
societății românești și a contribuit la formarea identității culturale a poporului român. Ea a fost o
perioadă importantă în evoluția istoriei și a culturii României și a oferit o platformă pentru
dezvoltarea culturii naționale și pentru promovarea valorilor și tradițiilor poporului român.
Renașterea culturii naționale așa cum am menționat, poate fi privită atât ca o certitudine, cât
și ca un deziderat. Pe de o parte, există argumente solide care susțin faptul că renașterea culturală
națională a avut un impact semnificativ asupra culturii, economiei și societății românești. Pe de altă
parte, există și perspective care sugerează că renașterea culturală națională poate fi privită ca un
deziderat, care nu a fost îndeplinit în totalitate și care încă mai are loc în societatea românească.
Din perspectiva certitudinii, renașterea culturală națională a avut un impact pozitiv asupra
culturii și a contribuit la formarea identității culturale a poporului român. Ea a oferit o platformă
pentru dezvoltarea artelor, muzicii și literaturii și a stimulat interesul pentru aceste domenii. De
asemenea, a dus la creșterea economiei și a standardului de viață al populației, prin atragerea de
investitori și prin creșterea sectorului cultural.
Totuși, din perspectiva dezideratului, renașterea culturală națională poate fi privită ca un
proces continuu, care încă mai are loc în societatea românească și care nu a fost îndeplinit în
totalitate. Deși s-au făcut progrese semnificative în dezvoltarea culturii naționale, există încă
probleme și obstacole care trebuie abordate pentru a atinge un nivel complet de renaștere culturală
națională.
Renașterea culturii naționale poate fi privită atât ca o certitudine, cât și ca un deziderat, în
funcție de perspectiva individuală și de contextul istoric și cultural. Indiferent de această
perspectivă, este clar că aceasta a avut un impact important asupra culturii și societății românești și
că această perioadă a reprezentat un moment importantîn istoria culturală a poporului român.
Cu toate acestea, este important de subliniat că procesul de renaștere culturală națională nu a
fost lipsit de probleme și obstacole. De exemplu, în timpul renașterii culturale naționale, s-au ivit
tensiuni între diferite grupuri etnice și culturale, care au dus la conflicte și la întârzierea procesului
de Renaștere. De asemenea, renașterea culturală națională a fost influențată de interesele politice și
economice ale puterii centrale, care au putut limita libertatea de exprimare și de creație artistică.
Cu toate aceste probleme, renașterea culturală națională a reprezentat un pas important în
formarea identității culturale a poporului român și a contribuit la dezvoltarea culturii și a societății
219
românești. Astăzi, renașterea culturală națională este privită cu mândrie de către români și este
considerată un moment important în istoria culturală a țării.
În concluzie, renașterea culturală națională a fost un eveniment important în istoria
României, care a avut un impact pozitiv asupra culturii, economiei și societății. Ea a reprezentat un
moment de renaștere și de revitalizare a valorilor culturale ale poporului român și a oferit o fundație
puternică pentru dezvoltarea culturii naționale și pentru formarea identității culturale a poporului
român.
PROIECT TEMATIC "În Banat la mine-acasӑ"

Prof. înv. primar: SOPORAN CAMELIA, Liceul Teoretic ,,Grigore Moisil‟‟, Timișoara
M I
Motto: Iorgovan, frumoasă floare,
Banatule, colţ de soare,
Eu cu cin „mă făloşesc
Aici viaţa mi-o trăiesc,
Banatule, colţ de rai!”
(Iorgovan, frumoasă floare-cântec popular)
ARGUMENT
Într-o zi frumoasă de început de primăvară,am mers împreună cu copiii clasei pregătitoare B
să vizităm Muzeul Satului Bănăţean din oraş.
Ajunşi acolo, ne-a aşteptat muzeograful care ne-a îndrumat în incinta muzeului. Am văzut
case vechi, restaurate, specifice zonei Banatului şi am aflat multe lucruri interesante despre viaţa
oamenilor din trecut, despre obiceiurile şi datinile lor, despre portul popular bănăţean.
Copiii ne-au adresat multe întrebări legate de ceea ce au văzut şi aşa am hotărât împreună
să desfăşurăm proiectul tematic cu tema: „În Banat la mine-acasă‖.
DESCRIEREA PROIECTULUI
Grupul ţintă: clasa pregătitoare B de la Liceul Teoretic ,,Grigore Moisil‘‘ din Timişoara.
Resurse umane: copii, învăţătoare, părinţii copiilor, profesor de istorie, muzeograf,
profesorul de religie.
Resurse materiale: harta României, a judeţului Timiş, harta proiectului tematic, costume
naţionale din Banat şi din alte zone ale ţării, prosoape şi şerveţele cu motive populare, farfurii și
căni de artizanat, furcă cu caier, fusul, linguri de lemn, covoare, icoane pictate pe lemn, război de
ţesut, vârtelniţă, suveici, coceni de porumb, prosoape artizanale, albume, fotografii şi cărţi cu
imagini din sat, jetoane,decupaje,cărţi şi atlase legate de tema studiată, planşe și vederi, acuarele,
creioane colorate, cariocă, plastilină, planşete, autocolant, hârtie creponată şi colorată, pânză pentru
cusut (etamină), ace,gheme din lână, aparat foto, cd-uri, cărti şi reviste, culegeri de folclor.
220
Resurse de timp: o săptămână.

Metode: brainstorming-ul, observaţia spontană şi dirijată, explicaţia, demonstraţia,
exerciţiul, jocul, povestirea, învăţarea prin descoperire, problematizarea.
Obiectivul general: Cunoaşterea unor elemente de istorie, geografie, religie, care definesc
portretul spiritual al poporului român.
Obiective operaţionale :
 să recunoască şi să aprecieze arta populară, meşteşugurile,locuinţele tradiţionale,
obiceiurile şi tradiţiile specifice zonei Banatului;
 să-și îmbogăţească vocabularul cu noi cuvinte şi expresii specifice graiului bănăţean:‖vârtelniţă‖,
―arnici‖, ―laibăr‖,‖poale‖, ―opreg‖,‖feşcilă‖, etc;
 să asculte proverbe, zicători și ghicitori şi să deducă înţelesul acestora;
 să audieze și să interpreteze,cu plăcere, cântece populare bănăţene;
 să reproducă strigături specifice zonei Banatului;
 să reţină şi să redea caracteristicile costumului naţional tradiţional;
 să-şi aducă contribuţia la amenajarea în clasă a unui sector cu obiecte de artă populară;
 să dezvolte unele deprinderi artistico-plastice prin colorarea sau pictarea unor contururi
reprezentând costume naţionale sau obiecte de artizanat;
 să-şi consolideze cunoştinţele referitoare la datinile şi obiceiurile din Banat prin prezentarea unei
şezători şi a unor dansuri populare;
 să execute paşii de horă şi ardeleană, dovedind coordonare, ritm, respectând poziţia corectă a
corpului şi o bună orientare spaţială.
LISTA DE PROBLEME:
Ce ştiu copiii?
 Oraşul în care locuiesc face parte din Regiunea Banatului;
 Principalele activităţi ale ţăranilor erau : agricultura, creşterea animalelor, meşteşugurile.
 Cum arată un costum popular;
 Cum să danseze pe melodii populare;
 Să interpreteze cântece populare.
 Ce urmează să afle copiii?
 Banatul se împarte în: Banatul de pustă, de deal şi de munte;
 Prin ce se deosebeşte satul de oraş;
 Felul în care fiecare zonă a Banatului şi-a pus amprenta diferit pe modul de viaţă al bănăţenilor;
221
 Arta populară, meşteşugurile, locuinţele tradiţionale, obiceiurile şi tradiţiile specifice zonei

Banatului;
 Zicători, proverbe, strigături în grai bănăţean;
 Cântece şi dansuri populare
specifice Banatului;
 Să folosească vârtelniţa,
războiul de ţesut, furca, fusul şi
suveica;
 Cum se numesc piesele
costumului popular bănăţean.
ELABORAREA HĂRŢII
PROIECTULUI
-se realizează împreună cu
copiii la începutul derulării
proiectului
SCRISORI DE INTENŢIE
Stimaţi părinţi şi bunici,
În perioada ..., împreună cu prichindeii clasei pregătitoare vom desfăşura proiectul tematic
"A fost odată”.
Pentru ca activităţile noastre să fie cât mai plăcute şi interesante, vă rugăm să aduceţi
materiale pentru aranjarea centrului tematic şi realizarea hărţii proiectului: imagini din reviste,
cărti, enciclopedii, cd-uri cu muzică populară, vederi din oraşul nostru şi din Banat, obiecte de
artizanat, prosoape şi şerveţele cu motive populare.
Vă mulţumim! Prichindeii şi învăţătoarea clasei pregătitoare B
Dragă doamnă muzeograf,

Copiii clasei pregătitoare de la Liceul ,,Grigore Moisil” din Timişoara, desfăşoară în
perioada .... un proiect tematic cu tema "A fost odată ".
Pentru buna desfăşurare a acestui proiect tematic vă rugăm să ne primiţi să vizităm Muzeul
Satului din Timişoara şi să ne arătaţi case vechi din zona Banatului, costume populare specifice
acestei zone, obiecte de artizanat şi alte lucruri legate de tradiţiile şi obiceiurile străbunilor noştri
bănăţeni.
Prichindeii şi învăţătoarea clasei pregătitoare B
222
CREAREA CENTRULUI TEMATIC

În urma înmânării scrisorilor de intenţie, centrul tematic s-a îmbogăţit cu următoarele
materiale:
Materiale puse la dispoziţie de învățătoare: materiale didactice necesare fiecărei activităţi.
Materiale aduse de părinţi:costume populare pentru fată şi băiat, prosoape artizanale, covoare
ţesute,ulcioare, farfurii din ceramică, războaie de ţesut, vârtelniţă, râşchitori, furcă, fus, etc.
Materiale aduse de copii: imagini cu costume populare, cu obiecte de artizanat, etc.
EVALUAREA PROIECTULUI
Evaluarea parţială: în momentul când s-a realizat o subtemă sau un punct de pe hartă se realizează
prin fişe şi lucrări ale copiilor (desen, pictură, modelaj, cântece, dansuri, proverbe, zicători, ghicitori,
strigături, etc.).
Evaluarea finală:-se realizează printr-o expoziţie cu lucrările copiilor şi cu fotografii realizate în
cadrul activităţilor şi vizitelor;prezentarea şezătorii ‖Banatule, colţ de rai‖, părinţilor, bunicilor şi
partenerilor educaţionali.
SCRISORI DE MULŢUMIRE către părinţi şi bunici, către d-na muzeograf.
Stimaţi părinţi şi bunici,

Copiii clasei pregătitoare împreună cu doamna învățătoare vă mulţumesc pentru că aţi
acceptat iniţierea şi desfăşurarea unui parteneriat în educaţie în cadrul proiectului tematic:”A fost
odată”.
Vă invităm să participaţi vineri, la ora 16 la evaluarea proiectului nostru care va cuprinde:
vizionarea întregului proiect, expoziţe cu lucrările copiilor după o săptămână de muncă, joacă şi
învăţare, impresii şi discuţii în urma proiectului tematic.
Vă aşteptăm cu mult drag!
Prichindeii şi învăţătoarea clasei pregătitoare B
Bibliografie:
1. MEN, Programele şcolare aflate în vigoare, pentru clasa pregătitoare, aprobate prin ordin al ministrului
Nr.3418/19.03.2013;
2. Curs formare: "Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea competenţelor cheie la şcolarii
din clasele I-IV - program de formare continuă de tip ―blended learning‖ pentru cadrele didactice din învăţământul
primar" (POSDRU/87/1.3/S/63113)
3. Metoda proiectelor la varstele timpurii-MEC, Bucuresti,2002, Editura Miniped.
4. www.didactic.ro
223
DATINI ŞI OBICEIURI LEGATE DE OCUPAȚII ÎN COMUNA

CORNEREVA
Prof. MARTALOGU DUICU MAGDALENA, Şcoala Profesională Agricolă, Cornereva, Caraș-Severin
Având ca ocupaţie primordială creşterea animalelor, locuitorii comunei Cornereva au păstrat

şi transmis multe datini şi obiceiuri legate de această ocupaţie a lor.
Considerăm că cea mai reprezentativă tradiţie privind creşterea animalelor, care şi-a
încrustat adânc pecetea în istoria localităţii noastre este datina legată de împreunatul oilor primăvara
şi se numeşte „Măsuratul oilor‖. Se cunoaşte la noi în zonă că mai multe gospodării care cresc oi se
asociază între ele, împreunând oile într-un „pâlc‖ (ciopor), urmând să ia laptele sau brânza într-o
ordine dată de cantitatea de lapte muls la prima „mulsoare‖ după împreunatul oilor. În această zi are
loc aşa-zisul „măsurat al oilor‖, sărbătoarea la care participă, pe lângă „stăpâni‖ (proprietarii oilor)
şiinvitaţi ai acestora.
„Măsuratul oilor‖ constă în cântăritul laptelui, apoi se stabileşte numărul de „găleţi‖ (1
găleată =10 kg. lapte) ce revin fiecărui stăpân. Cel care are laptele cel mai mult la măsurat este
desemnat „baci‖. La masa câmpenească, ce se organizează după măsuratul laptelui, baciul are
cinstea să stea în capul mesei şi să împartă ciorba de miel fiecărui stăpân, care se aşează la masă în
ordinea cantităţii de lapte măsurat. Petrecerea câmpenească se termină târziu, participanţii
prinzându-se, după servirea mesei, la joc.
Legat tot de păstorit, toamna, în octombrie, are loc predarea oilor de către „păcurari‖
(ciobani) stăpânilor. Prilejul este, de asemenea, sărbătorit prin obiceiul numit „Areţi‖. Acum se fac
ultimele socoteli, ultimele plăţi ciobanilor, iar aceştia dau socoteală în cazul oilor pierdute.
Bineînţeles că evenimentul se sărbătoreşte la casa baciului cu masă şi muzică şi se petrece până
noaptea târziu.
Un alt obicei legat de creşterea animalelor se obişnuia în trecut, şi foarte puţin acum, cu
prilejul mulsului vacilor în ziua de Sf. Gheorghe şi se numea „Răscucuit‖. Evenimentul consta în
ruperea unui colac împletit în formă de cerc, în care se găsea un ban. Ruperea colacului se făcea de
către două persoane care se aşezau de o parte şi de alta a animalului, trăgând de colac pe sub ugerul
vacii pentru ca aceasta să ţină laptele mult şi să fie în cantitate mare. Una dintre persoane spunea
„cu-cu‖, iar cealaltă răspundea „răs-cu-cu‖.
Unele obiceiuri, ce se menţin încă, au loc tot primăvara sau la începutul verii cu ocazia unor
sărbători moştenite din popor: ‖Mătcălăul‖ şi „Sânzâienele‖.
„Mătcălăul‖ constă în obiceiul ca unele tinere fete să se „învăruichească‖ pe sub o ramură
de pom înflorit. Fetele respective, două sau trei, se leagă printr-un jurământ să se unească pentru
224
întreaga viaţă într-o prietenie sinceră. Din acest moment ele îşi spun „văruică‖ una alteia până la
adânci bătrâneţi.
De „Sânzâiene‖, zi ce este datată pe 24 iunie, băieţişi fete se scoală dis-de-dimineaţăşi se
tăvălesc prin iarbă şi flori pline de rouă pentru a fi frumoşi, sănătoşişidrăgăstoşi. Florile care se
culeg, printre care şisânzâiene, trebuie să fie păstrate peste an.
Multe din aceste datini şi obiceiuri au dispărut, rând pe rând, devenind doar amintiri.
PORTUL POPULAR ÎN COMUNA CORNEREVA
Prof. MARTALOGU DUICU RADU, Şcoala Profesională Agricolă, Cornereva, Caraș-Severin
Vechiul port popular este înlocuit şi el încetul cu încetul cu haine cumpărate din magazine.
Costumul popular îl mai poartă doar oamenii în vârstă, dar şi tinerii la diferite serbări populare sau
religioase. Costumul popular ce se mai păstrează are o cromatică bazându-se în special pe asocierea
albului cu negrul. Bărbaţii purtau cămăşi lungi până la genunchi din pânză de bumbac sau de fuior,
ţesută în război de gospodine. Cămăşile erau cusute în jurul gulerului şi pe piept cu mătase albă. Pe
sub cămaşă,bărbaţii purtau izmene largi din pânză ca şicămaşa. Peste cămaşă se purta „laibăr‖ (un
fel de vestă) din „cioarec‖ (postav ţesut de femei în război). Tot din acest postav era confecţionat
„căputul‖ (un fel de palton), ornamentat cu motive populare ca şi laibărul. Femeile purtau „ciupag‖
(ie), cusut de asemenea cu motive populare cu aţă de diferite culori şinuanţe sau cu mătase albă. De
asemenea, purtau poale tot din pânză de bumbac sau fuior, aranjate în cute pe şoldurişi împodobite
cu motive florale sau „mustre‖ cusute cu mătase albă. Peste ciupag purtau un laibăr din material
negru subţire împodobit cu motive florale cu mătase de diferite culori. Din acelaşi material ca şi
laibărul, şi împodobită la fel ca şi acesta era cătrinţa (cotreanţa) care se lega peste poale în faţă. În
spate, femeile îşi legau „opregul‖, şi acesta frumos ornamentat. Pe cap, vara bărbaţii purtau pălărie,
iar în timpul iernii căciulă. Femeile purtau pe cap basma, iar în vechime îşi aranjau părul într-un fel
de coc, pe care îl strângeau cu ajutorul „cofârţelor‖ (un fel de clemă sau ceapsă).
Atât bărbaţii cât şi femeile purtau în picioare opinci şi obiele, iar împrejurul mijlocului se
încingeau cu brâuri sau „brăciri‖, ţesute sau lucrate cu mâna de gospodine şi care aveau o cromatică
diversă : roşu, galben, verde, albastru, negru.
Dacă portul s-a schimbat mult, jocurile populare s-au schimbat mai puţin. Jocuri ca: brâul,
ardeleana, hora boierească, sârba, ardeleana bătută, iedera, de doi, cârligul, cătana, ţandăra, bordeiul,
perina, răstăul şi altele se joacă şi astăzi, unele într-o măsură mai mare, altele într-o măsură mai
mică la petrecerile organizate cu prilejul sărbătorilor, nunţilor, nedeilor.
225
Se observă că unele dansuri şi chiar cântece populare suferă influenţe de dincolo de Dunăre,
uneori din Serbia, ceea ce dovedeşte că ne aflăm într-o zonă de interferenţă. Se mai păstrează şi se
mai folosesc, uneori, instrumentemuzicale tradiţionale ca: frunza, fluierul mic, cimpoiul cu carabă
dublă.
PORTUL POPULAR ROMÂNESC

Prof. ANGELICA SABĂU, Școala Gimnazială Nr. 25, Timișoara
1. Delimitări conceptuale. Regiuni etnografice

„Prin portul popular românesc se înțelege îmbrăcămintea țăranilor din sate, formată în
cadrul unei colectivități restrânse, având materialul și modelele de croit aceleași, păstrându-și
originalitatea, cu un ritm lent de schimbare, fără intervenția directă a modei, cu o etnicitate și
expresivitate de manifestare proprie‖31
Portul popular românesc se referă la îmbrăcămintea tradițională purtată de românii care
locuiesc în România și Moldova, cu comunități mai mici în Ucraina și Serbia.
Fiecare regiune istorică are propira sa varietate specifică de costume. „Îmbrăcămintea
tradițională românească poate fi clasificată în funcție de șapte regiuni tradiționale. Acestea pot fi
subdivizate în continuare pe zone etnografice, care pot varia între 40 și 120, în funcție de criteriile
utilizate.‖32
Cele șapte regiuni principale sunt:
- Transilvania sau Ardealul
31
https://ocaua.ro>blog>portul-pop;
32
Ghinoiu Ion, Atlasul etnografic român, Institutul Național al Patrimoniului;
226
- Câmpiile vestice: Câmpia Mureșului de Jos, Câmpia Crișului (Crișul Negru, Crișul Alb, Crișul
Repede), Câmpia Someșului de Jos (Țara Oașului)
- Banat, inclusiv Lunca Timișului și Caraș-Severin
- Țara Românească, inclusiv Oltenia și Muntenia
- Dunărea de Jos, inclusiv Bărăganul, Dobrogea și sudul Moldovei
- Moldova, inclusiv Basarabia, Bucovina și Transnistria
- Balcanii sau românii din Peninsula Balcanică. „Aceștia pot fi subdivizați în continuare în patru
zone‖:33
o Daco-românii de-a lungul granițelor: Cadrilater (Bulgaria), Valea Timocului (nord-vestul
Bulgariei și Serbiei), Voivodina (Banatul Sârbesc) și Ucraina (în special, în jurul Cernăuți și Odesa)
o Istro-românii sau aromânii din Albania, Bulgaria, Grecia și Macedonia de Nord
o Megleno-românii din Grecia și Macedonia de Nord.
2. Geneza și evoluția portului popular românesc
Costumul popular românesc își găsește rădăcinile în partea strămoșilor traci, daci și geți și
seamănă cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanică, diferențele constând în detalii decorative și
colorit. „Portretele femeilor sculptate pe Columna lui Traian din Roma, după războialele dacilor,
oferă informații despre îmbrăcămintea lor. Femeile purtau cămăși ondulate la gât. Mânecile erau fie
lungi și late, fie scurte. Rochia era lungă până la pământ. Peste aceasta, uneori, era atașată o manta
larga drapată. În picioare purtau sandale din piele vara și sandale de blană iarna‖.34
Reprezentările portului țărănesc datează din secolul al XIV-lea. În Codex Latines Parisinus,
scris în perioada 1395-1396 de Paulus Sanctinus Ducensis, inginer militar al regelui Sigismund al
Luxemburgului, pe lângă portretele de cavaleri și lachei apar descriși auxiliari ai armatei:
meșteșugari, cărăuși, pescari. În Chronicon Pictum Vindobonese35 sunt înfățișați bărbați în cămăși și
pantaloni albi. Peste ei purtau sarici cu mâneci lungi lăsate pe spate. În picioare purtau pantofi
simpli din piele (opinci). Aceste elemente sunt mereu prezente în portul ciobanilor. Jurnalele
călătorilor străini, în special cele ale lui Antonio Maria Del Chiaro Fiorentino (secretarul limbii
italiene ale lui Constantin Brâncoveanu) și ofițerului Friedrich Schwanz von Springfels conțin
informații bogate despre hainele românilor. Doamnele, patroanele și țărăncile purtau cămăși croite
identic, fiind distinct numai metodele folosite pentru decorare. Cămășile boierești erau din mătase,
brodate cu fir de aur și împodobite cu perle. Costumul țăranilor era compus din cămăși din bumbac
33
en.m.wikipedia.org;
34
Ghimbutaș Marija, Civilizație și cultură, Ed. Meridians, București, 1989, p., 49;
35
Este o cronică ilustrată medievală din Regatul Ungariei, din sec. al XIV-lea, referitoare la curtea regelui Ludovic I;
227
cusute cu altițe, catrințe lungi și bete. „ Patroanele purtau pe cap o batică lungă (maramă), din ață
dentară de mătase sau in, care atârnă pe spate‖36
În contextul construirii conștiinței naționale, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, a
avut loc un proces de standardizare și idealizare a portului românesc, pentru a-l deosebi de etniile
din jur. După primul Război Mondial, îmbrăcămintea populară generalizată în comunitățile
tradiționale rămâne doar în viața de zi cu zi a generației mai în vârstă, devenind un veșmânt
ceremonial.
În mediul rural au pătruns câteva albume cu motive naționale editate de comercianții din
industrii de fibre textile și vopsele. În perioada comunistă, aceste mutații au diminuat procesul de
creație al costumelor în gospodării. În zilele noastre, principalii purtători de ținută țărănească sunt
soliștii muzicii populare, ansamblurile de dansuri populare și actorii din filme și spectacole.
3. Îmbrăcămintea
3.1 Îmbrăcămintea pentru bărbați
• Ițarii – sunt tipici moldoveni și reprezintă o pereche de pantaloni lungi de țărani care
erau cusuți din țigaie (o rasă specială de lână de oaie) și aveau o lungime de 2 m. Fiind înguști, erau
încrețiți pe picior de la gleznă până la genunchi. Se purtau vara și iarna. „Ițarii pentru portul de vară
sunt din pânză de sac (bumbac voluminos).‖37
• Cioarecii – sunt pantaloni țărănești din pânză albă de lână (dimie, pănură sau aba), țesuți
în patru fire, deci mai groși decât ițarii. În Banat, cioarecii sunt cunoscuți ca ciorapi de pânză purtați
de femei pe timpul iernii. „În Moldova, se găsesc cioareci fără creți, care se poartă în zilele
lucrătoare, fiind cunoscuți sub numele de bernevici.‖38
• Opincile - sunt cel mai vechi tip de încălțăminte. Sandalele țărănești erau purtate cu
pânză de cânepă, învelișuri pentru picioare de lână sau pâslă (obiele) sau șosete de lână (călțuni).
Dovezi pentru acest stil de încălțăminte pot fi văzute pe un picior de lut găsit în Turdaș39, datând din
jurul anului 2500 î. Hr. Opincile au fost purtate în toată România și pe o zonă largă din sudul și
estul Europei, fiind cunoscute ca opanke (Serbia), tservuli (Bulgaria), opinci (Macedonia de Nord).
Opincile sunt alcătuite dintr-un singur dreptunghi din piele de vacă, bou sau porc, adunat în jurul
piciorului în diferite moduri.
• Pieptarul – este o vestă din piele de oaie brodată, realizată în două stiluri: deschisă
(spintecat) sau închisă (înfundat), primul fiind croială normală în față și al doilea având o latură
deschisă pentru a fi închisă cu nasturi sau luate peste cap ca un pulover. De obicei, erau făcute din
36
Thomas Carlyle, Filosofia vestimentației, ediția a II-a, Institutul European, București, 1998, p.79;
37
en.m.wikipedia.org;
38
en.m.wikipedia.org;
39
Comună în județul Hunedoara
228
piele de oaie, cu blană tunsă sau netunsă purtată în interior pentru căldură și partea brodată în
exterior.
• Cămașa - era făcută din cânepă sau in, mai târziu din bumbac. Varietatea croielilor și
stilurilor este colpeșitoare, variind foarte mult, nu doar în funcție de zonă, ci și de vârstă, statut,
ocupație.
• Sumanul – este o haină țărănească lungă, o haină de vreme rece, purtată de ambele sexe,
de obicei până la genunchi, din pânză de lână albă, crem, maro, gri sau neagră (pâslă) și decorată cu
diverse găitane. Este cunoscută și sub numele de țundră, zeghe sau dulamă. Acestea erau croite la
domiciliu de către săraci sau de către producătorii speciali de suman, din fâșii de pânză de lână
fiartă, țesută, prelucrată la vâltoare. „Grosimea sumanelor variază foarte mult de la o regiune la alta,
de la câțiva milimetri material țesut fin în sud (Oltenia și Dobrogea), până la 2 cm, foarte aspru în
nord (Maramureș).‖40
• Chimirul - este cureaua groasă din piele.
• Brâul - este cureaua din material țesut.
• Căciula - se poartă iarna peste tot în România și în majorittea țărilor balcanice din jur.
Pălăriile din blană sunt făcute de blănari și sunt cel mai adesea negre. Căciulă albă se poartă în
anumite părți ale Banatului și gri în centrul și nordul Moldovei. „Există patru tipuri de căciulă găsite
în România:‖41
o Căciulă conică înaltă – căciulă țuguiată, moțată, cujmă. Aceasta este formată din patru
bucăți unite pe lungime. Poate fi purtată cu vârful îndoit înainte, pe spate sau lateral sau cu topul
înfundat spre interior. Este purtată în Moldova, Muntenia, Maramureș și Banat, inițial de țăranii
liberi.
o Cujmă rotunjită – formată din două părți: o blană lungă ce formează un cilindru și un
vârf rotund cusut la marginea superioară a cilindrului.
o Șepci – dintr-o singură bucată de blană. Se găsesc în Maramureș și Oaș. Acestea sunt
realizate prin întinderea blănii crude pe bloc sferic în formă de lemn, care o face să ia forma
capului. Au fost purtate de iobagi.
o Căciulă joasă – este o șapcă cilindrică de blană cu vârful mai mare decât baza. Aceasta
se numește mocănească, rotată, retezată sau turtită și este purtată de ciobanii de pe ambele maluri
ale Carpaților Meridionali (în Mărginimea Sibiului, Oltenia, Muntenia și Vrancea) și în Câmpia
Bărăganului, Dobrogea, Maramureș.
40
en.m.wikipedia.org;
41
Stoica v, Vagii M., Arta populară din Câmpia Munteniei, Casa Creației, Ilfov, 1969
229
o Pălăriile din pâslă – sunt realizate de meșteri specializați, în ateliere și se poartă pe tot
parcursul anului. Sunt centrate pe regiunile săsești din jurul Sibiului și Bistrița. Stilul variază mult
în formă și dimensiunea borului, în funcție de zonă. Pălăria cu boruri largi a apărut în jurul secolelor
XVII-XIX, iar pălăriile de pâslă cu boruri largi de până la 60 cm au fost purtate în secolul al XIX-
lea și începutul secolului al XX-lea și au continuat să fie purtate în Valea Bistriței, Moldova până în
anul 1940. Pălăriile cu boruri de 40 cm se purtau în centrul Transilvaniei și Muntenia. ‖Pălăriile din
pâslă cu borurile răsturnate – cu gâng – erau purtate în Crișana, Hunedoara, și Bucovina.‖42 La
Năsăud încă se poartă pălăriile cu boruri largi, cu pene de păun (roată de păun). De-a lungul
Carpaților de Sud se poartă Pălării din pâslă cu boruri foarte mici. Moda actuală tinde să elimine cu
totul borul. Pălăriile verzi stil ‖trilby”erau purtate de grănicerii români și corpurile de munte. Se
găsesc și astăzi în Pădureni și alte zone. „Acest stil a apărut în Tirolul austriac și a ajuns în România
în timpul dominației habsburgice.‖43 Astăzi, este larg răspândit pentru utilizarea de zi cu zi.
o Pălăriile de paie – sunt purtate de bărbați și femei în toată România, vara. Ele variază
ca stil de la o regiune la alta. „Versiunea de paie a trilby-ului preia controlul.‖44 În Maramureș,
pălăriile tradiționale de paie (clopuri) sunt foarte mici, în timp ce în Satu Mare, Arad, Câmpia
Transilvaniei, pălăriile au coroana înaltă. Cel mai înalt, în jur de 30 centimetri, se găsește în Codru.
În Oltenia și Teleorman, de-a lungul Dunării, se poartă pălării de paie cu boruri plate și coroană
rotunjită.
3.2 Îmbrăcămintea pentru femei
- Ia – este tipul de cămașă al unei forme tipice adunate a gulerului. Există din cele mai
vechi timpuri. Este cunoscută și sub denumirea de „cămașă carpatică‖. Codul de decor din trei părți
al acestei cămăși plisate este aproape întotdeauna același: pe lângă broderia brațului superior, altiță,
există un singur rând orizontal pe mânecă, cunoscut sub numele de increț și dungi diagonale, sub
axilă și umăr, râuri.
- Fota – este o fustă înfășurată, ornamentată, realizată dintr-o bucată dreptunghiulară de
țesătură de lână, purtată în talie. Alternativ, poate fi realizată din două bucăți de material țesut care
acoperă partea din față a corpului (precum un șorț) și spatele. Fota are mai multe denumiri, după
regiunea etnografică: pestelcă (în Muntenia), opreg, vâlnic și zăvelcă (în Oltenia), catrință sau
cretință (în Moldova), păstură și zadie (în Transilvania), peștiman (în Basarabia). Fota este
confecționată din material de lână sau bumbac amestecat cu lână, țesut pe patru lici. Acoperă
complet fusta de jos (poale), cu excepția, în unele zone, a tivului. Cele mai vechi fote au fost
42
Florescu, F. B., Portul popular din Moldova de Nord, Ed. Arta, 1957;
43
Bielz, I., Portul popular al sașilor din Transilvania, Ed. Arta, 1956;
44
Horșia, O., Petrescu P.,Meșteșuguri artistice în România, UCECOM, 1971;
230
realizate din țesătură neagră sau maro gri, folosind culorile naturale ale lânii. Cel mai vechi decor a
fost un chenar roșu (bete roșii) la marginea interioară și pe marginea din față. Acest tip de fotă se
mai găsește în Moldova. Fote cu dungi verticale (văstre) sunt frecvente în această zonă. În
Muntenia, dungile sunt înlocuite cu decor țesut compact sau broderie geometrică grea, acoperind
toată suprafața, cu excepția zonei care se suprapune în față. „Cea mai bogată decorație se găsește în
zonele Argeș și Muscel, unde fota în sine este realizată din mătase, iar decorul este țesut din fir de
aur și argint.‖45
- Marama – este purtată în principal în sudul României, sudul Moldovei și sudul
Transilvaniei. În Argeș, modelele pot include motive geometrice colorate. „Acoperirile pentru cap ‖
nu trebuie să lipsească din îmbrăcămintea femeii. Ele au o mare valoare socială și estetică. <<Fetele
tinere obișnuiesc să meargă cu capul gol, dar după ritualul de nuntă – ‖legătorii
miresei”, ‖dezbrăcarea miresei” – nașa îi pune o basma sau maramă frumoasă.>>46
Referințe bibliografice
1. Bielz, I., Portul popular al sașilor din Transilvania, Ed. Arta, 1956;
2. Florescu, F. B., Portul popular din Moldova de Nord, Ed. Arta, 1957;
3. Florescu, F.B., Stahl P., Petrescu P., Arta populară în zonele Argeș și Muscel, Academy Press, 1967;
4. Ghimbutaș Marija, Civilizație și cultură, Ed. Meridians, București, 1989, p., 49;
5. Ghinoiu Ion, Atlasul etnografic român, Institutul Național al Patrimoniului;
6. Horșia, O., Petrescu P.,Meșteșuguri artistice în România, UCECOM, 1971;
7. Petrescu P., Secoșan E., Doaga A, Cusături românești, Consiliul Pionierilor, 1973
8. Stoica v, Vagii M., Arta populară din Câmpia Munteniei, Casa Creației, Ilfov, 1969
9. Thomas Carlyle, Filosofia vestimentației, ediția a II-a, Institutul European, București, 1998, p.79;
10. en.m.wikipedia.org;
11. https://ocaua.ro>blog>portul-pop;
45
Florescu, F.B., Stahl P., Petrescu P., Arta populară în zonele Argeș și Muscel, Academy Press, 1967;
46
Petrescu P., Secoșan E., Doaga A, Cusături românești, Consiliul Pionierilor, 1973
231
MĂNĂSTIRI DE LEMN DIN BANAT

Secretar şef IANOŞEL FLORINA LILIANA, Şcoala Gimnazială Nr. 25, Timișoara
Prof. IANOȘEL ADELA, Liceul Teoretic ”Alexandru Mocioni”, Ciacova, Timiş
Bisericile de lemn din România formează un patrimoniu prețios pe plan național și

mondial. Până la începutul secolului al XX-lea românii au creat și s-au manifestat preponderent
într-o civilizație a lemnului, de o bogăție, o varietate și un rafinament remarcabil, în care bisericile
de lemn au atins vârful ei maxim de expresie. În acestea s-au înfiripat comunitățile creștine din sate
și târguri și în jurul lor au luat ființă primele așezăminte monahale, singurele noastre centre
culturale în decursul multor veacuri. În România se păstrează peste 1400 de biserici de lemn
construite înainte de anul 1918. Valoarea lor în ansamblu este inestimabilă pentru cultura
românească. Ele fac parte integrantă și definitorie din identitatea națională.
Bisericile de lemn din România formează un grup numeros, unitar și distinct în patrimoniul
cultural și istoric al umanității. Valoarea lor constă în primul rând din nota distinctă pe care o
manifestă în ansamblu și numai în al doilea rând din exemple particulare.
Bisericile de lemn sunt interesante din punct de vedere constructiv. În ele se conservă o
adevărată colecție de rezolvări tehnice cu rădăcini din epoci preistorice și îmbunătățiri de-a lungul
timpului, constituind adevărate izvoare de cercetare ale evoluției adăposturilor umane. Aici se
întâlnesc soluții comune bisericilor de lemn de pe arii largi ale continentului, caracteristice unor
zone și particulare. Tot aici se pot identifica raporturile cu arhitectura tradițională.
În majoritatea bisericilor de lemn se țin slujbe și astăzi, la adăpost de vremuri, în locuri din
ce în ce mai îmbătrânite și mai uitate de lume. Tot de existența multor biserici se leagă încă
supraviețuirea unor obiceiuri străvechi. Majoritatea bisericilor fac parte din identitatea așezărilor.
În zona Banatului aceste biserici au constituit şi constituie încă o componentă de bază a
patrimoniului cultural. Ele sunt monumente reprezentative pentru arhitectura lemnului din Zona de
Vest a României. Pentru locuitorii localităţilor din această parte a Banatului, şi nu numai, aceste
biserici au o valoare spirituală deosebită. Din punct de vedere spiritual credincioşii îşi găsesc
împlinirea şi desăvârşirea în aceste lăcăşurilor de cult. Biserica a fost şi rămâne locul de manifestare
a cultului divin public. Actele religioase desfăşurate aici au menirea de a pune în relaţie pe om cu
Dumnezeu, de a-şi exprima respectul şi cinstea faţă de Dumnezeu. Biserica este locul de formare şi
educare a virtuţiilor, dar şi spaţiul pentru împărtăşirea de harul divin în vederea desăvârşirii sale.
Aici sunt cinstiţi sfinţii, eroii, înaintaşii şi toţi cei dragi mai înainte dispăruţi. În decursul timpului
viaţa religioasă a influenţat şi organizat viaţa credincioşilor. În funcţie de orarul slujbelor religioase
credincioşii şi-au stabilit programul zilnic. În aceste biserici modeste şi simple ei au fost botezaţi,
232
cununaţi, spovediţi, împărtăşiţi şi-au văzut pe cei apropiaţi încreştinaţi şi cununaţi. Evenimentale
majore ale vieţii lor au fost consemnate aici, începând cu botezul şi sfârşind cu înmormântarea.
Datată cu inscripţie – 1676, Biserica
„Cuvioasa Paraschiva” din Crivina de
Sus se prezintă ca fiind cea mai reuşită
realizare arhitectonică păstrată în Banat.
Altarul are forma unui poligon cu şase laturi.
Pereţii sunt din lemn aparent şi prezintă
îmbinări în ―coadă de rândunică‖, dar şi
multiconsole cioplite din bardă, cu efect artistic
deosebit. Pardoselile sunt din scânduri de brad,
aşezate pe grinzi transversale. Pronaosul
tăvănit, naosul acoperit cu un semicilindru longitudinal din scânduri, iar altarul acoperit prin fâşii
curbe de scânduri. Biserica este acoperită cu şindrilă.
Biserica “Cuvioasa Paraschiva” din Curtea datează din anul 1794. Este cea mai spaţioasă
biserică de lemn păstrată în Banat, având lungimea de
18,60 m, lăţimea 7,20 m, raza altarului 5,10 m, înălţimea
turnului 9,50 m. Fundaţia edificiului este din piatră de
carieră şi are un soclu scund peste care sunt aşezate tălpile.
Pereţii din bârne de gorun, construiţi în sistemul ―în căţei‖,
sunt tencuiţi la exterior, iar la interior sunt placaţi cu
scânduri de stejar. Turnul de pe pronaos are baza
prismatică mai alungită, este acoperit cu un trunchi de piramidă răsturnat, având muchiile teşite,
pentru a asigura trecerea de la pătrat la cerc. Învelitoarea acoperişului este din şindrilă la fel şi
vârful turnului. Ansamblul pictural ce decorează altarul, iconostasul, bolta naosului şi pereţii
pronaosului a fost atribuit pictorului lugojan Petru Nicolici.
Biserica de lemn din Mănăstirea Partoș,
localitatea Partoș, comuna Margina, județul Timiș este
plasată de tradiție și documente de arhivă departe în
timp, cel mai probabil în secolul al XVI-lea, putând fi în
părțile ei originale cea mai veche dintre bisericile de
lemn din Banat și printre cele mai vechi din această parte
a continentului. Biserica veche a mănăstirii din Partoș
prezintă valori istorice și spirituale de neegalat prin legătura directă cu sfântului Iosif cel Nou, de la
233
Partoș, care s-a retras în acest loc și a fost înmormântat în această bisericuță, unde au fost
documentate nenumărate minuni. Biserica are și o valoare documentară și artistică demnă de
remarcat, mai ales într-o zonă unde numărul vechilor biserici de lemn rămase este foarte redus. Se
remarcă prin structura de lemn încă destul de bine păstrată. În interior se păstrează elemente de
iconostas vechi, bogat sculptate și pictate, cel mai probabil din secolul al XVII-lea.
Mănăstirea Cebza - Biserica de lemn a mănăstirii este cea mai vestică biserică de lemn din
Banat. Biserica “Sf.
Gheorghe” din Cebza , azi
biserică de cimitir. Cu toate că
primele mențiuni documentare
referitoare la Mănăstirea Cebza
datează din secolul XVII (mai
precis 1758-1759), se crede că
ea este mult mai veche și că
datează de fapt din secolul XV.
Conform legendei transmise pe
cale orală, înainte de a se
construi mănăstirea, în mijlocul
codrului care se întindea pe
aceste locuri, exista un izvor făcător de minuni. Atrași de puterile binefăcătoare ale izvorului, un
pustnic și-a făcut, în preajma izvorului, o chilie. Înmulțindu-se numărul de călugări, aceștia ar fi
construit mică biserică, în asemenea fel încât izvorul să fie cuprins în altar. Apele izvorului sunt
considerate vindecătoare și astăzi de către credincioșii care vin să se roage la mănăstire.
Constructiv se încadrează sistemului ―în căţei‖, având absida cu şase laturi. Pereţii sunt lipiţi cu
pământ şi văruiţi, atât la exterior cât şi la interior. Pardoselile sunt din cărămidă şi tot din acelaşi
material s-a făcut fundaţia şi un soclu scund de 20 centimetri. Pereţilor exteriori de nord şi sud li s-
au adăugat trei perechi de contraforturi oblice din cărămidă pentru a mări rezistenţa edificiului. La
treimea estică a navei apare o boltă unică pentru Banat, boltă ce acoperă şi o jumătate din altar,
având o secţiune eliptică, realizată din bârne masive de stejar. La câtiva metri de vestul lăcaşului se
află o mică clopotniţă, ridicată pe doi stâlpi înfipți în pământ şi acoperită cu şindrilă.
234
MǍRGINIMEA SIBIULUI ÎNTRE DATINI ŞI TRADIŢIE

Prof. CÎRDEIU SORIŢA, Şcoala Gimnazială, Giarmata, Timiş
Sărbătorile creştine, de cele mai multe ori un popas duhovnicesc din viaţa Bisericii şi a
credincioşilor, sunt mai totdeauna însoţite de frumoase şi uimitoare tradiţii şi datini, care sporesc
farmecul şi însemnătatea lor. Contextul integrării lor în viaţa satului românesc se leagă întotdeauna
de dimensiunea profundă a ethosului nostru românesc.
Când vorbim despre „tradiţii―, trebuie precizat faptul că acest cuvânt are mai multe
semnificaţii, care, din păcate, uneori se confundă. În limbajul teologic, cuvântul şi noţiunea de
„tradiţie― sau „Sfânta Tradiţie―, scris prin urmare cu majuscule şi care nu are plural, fiind unică,
înseamnă acea cale de transmitere a Revelaţiei Divine sau a Descoperirii Dumnezeieşti, alături de
Sfânta Scriptură. Ea mai poartă numele de Predanie, adică de transmitere a învăţăturilor, datinilor,
practicilor şi creaţiilor spirituale şi materiale pe care le moştenim de la o generaţie la alta. Mai
teologic, prin Sfânta Tradiţie sau Predanie se înţelege „totalitatea adevărurilor revelate, care nu se
cuprind în Sfânta Scriptură, ci au fost predate prin viu grai de către Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli,
fiind ulterior consemnate în scris şi păstrate de către Biserică până în zilele noastre―.
Cel de-al doilea sens al cuvântului şi noţiunii de „tradiţie―, scris cu literă mică şi care se
foloseşte şi la plural, este cel obişnuit, cunoscut de toţi, adică un ansamblu de concepţii, obiceiuri,
datini şi de credinţe care se statornicesc, din punct de vedere istoric, în cadrul unor grupuri sociale
sau naţionale şi care se transmit pin viu grai, din generaţie în generaţie.
Numele de "Mărginimea Sibiului" este dat unei zone formate din 18 localităţi din judeţul
Sibiu, care se află imediat sub munte - Boiţa, Sadu, Râu Sadului, Tălmaciu, Tălmăcel, Răşinari,
Poplaca, Gura Râului, Orlat, Fântânele, Sibiel, Vale, Sălişte, Galeş, Tilişca, Rod, Poiana Sibiului şi
Jina – zone ce au o bogată moştenire etnologică, arhitecturală, culturală şi istorică.
235
Cetele de Juni din Mărginimea Sibiului.

In mod tradiţional, sărbătorile de iarnă în Mărginimea Sibiului încep de la Sfântul Nicolae.
Atunci, tinerii necăsătoriţi din fiecare sat se adună şi formează o ceată de feciori sau juni. Regulile
cetei prevăd ca unul dintre tineri să fie conducătorul, el purtând numele de "jude". Tinerii aleg o
"gazdă", unde se întâlnesc zilnic, până în Ajun de Crăciun, pentru a repeta colindele. "Pe la mijlocul
secolului al XX-lea, ceata se forma chiar înainte de Sfântul Nicolae. Ceata mare este formată din
tineri necăsătoriţi, dar care au făcut armata, şi drăguţele lor. Tinerii necăsătoriţi, dar care încă nu au
făcut armata – iar acum adolescenţii - formează ceata mică.
De fiecare data există un fel de comitet de conducere, există diferite funcţii în ceată şi
fiecare este responsabil cu ceva: asigurarea hranei, a băuturii, a lemnelor pentru foc, a fondurilor
necesare, etc". Potrivit acesteia, în întreaga Mărginime, colindele pe care le repetă tinerii sunt
asemănătoare, cu foarte puţine influenţe locale, existând însă colinde speciale pentru primar, pentru
preot, pentru judele cetei şi pentru fetele de măritat. Feciorii şi fetele colindă satele din Mărginime.
Tradiţiile continuă în seara de Ajun, când cetele de feciori colindă în toate casele satului,
îmbrăcaţi în costume populare. Colindatul începe cu casa primarului şi a preotului, după care
feciorii pornesc din casă în casă, până dimineaţă, iar la final se duc direct la "ceată", unde colindă
"gazda". "
În toate localităţile din Mărginimea Sibiului se organizează cete de feciori. Au fost ani când,
în localităţi mai mici, nu s-au organizat, dar acolo unde mai există tineri şi unde viaţa e mai
dezvoltată se organizează sărbătorile. Ţine de tradiţia locului. Prietenia este motorul acestor tineri
şi dorinţa de a fi împreună. În Mărginime sunt multe familii în care tinerii sunt plecaţi în timpul
anului de acasă. De sărbători vin însă toţi acasă şi se adună în cete pentru a da sărbătorilor de iarnă
farmecul pe care l-au avut întotdeauna.
Ziua de Ignat este important în tradiţia locului, chiar dacă, în multe gospodării, nu se mai
sărbătoreşte. Potrivit tradiţiei populare, în ziua de Ignat doar se taie porcul şi nu se munceşte nimic
236
altceva în gospodărie. Bătrânii cred că "omul care nu are porc gras de Crăciun şi cuţit ascuţit în
vremea pepenilor, nu a cunoscut fericirea". Ignatul este însă sărbătorit în puţine gospodării, pentru
că majoritatea oamenilor preferă să taie porcul cu una sau două săptămâni înainte de sărbători
pentru ca preparatele din porc să aibă timp pentru afumat, existând în fiecare casă cârnaţi proaspăt
afumaţi, caltaboşi şi slănină.
În 28 decembrie, are loc la Sălişte „Întâlnirea cetelor‖. Juni şi junese din întregul judeţ,
îmbrăcaţi în costume tradiţionale cu migală ţesute şi special pregătite pentru această zi de sărbătoare,
se întâlesc la Sălişte în paşi de dans şi cântece vesele tradiţionale. E o sărbătoare a bucuriei, un
adevărat spectacol al portului popular atât de diversificat. Timp de patru săptămâni Cetele de Juni
răspândesc cu bucurie, joc şi voie bună vestea Naşterii Domnului şi trecerea la noul an.
Obiceiuri de Crăciun Craii şi Irozii
„Craii‖sau„Irozii‖ sunt copiii care colindă interpretând o scenetă religioasă.

Colinda lor este atât de bogată în conţinut pentru că ea transmite mesajul printr-o scenetă şi
nu prin colinde. Îmbrăcaţi în costume populare, cu coifuri, săbii, panglici „Craii‖ interpretează în
237
prima zi de Crăciun, la biserică scena Naşterii Domnului. Aceştia aduc bucurie şi emoţie tuturor
celor prezenţi prin mesajul plin de însemnătate pe care îl
transmit.
Tot în prima zi de Crăciun, la prânz, cetele de feciori
colindă în biserică, după încheierea slujbei, fiind ascultaţi de tot
satul. În general, în perioada sărbătorilor, în toate localităţile se
organizează baluri la care este invitată întreaga comunitate. "
În prima zi de Crăciun este balul de deschidere a
sărbătorilor, după care sunt localităţi care fac trei seri la rând
baluri. Mândria şi sentimental identitar au dus la păstrarea acestor
tradiţii. "Chiar dacă tinerii din ziua de azi sunt mai legaţi de oraş
decât de satul natal, chiar dacă nu stau acolo tot timpul anului, de
sărbători vin cu toţii acasă. Este obligatoriu ca în fiecare sat să existe ceată de sărbători. Tinerilor li
s-ar părea anormal să nu se ducă la ceată. Să renunţe la aceste obiceiuri este perceput ca un păcat,
pe care tinerii, chiar şi în ziua de azi, l-ar
resimţi extrem de puternic. Să participe la
sărbătorile de iarnă ţine de mândria lor
locală, de sentimental identitar".
In a patra zi de Crăciun, în
localităţile Ludoş şi Avrig - din afara
Mărginimii Sibiului - are loc obiceiul
"Mătăhălilor". Tinerii de la cete se
costumează cât mai urât posibil – în
zdrenţe sau imitând ciori şi ulii – își
vopsesc feţele şi pornesc spre casele fetelor din sat. Acolo, dansează și cântă. În schimb, primesc
carne, cârnaţi şi ouă cu care se va face
mâncare la ceată, în noaptea de Revelion.
De Bobotează,sunt sfinţite toate apele

din localităţi, atât cele curgătoare, cât şi cele
din fântâni, întreaga comunitate participând la
obiceiul care este condus de preoţi. Apropierea
oamenilor faţă de Biserică ţine vii tradiţiile în
238
Mărginimea Sibiului. "De Crăciun, junii colindă în biserică, copiii spun poezii, iar corurile
bisericeşti colindă şi ele. Se încearcă să se păstreze aceste tradiţii aşa cum s-au moştenit de la
înaintaşii noştri. De aceea le transmit copiilor. Tradiţia în Mărginimea Sibiului este sfântă. Aici
oamenii sunt foarte apropiaţi de Biserică şi de obiceiuri, de sărbătorile noastre româneşti. De aici,
din Mărginimea Sibiului, sunt mai mulţi sfinţi care au luptat pentru păstrarea credinţei, cum este
Sfântul Ioan din Galeş sau Sfântul Oprea, iar credincioşii din zonă încă respectă memoria acestor
sfinţi‖.
Obiceiurile de
iarnă se încheie de Sfântul
Ion, când, în localitatea
Tălmăcel, are loc obiceiul
intitulat "Udatul Ionilor".
Toţi cei care se numesc
Ion, Ioana sau derivate ale
acestui nume sunt
scufundaţi în râul din
localitate, începându-se cu
primarul şi preotul
localităţii. Tinerii
pregătesc care alegorice,
cai împodobiţi cu zurgălăi
şi sunt însoţiţi de lăutari. În fiecare an, obiceiul atrage sute de turişti din întreaga ţară, impresionaţi
de numărul mare de persoane care se numesc Ion sau Ioana, dar şi de frumuseţea costumelor
populare, a carelor alegorice şi a dansurilor populare.
Bibliografie
1. Dădârlat, D., 1990 – ―Săliştea Sibiului străveche vatră românească‖, Sibiu Grecu, V.V., 1990 – Săliştea Sibiului,
străveche vatră românească, Sibiu, Astra
2. Herseni, T., Irimie, C., 1985 – ―Mărginenii şi zona lor în Irimie, C., Dunăre,
3. N., Petrescu, P., 1985 –―Mărginenii Sibiului, Civilizaţie şi Cultură popular românească‖, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică
4. Victor Pacala "Monografia satului Răşinariu" , publicată în anul 1915, la Tipografia Arhidiecezană din Sibiu
239
SECŢIUNEA 4
VESTEA NAŞTERII ŞI ÎNVIERII DOMNULUI –

RENAŞTEREA SUFLETELOR NOASTRE
Prof. BELCOTĂ CERNESCU CORNELIA ANIȘCA, G.P.N Cornereva, Caraș-Severin
Evanghelia canonică a lui Luca cât și cea a lui Matei descriu pe Iisus ca fiind născut în
Betleem, Iudeea din mamă fecioară. În Evanghelia după Luca, Iosif și Maria călătoresc de la
Nazaret la Betleem, Iisus fiind născut acolo și pus într-o iesle. Îngerii apar și declară că Iisus este un
salvator al întregii omeniri. Magii urmează o stea până la Betleem pentru a aduce daruri lui Iisus,
născut. Regele Irod ordonă masacrul tuturor băieților din Betleem care au mai puțin de doi ani, dar
familia lui Iisus fuge în Egipt, iar mai târziu se restabilește în Nazaret.
Fiul lui Dumnezeu a părăsit slava cerului şi a venit în lume ca cel mai sărac om. El a venit în
lume ca Dumnezeu, Care cu puterea Sa dumnezeiască a tămăduit pe cei bolnavi, a potolit furtuna
mării şi a înviat pe cei morţi. Pentru ca noi, oamenii, să avem viață Iisus a murit prntru noi.
Crăciunul, sărbătorit la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul
iulian) în fiecare an semnifică nașterea Domnului Iisus Hristos. Ea face parte din cele 12 sărbători
domnești ale bisericilor, a treia mare sărbătoare după cea de Paști și de Rusalii.
Învierea Domnului s-a petrecut dupa ce Hristos a ieșit din mormânt. Conform evangheliilor
duminică, femeile mironosițe au venit cu miresme la mormântul lui Hristos, cu care aveau urma să
ungătrupul lui Iisus. Maria Magdalena, venită cu celelalte femei, ajunge prima la mormânt și uimită
de vederea pietrei ridicate și a mormântului gol, nu le mai așteaptă pe celelalte femei și aleargă să le
vestească apostolilor cele petrecute. Pe când femeile mironosițe mergeau către apostoli să vestească
cele întâmplate, sunt întampinate de Hristos cu următoarele cuvinte:"Bucurați-vă" și "Nu vă
temeți".El le repetă îndemnul dat de înger: "Duceți-vă și vestiți fraților Mei, să meargăîn Galileea și
acolo mă vor vedea".
La mormânt ajung și Ioan cu Petru. Deși Ioan sosește primul, el intrăîn mormânt după Petru.
În afară de prezența giulgiului și a mahramei, care indicau că Hristos a înviat, apostolii au văzut în
mormânt ceva minunat. A fost o experiență învăluităîn taină, care a constituit o adevărată iluminare.
Deși trupul lui Hristos fusese preamărit, Hristos acceptă, în răstimpul celor 40 de zile, să se
adapteze dimensiunilor actuale ale universului uman. Învierea lui Hristos nu este o simplă revenire
la viața pământească, ci începutul altei vieți: viața veșnică, în care trupul omenesc nu mai este supus
stricăciunii.
240
DATINI ȘI TRADIȚII DE CRĂCIUN ȘI DE ANUL NOU LA

ROMÂNI47
Prof.înv.primar IFRIM NICOLETA, Școala Gimnazială "Ion Creangă", Buzău
Proiect educativ- „Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou, la români"

Perioada de desfășurare: 19- 22 decembrie 2022
Clasa a IV-a A, Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău
Tema activității desfǎşurate: „Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou, la români"
Mod de realizare:
Activitate integrată: LLR + AVAP + Ed.civică + Istorie + Geografie + Muzică și mișcare
+ Joc și mișcare + Religie;
Metoda proiectelor- Portofolii cu titlul "Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou, la
români"; Târgul de Crăciun - Workshop- Ateliere de creație- "Bradul de Crăciun", "Decorare
turtă dulce"; Serbare de Crăciun- program artistic- recitare poezii cu tema "Sărbătorile iernii",
interpretare colinde tradiționale românești;
Obiective propuse:
- să cunoască, să îndrăgească și să transmită mai departe, obiceiurile și tradițiile românești,
de Crăciun și de Anul Nou;
- să învețe să caute informații despre datini și tradiții românești de Crăciun și de Anul Nou,
în familie, în comunitate, la bibliotecă, în cărți, reviste, ziare, pe site-uri sigure de pe internet ș.a.;
- să întocmească un portofoliu cu titlul „Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou"
(legende/ povești de Crăciun - "Legenda lui Moș Crăciun", "Legenda Bradului de Crăciun", rețete
culinare tradiționale de Crăciun ș.a.; texte- colinde, imagini cu colindători- desene, picturi, colaje;
ornamente/ decorațiuni de Crăciun, felicitări de Crăciun ș.a.;
- să scrie titlurile/ versurile cunoscute ale unor colinde românești ("O, ce veste minunată!",
"Iată, vin colindători", "Florile dalbe", "Astăzi s-a născut Hristos", "Domn, Domn să-nălțăm",
"Scoală gazdă din pătuț (Florile dalbe)", "Steaua sus răsare", "Plugușorul de Anul Nou" după
Otilia Cazimir, "Sorcova, vesela", "Jocul Ursului", "Jocul Caprei" ș.a.;
- să amenajeze în sala de clasă, un ambient adecvat, cu decoruri specifice, reprezentative
pentru sărbătoarea Crăciunului (Bradul de Crăciun, ornamente/ decorațiuni de Crăciun);
47
https://www.youtube.com/watch?v=yFLGAfwzjTc
241
- să realizeze "Cărticica iernii" (Portofoliu cu titlul „Datini și tradiții de Crăciun și de Anul

Nou" (legende/ povești de Crăciun - "Legenda lui Moș Crăciun", "Legenda Bradului de Crăciun",
rețete culinare tradiționale de Crăciun ș.a.; texte- colinde, imagini cu colindători- desene, picturi,
colaje ș.a.);
- să scrie "Scrisoarea către Moș Crăciun";
- să realizeze Invitația la Serbarea de Crăciun, cu text și imagini (desene, picturi, colaje);
- să realizeze felicitări de Crăciun;
- să realizeze "Bradul de Crăciun" (machete, Tehnica Quilling, Origami ș.a.)
- să decoreze turtă dulce cu motive specifice sărbătorilor de iarnă (steluțe, brăduți, fulgi de
nea ș.a.);
- să memoreze și să recite cu intonația corespunzătoare, poezii cu tema "Sărbătorile iernii-
Crăciunul- Anul Nou";
- să interpreteze colinde tradiționale românești;
Locul desfăşurării: sala de clasă- Școala Gimnazială ―Ion Creangă‖ Buzău
Desfășurarea activității:
I. Activitate integrată: LLR+Ed.civică+Istorie+Geografie+Muzică și mișcare+AVAP+Joc
și mișcare+Religie- (Metoda proiectelor tematice);
Proiect tematic LLR: „E vremea colindelor“- Texte literare și nonliterare cu tema:
„Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou"; Șezătoare literară- Poeți și scriitori care au scris
în operele lor, despre Crăciun- Prezentare de carte/ recenzii: "Amintiri din copilărie" - Ion
Creangă, "De azi și de demult" - B. Șt. Delavrancea, "Voinești Nicușor" - Al. Brătescu, "În Ajunul
Crăciunului" - Emil Gârleanu, "Poveste de Crăciun" - Regina Maria, "În ajunul Crăciunului" - Al.
Vlahuță; "Un Crăciun fericit" - Louisa May Alcott; "Bradul" - Hans Christian Andersen; "Fetița cu
chibrituri" - Hans Christian Andersen, "Crăciunul" - Carlo Collodi, "Darul magilor" - O. Henry,
"Ajunul Crăciunului" - Washing Irwing; Povești/ Legende de Crăciun; recenzie, prezentare de
carte, muncă de cercetare/ documentare din cărți, reviste, ziare, site-uri sigure, de pe internet ș.a.;
Întocmire Portofoliu cu titlul "Datini și tradiții de Crăciun și de Anul Nou, la români"; realizare
"Invitație pentru Serbarea de Crăciun", cu text și imagini (desene, picturi, colaje); redactare
"Scrisoarea către Moș Crăciun; memorare, recitare cu intonația corespunzătoare, o poezie la liberă
alegere, cu tema "Sărbătorile iernii- Crăciunul- Anul Nou": "Crăciunul copiilor" de O. Goga,
"Uite, vine Moș Crăciun!" de Otilia Cazimir; "Colinde, colinde!" de M. Eminescu, "La drum",
"Ninge" de Otilia Cazimir, "Moș Crăciun" de Elena Farago, "Scrisoare lui Moș Crăciun" de
242
Elena Farago, "Moș Crăciun" de Elena Farago, "În noaptea sfântă de Crăciun" de Traian Dorz,
"Moș Crăciun" de Otilia Cazimir, "Colindătorii" de G. Coșbuc, "În seara de Crăciun" de
George Coșbuc, "La mulţi ani", de Tudor Arghezi, "Colind" de Vasile Voiculescu ș.a.
II. "Târgul de Crăciun" - Workshop- Ateliere de creație- "Bradul de Crăciun", "Decorare

turtă dulce";
III. Serbare de Crăciun- program artistic- recitare poezii cu tema "Sărbătorile iernii",
interpretare colinde tradiționale românești ("O, ce veste minunată!", "Iată, vin colindători", "Astăzi
s-a născut Hristos", "Domn, Domn să-nălțăm", "Scoală gazdă din pătuț (Florile dalbe), "Steaua
sus răsare",
Evaluare: Expoziție/ Centrul tematic- „Iarna – Datini şi tradiții de Crăciun şi de Anul

Nou, la români‖ (în sala de clasă); Portofoliile elevilor cu tema „Datini şi tradiții de Crăciun şi de
Anul Nou, la români”; Șezătoare populară de Crăciun; album de fotografii, filme video cu
recitare de poezii și interpretare colinde tradiționale românești, de către elevii clasei a IV-a A, lângă
Bradul de Crăciun, îmbrăcați în costume populare; fotografii, filmare video în care sunt prezentate
activitățile desfășurate cu elevii în cadrul proiectului.
Abilităţi socio-emoționale: -Îndrăgirea, promovarea, valorizarea, valorificarea obiceiurilor
și a tradițiilor populare românești, de Crăciun și de Anul Nou;
-Realizarea unui schimb de impresii cultural-artistice, pe tema datinilor, obiceiurilor și a
tradițiilor populare de Crăciun și de Anul Nou, cu elevi și cadre didactice din alte școli europene, în
cadrul Proiectului de parteneriat eTwinning- "Coutumes, folklore et fêtes populaires des pays
européens"/ "Tradiții, folclor și sărbători populare din țările europene", Fondatori: Prof. înv.
primar Ifrim Nicoleta, Școala Gimnazială ―Ion Creangă‖ Buzău și Fatma Sağlam- Eğe Sanayi
İlkokulu, Kartal, Turcia și în cadrul Proiectului transfrontalier „Educație online fără hotare”-
Organizator: Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a Consiliului municipal Chișinău- Proiect
de parteneriat transnațional România- Republica Moldova "Datini, tradiții și sărbători populare
locale", Coordonatori proiect: Prof. înv. primar Ifrim Nicoleta, Școala Gimnazială "Ion Creangă"
Buzău și Prof. Lungu Maria, IP Liceul Teoretic „Ion Suruceanu‖, Satul Suruceni, Raionul Ialoveni,
Republica Moldova.
243
Cărticica Iernii"
Clasa a IV-a A,
Prof. înv. primar
Ifrim Nicoleta,
Școala Gimnazială
"Ion Creangă" Buzău
Bradul de
Crăciun"- Clasa a IV-
a A, Prof. înv. primar
Ifrim Nicoleta, Școala
Gimnazială "Ion
Creangă" Buzău
244
"Ghetuța lui Moș Nicolae"- Clasa a IV-a A, Prof. înv. primar Ifrim Nicoleta,
Școala Gimnazială "Ion Creangă" Buzău
"Felicitare de Crăciun"- Clasa a IV-a A, Prof. înv. primar Ifrim Nicoleta,

245
"Invitație la Serbarea de Crăciun"- Clasa a IV-a A, Prof. înv. primar Ifrim Nicoleta,
Invitație la Târgul de Crăciun"-

Prof. înv. primar Ifrim Nicoleta,
Școala Gimnazială "Ion Creangă"
Buzău
246
Atelier de creație- "Brazi de Crăciun"

- Clasa a IV-a A,
"Expoziție- Brazi de Crăciun"-

Clasa a IV-a A,
247
RELAȚIA OM-DUMNEZEU PRIN CREDINȚĂ ȘI FAPTE BUNE

Prof. GHIMBOAȘĂ IONELA, Școala Gimnazială Nr.25, Timișoara
În planul dumnezeiesc privind crearea lumii, Dumnezeu a avut în vedere crearea omului cu
un scop bine definit, în care-l plasează pe acesta ca fiind pricipalul subiect în desfășurarea hotărârii
divine: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării,
păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!...
"Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste
păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot
pământul!"( Facere 1,26,28) Omul primește anumite valori dumnezeiești printre care se numără
rațiunea, voința liberă și sentimentul iubirii, toate după chipul lui Dumnezeu. Însă, s-a dovedit că
partea voinței libere a înclinat spre o latură care să nu mai țină cont de supunerea iubitoare față de
Creator, iar omul începe să încalce cu bună știință Cuvântul lui Dumnezeu. În locul iubirii se
instalează ura și mânia, păcate ce îl întrăinează pe om de Cel Care L-a creat, astfel sentința Lui
Dumnezeu față de Adam a fost :‖ În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei
întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce". ( Facere
3,19)
Despărțirea omului de Dumnezeu cu toate urmările căderii în păcat au adus omenirii numai
îndepărtare de noțiunea binelui, răutăți și necazuri în defavoarea stării de fericire pregătită de
Dumnezeu omului.
În decursul anilor s-au regăsit anumite persoane drepte, printre care amintim de Noe, Avram,
Moise și alți proroci ai Vechiului Testament, care au început să se delimiteze de faptele rele și să
restaureze Legea lui Dumnezeu printre oameni.
Respectarea poruncilor dumnezeiești reprezintă norme, reguli, legi aducătoare de lumină,
libertate și fericire în societate și în Împărăția lui Dumnezeu: ‖Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să
nu ai alți dumnezei afară de Mine. Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor. Să
nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert. Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește.
Cinstește pă tatăl tău și pe mama ta, că bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ. Să nu ucizi. Să nu
fii desfrânat. Să nu furi. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău. Să nu poftești nimic
din ce este al aproapelui tău..‖(Ieșire 20,2-17)
Din dragoste nemărginită față de creația sa, Dumnezeu hotărăște să trimită pe pământ pe Fiul Său,
pentru a ajuta la restaurarea relației Dumnezeu-om în cadrul planului divin. Astfel, Pruncul Iisus Hristos,
primește calitatea de om prin intermediul Fecioarei Maria, iar de la vârsta de 30 de ani își începe activitatea
248
mesianică de Învățător și Mântuitor al lumii.‖ Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său
Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.‖(Ioan 3,16)
Prin Moartea și Învierea Domnului nostru IIsus Hristos, omului I se dă posibilitatea de a
ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, bineînțeles, să îndeplinească Legea iubirii lui Hristos, prin
însușirea Sfintelor Taine, prin participarea la Sfânta Biserică, la toate slujbele bisericești și în
special la Sfânta Liturghie.
Intrarea în Împărăția lui Dumnezeu se face prin relaționarea credinței prin rugăciune, post și
punerea în practică a faptelor bune, căci ‖ credinţa fără de fapte moartă este.”( Iacov 2,20)
Bibliografie
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, 2019
2. Pr.prof. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica bisericii ortodoxe, Ed. Institutului biblic şi de misiune al bor, 2002
3. Pr.Prof. Dr. Ene Braniște, prof. Ecaterina Braniște, Dicționar Enciclopedic de cunoștințe religioase, Ed. Diecezană,
Caransebeș, 2001
FLORIILE LA ROMÂNI, MOMENT DE BUCURIE

Prof. LAZA MIHAELA , Școala Gimnazială Nr. 25,Timișoara
Sărbătoarea Floriilor, ziua numelui pentru toţi cei botezaţi după flori, are rădăcini adâncii în
istorie. Pe vremea romanilor era dedicată Zeiţei Flora, așa cum am menționat mai sus. Ulterior,
creştinii au transformat-o în ziua de debut a pregătirilor pentru Învierea Domnului, legând-o de
intrarea Domnului în Ierusalim.
Este de reținut faptul că toate aceste semnificații romanice s-au suprapus peste cele deja
existente, de substrat. Potrivit convingerilor și tradițiilor, momentul Floriilor se referă la cultul
moșilor. Astfel, în această zi se fac pomeni, se curăță mormintele și cimitirele, se înfig în morminte
ramuri de salcie, sunt invocate spiritele morților.
Tot acum este momentul când înfloresc toate plantele, natura se îmbracă în verde, iar pomii
fructiferi se împodobesc aidoma unor mirese. Acest moment poate fi interpretat drept victoria vieții
asupra morții, a sevelor vitale față de înghețul mortificator.
Potrivit tradiției creștine, de Florii se celebrează intrarea lui Iisus în Ierusalim, cu o
săptămână înaintea Paștelui evreiesc (Pesah), atunci când a fost primit cu bucurie și ovații, ca un
Mântuitor, toți cei care îl aclamau având în mână ramuri verzi (de finic). Astfel, ramurile verzi (de
salcie, la creștini) au dobândit proprietăți religioase creștine și chiar magice. Ele reprezintă o
simbioză între credințele „păgâne‖ și cele creștine.
249
Duminica Floriilor marchează, an de an, intrarea Domnului în Ierusalim, pe un asin,

întâmpinat cu flori, cu ramuri de măslin şi de finic de mii de oameni. În acel moment, Iisus a fost
aclamat ca un adevărat împărat prin cuvintele: ―Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele
Domnului!‖.
În ziua de Florii se ţine la bisrică o Liturghie diferită de cea care se oficiază în celelalte
duminici. Este de reținut faptul că, potrivit unei legende, salcia s-ar fi facut punte peste un râu
pentru Maica Domnului, ajutând-o să îşi continue drumul.
Astfel, drept mulţumire, Fecioara Maria a dăruit sfinţenie salciei. În zilele noastre, creştinii
adună crenguţe de salcie pe care le duc la biserică pentru a fi sfinţite de preoţi, apoi le aşază la
icoane, ca să-i păzează pe toţi cei din casă de boli.
Sărbătoarea Floriilor este una dintre cele mai importante sărbători din an, reprezentând
singura data când Mântuitorul a acceptat să fie aclamat ca împărat. Așa cum am mai spus, salcia
înlocuieşte de fapt ramurile de măslin şi finic, care nu se găsesc în Români.
În Banat, gospodinele se pregătesc cu spor pentru ziua de Florii. La sat oamenii se pregătesc
să meargă la biserică în straie bune și minuțios pregătite de biserică. Pe tineri îi așteaptă o
sumedenie de tradiții și ritualuri străbune care să le poarte noroc și să le aducă dragoste.
Banatul are și el o zestre bogată în tradiții și ritualuri respectate cu sfințenie de sărbătoarea
Floriilor. În primul rând, ziua este cunoscută ca fiind momentul dezlegării la pește. Aici, în Banat
gospodinele prepară cele mai gustoase delicii din pește.
În multe sate bănățene încă se obișnuiește ca mărțișorul purtat încă din martie să fie pus pe
ramurile unui pom înflorit. Un alt obicei se referă la faptul că gospodinele nu uită nici de scoaterea
obiectelor din casă la aerisit, după o iarnă lungă și anevoioasă.
Trebuie reținut faptul că Ajunul sărbătorii este şi un important moment pentru a invoca
spiritele morților. Acest lucru este cunoscut şi sub numele de Moșii de Florii. De ziua florilor se fac
pomeniri pentru sufletul rudelor decedate și se consideră că spiritele celor care nu mai sunt printre
noi se întorc în sânul familiei pentru a petrece cu aceasta.
În Banat, la icoană, sunt așezate ramuri de salcie sfințite la biserică. Ele erau împărțite de
către preot, se duceau acasă și se puneau, de asemenea, la oglindă, la geamuri. Totodată, erau
așezate la poartă, la ușile grajdurilor
Ramurile verzi de salcie, sfințite de către preoți, erau în trecut așezate cu sfințenie la cruci,
morminte și troițe, având astfel rolul de a îndepărta spiritele rele. În trecut, ramurile înfrunzite erau
date vitelor spre a fi mâncate, ele contribuind astfel la fertilizarea animalelor. Astfel, umărul lor
într-o gospodărie era semn al bogăției și al prosperității.
250
Ramurile, devenite sfinte acum, aveau, în viziunea poporului român, și funcții vindecătoare.
Ele aveau rolul să prevină durerile de spate din vremea secerișului. Tot ele aveau rolul de a vindeca
oamenii și de alte boli, dacă bolnavul trecea printr-un cerc confecționat din rămurele verzi, sfințite.
Tot ramurile sfințite de salcie erau purtate de Paparude, atunci când, prin dansul lor, invocau
cerul pentru a desfereca ploile.
În trecut, ramurile sfințite de salcie, nu erau lipsite nici de valențe magice. Astfel, ele ar fi
ajutat la împlinirea descântecelor și a farmecelor, ar fi oprit vijeliile și ploile cu grindină din
perioada verii,.
Există o serie de tradiții legate de sărbătoarea Floriilor.
De Florii, fetele care vor să-şi întâlnească sufletul pereche trebuie să fiarbă busuioc în apă la
miezul nopţii şi să se spele pe cap cu ea, apoi să o toarne la rădăcina unui copac înflorit, înainte de
răsărit.
Cel care se împărtăşeşte de Florii are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă îşi va pune
în gând, atunci când se apropie de preot. Tot acum este și momentul când înfloresc urzicile, dar fără
a fi bune de mâncat, semnificând şi apropierea sfârşitului postului Paştelui. Astfel, sărbătoarea de
Florii se mai numeşte şi ―Nunta urzicilor‖.
De asemenea, se spune dacă te speli pe cap în această zi, fără apă descântată şi sfinţită, părul
va albi peste noapte. Este bine ca în această zi, de Florii, să se aerisească hainele, să se primenească
obiectele din casă, iar fetele să-şi scoată zestrea afară în soare pentru a-şi atrage ursitul.
La Timișoara, la Catedrala Mitropolitană, Sărbătoarea Floriilor debutează cu tradiționalul
pelerinaj din ajunul praznicului ,,Intrării Domnului în Ierusalim,, la care participă foarte mulți
credincioși.
Astfel, pregătiți prin post, rugăciune, spovedanie și Împărtășanie, credincioșii îl însoțesc pe
Mântuitorul Hristos pe Calea Crucii spre Învierea cea din morți, alături de Sfânta Sa Maică și de
ucenicul său iubit.
Bibliografie
1. I. Nicolau, 1998, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti;
2. T. Pamfile, 1977, Mitologie românească, Ed. All, Bucureşti;
3. M. Rădulescu-Codin, 1909, Sărbătorile poporului.
251
PAŞTELE – SĂRBĂTOAREA DE SUFLET A CREŞTINILOR

Prof. STREIANU ANIŞOARA, Prof. MARUŞCA PETRIŞOARA,
Grădiniţa P.P.”Floarea-Soarelui”,Reşiţa
Sărbătoarea Paştelui este pentru români, alături de Crăciun, cea mai importantă din an,
pentru care fiecare familie se pregăteşte cu mult timp înainte prin postul ţinut cu atâta evlavie.
Prin această sărbătoare se comemorează evenimentul fundamental al creştinismului,
Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare.
Viaţa învierii este viaţa plinătăţii şi deci a luminii depline şi această calitate o are pentru că
este o viaţă de participare neîmpuţinată la viaţa lui Dumnezeu. Acesta e sensul asumării trupului şi
învierii lui în ipostasul lui Dumnezeu-Cuvântul.
Sărbătoarea Paştilor în Biserica Ortodoxă dă expresie acestei bucurii şi lumini nemărginite,
izbucnite în existenţa omenească odată cu tâşnirea orizontului vieţii dumnezeieşti şi ea durează trei
zile.
Farmecul deosebit al Sărbătorii Paştelui este dat atât de semnificaţia spirituală („...învierea
Mea va fi totodată o înviere pentru toţi cei care Mă urmează.‖), cât şi de tradiţii (oul pictat, masa cu
mâncăruri tradiţionale, slujba de sâmbătă seara cu primirea luminii). Paştele este un moment de
pace sufletească, de interiorizare, de împăcare, de bucurie.
Miracolul luminii divine, un miracol care se petrece cu regularitate în fiecare an, aşteptat cu
sufletul la gură şi uimind totuşi de fiecare dată, este apariţia luminii divine la Sfântul Mormânt din
Ierusalim în noaptea de Înviere a Paştelui ortodox. Este darul pe care Iisus ni-l face, amintindu-ne
de lumina strălucitoare care i-a umplut mormântul în momentul Învierii Sale. Este modul Său de a
ne transmite că este mereu alături de noi. Acest foc imaterial de culoare albăstruie şi care poate fi
atins fără să ardă este aşteptat cu toate luminile stinse. Focul cel viu însă acţionează şi de unul
singur, strălucind ca un fulger şi aprinzând din zbor candelele de la intrarea în biserică, precum şi
lumânările unora dintre pelerini. Acest eveniment se petrece în fiecare an în faţa a mii de martori
vizuali. Nu poate fi negat de nimeni. De aceea efectul său este foarte puternic, contribuind la
întărirea credinţei în Dumnezeu.
Învierea lui Iisus Hristos simbolizează refacerea legăturii dintre fiinţa umană şi Creatorul
său. Celebrarea ei în fiecare an duce la retrezirea aspiraţiei către îndumnezeire, la transfigurarea
vieţii pământeşti într-o viaţă impregnată de prezenţa lui Dumnezeu. De aceea Paştele este o
sărbătoare a bucuriei, o bucurie asemănătoare celei a apostolilor când l-au văzut pe Iisus înviat. Iar
salutul care se obişnuieşte cu această ocazie este tot o expresie a acestei bucurii: „Hristos a înviat!
Adevărat, a înviat!‖.
252
Ca şi alte sărbători creştine, Paştele este însoţit de numeroase obiceiuri populare care îşi au
originea în tradiţiile străvechi (considerate azi de mulţi a fi păgâne) şi de credinţe şi superstiţii
legate de ciclul anotimpurilor şi treburilor gospodăreşti.
Începutul sărbătorii e marcat o dată cu postul de şapte săptămâni, numit şi "Postul Cel
Mare".Ultima săptămână din Postul Paştelui se numeşte "Săptămâna Patimilor" şi începe în
duminica Floriilor, duminica în care se comemorează intrarea lui Iisus în Ierusalim. "Săptămâna
Patimilor" comemorează prinderea lui Iisus, crucificarea şi moartea Lui. În acestă ultimă săptămână,
multe biserici ţin slujbe în fiecare seara, slujbe numite "Denii".
„ Deniile‖ sunt cele mai profunde, frumoase şi înălţătoare slujbe creştine şi atrag o mulţime
de credincioşi. Şirul emoţional, triumfal, al Deniilor din Săptămâna Mare începe în seara din
Duminica Floriilor. Apoi, de luni până vineri, ziua cumplită a răstignirii, preoţii rostesc rugăciuni
rituale, cânturi, citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament.
Până la începerea Deniilor, în săptămâna a cincea din Postul Paştilor, satele trebuie curăţate
şi primenite, începând cu casele şi ogrăzile. Cei mai bucuroşi sunt copiii. După ce văruiesc pomii
din livezi şi grădini, se îmbracă în haine de sărbătoare şi se duc la biserică. Magia Deniilor îi tulbură
şi îi farmecă. La fel ca pe mamele, bunicile şi surorile lor, care în Săptămâna cea Mare intră în
biserică cu capul acoperit de-o năframă neagră.
O semnificaţie foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Din această zi,
ţăranii încetează lucrul la câmp şi se concentează asupra casei, a curţii, pentru ca totul să fie curat.
Joia Mare este considerată o zi binefăcătoare şi apărătoare a morţilor. De aceea, în Joia
Mare se aprind focurile în cimitire pentru ca morţii să se poată încălzi, deoarece se crede că în
perioada Paştelui se deschide cerul şi sufletele morţilor se întorc în sat şi stau până în sâmbăta
dinainte de Rusalii. Este un semn al iubirii şi respectului pentru cei adormiţi, care nu sunt uitaţi de
cei dragi nici înainte, şi nici în timpul Sărbătorilor de Paşti.
Pregătirea bucatelor tradiţionale după terminarea curăţeniei mari este o tradiţie importantă.
Conform tradiţiei, înroşirea ouălor de Paşti se face în Joia Mare, pentru că se spune că ouăle fierte şi
vopsite în această zi se pot păstra pe tot parcursul anului, fără să se strice. Se mai spune că după
Joia Mare urzicile nu mai sunt bune de mâncat, pentru că încep să înflorească. Există credinţa că nu
este bine să dormi în Joia Mare, căci cine doarme în această zi va fi leneş tot anul. În special dacă
doarme o femeie, va veni Joimăriţa care o va pedepsi să nu poată munci tot anul.
În Vinerea Mare se obişnuieşte să fie duse flori la biserică pentru Iisus. În timpul slujbei se
trece pe sub masă de trei ori ca simbol al poticnirilor lui Iisus atunci când şi-a dus crucea. Tot în
această zi, numită şi Vinerea Seacă se obişnuieşte să se ţină post negru. Se mai spune că dacă va
ploua în această zi, anul va fi unul roditor şi îmbelşugat, iar dacă nu va ploua va fi un an secetos. Un
253
alt obicei spune că cel care se va scălda în apă rece de trei ori în această zi, aşa cum Ioan
Botezatorul boteza în apele Iordanului, va fi sănătos pe tot parcursul anului.
În Sâmbăta Mare se prepară pasca şi cozonacul, se sacrifică mielul şi gospodinele pregătesc
din el mâncăruri delicioase( drob, carne friptă) ce vor fi duse la biserică pentru a fi sfinţite în
noaptea de Înviere. Seara, toată lumea merge la biserică pentru a asista la slujba de Învierea
Domnului, pentru a lua lumina, pentru a lua tradiţionalele Sfinte Paşti precum şi flori sfinţite, dintre
cele care au fost duse în Vinerea Mare la biserică.
În după amiaza zilei de sâmbătă se încheie postul de 40 de zile şi clopotele încep să bată din
nou. Cel mai important moment al zilei este sfinţirea apei botezătoare la biserică. Se spune că prima
persoană care urmează să fie botezată cu această apă „nouă‖ va avea noroc toată viaţa.
În noaptea de Înviere cei care merg la biserică au câte o lumânare pe care o vor aprinde din
lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Această lumânare este simbolul Învierii, al
victoriei vieţii asupra morţii, a luminii divine asupra întunericului ignoranţei. Unii obişnuiesc să
păstreze restul de lumânare rămas, pe care îl aprind în cursul anului când au vreo problemă gravă.
În Banat, mai există obiceiul ca tinerele fete să păstreze în casă lumănarea aprinsă în noaptea de
Înviere. O credinţă răspândită este aceea că, timp de o săptămână, începând cu noaptea Învierii,
porţile raiului rămân deschise. Astfel încât sufletele celor decedaţi în timpul Săptămânii Luminate
ajung cu siguranţă în rai.
În dimineaţa de Paşte, credincioşii trebuie să se spele pe faţă cu apă în care au fost puse un
ou roşu – pentru obraji rumeni, un bănuţ de argint – pentru belşug, şi un fir de iarbă – pentru
prosperitate.
Masa din prima zi este un bun prilej de reunire a familiei, cu respectarea unui ritual. În
Duminica Paştilor oamenii încearcă, în funcţie de posibilităţi, să păstreze şi câteva obiceiuri
creştine. La micul dejun din prima zi de Paşti se practică tradiţia tămâierii bucatelor, apoi fiecare
mesean primeşte o linguriţă de paşti, adică vin şi pâine sfinţite, dar în unele sate din Banat acestea
sunt amestecate cu bucăţi de ouă şi caş.
Printre cele mai răspândite obiceiuri, regăsim tradiţia ouălor roşii, a căror prezenţă este
obligatorie pe masa de Paşti şi mâncărurile tradiţionale, care se prepară cu ocazia sărbătorilor
Pascale – caşul de oaie, salata cu ceapă verde şi ridichi, drobul si friptura de miel, pasca umpluta cu
brânză sau smântână şi mai nou, cu ciocolată, cozonacul. În meniul acestei mese festive se include
ciolanul de porc fiert, apoi se continuă cu friptură de miel.
Tot în prima zi de Paşte se poartă haine noi în semn de respect pentru această sărbătoare, dar
şi pentru că ea semnifică primenirea trupului şi a sufletului, aşa cum se primeneşte întreaga natură
primăvara. Tot în acestă zi, finii merg la naşi cu plocon ( colaci, ouă roşii, bani sau cadouri).
254
Luni, a doua zi de Paşte, tot satul merge la cimitir în frunte cu preotul satului; la fiecare
mormânt, oamenii dau de pomană pentru cei morţi şi fac slujbă .
Cea de-a doua şi cea de-a treia zi de Paşte sunt rezervate jocului popular. Tinerii şi bătrânii
se adună în centrul satului în faţa bisericii şi spre seară începe hora mare a satului. De exemplu,
satul Târnova din judeţul Caraş-Severin este unul dintre puţinele din Banat în care portul popular
mai este păstrat cu sfinţenie, la loc de cinste.Tot aici există tradiţia ca în a doua zi de Paşte, sătenii,
însoţiţi de musafiri, să pornească spre centrul satului, după care în faţa bisericii intră cu toţii în hora
mare. Întrucât portul tradiţional are mare preţuire, hora satului este deschisă de către cei îmbrăcaţi
în costume populare. În funcţie de zonele ţării, există obiceiuri şi obiceiuri.
Poate cel mai de notorietate e unul din unele sate din Banat, zona Transilvaniei, cunoscut
sub numele de „stropit‖. Potrivit acestui obicei – preluat de la maghiari, germani – băieţii merg în
familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „ca să nu se
veştejească‖. „Stropitul‖ este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu
prietenii, şi, în fond, de distracţie.
De Paşti, oamenii ciocnesc ouă vopsite în diverse culori, iar atunci când se sparg ouăle prin
ciocnire se obişnuieşte să se spună: „Hristos a înviat! Adevărat, a înviat!‖ Aceste formule se pot
folosi ca formule de salut timp de patruzeci de zile, până la Înălţarea Domnului. Există credinţa că
cei care ciocnesc ouă se întâlnesc pe lumea cealaltă. Culoarea roşie a ouălor simbolizează sângele
lui Iisus. În unele zone se obişnuieşte să se picteze ouăle. În funcţie de zona în care se fac ele se
numesc ouă încondeiate, închistrate, muncite, picate (cu ceară) etc.
O legendă povesteşte că, la răstignirea lui Hristos, Sfânta Maria pune un coş cu ouă sub
cruce ca să-i îmbuneze pe soldaţi, iar acestea sunt înroşite de sângele Mântuitorului. Se mai spune
că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, acestea atingându-l s-au transformat în ouă roşii. O altă
legendă povesteşte că vestea Învierii lui Iisus a fost primită cu neîncredere de unii: o precupeaţă
care vindea ouă în piaţă a zis că ea va crede doar atunci când ouăle se vor înroşi, iar ouăle s-au
înroşit pe loc.Ouăle simbolizează şi reîntinerirea, primăvara. Ouăle împodobite sau colorate erau
dăruite primăvara, ca simbol al renaşterii, încă din era pre-creştină.
Pasca este o prăjitură specifică Paştelui, de formă rotundă, cu o cruce la mijloc şi aluat
împletit pe margini, umplută cu brânză de vaci. În momentul în care se pune în cuptor, femeile de la
ţară fac semnul crucii cu lopata pe pereţii cuptorului. Despre originea ei există o legendă care spune
că, în timp ce predica împreună cu apostolii, Iisus a fost găzduit la un om foarte generos. Acesta le-
a pus în traistă la plecare, fără ştirea lor, pâine pentru drum. Apostolii l-au întrebat pe Iisus când va
fi Paştele, iar el le-a răspuns că atunci când vor găsi pâine în traistă. Au căutat şi au găsit pâinea. De
atunci e obiceiul să se coacă pască de Paşti.
255
Ce este Paştele? Pentru oameni, sărbătoarea Paştelui este cea mai mare sărbătoare a
creştinismului, dogma fundamentală a credinţei creştine. Dacă întrebi un copil ce este Paştele,
probabil că printre singurele răspunsuri pe care le vei primi se numără "atunci când facem ouă roşii"
sau "când vine iepuraşul cu jucării şi dulciuri". Dincolo de aceste lucruri, Paştele rămâne cea mai
importantă sărbătoare religioasă a creştinătăţii. Este o sărbătoare a bucuriei depline, a luminii divine,
a comuniunii, a sufletului. În noaptea Invierii creştinii se bucură de o stare deosebită, de o
părtăşanie specială cu semenii şi cu Dumnezeu. Putem vorbi de o ţâşnire deplină a vieţii
dumnezeieşti în sufletul nostru, în existenţa noastră creştină.
Bibliografie
***1994, Sărbătorile la români, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti;
***1994, Sfintele Paşti în datini şi obiceiuri, Ed. Porţile Orientului, Iaşi.
FORMAREA UNOR VALORI CREŞTINE PREŞCOLARILOR

Prof.înv.preșc. ȘINCAR AURICA, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 33, Satu Mare
Am abordat acest subiect, eu fiind educatoare de mai bine de 15 ani, am observat că la

grădiniță se pune foarte puțin accent pe ceea ce înseamnă educația religioasă. Puține sunt
educatoarele care îi învață pe copii să se roage fie la masă, fie la somnic, sau care încheie un
parteneriat cu Biserica.
Pentru ca să avem tineri frumos formaţi, educaţia religioasă trebuie să înceapă de la cea mai
fragedă vârstă prin Botez, în primul rând, apoi prin Împărtaşirea cu Sfintele Taine periodic in
familie, unde va primi şi primele noţiuni religioase care vor fi aprofundate in cadrul organizat din
gradiniţă şi şcoală.Cum putem forma copiilor valori creştine? Cum am putea să le transmite
cunoştinţe, să le formăm valori morale, creştine dacă nu prin intermediul unor activităţi de educaţie
religioasă.
Preşcolarii aflaţi la o vârstă fragedă asimilează cu uşurinţă cunoştinţe, îşi însuşesc reguli,
norme şi valori morale, religioase, spirituale prin imitaţie sau prin contactul direct avut cu acestea.
Religia este baza vieţii sociale, deoarece:
- ea este principiul constitutiv al familiei şi al statului;
- religia dă naştere şi avânt culturii; literatura, artele şi ştiinţele au luat naştere din religie şi sub
ocrotirea ei;
- religia apropie pe oameni unii de alţii şi îi face să fie mai umani.
256
Copilul este o personalitate aflată în curs de formare, de pe acum el îşi însuşeşte primele
reguli şi norme morale ce vor deveni mai târziu trăsături de caracter. Astfel încât, încă de la cea mai
fragedă vârstă trebuie să-l formăm în spiritul binelui, frumuseţii sufleteşti, adevărului, credinţei şi
iubirii, valori atât de necesare în modelarea unei personalităţi armonioase şi care să corespundă
cerinţelor unei societăţi moderne.
Cunoştinţele şi normele religioase se pot transmite preşcolarilor în grădiniţă prin intermediul
activităţilor de educaţie religioasă, cunoştinţe transmise într-o formă accesibilă şi apelând la nivelul
de înţelegere al preşcolarilor, dar totodată şi cu acordul părinţilor acestea se, dar se poate realiza şi
prin stabilirea unui parteneriat cu Biserica urmărind astfel educarea în spiritul unor valori moral-
religioase:
- iubirea aproapelui (ceilalţi copii);
- respectarea aproapelui;
- dorinţa de a face fapte bune;
- dorinţa de a fi cinstit;
- dorinţa de a fi modest;
-capacitatea de a-şi recunoaşte şi îndrepta greşelile;
-capacitatea de a avea încredere în ei şi în ceilalţi.
Influenţa religiei asupra copilului nu poate să aibă decât un efect benefic asupra acestuia, îi
determină şi îi învaţă cum să devină mai buni, să aibă mai multă compasiune, dăruire, să fie mai
înţelegători, mai apropiaţi de semeni şi dornici de a ajuta, cum să se sprijine şi să se ajute reciproc
fără a aştepta vreo recompensă, îi învaţă să fie mai receptivi la problemele şi dorinţele celor din jur.
Educaţia religioasă prin ansamblu de mijloace utilizate ajută la învoirea, înnoirea spirituală a
omului şi cu precădere şi a copilului având totodată în vedere şi respectarea particularităţilor de
vârstă.
Iată câteva exemple de activităţi de învăţare ce se pot desfăşura:
- observarea, prezentarea, descrierea unor imagini cu conţinut religios;
- audierea unor povesti, pilde religioase;
- realizarea unor scenete cu conţinut religios, serbări tematice
- audierea unor casete (povestiri, colinde etc.);
- memorarea unor texte religioase, rugăciuni, cântece;
- jocuri de rol;
-activitati plastice;
257
În cadrul activităţilor de educaţie muzicală putem folosi texte şi cântece cu conţinut moral-
religios accesibil preşcolarilor şi şcolarilor mici, precum şi planşe ilustrate, dar şi prin realizarea în
cadrul unor activităţi practice a unor şabloane diverse (îngeri, clopoţei etc.) .
Sărbătorile religioase pot constitui momente favorabile şi propice pentru transmiterea unor
cunoştinţe religioase care fi marcate în mod deosebit prin: povestiri, memorizări, activităţi
muzicale, artistico – plastice, activităţi practice, plimbări, vizite, serbări etc.
Modul de abordare şi desfăşurare a activităţilor în manieră interdisciplinară, în vederea
corelării şi integrării educaţiei religioase în programul instructiv-educativ, toate activităţile pot
cuprinde cunoştinţe, pot urmări formare acestor valori apelând la capacitatea copiilor de a discerne
şi de a face corelaţii între idei, credinţe, cunoştinţe. Copiii nu trebuie îndoctrinaţi în spiritul unei
religii, trebuie să se urmărească transmiterea unor valori şi a unor trăsături de caracter prin
intermediul educaţiei religioase.
Totuşi rolul primordial în însuşirea unor norme şi valori creştine îl are familia
deoarece multe din elementele comportamentului religios formându-se prin contaminare, prin
imitarea a ceea ce spun sau a ceea ce fac părinţii, copiii adoptă aceeaşi atitudine faţă de biserică,
faţă de adevăratele valori creştine în concordanţă cu cele ale părinţilor deoarece ei încă nu au
capacitatea de a discerne şi de a-şi forma o viziune proprie, de a discerne.
Ȋn urma acestor acţiuni şi apropieri ale preşcolarului de biserică, de credinţă, acesta va reuşi
să facă distincţia dintre o sărbătoare şi o zi obişnuită, dintre săvârşirea unor fapte bune şi a unor
fapte rele, ajunge să cunoască elemente caracteristice care definesc portretul spiritual al poporului
român, ei vor reuşi astfel să clădească cu încredere şi demnitate statutul de mic creştin. Prin
intermediul educaţiei religioase realizate la vârste timpurii nu se urmăreşte îndoctrinarea copilului,
orientarea acestuia spre o anumită religie, sectă ci transmiterea şi formarea unor valori morale,
spirituale, formarea caracterului şi a unei personalităţii deosebite prin cunoaşterea şi interiorizarea
unor valori morale estetice şi intelectuale.
Educaţia religioasă trebuie realizată în vederea formării şi transmiterii unor valori necesare
în societatea zilelor noastre, formarea personalităţii armonioase a preşcolarului, un suflet frumos,
curat.
„Educaţia religioasă este activitatea pe care educatorul o desfăşoară pentru dezvoltarea
religiozităţii copilului, ştiut fiind faptul că omul se naşte cu predispoziţie spre religiozitate‖.
Bibliografie:
1. Anton Anghelescu „Psihologia religioasă a copilului şi a adolescentului cu aplicaţiuni la învăţământul religios (teză
de doctorat)‖, Atelierele tipografice ―Presa‘‘, Brăila, 1939;
2. Sebastian Şebu Opriş Monica, Opriş Dorin „Metodica predării Religiei‖, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.
3. www google.ro
258
NAȘTEREA ȘI ÎNVIEREA DOMNULUI, MOMENTE DE

BUCURIE SFÂNTĂ
Prof. HELE RODICA,Școala Gimnazială ,,Nicolae Popoviciu”, Beiuş
Imediat după căderea în păcat a protopărinților noștri, Dumnezeu promite acestora un

Mântuitor: ,,Dușmănie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei, ea îți va zdrobi
capul iar tu îi vei înțepa călcâiul‖? (Facerea 3,15), care s-a născut din Fecioara Maria la ,,plinirea
vremii‖, așa cum au profețit prorocii Vechiului Testament.
Din iubire nemărginită Tatăl trimite pe Fiul Său în lume ,,să se nască și să crească, să ne
mântuiască‖, așa cum frumos se cântă în colindele noastre strămoșești, versuri formulate pe baza
textelor scripturistice. Dacă Tatăl nu ar fi trimis pe Fiul în lume omenirea ar fi rămas în întuneric și
în umbra morții. La Nașterea Fiului lui Dumnezeu întraga lume s-a bucurat, cerul și pământul
împreună au adus laudă lui Dumnezeu, îngerii și păstorii, magii cu steaua, Iosif și Maria cu lumina
coborâtă din cer deasupra grajdului, pentru a lumina pământul.
Întotdeauna această sărbătoare ne umple și nouă celor de astăzi sufletele de speranță, de
bucurie sfântă și simțim o stare de emoție și liniște sufletească. Și cum ar putea să fie altfel când cel
venit din cer este chiar Fiul lui Dumnezeu. Dar acestă sfântă sărbătoare trebuie să ne găsească cu
sufletele curate, pline de milă, iertare, înțelegere față de cel de lângă noi. În fiecare an nașterea
Domnului în grajdul din Betleem ne cheamă pe fiecare dintre noi la renaștere spirituală, la
îndumnezeire, pentru a fi lăcașuri curate, în care să poată intra Pruncul venit din cer, pentru
mântuirea noastră. Astfel că noi dobândim mântuire prin Hristos, Cuvântul întrupat, prin care
intrăm la Tatăl, fiind sfințiiți de Duhul Sfânt, așa cum frumos ne arată Sfântul Simeon Noul
Teolog: ,,Tatăl este casa, Fiul este ușa, Duhul Sfânt este cheia‖.
Hristos se naște smerit într-o peșteră rece, unde animalele îl încălzesc suflând spre Domnul,
unde vin smeriți păstorii și magii, unde Maica Domnului cu atâta smerenie și iubire îl îngrijește.
Asta vrea Hristos, Domnul și de la noi, smerenie, iubire și inima curată, în care să își găsească loc
să intre, să locuiască, spre a ne duce în Împărăția cerurilor.
Dacă întruparea Domnului este începutul mântuirii, învierea Fiului lui Dumnezeu este
temeiul mântuirii noastre, prin care a fost distrusă moartea, porțile Împărăției cerurilor s-au deschis,
iar nouă ni s-a dat posibilitatea să intrăm acolo, de unde Adam și Eva au fost scoși prin neascultare.
Daca Nașterea Domnului ne uimește, Învierea Sa din morți este un mister, pe care îl trăim cu
bucurie și speranță. Învierea Domnului este nădejdea învierii noastre, așa cum frumos spune Sfântul
Apostol Pavel: ,,Dar acum Hristos a înviat din morți, fiind începătură (învierii) celor adormiți ( I
Cor 15,20). Odată ce am acceptat Învierea, putem să ne însuşim şi nădejdea pe care ne-o aduce ea în
259
faţa morţii. Indiferent ce ni s-ar întâmpla în această viaţă, avem speranţa că, după cum Hristos,
Domnul a înviat din morţi, la fel vom învia şi noi. Făgăduinţa Învierii ne ajută să privim totul dintr-
o perspectivă creștină.
Sărbătoarea Învierii este numită în ortodoxie ,,Sărbătoarea sărbătorilor‖, ,,sărbătoarea
luminii‖, căci Domnul ne-a adus lumină. În acest sens, Biserica Ortodoxă cântă în noaptea de
Înviere: „Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi cele de sub pământ‖. Adică,
acum toate s-au umplut de sens, pentru că toată existența creată va fi eliberată de robia şi
absurditatea morţii (cf. 1 Corinteni 15, 51-58). Lumina Învierii lui Hristos dă sens vieţii creştine
zilnice, pentru că Hristos Cel înviat este tainic prezent în Biserica Sa până la sfârşitul veacurilor:
„Iată, Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului‖ (Matei 28, 20). În preajma
sărbătorilor obișnuim să petrecem mult timp la cumpărături, să avem de toate, să nu lipsească nimic
din cele materiale, să ne veselim și să petrecem, dar oare nu ar trebui să ne preocupăm mai puțin de
acestea și să ne ocupăm mai mult de cele spirituale, să înțelegem că Nașterea și Învierea Domnului
nu sunt mâncare și băutură, nu sunt distracție și plăceri, beții și alte cele, ce sunt pregătire
sufletească, curățenie trupească, iubire, înțelegere, liniște și bucurie sufletească, prin prăznuire
creștinească, liniște și pace, armonie și bucurie în familia de acasă și întreolaltă în familia cea mare
de la biserică.
Bibliografie:
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, apărută din binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române şi cu aprobarea Sfântului Sinod; Editura I.B.M.B.O.R. Bucureşti, 2008;
2. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/mesaje-si-cuvantari/invierea-lui-hristos-temelia-invierii-tuturor-
oamenilor-170822.html
MIȘCAREA „RUGUL APRINS”

- fenomen de renaștere duhovnicească românească -
Prof. FLORIN COJOCARU, Școala Gimnazială Cârța, Sibiu
Mișcarea „Rugul Aprins‖ este un fenomen românesc apărut, dezvoltat și conturat în primii
ani de după Al Doilea Război Mondial. A funcționat cu caracter juridic-legal între 1945 și 1948, ca
organizație ce promova valorile duhovnicești și dialogul între intelectuali și clerici. Se formează
dintru început cu văditul scop de a cultiva o rezistență duhovnicească și spirituală ortodoxă
împotriva comunismului în anii României postbelice în care se încerca instaurarea acestui sistem
politic. Înaltpreasfințitul Antonie Plămădeală încadrează Mișcarea „Rugul Aprins‖ în linia celor mai
de seamă momente ale spiritualității românești, după momentul Paisie Velicicovschi și momentul
260
Calinic de la Cernica, inițiator al acestei mișcări duhovnicești fiind Ieroschimonahul Daniil Tudor
de la Schitul Rarău.48
De ce „Rugul Aprins‖? Bineînțeles, se face referire la Rugul pe care l-a văzut Moise în
pustie, care ardea neîncetat fără a se mistui, făcându-se analogie cu rezistența poporului român
creștin sub focul nenorocirilor și prigoanelor venite din partea ideologiei ateiste. O altă interpretare
face referire la inimile celor care luau parte la întâlniri și care trebuia să ardă neîncetat prin rostirea
neîntreruptă a Rugăciunii Inimii. 49
Rugul aprins mai este asociat și Maicii Domnului, ca cea care este Rugul cel pururea nestins
al rugăciunii către Dumnezeu. „Maica Domnului este tipul rugăciunii perfecte, pentru că în ea,
„ …ca niciodată, inima Domnului cu inima omului au bătut și bat laolaltă (Acatistul Rugului Aprins,
Condac 8). În rugăciune, omul intră în ritmul dumnezeirii, în el bate pulsația Duhului Sfânt. Criza
omului modern este aritmia‖, spunea Roman Braga50. Maica Domnului este model de spiritualitate
isihastă, curățire, iluminare, desăvârșire. Maica Domnului nu este doar cea care face cu putință
coborârea lui Dumnezeu la noi. Ea a fost și primul om îndumnezeit, primul om care a realizat
scopul pentru care Dumnezeu l-a creat pe om. Scopul principal al acestei mișcări duhovnicești nu
era altul decât acela de urcare a acestor trepte epectatice către desăvârșita unire a omului cu
Dumnezeu.
O primă formă sau etapă a ceea ce avea să fie mișcarea „Rugul Aprins‖, s-a cristalizat la
mănăstirea Antim în '45-'46, unde cu binecuvântarea Patriarhului Nicodim și sub ocrotirea starețului
Vasile Vasilachi, această mișcare duhovnicească dobândise chiar și statut juridic, având numele
„Rugul Aprins al Maicii Domnului.‖51
Starețul Vasile Vasilachi rememorează acele vremuri: „Cu bucurie amintim de marele
scriitor şi om de teatru Ion Marin Sadoveanu, care ne citea din meditaţia sa dramatică Martirajul
Sfântului Ioan Botezătorul. Parcă-i văd foile cu scris mărunt şi apăsat de peniţă. Alteori venea Dr.
Vasile Voiculescu şi ne aducea creaţiile sale poetice. Dr. Dabija de la Facultatea de Medicină ne
vorbea despre ultimile descoperiri medicale. Apoi Arhimandritul Mitrofor Haralambie Vasilachi,
fratele nostru care prezenta disertaţii filozofice despre adevărul absolut. Profesorul Anton
Dumitriu vorbea despre limitele gândirii logice şi euclidiene. Profesorul Alexandru Mironescu
analiza problematica morală a contemporaneităţii. Paul Sterian ne cucerea cu revelaţiile sale
patristice, dezvăluind comori din cugetările Sfinţilor Părinţi. Mircea Vulcănescu, încă tânăr, excela
48
ÎPS Antonie Plămădeală, Rugul Aprins, Ediție electronică, Apologeticum 2006, p. 9.
49
ÎPS Antonie Plămădeală, op. cit., p 14
50
Arhim. Roman Braga, Rugul aprins. Aspecte inedite, Revista Lumină Lină, 1991. - accesat prin linkul
https://www.societateamuzicala.ro/societateateologica/rugul-aprins-aspecte-inedite la data de 16.02.23
51
Arhim. Policarp Chițulescu, Rugul Iubirii Nemistuite, Ziarul Lumina, 2015
261
ca filozof şi scriitor. Sandu Tudor fost ziarist şi polemist de duritate laică, aducea magia noilor sale
poezii de pocăinţă, speranţa în Cel de Sus şi lirism în care cuprindea speranţele întregului popor
năpăstuit. (…) Arhimandritul Benedict Ghiuş ne aducea sensibilităţile găsite de el în cărţile cele
duhovniceşti. Atunci am avut bucuria şi eu – Vasile Vasilachi – să prezint câteva capitole din
lucrarea noastră, tipărită mai târziu, Doctorie sufletească pentru toate durerile. Printre cei tineri
se remarcau părinţii Sofian Boghiu, Felix Dubneac, fratele Andrei Scrima şi alţii.―52 Un accent
deosebit se punea pe organizarea şi culegerea informaţiilor, conferinţele nu erau organizate
superficial ele necesitând „pregătiri serioase ale participanţilor pe căile desăvârşirii mistice.―53
Dintre conferințele susținute în cadrul întâlnirilor „Rugului Aprins‖ din perioada Antim, ÎPS
Antonie amintește conferința pe tema „Martirajul,‖ a lui Ion Marin Sadoveanu, în care se sugera că
Biserica și creștinii sunt supuși la un martiraj în perioada aceea de instalare a comunismului în țară.
O altă conferință, susținută de Paul Sterian, pe tema „Viața Sf. Mucenițe Anastasia - izbăvitoarea de
otravă,‖ ne explica în diferite moduri că această nouă ideologie atee care se instala atunci nu este
altceva decât o otravă duhovnicească și intelectuală. Prin conferința „Războiul nevăzut al Sfântului
Paisie cel Mare,‖ Paul Sterian ne punea în gardă în privința existenței unui război nevăzut între
două ideologii, cea creștin-ortodoxă și cea ateistă. 54 În afară de acestea trei, se mai discuta pe teme
ca: Isihasmul, Iisus Logosul Întrupat, Păcatul Originar, Scena și Altarul, Rugăciunea Inimii,
Exegeza smochinului blestemat, etc.55
ÎPS Antonie vede „Rugul Aprins‖ ca fiind al treilea mare moment în cultura și spiritualitatea
românească, pentru că a produs efecte, schimbări și orientări de o importanță majoră. Primul
moment de vârf al spiritualității românești este momentul Paisie de la mânăstirea Neamț, care a
reînviat viața duhovnicească românească prin accentul deosebit pus pe lucrarea isihastă, pe
rugăciunea minții, pe interiorizare. Al doilea vârf este reprezentat de momentul Calinic de la
Cernica, în care accentul nu cade exclusiv pe rugăciune, ci pe muncă și rugăciune, „ora et labora.‖
Dacă stilul paisian era potrivit mai degrabă sufletului slav, acest al doilea moment de vârf, cel
cernican, a venit ca o mănușă sufletului românesc, care nu este neapărat unul îndreptat spre
rugăciunea mentală pură, ci este mai echilibrat, având înclinație atât spre rugăciune cât și spre
muncă. Acest al treilea vârf, „Rugul Aprins,‖ reprezintă o oarecare reîntoarcere spre paisianism,
spre interiorizare, pentru că așa erau condițiile externe, intram în întunericul celor 50 de ani de
52
Vasile Vasilachi, Rugul Aprins. Cercul literar – cultural de la Mănăstirea Antim din Bucureşti, în Calendarul
Credinţa, The Faith, Detroit, 1992, pp. 66-71 - accesat prin linkul http://www.marturisitorii.ro/2018/06/12/parintele-
benedict-ghius-o-flacara-a-luminii-divine-care-a-ars-in-taina-in-duhul-rugului-aprins-12-iunie-1990/ la data de 16/02/23
53
Idem.
54
ÎPS Antonie Plămădeală, op. cit., pp. 29-30.
55
Ibidem, p. 15
262
comunism, și deci singura soluție era reorientarea către rugăciunea interioară, ca singurul mod e
supraviețuire a culturii române. 56
Mișcarea „Rugul Aprins‖ și personalitatea părintelui Daniil Tudor, rămân până astăzi în
amintirea Bisericii, pentru că asemeni Rugului care ardea și nu se mistuia, și mișcarea inițiată de Pr
Daniil Tudor a ars și nu s-a mistuit, rămânând în inimile supraviețuitorilor temnițelor comuniste,
care au scris și au transmis mai departe, păstrându-se și astăzi viu duhul „Rugului Aprins‖.
Într-un interviu, ÎPS Mitropolit Antonie spune despre Daniil Sandu Tudor că acesta ar trebui
propus pentru canonizare, pentru că a murit în închisoare, ca martir, fiind închis pe nedrept pentru
credința lui. Dacă s-ar alcătui o listă cu cei 40 de mucenici ai temnițelor comuniste, Daniil Sandu
Tudor cu siguranță s-ar afla printre aceștia. 57
Arhid. Ioan Ică Jr spune într-o conferință că fenomenul „Rugul Aprins‖ este unul unic în
spațiul est-european. Este un moment de grație, în care în fața pericolului reprezentat de ateismul
materialist, teologii, monahii și profesorii s-au unit și au făcut front comun de rezistență spirituală și
duhovnicească, dând dovadă de un adevărat martiriu într-o vreme de aprig război duhovnicesc.
Roșului din steagurile comuniste i s-a opus roșul din hainele Maicii Domnului ca Rug Aprins.58
Mișcarea duhovnicească „Rugul Aprins‖ a fost poate ultima încercare reușită de a uni într-
un gând și într-o simțire intelectualitatea și Biserica, laicii și clericii, acesta fiind și motivul pentru
care statul comunist a dispus lichidarea mișcării, și anume fiindcă exista temerea că această mișcare
poate da naștere unei vieți intelectuale și duhovnicești perfect sudată și deci periculoasă. „Rugul
Aprins‖ era, așadar, nu doar un cenaclu literar și duhovnicesc, ci era într-adevăr o lucrare în duh și
în adevăr pentru limpezirea inimii și ascuțirea minții, de coborâre în adâncul, în miezul Ortodoxiei,
precum Rugul nestins simbolizează chipul cel mai ascuns al Divinității. 59
Bibliografie:
1. ÎPS Antonie Plămădeală, Rugul Aprins, Ediție electronică, Apologeticum 2006.
2. Arhim. Policarp Chițulescu, Rugul Iubirii Nemistuite, Ziarul Lumina, 2015 - https://ziarullumina.ro/actualitate-
religioasa/documentar/rugul-iubirii-nemistuite-107040.html - accesat la 16/02/23.
3. Arhim. Roman Braga, Rugul aprins. Aspecte inedite, Revista Lumină Lină, 1991. -
https://www.societateamuzicala.ro/societateateologica/rugul-aprins-aspecte-inedite - accesat la data de 16/02/23.
4. Arhim. Vasile Vasilachi, Rugul Aprins. Cercul literar – cultural de la Mănăstirea Antim din Bucureşti, în
Calendarul Credinţa, The Faith, Detroit, 1992, pp. 66-71 - http://www.marturisitorii.ro/2018/06/12/parintele-
benedict-ghius-o-flacara-a-luminii-divine-care-a-ars-in-taina-in-duhul-rugului-aprins-12-iunie-1990/ - accesat la
data de 16/02/23.
5. Stanca, Dan, Sandu Tudor, de la revoltă la mistică, Ziarul Lumina, 2011 - https://ziarullumina.ro/educatie-si-
cultura/cultura/sandu-tudor-de-la-revolta-la-mistica-11292.html - accesat la data de 16/02/23.
6. Arhim. Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2011
56
Ibidem, pp. 22-23
57
Ibidem, p 48.
58
https://www.youtube.com/watch?v=B5lJngvvrlQ&ab_channel=ArhidiaconIoanIcajr - accesat la data de 16/02/23
59
Stanca, Dan, Sandu Tudor, de la revoltă la mistică, Ziarul Lumina, 2011 - https://ziarullumina.ro/educatie-si-
cultura/cultura/sandu-tudor-de-la-revolta-la-mistica-11292.html - accesat la data de 16/02/23
263
DUMNEZEU, PRIMUL COLINDĂTOR AL UMANITĂȚII
Prof. ROMÂNU IOAN BOGDAN Școala Gimnazială Nr. 2, Bocșa, Caraș-Severin
„Cerul și Pământul de sunet răsună, îngeri și oameni cântă împreună‖.

Nu îmi doresc să țin o prelegere despre colinde, pe acestea e mai benefic să le asculți, însă
îmi doresc prin expunerea mea să lămurim totuși câteva lucruri legate de ceea ce colindăm sau de ce
colindăm în această perioadă a Praznicului Nașterii Domnului și nu în alta. De ce colindăm de
Crăciun este o întrebare foarte importnată, pentru că avem foarte multe praznice când nu pornim să
colindăm, de ce nu mergem de Înviere să colindăm, de Înălțare să colindăm, ci numai acum de
Crăciun?!
„Dumnezeu Preasfântul colindă pământul‖, aceste versuri sunt dintr-un colind ortodox care
se intitulează „Colindul lui Dumnezeu‖, astfel noi devenim colindători, pentru că primul colindător
pe care îl cunoaștem noi din Sfintele Scripturi este bunul Dumnezeu.
„Dumnezeu Prasfântul colindând pământul a vrut să numai fie, potop și urgie‖ și a pogorât
la noi pentru a ne iubi, pentru a ne îmbrățișa și pentru a ne scoate din această lume în care greutățile,
păcatele și răul de multe ori ne copleșesc, de aceea noi colindăm, pentru că Dumnezeu Însuși ne-a
învățat să colindăm, El devenind primul colindător al acestui pământ, mergând din loc în loc, iar
mai apoi El se întrupează în toți cei care Îl urmează și Îi colindă.
După Dumnezeu, în tradiția ortodoxă următorii colindători sunt îngerii: „Îngeri și oameni
cântă împreună, cerul și pământul de cântec răsună.‖ Dacă luăm Sfintele Evanghelii ale Nașterii
Domnului, observăm că Dumnezeu Prea Sfântul care vine să colinde pământul, este inaugurat și
vestit de către îngeri care devin primii colindători înafara lui Dumnezeu.
După îngeri, Evangheliile sinoptice Praznicului Nașterii ne relatează că următorii colindători
sunt păstorii care merg să cânte vestea cea bună despre nașterea Domnului la Betleem, dar pe drum
ei se întâlnesc cu alți colindători care vin din Orient, cu magii, care vin cu daruri: aur, smirnă și
tămâie și de atunci încolo, bucuria aceasta că ni s-a născut nouă Mântuitor în cetatea lui David este
cântată în toată lumea, în toate popoarele și peste tot în acest pământ.
Colindele premergătoare Praznicului Nașterii arată că întreaga creție se bucură de pogorârea
Domnului la noi, ci anume pământul aduce peștera, cerul vine și aduce steaua, lumea animală
reprezentată cu boul și asinul, lumea vegetală este reprezentată prin paiele pe care Mântuitorul este
așezat în peșteră și în iesle, astfel întraga creație saltă de bucurie că s-a născut nouă Prunc Prea
Sfânt.
264
Dacă am văzut de ce colindăm, pentru că Dumnezeu Însuși devine colindător, îngerii sunt
colindători și oamenii îi imită pe aceștia, trebuie să știm așadar și de unde vin aceste colinde?
În lumea romană, în acestă perioadă frumoasă a sfârșitului de an și a începutului de an nou
civic, erau foarte multe tradiții în care se cântau cântări zeilor și atunci părinții bisericii au rânduit
ca să scăpăm de obiceiurile păgâne, ca aceste tradiții romane să fie încreștinate, astfel „colindele‖
provin din latinescul „Kalende 60 ‖, pentru că la kalendele lui ianuarie erau cele mai fastuase
obiceiuri care începeau mai devreme prin saturnalii61 și se cânta pe străzi, începând din Roma și
până în Orient, au început și părinții bisericii să promoveze și să îi îndemne pe creștini să cânte
despre Dumnezeul lor care S-a născut pentru mântuirea poporului și să numai cânte soarelui și
stelelor despre natură, ci să îi cânte Creatorului nostru,astfel s-au născut colindele, de acolo aveam
și numele de colinde.
În colinde se întâlnește toată teologia îmbracată într-o haină de sărbătoare, întreaga Sfântă
Scriptură de la Facere și până la Naștere și până la Judecata de Apoi62, în colinde este cuprinsă toată
întruparea lumii, de la Întrupare și facerea lumii până la finalul acesteia în Împărăția lui Dumnezeu.
Observăm cu toții că în colindele ortodoxe bizantine apare foarte des acest refern cu „lerui
ler, leru-i Doamne ler‖ și există o întreagă teologie, există o întreagă dezbatere pe această temă, ce
înseamnă acest refern cu „lerul‖. Cea mai importantă teorie sau ipozteză acceptată este că „lerul‖
vine de la „aliluia63‖. Prin fenomenul de rotacizare64, adică anumite consoane care sunt transfomate
în er, s-a obținut Haller în ebraică și din acest cuvânt s-a născur lerul, astfel de câte ori noi cântăm
„leru-i Doamne ler‖ noi defapt spunem „lăudați-l pe Dumnezeu‖ și repetăm neîncetat această laudă
a Lui pe care o aveam pe pământ.
În colindele tradiționale ortodoxe cântăm foarte mult despre „Florile dalbe‖, și mă gândeam
ce sunt aceste flori dalbe în toiul iernii? Pot fi florile gerului de la geamuri? Pot fi alte flori? Am
60
Kalendele, erau începuturile de lună în tradiția romanilor.
61
Festivitățile de Anul Nou au originea în Babilon, apoi se transmit în Grecia antică și în cele din urmă la Roma.
Romanii au numit-o Saturnalia - în cinstea lui Saturn.Prima zi de Saturnalii la Roma începea pe 17 decembrie și
continua până pe 23 decembrie.Iulius Cezar, dictator pe viață al Romei păgâne, a fost cel care a instituit Festivalul de
Anul Nou pe 1 ianuarie. În 46 î.e.n. Cezar a adoptat calendarul iulian. El a investit ziua de 1 ianuarie cu toate obiceiurile
romane de Saturnalii.
62
Judecată care este mai mult surprinzătoare decât cum o numim formal în Duminca premergătoare Postului Mare, ci
anume Duminica Înfricoșătoarei Judecăți.
63
În limba ebriacă, vrebul al lăuda pe Dumnezeu se numește Hallel (‫) הלל‬, de la verbul Hallel, Dumnezeu se numește
Yahwe (‫) יהוה‬, însă numele lui Dumnezeu în Vechiul Testament nu putea fi rostit cu voce tare pentru că cine îl vedea pe
Dumnezeu sau îi rostea numele, murea și de aceea iudeii s-au gândit cum să-L laude ei pe Dumnezeu și Să-i spună și
numele. Atunci au găsit această soluție, să nu îi spună numele complet și să îi spună numai prima literă a numelui, care
este Y (YA) și atunci Hallel Y a dat Halleluia. Hallel (a lăuda); Y (Yahwe sau Dumnezeu). Hallel Y = Lăudați-l pe
Dumnezeu.
64
Termen filologic
265
descoperit că în tradițiile străvechi ale localnicilor din Țara Făgărașului65, aceștia puneau de Sfânta
Barbara ( Varvara, depinde de traducere) care este pomenită pe 4 decembrie, o mlădiță de cireș sau
de măr care o pui în apă caldă și ea înflorește de Crăciun și este foarte posibil ca această specifiacție
a „Florilor dalbe‖ din colindele românești să aibă originea în acest obiecei străvechi.
În cele din urmă, ultimul termen pe care vreau să vi-l tâlcuiesc se referă la originea sau
etimologia cuvântului „mulțumesc‖ din limba română, de unde provine acest cuvânt? Există o teorie
care este foarte plauzibilă în acest sens, ci anume atunci când spunem „mulțumesc‖ noi defapt,
spunem „La mulți ani!‖ celui care ne dăruiește ceva. Poporul nostru folosește foarte des această
zicală „La anul și la mulți ani!‖ mai ales la sfârșitul colindelor, și „La mulți ani‖, din limba română
vine din latinescul ad multos annos, eliminăm prepoziția ad și rămâne multos annos din multos
annos, a rămas mulți ani, a mulți ani, a mulțumi și în cele din urmă a rămas mulțumesc. De aceea să
nu uitați, când spuneam mulțumesc66 cuiva, defapt noi îi spunem să trăiești întru mulți ani.
Plecând de la aceastaam încercat să vă tâlcuiesc un pic, de ce colindăm, de ce cântam „leru-i
ler‖, de ce cântam de asemenea la mulți ani la finalul colindelor și de ce cântam „florile dalbe‖, și
închei această mică introducere în frumusețea colindelor, plecând de la faptul că poporul nostru
ortodox are cele mai frumoase colinde care sunt răspândite în întrega lumea, ceea ce denotă că
întreaga lume îl laudă pe Dumnezeu neîncetat prin cântec în această perioadă de mare Praznic.
Colindele creează comuniune între noi, ele transmit bucurie de la unii la alții și în același timp prin
colindele acestea intrăm în comuniune cu toți moșii și strămoșii noștri 67 , astfel noi suntem în
comuniune cu toții și continuăm an de an această tradiție a colindatului, primindu-L pe Dumnezeu
ca oaspete în sufletele noastre și primindu-ne și noi unul pe altul fiecare ca oaspeți și gazde, încât
nimeni numai știe cine primește pe cine, noi pe Dumnezeu și Dumnezeu pe noi într-o comuniune
frumoasă a darurilor și a bogăției.
Dumnezeu să ne ajute să ne bucurăm de aceste colinde care vestesc Slăvitul Praznic al
Nașterii Domnului Iisus Hristos și să ne binecuvinteze cu bucuria Nașterii Sale pe pământ acum și
pururea și în veci vecilor.
65
Geniul și frumusețea colindului românesc este recunoscut în patrimoniul UNESCO, patrimoniul nematerial al
umanității, cetele de colindători din Țara Făgărașului și din România sunt trecute în patrimoniul imaterial UNESCO ca
fiind unda dintre cele mai frumoase culturi ale umanității.
66
În alte culturi atunci când mulțumim nu înseamnă același lucru, de exemplu: în limba germană cuvântul danke are
aceeași rădăcină cu verbuldenken ( a gândi), ceea ce ar însemna că atunci când mulțumesc, mă gândeasc la tine.În
limba sârbă, când spunem Hvala (mulțumesc) înseamnă doxologie, slavă, iar în momentul în care spui unui om
mulțumesc în limba sârbă îl slăvești pentru ceea ce a făcut pentru tine.
67
Primele colinde în limba română au fost atestate din secolul al XVI-lea.
266
TRADIŢII, CREDINŢE, OBICEIURI

PREZENTE ÎN SĂRBĂTORILE DE IARNĂ
Adm.PLAVEȚI CARMEN LUCICA, Şcoala Gimnazială Nr 25, Timişoara
Obiceiurile calendaristice şi cele legate de viaţă de familie sunt o componentă perenă a

culturii noastre tradiţionale. Cele mai răspandite şi mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de
marele Praznic al Crăciunului şi de sărbătorirea Anului Nou.
Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele
propriu-zise - cântece de stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilică, jocuri cu măşti (ţurcă, cerbul,
brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, caluşii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri,
sfaturi cu originea in credinţe şi mituri străvechi sau creştine.
Dintre acestea, care exprimă înţelepciunea populară, realul sau fantasticul, esenţe ale
bogăţiei noastre spirituale, redam câteva. Tradiţiile şi obiceiurile respectate în localitatea mea natală,
sunt în general legate de sărbătorile care apar în calendarul creştin ortodox şi sunt celebrate de toţi
romanii. Ceea ce am încercat să surprind aici este specificul regional, micile particularităţi care
deosebesc această zonă, intamplările legate de acestea. Sunt poveşti de viaţă memorabile legate de
unele dintre obiceiurile din bătrani , sunt elemente pline de invăţăminte care nu ar trebui uitate ci
transmise mai departe ca parte integrantă a fiinţei noastre. Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun
până la Anul Nou. Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt inlocuite aici de masca unui
singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb in Hunedoara, capră sau turcă in
Moldova şi Ardeal, borita (de la bour) in Transilvania de sud. In Muntenia şi Oltenia, capra e
denumită „brezaia―(din cauza infăţişării pestriţe a măştii) şi obiceiul se practică de Anul Nou.
Capra se alcătuieşte dintr-un lemn scurt, cioplit in formă de cap de capră, care se inveleşte
cu hartie roşie. Peste această hartie se pune o altă hartie neagră, mărunt tăiată şi increţită in forma
părului. In loc de aceasta se poate lipi şi o piele subţire cu păr pe ea. In dreptul ochilor se fac in
lemn doua scobituri unde se pun două boabe de fasole mari, albe, cu pete negre, peste care se lipeşte
hartia neagră cu increţituri sau pielea cu păr. In loc de urechi, capra are două găvane de lingură. Pe
ceafă are patru corniţe, frumos impodobite cu hartie colorată, pe care se află inşirate şiraguri de
mărgele. In dosul coarnelor se află o oglindă care răsfrange foarte mandru lumina de pe la casele
unde intră capra noaptea. In cele două fălci de sus ale capului, se pune falca de jos, care se mişcă in
jurul unui cui care nu se vede. Aceasta falcă este imbrăcată la fel ca şi capul. Sub ceafă este o gaură
in care se pune un băţ lung de un cot, de care se ţine capra. De partea de dinaintea fălcii de jos se
află atarnat un clopoţel, iar de partea de dinapoi se află legată o sarmă. Dacă această sarma se lasă
slobodă, partea de dinaintea fălcii de jos atarnă şi astfel gura caprei se deschide. Dacă s-ar trage
267
scurt de sarmă, gura caprei s-ar închide printr-o clămpăneală seacă, de lemn. Fireşte clopoţelul sună.
Atat băţul, cat şi sarma sunt acoperite cu un sac de formă tronconică, de panză groasă de sac, care,
pentru a sta umflată si a acoperi astfel pe cel ce va ţine capra de băţ, va clămpăni-o şi va juca-o,
are legate pe dinăuntru nişte cercuri de sarmă sau de lemn.
Masca este insoţită de o ceată zgomotoasă, cu nelipsiţii lăutari ce acompaniază dansul caprei.
Capra saltă şi se smuceşte, se roteşte şi se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile de lemn. Un
spectacol autentic trezeşte in asistenţă fiori de spaimă. Mult atenuat in forma sa citadină actuală,
spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului şi a coregrafiei.
Cercetătorii presupun că dansul caprei, precum şi alte manifestări ala măştilor (căiuţii-
feciori travestiţi in crai, turca-masca de taur), întâlnite în satele romaneşti la vremea Crăciunului
provin din ceremoniile sacre arhaice inchinate morţii şi renaşterii divinităţii.
Sorcova Aparţinand obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu sorcova e mai cu seamă
bucuria copiilor. Aceştia poartă o crenguţă inmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-
un băţ in jurul căruia s-au impletit flori de hartie colorată. Numele de sorcovă vine de la cuvantul
bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia imbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore.
Inclinată de mai multe ori in direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă intrucatva rolul unei
baghete magice, inzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat.
Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decat să intărească efectul mişcării sorcovei.
Bibliografie:
1. Anton Pann, Cântecele de lume şi folclorul Bucureştilor, Editura Academiei R.P.R, 1963,
2. M. Gaster - Literatura populară română, Bucureşti, 1883 cf. Prefaţă la Povestea vorbii, Craiova, Ed. Scrisul
românesc
SĂRBĂTOAREA PAȘTELUI, TRADIȚII ȘI OBICEIURI

Prof. HAJDO MIRELA MARIA, Școala Gimnazială Nr. 2, Timișoara
Trezirea naturii la o nouă viaţă, mirosul florilor, roiurile de pasărele, toate acestea
simbolizează nu doar venirea frumoasei primăveri, anotimpul renașterii, ci şi apropierea sărbătorii
care a schimbat o lume întreagă: Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.
Paștele este sărbătoarea creștin-ortodoxă care anunță Învierea Domnului Isus Hristos,
biruința omenirii, triumful asupra suferinței si spălarea păcatelor. Foarte multe tradiții de Paște sunt
păstrate și acum, și foarte așteptate de cei mici.
Ca și sărbătoarea Crăciunului unde copiii îl așteaptă cu nerăbdare pe Moș Crăciun și
sărbătoarea Paștelui este la fel de așteptată pentru că odată cu venirea acestei sărbatori sosește și
268
iepurașul. Sărbătoarea Paștelui este pentru români, alături de Crăciun, cea mai importantă din an,
pentru care fiecare familie se pregătește cu mult timp înainte prin postul ținut cu atâta evlavie.
Data celebrării Paștelui are la bază două fenomene astronomice: echinocțiul de primăvară și
mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului. Astfel, Paștele se serbează în duminica imediat
următoare primei luni pline după echinocțiul de primăvară.
Paștele creștin are o durată de 40 de zile, cuprinse între sărbătoarea Învierii Domnului
(prima duminică de Paști) și sărbătoarea Înălțarii Domnului, care se celebrează la 40 de zile de la
Înviere, într-o zi de joi. Primele 3 din cele 40 de zile pascale sunt zile de mare sărbătoare.
În biserica ortodoxă oamenii se pregătesc pentru intâmpinarea sărbătorilor de Paști prin
"postul Paștelui" numit și "Postul Cel Mare", post care dureaza 48 de zile.
Ultima săptămână din Postul Paștelui se numeste "Săptămâna Patimilor" și începe în
duminica Floriilor, duminica în care se comemorează intrarea lui Iisus în Ierusalim. "Săptămâna
Patimilor" comemorează prinderea lui Iisus, crucificarea și moartea Lui. În acestă ultimă
săptămână, multe biserici țin slujbe în fiecare seară, slujbe numite "Denie". De luni până joi se
comemorează ultima masă, prinderea și închiderea lui Iisus. Ziua de joi se numește "Joia Mare".
Vineri, numită "Vinerea Mare" se comemorează crucificarea și moartea lui Iisus pe cruce. În acestă
zi, se ține "post negru", adică nu se mănâncă nimic.
În Sâmbăta Mare spre Duminica Învierii, toată lumea merge la biserică pentru a asista la
Învierea Domnului, pentru a lua lumina ca să o ducă la cimitir morților din familie, dar și acasă,
pentru a avea lumină în viață și în suflet, pentru a lua tradiționalele Sfinte Paști – anafura sfințită și
pentru a lua flori sfințite, dintre cele care au fost duse în Vinerea Mare la biserică, pentru a le pune
acasă la icoane. În Duminica Învierii, obiceiul este ca oamenii să poarte haine noi, semnificație a
primenirii trupului și a sufletului. Cel mai răspândit obicei creștin de Paști este vopsirea de ouă
roșii, a căror prezență este obligatorie pe masa de Paști, deși în prezent se vopsesc ouă și de alte
culori (verzi, albastre, galbene etc.). În folclorul românesc există mai multe legende creștine care
explică de ce se înroșesc ouă de Paști și de ce ele au devenit simbolul sărbatorii Învierii Domnului.
Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a așezat
coșul cu ouă lângă cruce și acestea au fost înroșite de sângele care picura din rănile lui Iisus. O altă
legendă spune că oul vopsit este simbolul Mântuitorului, care părăsește mormântul și se întoarce la
viață, precum puiul de găină ieșit din găoace. Ouăle roșii sunt numite în Bucovina merișoare, iar
cele cu ornamente sunt numite încondeiate, închistrite sau împistrite. Ciocnitul ouălor se face după
reguli precise: persoana mai în vârstă (de obicei bărbatul) ciocnește capul oului de capul oului ținut
în mână de partener, în timp ce rostește cunoscuta formulă "Hristos a inviat", la care se răspunde
"Adevărat a înviat".
269
În Bucovina, cojile ouălor de Paști, sunt aruncate în râu, pentru ca apa să le poarte la
"Blajini" (fiinţe imaginare, încarnări ale copiilor morți nebotezaţi, al căror loc de vieţuire se afla la
"capătul lumii", aproape de Apa Sâmbetei). În felul acesta, și Blajinii știu că pentru toți creștinii a
venit Paștele. La țărani, mai exista obiceiul ca, în dimineața din duminica Paștelui, să-și spele fața
cu apă nouă sau apă neîncepută, în care pun un ou roșu, având credința că astfel vor fi tot anul
frumoși și sănătoși ca un ou roșu. După consumarea ouălor, cojile roșii sunt păstrate pentru a fi puse
în brazde, la arat, crezându-se astfel că pământul va da rod bun.
Tradiţiile prezentate mai sus ocupă un rol important în exprimarea identităţii culturale,
artistice şi sociale a poporului, punându-se un accent destul de mare pe conservarea unor elemente
definitorii ale românilor. Nu numai în plan cultural şi social se întâmplă acest lucru, ci şi în plan
educaţional. Pe parcursul unui an şcolar se desfăşoară o serie de evenimente, festivaluri-concurs,
proiecte judeţene, regionale sau naţionale ce au ca scop valorificarea zestrei culturale autentice.
Aceste activități au ca scop cunoaşterea şi trăirea de către copii a învăţăturii creştine ortodoxe,
promovarea valorilor moral creştine, cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu, formarea virtuţilor
creştine şi consolidarea comportamentului religios-moral.
La clasă, profesorii le prezintă şcolarilor, în forme cât mai atractive şi interesante, fragmente
de tradiţii, părţi din spectacolele desfăşurate în mediile rurale cu ocazia unor sărbători specifice.
Spectacole şi prezentări de acest fel s-au extins şi în zonele urbane, în mass-media românească,
europeană şi extra-europeană. Pe lângă prezentarea obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti micilor
şcolari, elevilor le sunt prezentate tradiţii româneşti şi, mai mult decât atât, sunt antrenaţi în
realizarea de activităţi cu specific naţional.
Fiecare copil trebuie să cunoască principalele tradiții și obiceiuri de Paște, deoarece îl ajută
să perceapă și partea spirituală a acestei perioade, nu doar pe cea materială, în care se primesc
cadouri de la iepuraș și se ciocnesc ouă roșii. Trebuie să ajutăm copilul să pătrundă în spiritul
sărbătorii pascale, explicându-i câteva tradiții și învățându-l să respecte câteva obiceiuri populare,
pentru a trăi trup și suflet acest moment important din religia creștină.
Numai înțelegând obiceiurile populare și tradiția acestei sărbători, copilul poate întelege
sensul înroșirii ouălor, a mersului la biserică după lumină sau a hainuțelor noi pe care le poartă
țanțoș în Duminica Paștelui, lucruri pe care, în lipsa unor informații si explicații pe înțelesul lui, le
acceptă și le tratează ca atare.Acestă sărbătoare, este una dintre cele mai mari și nu are numai o
semnificație religioasă, ci și una de reunire a familiilor, de împăcare și bucurie.
Bibliografie:
Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol II, Ed. Fundației Culturale Române, București 1994
270
SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII DOMNULUI PE MELEAGURI

ROMÂNEȘTI
Prof.JURCA GEANINA – MARIANA ,Şcoala Gimnazială Nr. 2, Timişoara
Cea mai mare, mai însemnată, mai sfântă și mai îmbucurătoare sărbătoare de peste an, după
spusele românilor de pretutindeni, este sărbătoarea Paștelor, Paștele sau Învierea Domnului. Ea cade
totdeauna la începutul primăverii, anotimpul cel mai frumos și mai placut, când toate în natura învie.
Românii așteaptă sărbătoarea aceasta, după un post îndelungat, cu mare dor și bucurie, și caută în
același timp ca locuințele lor să fie curate și cu toate pregătirile facute în cea mai bună rânduială.
Paștele este cea mai importantă sărbătoare creștină, este o sărbătoare religioasă întâlnită, cu
semnificaţii diferite, în creştinism şi iudaism. Unele obiceiuri de Paşti se regăsesc, cu semnificaţie
diferită, în antichitatea anterioară religiilor biblice. El și-a păstrat până în prezent farmecul și
semnificația, fiind un moment de liniște sufletească și de apropiere de familie. Farmecul deosebit
este dat atât de semnificația religioasă - întotdeauna mai există o șansă de mântuire - cât și de
tradiții: oul pictat, iepurașul, masa cu mâncăruri tradiționale de Paște - cozonac, pasca, miel, slujba
de sâmbătă seara cu luarea Luminii.
Tradițiile românilor sunt diferite de la o zonă la alta însă tocmai acest lucru ne face mai
frumoși, mai atrăgători și mai originali. Poporul român a fost întotdeauna un popor credincios, în
majoritate ortodox, iar majoritatea tradițiilor și obiceiurilor relaționează cu sărbătorile religioase.
Tradițiile românilor sunt comori ce nu ar trebui uitate sau părăsite și nici schimbate prin troc
cu alte obiceiuri importate din alte țări. Ele sunt ale noastre, ne caracterizează, ne definesc și prin
ele ne simțim mai bogați, mai aleși, mai altfel decat alții.
Din cele mai vechi timpuri religia s-a împletit cu tradiţia , datina şi obiceiurile , pe care omul
le-a respectat şi le-a transmis ulterior prin viu grai din generaţie în generaţie, astfel înţelepciunea şi
experienţa celor mai vechi strămoşi ajunge la noi sub forma obiceiurilor din viaţa celor de la ţară ,
fiind purtătoarele unor informaţii , a unei experienţe şi înţelepciuni vechi.
Paştele reprezintă sărbătoarea Învierii lui Iisus Hristos. Începutul acestei sărbători e văzut
chiar în Cina cea de Taină, pâinea şi vinul simbolizând sacrificiul trupului şi al sângelui, ca preţ al
răscumpărării.
Sărbătorile pascale, atât de aşteptate de creştini aduc, împreună cu bunătăţile, lumina şi voia
bună, şi câteva tradiţii care trebuie respectate, ca rânduielile casei să meargă aşa cum ne dorim.
În tradiţia ortodoxă, începutul sărbătorii e marcat o dată cu postul de şapte săptămâni.
271
Satele noastre româneşti au rămas din fericire tributare tradiţiei străvechi, un exemplu în
acest sens fiind obiceiurile legate de Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului din săptămâna
premergătoare Sfintelor Paşti. Ultima duminică din Postul mare semnifică Intrarea Domnului Iisus
Hristos în cetatea Ierusalimului. De Florii, cum sunt denumite în popor, se face dezlegare la peşte,
se fac pomeniri, se sapă mormintele şi se decorează porţile şi casele cu ramuri de salcie, pe care
credincioşii le aduc da la biserică.
Joia Mare, cunoscută în calendarul tradiţional şi sub denumirea de joia morţilor sau cina cea
de taină la care Hristos a prefigurat jertfa sa prin frângerea pâinii şi prin oferirea vinului ce
simbolizează sângele ucenicilor săi. Pe lângă acestea în Joia Mare se practică un adevărat ritual
închinat celor morţi.
Din această zi, ţăranii încetează lucrul la câmp şi se concentează asupra casei, a curţii,
pentru ca totul să fie curat. Tot în Joia Mare, femeile încep să pregătească pasca şi să vopsească
ouăle. Potrivit tradiţiei, la miezul nopţii dintre sâmbătă şi duminică, oamenii se trezesc din somn în
bătaia clopotelor. Se spală cu apă curată, îşi pun staie noi, iau câte o lumânare şi pornesc către
biserică. Acasă le e îngăduit să rămână doar celor foarte bolnavi.
Potrivit credinţelor populare , în această zi cerul s-ar deschide pentru ca morţii să poată
reveni temporar pe pământ , şi pentru ca cei vii să le poată transmite anumite masaje. În zonele din
sudul ţării (Gorj, Dolj, Olt) în zorii zilei, înainte de a merge la cimitir , femeile aprindeau în
mijlocul curţii focuri din ramuri de alun sau buruieni uscate , în jurul cărora aşezau scaune pentru
morţi. Se spunea că morţii vin acasă pentru a se încălzi şi pentru a primi pomana. De aceea , atunci
când femeile se deplasau la cimitir , unde aprindeau din nou focuri, de această dată la crucile de la
morminte , ele îşi plângeau morţii , dialogau cu ei chemându-i acasă pentru a le oferii pomana.
Secvenţa de ceremonial comună întregului areal românesc este cea care se desfăşoară la biserică.
Ultima secvenţă se derulează în spaţiul gospodăriei şi în vecinătatea acesteia. De obicei se iese la
poartă sau se merge în vecini pentru a împărţi din pomana sfinţită la biserică (colivă, colaci, sare).
Vinerea Paştelui este cunoscută ca Vinerea Seacă sau Vinerea Patimilor , creştinii merg la
biserică , ţin post negru pentru iertarea păcatelor şi respectă severe interdicţii privind torsul , ţesutul
sau cusutul. Este ziua de doliu a creştinătăţii, întrucât atunci a fost răstignit Mântuitorul, denia de
vineri seara este a înmormântării lui Iisus.
Paştele este o sărbătoare religioasă întâlnită, cu semnificaţii diferite, în creştinism şi iudaism.
Unele obiceiuri de Paşti se regăsesc, cu semnificaţie diferită, în antichitatea anterioară religiilor
biblice. Paştele şi-a păstrat până în prezent farmecul şi semnificaţia, fiind un moment de linişte
sufletească şi de apropiere de familie. Farmecul deosebit este dat atât de semnificaţia religioasă -
272
întotdeauna mai există o şansă de mântuire - cât şi de tradiţii: oul pictat, iepuraşul, masa cu
mâncăruri tradiţionale de paste - cozonac, pască, miel, slujba de sâmbăta seara cu luarea luminii.
Multe dintre tradiţii au legătură cu ouăle de Paşte, simbolul acestei mari sărbători. Una
dintre ele spune că atât cei care merg la Înviere, cât şi cei care nu merg, trebuie să se spele într-un
lighean mare unde se află, pe lângă apă proaspătă şi curată, ouă roşii şi bănuţi din argint sau aur.
Toate acestea au un rol: spălarea cu oul, pentru a fi uşori, roşii şi sănătoşi, iar cu bani, pentru a le
merge bine tot anul, să fie curaţi şi să aibă bunăstare. Tradiţia mai spune că cei care ciocnesc ouă se
vor vedea pe lumea cealaltă. În momentul ciocnirii ouălor se rosteşte „Hristos a înviat!‖, iar celălalt
răspunde „Adevărat a înviat!‖. O credinţă din bătrâni spune că cel care are oul care se sparge primul,
este mai slab şi va muri mai repede. Fiecare ciocnitor căruia i s-a spart oul, este obligat să i-l dea
învingătorului. De aici şi ideea că cei ce au ouăle mai tari, câştigă tot mai multe. Trişorii care
ciocnesc cu ouă din lemn sunt înşelători şi săvârşesc un mare păcat. Bătrânii spun că găocile de ouă
nu e bine să fie păstrate în casă pentru mult timp, pentru că se ascunde dracul în ele.
În Săptămâna Mare, toţi ai casei trebuie să contribuie la treburile care se pricep. Atât feciorii,
cât şi fetele, trebuie să le sară în ajutor părinţilor, pregătind cele necesare pentru sărbătoare. Fiecare
îşi aduce aportul, deoarece nu trebuie ca Paştele să îl surprindă ca un neom între oameni. Apoi,
începând de sâmbătă, orice lucru de mână încetează. Pe fiecare dintre noi trebuie să ne găsească
sărbătoarea Paştelui curaţi atât trupeşte, cât şi sufleteşte. Bătrânii mai spun că e bine ca dis-de-
dimineaţă pentru să ne scăldăm în rău. Astfel, nu ne curăţim numai de toate bolile, dar vom fi tot
anul scutiţi de orice boală, sănătoşi şi iubiţi. De asemenea, la slujbă se merge în hainele cele mai noi
şi mai curate, aşa cum este indicat în cazul unei sărbători atât de mari. În noaptea de Înviere, pentru
a ne arăta solemnitatea faţă de liturghia desfăşurată, trebuie ca fiecare să aibă o lumânare aprinsă în
mână. Cei care nu o au, sunt consideraţi ticăloşi şi nevrednici.
Înainte de a merge la Slujba de Înviere sau în prima zi de Paște, dis-de-dimineață, se spune că
este bine ca toți ai casei să se spele în apa în care așează un ou roșu și o monedă de argint, iar, după
caz, un fir de busuioc pentru a fi sănătoși tot anul. Astfel, toți cei care își spală fața cu această apă vor
fi tari ca banul, frumoși ca oul și căutați ca busuiocul.
Noaptea Învierii Domnului reprezintă , pe lângă simbolul sacru al jertfei lui Hristos pentru
mântuirea noastră şi un ritual de înnoire anuală a timpului.
La biserică, preotul – cu Sfânta Evanghelie şi crucea în mână, urmat de alaiul de credincioşi
– iese cu lumânarea aprinsă (Lumina) şi înconjoară biseria de trei ori. Serviciul divin se desfăşoară
afară, iar când preotul va rosti „Hristos a înviat!‖ toţi cei prezenţi la acest serviciu religios vor spune
„Adevărat a înviat!‖. Răspunsul e recunoaşterea tainei Învierii.
273
Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întoarce acasă şi face o cruce mică pe peretele dinspre
răsărit, afumându-l cu lumânarea, pe care o va păstra tot restul anului.
Oamenilor le este permis să mănânce bucatele (pasca/pâinea, ouăle roşii, carnea de miel,
sarea şi vinul) abia după ce acestea se sfinţesc şi după ce fiecare persoană participă la Liturghie.
Gestul simbolic de celebrare a Paştelui este ciocnitul ouălelor roşii. Bucuria Pascală este
cunoscută pe parcursul celor 40 de zile de la Înviere până la Înălţare, timp în care creştinii se salută
cu ,,Hristos a înviat!‖ şi ,,Adevărat a înviat!‖ mărturisind de fiecare dată prin aceste cuvinte
adevărul nostru de credinţă.
Este bine ca din primul ou ciocnit să mănânce toată familia, pentru a fi mereu împreună. De
asemenea, trebuie ca oul să fie spart de către capul familiei. Tot acesta îl curăță și îl taie în atâtea
felii câți membri are familia respectivă. Fiecare își va lua bucățica din acel ou și îl vor mânca
deodată
Ouăle se ciocnesc în ziua de Paști doar de către bărbați, potrivit tradiției. Mamele, bunicile și
surorile care în Săptămâna cea Mare intră în biserică trebuie să aibe capul acoperit de-o năframă
neagră. Legenda spune că pe cel care ține postul negru în Vinerea Mare nu-l va durea niciodată
capul și va afla cu trei zile înainte când va muri.
Cel care se cufundă de trei ori în apa rece în Vinerea Seacă va fi sănătos tot anul. Cei mai
mulți se scaldă în această zi pentru a nu se prinde de ei, în decursul anului, nicio bubă, friguri sau
alte boli. Se crede că dacă plouă în Vinerea Seacă, anul va fi mănos, iar dacă nu plouă, anul va fi
neroditor.
Bucate sfințite la slujba de Înviere:
-ouale curățite - cine mănâncă ouă prima data în ziua de Paști se zice că va fi ușor peste an.
Alții usucă albuș de ou rosu sfințit și dacă un om face albeață, pisează albușul și i-l suflă în ochi;
-slănina este folosită la mai multe leacuri: se ung rănile și dacă se îmbolnăvește vreun om și
mănâncă slănina acesta se vindecă. Dacă cineva este bolnav de friguri se afumă cu slănina, tămâia
albă și neagră puse pe o lespede. Dacă sângerează vreo vită i se da să mănânce din slănină;
-hreanul- cine-l mănâncă atunci când vine acasă de la biserică va fi iute și sănătos tot anul.
Pus în cofele cu apă sau în fântâni, curățește apa. Se amestecă în tăvițele vitelor împotriva bolilor și
este bun contra frigurilor;
-sarea se folosește la sfințirea fântânilor;
-cuișoarele sunt bune pentru dureri de măsele;
-făina: se freacă ochiul vitei cu albeața și-i trece;
-usturoiul sfințit (pus în pământ) nu se strică; servește la alungarea strigoilor de la casă și se
ung ușile grajdurilor cu el, iar la nevoie se dă și pe oamenii bolnavi;
274
-sămânța de busuioc: cu firele de busuioc sfințite se afumă cei cu dureri de urechi. Busuiocul
este inspiratorul dragostei, de usturoi fug strigoii, iar de tăciune fuge dracul.
Prima zi de Paşte trebuie să fie petrecută liniştit, fiind interzisă orice activitate distractivă. În
această zi, e interzis şi somnul.
Luni, a doua zi de Paşte, oamenii dau de pomană pentru cei morţi, mergând, în cele mai
multe cazuri, la cimitir. O credinţă răspândită printre români e că, timp de o săptămână de la Înviere,
porţile Raiului sunt deschise larg. Tocmai de aceea se spune că sufletele celor care mor în
Săptămâna Luminată ajung direct în Rai.
Cu siguranţă că tradiţiile legate de această sărbătoare şi în general legate de toate sărbătorile
sunt mult mai numeroase şi diferite în funcţie de zona geografică dar toate au un punct comun în
ceea ce priveşte raportarea lor la religie şi legătura specială a acestora cu credinţa.
SĂRBĂTOAREA CREȘTINĂ: CRĂCIUNUL

Prof. NEO SIMINA ILENA, Școala Gimnazială Nr. 30, Timișoara
Sărbătorim Crăciunul în data de 25 decembrie, această sărbătoare creștină este asociată

naşterii Domnului Iisus Hristos.
Originea Crăciunului diferă în funcţie de cultură, religie, istorie şi societate. În tradiţia
românească, este binecunoscut faptul că, această sărbătoare are origini păgâne, combinate mai apoi
cu credinţele creştine.
Data în care se sărbătorește Crăciunul este aproape de Solstiţiul de Iarnă, una dintre cele
mai importante zile ale dacilor.Vechii daci, aveau cunoștințe avansate de astronomie, cunoșteau cu
precizie data solstițiului de iarnă, o dată foarte importantă în religia lor. Pentru ei, această zi
reprezenta lupta dintre lumină și întuneric, ziua în care divinitatea întunericului era cel mai aproape
să pună stăpânire asupra luminii. Așa că dacii contribuiau și ei la această luptă, de partea luminii.
Dacii sacrificau porcul în ziua solstițiului de iarnăpentru a veni în ajutorul soarelui şi îl hrăneau cu
carne spre întărire. Ziua începea după aceea să crească şi Crăciunul devenea o sărbătoare a vieţii şi
a luminii. Conform tradiţiei, pentru ca porcul să fie mâncat cu plăcere, toată lumea trebuie să se
veselească şi să cinstească cu vin în jurul acestuia.
Multă vreme, nașterea lui Iisus a fost sărbătorită îndata de 6 ianuarie. Pentru a mai împuțina
numărul de sărbători păgâne dedicate Soarelui, Biserica a mutat aniversarea pe 25 decembrie. De
asemenea, zeul invocat de daci, care învia odată cu venirea primăverii, s-a întâlnit cu creștinismul,
cu Iisus, care învie și El din morți, tot primăvara. Astfel, cele două mari evenimente astronomice,
solstițiul de iarnă șiechinocțiul de primăvară, au rămas cele mai importante sărbători ale anului,
275
prin suprapunere cu cele două mari sărbători creștine, Crăciunul și Paștele. Acestea aveau de-acum
aceleași semnificații: solstițiul de iarnă - lumina triumfă și ziua învinge noaptea; echinocțiul de
primăvară – viaţa învinge moartea și natura reînvie,
Tot la data de 25 decembrie erau sărbătorite Saturnaliile – moment în care oamenii bogaţi
făceau daruri celor săraci.
Crăciunul a fost întotdeauna asociat cu un moş bătrân şi darnic; în tradiţia noastră există un
cioban zeu–moş, cel ce a creat tot ce se vede şi care aduce daruri: caş, urdă, mere, nuci, colaci şi
vin.
Crăciunul a fost sărbătorit înainte de era pre-creştină ca fiind prima zi a Anului Nou;
majoritatea ţărilor din Europa au păstrat Crăciunul ca fiind prima zi din noul an până în secolele XV
– XVIII; în Țările Române s-a păstrat tradiţia până în secolul XIX. La românii din Banat şi
Transilvania, prima zi a anului se numeşte Crăciunul Mic, nu Anul Nou.
Alţi cercetători ne spun că de Crăciun, din munte, coborau bătrânii asceţi, îmbrăcaţi în
cojoace de oaie, şi cărau în desăgile lor crengi de vâsc; vâscul este un leac universal, atât la oameni,
cât şi la animale. Astfel sătenii au botezat sărbătoarea Crăciunului de la moşii ce cărau crengi de
vâsc.
Multe tradiţii româneşti de Crăciun sunt asociate cu focul şi lumina, ele reprezintă
speranţa că zeul soare va găsi puterea să reînvie şi să aducă primăvara cea bogată.
Un alt simbol mult prea cunoscut este bradul de Crăciun. Acesta există într-o sumedenie
de tradiţii de Crăciun, cu mult înainte de era creştină; bradul este cel mai important arbore din
obiceiurile româneşti. Bradul este prezent la cele mai importante evenimente din viaţa unui om:
botezul, căsătoria şi înmormântarea; bradul se consideră că aduce noroc, viaţă lungă, prosperitate şi
fertilitate, motiv pentru care oamenii îşi împodobesc casa cu crengi de brad.
Împodobirea bradului, este un obicei care are loc în Ajunul Crăciunului sau în noaptea de
Crăciun, acesta este momentul în care Moş Crăciun aduce celor mici și cuminți dar și celor mari
darui minunate.
Bibliografie
1. VĂDUVA OFELIA, Tăiatul porcului-ritual și ceremonial, în „Datini‖, nr. 3-4, Centrul Național al Creației
Populare, București, 1995.
2. VULCĂNESCU ROMULUS, Mitologie română, Editura Academiei, București, 1985.
276
SĂRBĂTORILE PASCALE OGLINDITE ÎN

DATINI ȘI TRADIȚII LOCALE
Prof. BIANCHI CORINA ELENA, Școala Gimnazială ,, Constantin Brâncuși”, Tg-Jiu,
Element fundamental al calendarului religios dar şi al celui popular, ciclul Pascal alcătuieşte
un sistem complex de sărbători şi zile marcate de anumite gesturi ce au ca scop asigurarea bunului
mers al vieţii.
În comunitatea tradiţională pregătirile pentru sărbătoarea Paştelui încep încă din prima zi a
Postului Mare, care durează şapte săptămâni. Ciclul pascal se continuă după Duminica Învierii, cu
încă şapte săptămâni, până la Înălţare.
Fiecare dintre aceste săptămâni este punctată de sărbători cu rezonanţă în calendarul
religios, dar şi de obiceiuri populare sau de gesturi şi acte mărunte menite să influenţeze pozitiv
mersul lucrurilor sau să remedieze abaterile de la regulile impuse de calendarul popular.
Complexitatea acestor manifestări precum şi înterferenţele dintre calendarul popular şi cel
religios reprezintă o trăsătură esenţială a sărbătorilor tradiţionale româneşti.
1. Marţea Seacă
Tradiţii: Se ţine pentru a nu seca grânele şi ca să nu sece laptele vacilor.
Credinţe şi superstiţii: Cine nu ţine Marţea Seacă va fi chinuit de dureri de cap. E rău de
sărăcie. În Marţea Seacă, cei care au râie merg la râu şi se scaldă ca să se lepede de boală.
2. Miercurea Paştelor
Tradiţii: Joimăriţa, Joimărica În acestă zi începe să se manifeste o divinitate feminină care
controlează torsul, denumită Joimăriţă sau Joimărică. Despre ea se spune că este soră cu Muma
Pădurii. Rolul Joimăriţei este acela de a pedepsi fetele leneşe sau nevestele tinere care nu au
terminat muncile casnice specifice perioadei de iarnă.
Obiceiuri: Colindatul cu Câlţii-Mâlţii (Dolj) Formă de colindat specific Olteniei cu funcţie
de satirizare a femeilor care nu au terminat de tors. Acest obicei avertizează asupra pedepselor
severe ale Joimăriţei. În seara de miercuri spre joi, după apus, grupuri de copii colindă câte doi din
casă în casă, sunând din clopoţei. Textul performat este unul simplu, enunţând pe un ton satiric
necesitatea finalizării torsului câlţilor precum şi răsplata aşteptată de către cei care colindă: "Câlţii-
Mâţii,/ Toarce câlţii!/ Ori i-ai tors,/ Ori i-ai ros. (...) Să te-nduri şi să ne dai/ Cele ouă-ncondeiete
(...)". Copiii primesc ouă care vor fi înroşite în ziua de vineri.
277
Credinţe şi superstiţii:
Cenuşa cu care se face focul în miercurea Paştelor e bună de aruncat pe straturi.
3. Joia Mare - Joia Neagră; Joia Verde; Moşii de Joimari; Nunta Urzicilor
Tradiţii: Deschiderea Raiului În această zi se spune că se deschide Raiul, care va rămâne
deschis până la Rusitori (şapte sau nouă zile după Rusalii).
Nunta Urzicilor În această zi încep să înflorească urzicile, marcându-se astfel
momentul din care acestea nu mai pot fi consumate. Interdicţia are ca substrat simbolic şi credinţa
că Iisus a fost bătut cu urzici în timp ce era pe cruce.
Obiceiuri:
 Moşii de Joimari În această zi morţii se întorc la vechile lor locuinţe, unde vor sta până în
sâmbăta dinainte de Rusalii sau până în Duminica Mare. Locul predilect al acestor suflete este
streaşina casei, de aceea în curţi se aprind focuri pentru morţi, pentru ca aceştia să aibă lumină şi
căldură. Se dau de pomană colaci şi se aprind lumânări pentru cei decedaţi.
În ziua de joi se împarte de dimineaţă fiertură de grâu, varză, fasole, cartofi care se pun în
ulcele noi, împodobite cu brebenei. Pentru morţii uitaţi se face un colac special, lung, numit uitata,
care se dă de pomană. Femeile dau de pomană orez fiert cu prune. Din prunele împărţite se
păstrează câteva, acestea fin un leac pentru abubă (umflături ale gingiilor).
Pentru morţi, se dă apă de pomană: se aruncă pe mormânt o găleată sau două de apă sau se
duce apă la femei bătrâne.
 Joimăriţa Joimăriţa sau Joimărica este o divinitate feminină de sorginte populară care
controlează torsul. Despre ea se spune că este soră cu Muma Pădurii. Rolul ei este acela de a
pedepsi fetele leneşe sau nevestele tinere care nu au terminat muncile casnice din timpul iernii,
torsul fuiorului şi ţesutul pânzei: "Pute-a câlţi,/ Pute-a feştilă,/ Pute-a lene de copilă,/ Pute-a pânză
neţesută,/ Şi-a nevastă nebătută". Pedeapsa este arderea unghiilor şi tăierea degetelor. Femeile care
nu au terminat munca, pun la fereastră un crâmpei de pânză ţesută în anul precedent şi dau foc
câlţilor şi feştilei pentru a se feri de furia Joimăriţei. Pentru a se proteja de Joimăriţă, se ung uşile cu
usturoi şi se aprind paie sau cârpe prin case şi gunoi în curte.
 Strigatul peste sat Obiceiul constituie o formă de judecată satirică a comunităţii prin care
erau denunţate abaterile de la norme, observate în anul precedent. La lăsatul serii flăcăii se adunau
pe două dealuri şi începeau să strige de la unul la altul: "Auzi, măre, auzi?"/ "Ce ţi-i, măre?".
Răspunsurile acestui tip de dialog ritual punctează defectele fizice sau abaterile comportamentale
ale membrilor comunităţii, constituind un fel de cronică a satului, uneori trivială, dar având un
puternic scop moralizator.
278
 Aprinderea focurilor În această noapte se aprind focuri rituale, având un pronunţat

caracter funerar. Deoarece se crede ca în această zi sufletele morţilor se întorc în gospodărie în curţi
se aprind focuri pentru ca aceştia să aibă lumină şi căldură. În acelaşi scop, foc se face şi în curtea
bisericii. Lemnele pentru acest foc se adună miercuri dimineaţa şi sunt de regulă din tufe de alun
uscat. Lemnele nu se taie, sunt rupte cu mâna, şi sunt adunate de copii sau de femeile în vârstă.
Joi în Săptămâna Patimilor nu se spală rufe deoarece se crede că la morţi, în loc să se ducă
pomana, se duce apa murdară de la spălat.
Se perie cânepa şi se începe torsul ei, ca să fie spor peste an.
Dacă în Joia Mare se pune cloşcă, ea va scoate numai cocoşi.
Se dă de pomană uliului ca să nu mănânce puii vara.
Cine doarme în această zi va fi leneş întreg anul.
Se ţine pentru a fi ferit de secetă sau de piatră.
Joia mare se ţine pentru primejdii şi pomenirea morţilor. Cine nu o serbează visează rău şi îi
ies în cale strigoi.
Se dă foc la gunoiae ca să nu rămână şerpii în curte.
Cine posteşte din ziua de Joi Mare până în ziua de Paşti şi nu mănâncă nimic, acela va şti cu
trei zile înainte că va muri.
În această zi se plantează pomi, crezând că se vor prinde mai uşor decât în alte zile.
Buba rea (cărbune, erizipel) se vindecă cu prune păstrate din ziua de Joi Mare.
Ouăle înroşite în această zi nu se strică niciodată iar dacă sunt îngropate la hotar, peste acel
loc nu va bate piatra.
Fetele care vor să fie scoase la joc fură mătrăgună din curtea unui vecin şi o îngroapă pe
pragul bisericii ca să treacă proetul peste ea.
În Joia Mare se face câte o cunună de flori pentru fiecare membru al familiei şi se aruncă pe
acoperiş. Cel a cărui cunună se usucă prima, va muri în decursul acelui an.
Dacă moare cineva în sat în Joia Paştilor, ouăle roşii nu vor ieşi frumoase.
4. Vinerea Mare - Vinerea Seacă; Vinerea Sântoaderului; Vinerea Furnicilor; Vinerea

Ierbii; Vinerea Omanului
Tradiţii:
• Pasca Alături de ouăle roşii, pasca reprezintă simbolul alimentar al sărbătorii Paştelui.
Potrivit regulilor cultului creştin ortodox, pasca este preparată din aluat dospit.
279
În mod tradiţional, pasca este preparată din făină de grâu la care se adaugă produse lactate,
ouă şi zahăr. Fiind un element central al mesei pascale, fiecare dintre etapele de preparare sunt
marcate de o serie de prescripţii rituale. Astfel, făina trebuie să fie curată, de grâu ales, cernută prin
sită deasă; cojile de ouă folosite pentru aluat nu se aruncă decât pe o apă curgătoare; făina de pe
lopata cu care se bagă pasca în cuptor se adună şi se presară pe stratul de varză; când se bagă în
cuptor, se face cruce cu lopata sus pe pereţii şi apoi la gura cuptorului. Aceste prescripţii se aplică şi
persoanei care prepară pasca: femeile se spală pe cap, se piaptănă, îşi pun haine curate şi fac mătănii
sau spun rugăciuni înainte de a începe iar când se apucă de frământat, se închină.
Pasca reuneşte semnificaţii complexe, pornind de la simbolistica ingredientelor (grâul -
simbol al renaşterii) şi a formei (rotundă - deoarece se spune că scutecele lui Iisus aveau această
formă sau dreptunghiulară - după forma mormântului lui Iisus) pentru a condensa ideea biruinţei
vieţii asupra morţii. Corelată cu simbolurile renaşterii şi regenerării incluse în caracterul acestei
sărbători, pasca devine un aliment cu virtuţi revitalizante şi revigorante pentru cei care o consumă.
• Ouăle vopsite
Aliment plurivalent prezent în multe din sărbătorile calendaristice şi obiceiurile ce
marchează momentele importante din viaţa omului, oul roşu are, o simbolistică complexă, înscrisă
în sfera naşterii şi renaşterii vieţii pe pământ.
Acestor atribute li se adaugă cele conferite de alegerea culorii – roşu – culoare a vitalităţii, a
forţei biruitoare şi, în contextul sărbătorilor de Paşti, un simbol al sângelui Mântuitorului.
În mod tradiţional, ouăle erau vopsite cu culori naturale, obţinute din diferite plante. Pentru
roşu se foloseau cojile de ceapă, zeama de sfeclă, frunzele de măr sau corn, coaja de prun, măceş
sau arin.
Pe lângă ouăle monocrome se făceau şi ouă încondeiate, numite sugestiv "muncite"
deoarece uneori procedeele erau complicate (vopsiri succesive pentru realizarea modelelor,
aplicarea de mărgele sau chiar ornamente metalice) şi durau o perioadă considerabilă de timp.
Aceste ouă decorate nu erau destinate consumului ci folosite ca obiecte de decor.
Semnificaţiile simbolice ale oului, precum şi atributele pe care le adaugă culoarea, îi conferă
oului calităţi pozitive remaracbile: pus în apa de spălat împreună cu un ban de argint aduce
frumuseţe, sănătate şi noroc; aşezat sub perna fetelor de măritat aduce împlinirea prin căsătorie;
păzesc casa de spiritele rele sau alungă vremea rea; păstrate la icoană sau la grinda casei aduc spor
Ouăle nu se fac cu alte culori decât roşu deoarece morţii le vor găsi seci pe lumea cealaltă.
Oamenii ţin această sărbătoare pentru că altfel le va merge din sec tot restul anului.
280
În această zi nu se pun răsaduri şi nici cloşca pe ouă pentru că vor ieşi seci. Nu se coace
pâine şi nu se seamănă nimic şi nici nu se lucrează la vie.
Nu se mănâncă urzici pentru că Mântuitorul a fost bătut cu urzici.
Se ţine post ca să fie belşug în casă.
În Vinerea Mare fetele se suie în clopotniţă şi sună clopotul ca să crească cânepa.
În Vinerea mare oamenii se spală ca să nu se umple de bube sau de friguri.
Ca să fie protejate casele livezile şi animalele erau afumate şi înconjurate de trei ori.
Vinerea Mare se ţine pentru gândaci.
Dacă plouă în Vinerea Mare, va fi un an îmbelşugat.
Cojile de ouă folosite pentru pască nu se aruncă decât pe o apă curgătoare, ca să nu atace
peste vară uliul găinile sau puii.
Covata şi lopata în care s-a preparat pasca nu se spală, ci doar de udă cu apă, pentru că dacă
sunt spălate va bate grindina, iar cine nu le udă deloc, se va usca.
5. Sâmbăta Mare
Tradiţii:
• Pasca
În unele zone pasca se face în Sâmbăta Mare. Din anafura de Paşti sau din crucea paştei se
spune că a făcut Dumnezeu, în Sâmbăta Paştelui, toate florile şi toate seminţele (cerealele). A
sfărâmat crucea de la pască mărunt şi a aruncat în părţi peste lume şi toate au răsărit. Crucea de la
pască se păstrează, iar atunci când se apropie o furtună mare, se face cruce cu ea în direcţia
grindinei şi se spune: "cum s-a schimbat pasca la faţă în cuptor, aşa să se schimbe şi furtuna care
vine. Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Iisus Hristos s-a răstignit pe cruce".
• Paştele Blajinilor
Cojile de ouă consumate în această zi se aruncă pe o apă curgătoare. Ele vor da de ştire
Blajinilor că a sosit Paştele. Din cojile de ouă roşii se înfruptă şi cei care au murit spânzuraţi sau
înecaţi.
• Deschiderea cerurilor
Se spune că în noapte de Paşti, la miezul nopţii, se deschide în fiecare an cerul. Cine
priveghează în această noapte, dacă va vedea cerul deschis, va primi de la Dumnezeu tot ce va cere.
Obiceiuri:
• Aprinderea focurilor
281
În această noapte oamenii fac focuri în curţi sau pe dealul din apropierea bisericii, care ţine
până la miezul nopţii. De la miezul nopţii se merge la biserică, la slujbă. În unele regiuni, focurile
sunt întreţinute de cei tineri până dimineaţa.
• Strigatul peste sat
Obicei practicat şi în Joia Mare, prin care se denunţau public, sub forma unui dialog, abateri
ale membrilor comunităţii, observate în anul precedent.
Singura zi în care femeia poate să bată bărbatul este în sâmbăta Paştelui.
Cine moare în Sâmbăta Paştelui nu e nici cu morţii nici cu viii.
Dacă pomii nu rodesc, gospodina le mânjeşte tulpinile cu aluat de pască.
În această noapte oamenii merg la câmp pentru a vedea comorile arzând. Comorile care ard
de seara până la miezul nopţii sunt comori rele, iat cele care ard de la miejul nopţii până la ziuă sunt
comori curate.
Oasele şi resturile de la miel sunt îngropate la rădăcina unui măr sau păr sănătos pentru ca
familia respectivă să fie tot anul sănătoasă.
Se udă vitele cu apă sfinţită de la Botez, spre a avea noroc de ele.
Cine fură ceva în noaptea Paştelui va putea fura tot timpul anului fără să fie prins.
Straturile de flori plantate în această zi se fac frumoase.
Din aluatul de pască se face o pască mai mică pentru vaci care trebuie sfinţită şi împărţită
animalelor pentru a fi protejate şi a da lapte mult.
Ca să nu îţi fure nimeni de la câmp, nu se dă nimic din casă în Sâmbăta Paştelui.
Când se iese de la Înviere nu se mănâncă nimic cu carne, ca să nu vină lupii la vite.
După ce se iese de la Înviere nu se mănâncă ouă, că pe urmă miroase gura.
6. Ziua de Paşti, Învierea

Tradiţii
• Spălatul ritual În dimineaţa zilei de Paşti oameniii e bine să te speli pe faţă cu apă în care
s-au pus un ou roşu şi un ban de argint. Oul se pune pentru ca oamenii să fie sănătoşi şi rumeni la
faţă ca acesta iar banul ca să le meargă bine şi să fie curaţi ca argintul. Oul roşu mai simbolizează
sângele lui Iisus iar banii de argint monedele cu care Iuda l-a vândut.
Obiceiuri:
• Ciocnitul ouălor roşii
În unele zone, oamenii se adună în curtea bisericii ca să ciocnească ouăle, urmând diferite
reguli. Ouăle sunt examinate cu atenţie şi se alege oul cu coaja cea mai puternică (oul de găină are
282
coaja cea mai subţire). Oul care se sparge îi rămâne celui care are oul întreg. Uneori copii ciocnesc
ouăle pe bani: cel cu oul spart îi dă un bănuţ celui cu oul întreg.
Credinţe şi superstiţii: Cine moare în ziua de Paşti sau în Săptămâna Luminată va merge
direct în Rai deoarece în această perioadă porţile Iadului sunt Închise.
De Paşti cine merge la biserică pune în sân un ou roşu ca să fie totdeauna rumen la faţă.
Se spune că toţi cei care ciocnesc ouă roşii unul cu altul se vor vedea pe lumea cealaltă.
Omul al cărui ou se sparge mai repede este mai slab şi va muri mai curând.
Cojile ouălor roşii nu se aruncă afară în ziua de Paşti pentru că se duce norocul.
Fetele mari şi flăcăii tineri se uită în apa din fântână când se întorc de la slujbă, ca să fie
frumoşi tot anul.
Cine mânăncă în ziua de Paşti caş, va fi tot anul alb la faţă.
În ziua de Paşti e bine să se consume întâi carne de peşte sau de pasăre, pentru ca oamnii să
fie iuţi ca peştii şi uşori ca păsările în anul ce urmează.
De o parte şi alta a pragului casei se pune o glie de iarbă verde ca să fie belşug în casă.
Usturoiul sfinţit în această zi împreună cu smirnă şi busuioc este folosit de fete ca să fie
plăcute şi apărate de farmece. Usturoiul şi busuiocul acestea, semănate ca să se înmulţească, sunt
bune de leac.
Cu lumânarea de la Înviere se înconjoară casa ca să fie protejată. Lumânările de la Înviere se
păstrează tot anul şi se aprind pe timp de furtună, inundaţii, fulgere.
Cine doarme în această zi, va avea viermi în straturi.
În ziua de Paşti nu se mătură pentru că face grâul secară.
Nu se cerne în ziua de Paşti deoarece din tărâţe se fac lăcuste care vor ataca culturile.
Cine vrea să ştie dacă va avea noroc, să ia un ou roşu sfinţit din ziua de Paşti şi să-l păstreze
până la Paştele următor. Dacă oul e plin înăuntru, e cu noroc, dacă e gol, nu.
Cine vrea să aibă noroc la pescuit, ia o bucăţică de anafură şi o aruncă în apă ca să prindă tot
anul peşte.Dacă plouă în ziua de Paşti, perioada până la Rusalii va fi ploioasă. Dacă bate grindina,
anul va fi îmbelşugat.
Bibliografie
1. Ion Ghinoiu, Sărbători şi obiceiuri româneşti, editura Elion, 2002
2. •Artur Gorovei, Credinţi şi superstiţii ale poporului român, Ed. "Grai şi Suflet – Cultura Naţională", Bucureşti, 1995.
3. Elena Niculiţă-Voronca, Datinele şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică, vol. I, II,
Editura Polirom, Iaşi, 1998
• Marcel Olinescu, Mitologie românească, editura 100+1 Gramar, Bucureşti, 2004.
4. Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, editura Paideea, 2001.
5. Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, ediţie îngrijită de Iordan Datcu, editura Saeculum I.O., 1997.
6. Narcisa Alexandra Ştiucă, Sărbătoarea nostră cea de toate zilele, volumul II, editura Cartea de Buzunar, 2006.
7. Ofelia Văduva, Paşi spre sacru. Din etnologia alimentaţiei româneşti, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996.
283
VESTEA NAȘTERII ȘI A ÎNVIERII DOMNULUI – RENAȘTEREA

SUFLETELOR NOASTRE
Prof. BOTANCIU OANA, LUNGESCU RAMONA DANIELA,

Școala Gimnaziala.Nr.1, Albeni, Gorj
Învierea lui Iisus Hristos este considerată cea mai veche sărbătoare a creștinătății. Paştele a fost
sărbătorit încă din epoca apostolică. Cuvântul „Paşte‖ vine din ebraicul pesah - trecere. Paştele evreilor
marchează trecerea „poporului ales‖ prin Marea Roşie, din robia Egiptului în pâmântul făgăduinţei,
Canaan.Paştele creştinilor este, în primul rând, sărbătoarea Învierii Domnului. Învierea lui Iisus Hristos
(Paștele) este cea mai mare sărbătoare a mai multor biserici printre care și Biserica Ortodoxă, Biserica
Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică sau Biserica Reformată. Este sărbătorită în prima duminică
de după prima Lună plină de după echinocțiul de primăvară și diferă de la un cult la altul datorită
calendarului adoptat de o Biserică sau alta.
Sărbătoarea Paştelui este considerată una a bucuriei date de vestea Învierii Mântuitorului.
Învierea lui Iisus Hristos (Învierea Domnului) este un fundament doctrinar și ritual pentru credința
creștină – ortodoxă, catolică și reformată. Este practic temelia bisericii pe care o cunoaștem astăzi.
Acest eveniment este relatat de scrierile vremii și de apostolii lui Hristos.
Ea este precedată, în timpul Săptămânii Sfinte, de comemorarea patimii şi morţii Domnului. Ca
tradiție în Săptămâna Mare, în joia de dinaintea Paştelui au loc Liturghia Crismei sau a Uleiurilor
Sfinte şi Liturghia Cinei Domnului. În Vinerea Sfântă, credincioşii romano-catolici, în semn de
participare exterioară la jertfa Mântuitorului, ţin post – mănâncă doar o dată – şi se abţin de la carne.
Povestea Învierii lui Iisus Hristos
În Sâmbăta Sfântă, Biserica Catolică priveghează în rugăciune şi nu se celebrează în cursul
zilei nicio acţiune liturgică. În noaptea de sâmbătă spre duminică, este celebrată Vigilia Pascală, care
exprimă trecerea de la moarte şi păcat la viaţa nouă în Isus Cristos Înviat.
În duminica de Florii, Iisus a intrat în Cetatea Ierusalim, fiind primit de discipolii săi şi de
locuitori cu osanale şi frunze de palmier, aceasta fiind singura dată când Hristos a acceptat să fie
aclamat drept un Împărat. Zilele următoare intrării lui Iisus Hristos în Ierusalim sunt ultimele din viaţa
de om a Mântuitorului, timp în care le-a oferit ucenicilor săi ultimele porunci şi sfaturi, ştiind ce va
urma. În primele trei zile ale Săptămânii Mari a adus Cuvântul Domnului în Cetatea Ierusalimului, în
Miercurea Mare fiind vândut de Iuda pe 30 de arginţi gărzilor.
În Joia Mare a avut loc Cina cea de Taină, când Iisus şi-a adunat apostolii şi le-a oferit pâine şi
vin, corpul şi sângele său, anunţându-i că va fi ucis. În aceeaşi seară, în Grădina Ghetsimani, unde s-a
dus cu ucenicii săi să se roage, a fost luat de gărzile Cetăţii şi dus la judecată.
284
Ziua următoare, la judecată, a fost găsit vinovat de către iudei, şi a fost condamnat la
crucificare de către Ponţiu Pilat, cu toate că el nu îi găsise nicio vină. Iisus şi-a purtat crucea în spate
până pe Dealul Golgota, unde a fost răstignit între doi tâlhari, cu o plăcuţă deasupra capului pe care
scria ‗Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor. Aici, Hristos moare, iar în acel moment s-a cutremurat
pământul, iar soarele s-a întunecat. În aceeaşi seară, trupul lui Iisus a fost luat de Iosif şi Nicodim din
Arimateea, care îl îngroapă într-un mormânt săpat în piatră.
În dimineaţa zilei de Duminică, Maria, mama lui Iisus, şi Maria Magdalena merg la mormânt,
însă nu-l mai găsesc acolo, semn că Hristos a Înviat. Împreună cu duminica, sărbătoarea săptămânală a
creştinilor, Paştele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică. În conştiinţa Bisericii, Învierea Domnului
nu este doar cea mai veche sărbătoare creştină, ci şi începutul şi culmea tuturor sărbătorilor şi a
praznicelor. Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, praznic al praznicelor, este şi
sărbătoare a sărbătorilor. Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai mărită, îmbucurătoare şi solemnă
dintre sărbătorile anului. Duminica Învierii guvernează întocmirea întregului ciclu mobil de sărbători al
anului bisericesc, amintindu-ne de trecerea noastră de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă.
Sărbătoarea Paștelui este considerată sărbătoarea bucuriei date de vestea Învierii Mântuitorului.
O veste care, până la Înălțarea Domnului, respectiv timp de 40 de zile, se regăsește în salutul „Hristos a
înviat!‖, la care se răspunde cu „Adevărat a înviat!‖.
De Paște, nimeni nu trebuie să fie trist sau să plângă, bucuria fiind sentimentul care domină
Învierea. Oamenii își pun haine noi, de culori deschise și pregătesc bucate tradiționale – pască, ouă
vopsite, cozonac și miel. În bisericile ortodoxe, slujba de Înviere începe în jurul orei 23:00. Învierea
Mântuitorului este proclamată în afara bisericii pentru că ea îi privește pe toți oamenii-credincioși sau
necredincioși.
La miezul nopții, preotul iese din biserică având lumânarea aprinsă și îi îndeamnă pe cei
prezenți: „Veniți de luați Lumină!‖. În multe locuri, Lumina este împărțită credincioșilor împreună cu
bucățele de pâine stropite cu vin, denumite Paște. După ce lumânările oamenilor sunt aprinse, alaiul
avându-l în frunte pe preot, dascăl și cântăreți înconjoară biserica de trei ori, cântând „Hristos a înviat
din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le‖. Apoi, se intră din
nou în biserică, unde continuă slujba de Înviere, care durează până în jurul orei 03:00 dimineața.
Credincioșii care au postit în toate cele șapte săptămâni se pot împărtăși în Noaptea de Înviere.
Una dintre tradițiile străvechi de Paște o reprezintă ouăle vopsite. Creștinii, încă de la început, au legat
de ouăle roșii simbolismul învierii neamului omenesc prin Mântuitorul Iisus Hristos, dar și pe cel al
creării din nou a lumii, culoarea roșie însemnând sângele Domnului curs pe Cruce. „Oul pascal‖
reprezintă simbolul văzut al învierii morților, a cărei garanție este însăși Învierea cea din morți a
Domnului.
285
Un alt obicei de Paști este acela ca, după slujbă, credincioșii să meargă la cimitir, unde aprind
lumânări pe mormintele celor dragi. Tot acolo, se aduc bucate care sunt date de pomană celor sărmani.
Părintele Cleopa și Arsenie Boca explicau ce înseamnă Hristos a Înviat! Părintele Cleopa ―Prin
Înviere, amăgirea diavolilor s-a pierdut.‖ ―Prin Înviere biruim moartea.‖ ―Domnul şi Dumnezeul şi
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin Învierea Sa.‖ ―Să ne sărutăm duhovniceşte frate
cu frate, să ne împăcăm, să ne iubim unii pe alţii căci astăzi am dobândit iertarea şi mântuirea prin
Înviere.‖
Părintele Arsenie Boca ―Hristos a Înviat! înseamnă: într-adevăr Dumnezeu există!‖ ―Hristos a
Înviat! înseamnă: viaţa e mai tare ca moartea!‖ ―Hristos a Înviat! înseamnă: toate nădejdile bune ale
omenirii sunt îndreptăţite!‖ ―Hristos a Înviat! înseamnă: toate problemele vieţii sunt pe deplin
dezlegate!‖ ―Hristos a Înviat!, prin urmare nu se termină totul cu mormântul.‖
În noaptea de sâmbătă spre duminică, creștin-ortodocșii sărbătoresc Învierea lui Iisus, iar la
miezul nopții, merg în biserici, pentru a lua lumină. Preotul îi primește cu urarea „Hristos a Înviat‖, iar
ei trebuie să răspundă cu „Adevărat a Înviat‖.
De la slujbă, oamenii merg acasă cu lumânarea aprinsă, iar tradiția spune că Lumina Sfântă
trebuie dusă în fiecare cameră, pentru a alunga răul. Ai grijă ca lumânarea să nu ți se stingă, pentru a fi
ferit de rele tot anul.
Lumina de Înviere are scopul de a te lumina pe tine și locul în care trăiești. Nu este bine să
arunci lumânarea pe care ai avut-o la slujba de Înviere.
Tradiția spune că, dacă o aprinzi în momentele grele, te va ajuta să treci cu bine peste ele. Se
mai spune că cine se naște de Paște va fi plin de noroc toată viața, în timp ce sufletele celor care mor în
Sâmbăta Mare se plimbă între Rai și Iad, între lumea viilor și cea a morților.
Bibliografie: Wikipedia, libertatea .ro
286
URĂRI DE ANUL NOU – PLUGUȘORUL

Prof. THEODORESCU ALINA, Liceul Teoretic “Carmen Sylva” Eforie, Constanţa
„Ia mânați din bice, măi,/Și sunați din zurgălăi/Să se-audă-n munți și văi!”
În fiecare Ajun de An Nou, cu fastul impus de o sărbătoare pe care toți o țin, plugușorul este
datina care, la români, se menține încă uimitor de temeinic.
Este un obicei complex, o manifestare materializată într-o diversitate de elemente: cutumă,
literatură, dramă, plastică, uneori și muzică, un obicei ce se leagă de înnoirea anului, de scurgerea
timpului, de măsurarea acestuia.
‖Plugușorul am pornit/Către Anul înnoit,/Să
urăm, să colindăm,/Pentru anul care vine/Să vă fie și
mai bine!‖
Cete de urători, astăzi, fără plug cu boi, dar
niciodată lipsite de o recuzită sugestivă (clopote, bice,
buhai, bineînțeles dacă ceata are și acest instrument),
colindă gospodăriile/ casele recitând, prin unul din
reprezentanți, un text care făcea, în trecut, referire la
muncile agrare necesare obținerii pâinii, astăzi, vorbind despre cele mai diverse apecte ale vieții
contemporane, felicitând pe cei din casă și urându-le belșug și fericire.
„Hai să facem o urare/Pentru gazde primitoare/Și pentru tot neamul lor:/Să aveți noroc și
spor,/În casă s-aveți de toate/Pentru fiecare-n parte/Voie bună, sănătate!‖
Exagerarea artistică, metaforele și epitetele de o rară frumusețe și plasticitate dinamică
contribuie la crearea unei atmosfere de sărbătoare, de
voie bună. Urările sunt străbătute de un umor sănătos și
de un optimism robust, care de obicei caracterizează
întreg alaiul de manifestări folclorice ce se desfășoară
în cadrul sărbătorilor de iarnă.
Textele plugușorului conțin aceleași formule
introductive, mediane și finale, beneficiază de aceeași
simetrie compozițională, elementele comune devenind
o marcă sine qua non.
Formulele inițiale au rostul (ca și cele de la alte specii folclorice: basm, baladă, ghicitoare)
să introducă direct în atmosfera specifică. Primele cuvinte spuse de recitator sunt: „Aho, aho!‖. La
287
acest semn, gazdele/ ascultătorii trec la fereastră, ies pe prispă sau pe hol spre a auzi mai bine textul.
Textul poate să înceapă în felul următor: „Gazde bune, ne primiți/ Cu urările de bine/ Pentru anul
care vine?‖.
Ceea ce convențional numim în plugușor formule mediane/ „interioare‖ sunt, de fapt,
refrenele, ce distribuie textul în părți relativ egale (strofe). De exemplu: „Ia sunați din zurgălăi/ Să
se audă-n munți și văi!/ Hăi! Hăi!‖.
Trecerea în text la formula finală este anunțată printr-o curmare accidentală (plină de umor)
a firului epic (de exemplu: ―De urat noi am urat/ Cum e obicei lăsat/ Da-i aproape de-nnoptat/ Și
nimic n-am căpătat.‖).
Recompensa, odinioară mai mult în alimente, variază azi: colăcei, bomboane, vin, plăcinte,
fructe, bani. În final, apare și formula de mulțumire (―Vă mulțumim dumneavoastră/ Pentru
primirea noastră!/ Au fost gazde Omenia,/ Hărnicia, Ospeția/ Ca în toată România!‖).
Formulele introductive, mediane, finale reprezintă o adevărată marcă a plugușorului și
prezența lor are un caracter obligatoriu.
Plugușorul are nenumărate fire de legătură cu alte genuri și specii (cântecul liric, basmul,
balada, orația de nuntă, colinda, jocurile cu măști, descântecul, textele de la cunună, închinările
colacilor etc.), dovedindu-se influențat adesea de unele, folosindu-le ca material de construcție în
propriul său text și condiționându-le pe altele.
―Înainte de plecare Să vă găsim veseliți,
Vă mai facem o urare: Ca merii, ca perii,
Să vă fie casa – casă! În mijlocul verii!
Să vă fie masa – masă! La anul și la mulți ani!
Tot cu casele grijite Anul Nou acuma vine,
Cu gazde bune locuite! La mulți ani!
La anul să ne trăiți! Mulți ani cu bine!‖
Am considerat că îndemnul lui Constantin Noica „În cultură nimic nu trebuie pierdut, totul
trebuie transmis şi reînnoit― este de bun augur mai ales că acum tehnica a luat o amploare deosebită,
majoritatea tinerilor accesează reţelele de internet, nemaifiind implicaţi în cunoaşterea adevăratelor
comori ale poporului nostru. Tradiţiile populare româneşti rămân tezaurul nostru cel mai de preţ şi
trebuie să facem tot ce se poate pentru ca ele să se păstreze vii în mintea copiilor şi a oamenilor.
„…Datinile, proverbele, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor, iar cu ele se poate constitui
trecutul lor îndepărtat. Căci nu există bucurii mai de preţ ca averea de cuget şi de simţire inclusă şi
păstrată cu sfântă grijă de-a lungul vremurilor în adâncul sufletului românesc, al moşilor şi
strămoşilor noştri.‖, spunea Alexandru Vlahuță.
288
RITUAL ȘI SIMBOLISTICĂ. SĂRBĂTORILE DE IARNĂ

Prof. MATEI ADRIANA-LIA, Şcoala Gimnazială Nr.25, Timişoara
Hrana, temelie a existenţei umane, se defineşte atât prin valoarea sa materială, cât şi printr–
una spirituală,apărând – prin funcţiile cumulate în practicile rituale caracteristice vieţii tradiţionale –
ca un limbaj fondator de cultură.
Prin funcţia sa fiziologică actul alimentar deţine un loc important în desfăşurarea vieţii
omului implicând numeroase tehnici, reguli de comportament.
Prin valoarea sa spirituală, el desfăşoară un sistem bogat de reprezentări şi simboluri, cu
semnificaţii diverse.Aceste conotaţii rituale pot conferi alimentului valenţe diferite printre care
statutul de mediator în comunicarea cu divinitatea, cu semenii și cu strămoşii ocupă un loc central.
Reglementarea alimentaţiei în funcţie de sărbătorile religioase dovedeşte faptul că poporul
nostru trăieşte întru sacru, viaţa cotidiană nefiind decât o pregătire pentru cea de dincolo.
„Sărbătorile apar ca o recuperare a timpurilor în care s–a născut, a trăit şi a înviat Iisus‖ ca
un prezent etern, recuperabil la nesfârşit şi care redă dimensiunea sacră a existenţei.
În cazul funcţionării regimului alimentar în funcţie de sărbători (şi nu numai) există două
mari instanţe care se completează una pe alta, ba chiar s–ar putea spune că se împlinesc una prin
cealaltă. Aceste două mari instanţe sunt Biserica şi Tradiţia. Biserica dă principiul organizatoric de
bază al sărbătorilor, pe care le trece în calendar, cu roşu, şi se caracterizează prin stabilitate şi
înrădăcinare. Ea este principiul în jurul căruia gravitează perceptele Tradiţiei (percepte uneori fidele
alteori mai puţin fidele prescripţiilor bisericeşti). Tradiţia, numită prin sintagma ai bătrâni, propune
printr–o memorie mitică actele semnificative prin care se celebrează respectivele sărbători având un
caracter dinamic şi diferenţiator. Căci această tradiţie diferă de la o zonă geografică la alta, uneori
chiar şi în cadrul aceleiaşi zone, chiar dacă numai în ceea ce priveşte nuanţele. Este vorba de un
determinism cauzat de crearea unor subculturi, nu în sensul peiorativ al cuvântului, ca subcategorii
subsumate unei totalităţi culturale.
În societatea tradiţională nu se poate vorbi de un fenomen alimentar tale quale, el trebuie
contextualizat, deoarece pentru omul tradiţional mâncărurile nu au doar o valoare fiziologică, ci şi
una spirituală.
Astfel, de Anul Nou nu poţi prepara orice fel de carne. În Banat, în virtutea unui principiu
analogic ce este foarte puternic înrădăcinat în gândirea tradiţională, mai ales că acesta presupune şi
ideea pars pro toto, nu se prepară carne de pasăre, pentru ca tot anul să–ţi meargă bine.
289
„Se face mâncare din carne de porc, din carne numai de gâscă sau de rață, se face turtă da
dulce întinsă, cu ban, numai cu nucă și măr; se fac sarmale. Carne de pui, de găină şi de curcă nu se
face, pentru că găina şi curca râşcâie înapoi.‖ [Viorica Matei – ţărancă – Ghilad – jud. Timiş ]
„Regulă de aur: nu se face zamă de pui, de găină, pentru că scurmă și împrăștie banii. Se
face zamă de perișoare și răcituri din carne de porc, carne friptă de porc, cârnaţi cu usturoi.‖ [ Maria
Coravu – muncitoare – Dobrovăț – jud. Iași]
„Pentru masa de Anul Nou se pregătesc răcituri, cârnaţ fiert, cu hrean, plăcinte cu mac, nucă,
mere, brânză. Toate astea se fac ca anul care vine să fie la fel de bogat cum este masa din noaptea
Anului Nou. Iar dimineaţa la dejun se pregăteşte mămăliga cât o roată de car în care se pune un ban.
Se taie cu aţa, cine găseşte banul are noroc.‖ [ Maria Donath – contabil – Glimboca – jud. Caraș-
Severin ]
„De Anul Nou nu se mănâncă păsări, se mănâncă sau carne de vită sau carne de porc. De
Anul Nou, mănânci, te bucuri, petreci, ca să ai ce mânca tot anul, și să fii bucuros tot anul.‖
[ Iolanda Szatmari – tehnician – Arad – jud. Arad ]
„La Anul Nou se fac sarmale, nu se face supă din pasăre, ci dintr–un os de porc, pentru că
pasărea dă înapoi. Se mai face friptură, fără pireu, cu cartofi prăjiţi și cu usturoi. Nu se face
prăjitură cu ludaie; se face turtă frecată cu margarină, cu mere, creme-pită.‖ [ Petra Ursache –
tehnician – Bozovici – jud. Caraș-Severin]
„De Anul Nou se taie pasăre, se face ciorbă de perişoare din porc, se fierbe o şuncă întreagă,
se pune pe masă cârnaţi prăjiţi, se taie toba; se fac sarmale cu smântână. Se bea şampanie, cafea, se
servesc prăjituri și tort de nucă pe care se scrie La mulţi ani și anul care urmează; se face și hrean.
Este nelipsit. Pe o farfurie se pune grâu pentru însămânţare; se ţine în apă, în casă, ca să fie anul
bogat. Dimineaţa toţi se spală, se piaptănă, lucrează puţin ca să fie tot anul lucrători. Masa se lasă
încărcată. Dimineaţa se cântă sorcova, de copiii mici.‖ [Alexandra Străin – funcţionar–Moldova
Nouă –Caraș-Severin ]. Sorcova consacră masa luată în ajun de Anul Nou.
Alteori mâncărurile autohtone sunt înlocuite cu alte alimente, cele mai multe de provenienţă
orăşenească, supuse bineînţeles unui criteriu selectiv, dar care încalcă regula de aur.
„ De Anul Nou caracteristic este friptura de curcan ; apoi aperitive ca : salată de boeuf , de
vinete , de ciuperci, de icre, orientală. Supa de obicei se face din măruntaiele de la curcan. Restul
curcanului îl umpli , îl pui la cuptor. Iar la Revelion se face ciorbă de perişoare. ‖ [ Ana Manciu –
contabil – Ciclova Montană – jud. Caraș-Severin ]
În mediul urban, noaptea de Anul Nou nu mai este resimţită ca având puteri magice; nu se
mai face calendarul de ceapă ca să vezi cât de ploios va fi anul ce vine, nu mai cauţi să vezi cum îţi
arată ursitul sau ursita (drept, slab, gras, cocoşat etc.) însemnând pe întuneric din şapte în şapte parii
290
din grădină; fetele nu mai caută să vadă care se vor mărita primele, punând lumânări aprinse în gura
cuptorului de pâine şi aşteptând să vadă a cui lumânare se stinge prima şi nici nu le trece prin minte
să asculte cum vitele vorbesc între ele la miezul nopţii. Toate acestea, sunt lăsate deoparte, centrul
de greutate se mută: un rol important îl au mesele festive, organizate la localuri. Acestea presupun o
bucătărie externă, uzând de o preparare a alimentelor ce tinde spre profesionalism, spre deosebire
de recepţia familială, derulată în propriul cămin, pentru care bucatele sunt pregătite de înseşi
gospodinele casei.
Un alt aspect, ce trebuie luat în considerare sunt locul şi dimensiunile spaţiului unde se
desfăşoară sărbătorirea Anului Nou. Dacă spaţiul aparţine casei, atmosfera este mult mai familiară,
familială chiar – de fapt acesta este şi rolul fundamental al sărbătorii, de a reuni întreaga familie
spre a se bucura toţi, împreună. Dacă, însă, locul coincide cu cel al unui local public, familiaritatea
are un caracter mai mult proximal. În acest ultim caz există o puternică tendinţă spre fast, fast ce
presupune coexistenţa bucatelor tradiţionale şi a celor dictate de un gust culinar creativ. Gazdele vor
urmări să–şi impresioneze oaspeţii prin varietatea felurilor de mâncare, prin aspectul estetic al
acestora şi prin felul cum întind masa.
Astfel, în meniu vor fi incluse : aperitivul, supa, sarmalele, friptura servită cu salate asortate
sau murături, grătarul cu cartofi pai, tort, cafea, îngheţată, fructe indigene si exotice (banane,
portocale); iar ca băuturi se servesc ţuică, coniac, vodcă, vin, bere, şampanie, ce se deschide când
bate miezul nopţii.
La Bobotează se fac răcituri din carne de porc si chiar de pasăre.
„Se face supă și în unele părţi se fac crofne. Și la Botezul Domnului se poate lua apă sfinţită
la biserică, dar se poate lua apă din fiecare pumpă sau fântână. Dar numai în ziua botezului, că toate
apele sunt sfinţite pe faţa pământului şi aia poate să o țină fiecare om un an de zile că nu se strică. ‖
[ Viorica Matei – ţărancă – Ghilad – jud. Timiş ]
„Se fac răcituri şi când venea popa le sfinţea şi le dădeam de pomană şi se mâncau.‖ [ Ana
Manciu – contabil – Ciclova – jud. Caraș-Severin ]
„Se fac răcituri de porc; popa sfinţeşte apa, animalele şi toată casa şi din apa sfinţită gustă
fiecare membru din casă. Se merge la biserică să se ia apă sfinţită ce nu se strică niciodată şi nici nu
seacă. Se dă dacă ai necazuri în familie şi la animale chiar. Prin ea se sfinţeşte sufletul, Dumnezeu
te ajută.‖ [Alexandra Străin – funcţionar – Moldova Nouă – jud. Caraș-Severin]
Sărbătoarea Bobotezei reactualizează botezul lui Hristos în apele Iordanului, motiv pentru
care apa în această zi şi numai în această zi este conotată cu valori sacre, şi anume: apa ca purificare
– după ce a dobândit valenţe spirituale (Sfântul Duh) prin oficierea unei liturghii de către preot, apa
cu rol tămăduitor, ca manifestare a transcendentului (hierofanie) ca semn al binecuvântării. Prin
291
urmare în această zi şi numai în această zi elementul acvatic suportă transferul calităţilor ei fizice în
calităţi spirituale, fapt ce impune interdicţia ca până după Bobotează să nu se spele rufe pentru că
este păcat.
Aşadar, alimentaţia se supune unor principii de viaţă materială (obiceiurile ) şi de activitate
spirituală (credinţele). Toată această lume de credinţe rezultă dintr–una singură: nimic nu este
întâmplător, ci este creat de mâna lui Dumnezeu atunci când a fost necesar.
Bibliografie:
1. Eliade, Mircea, Sacru si profan, traducerea de Brândușa Prelipceanu, Editura Humanitas, București , 1995.
2. Văduva, Ofelia, Pași spre sacru. Din etnologia alimentatiei românești, Editura Enciclopedică, București, 1996.
3. Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicționar desimboluri, III, Editura Artemis, București, 1995.
4. * * *Histoire des moeurs, I, Éditions Gallimard, Encyclopédie de la Pléiade, Paris,1990.
DESPRE ÎNGERI SI DESPRE STELE

Prof. ALDESCU MIRELA, Colegiul Național "Vasile Goldiș", Arad
Angelologia sau studiul despre îngeri și astronomia sau studiul despre stele sunt două
domenii care par să nu aibă nimic de-a face unul cu celălalt, dar la o examinare mai atentă există
câteva conexiuni interesante între ele. Angelologia este studiul îngerilor, natura, rolul și relațiile lor
cu oamenii, în timp ce astronomia este studiul științific al obiectelor și fenomenelor cerești. În acest
eseu vom explora unele dintre asemănările și diferențele dintre aceste două domenii.
Una dintre cele mai importante diferențe dintre Angelologie și Astronomie este modul în
care sunt studiate. Angelologia este de obicei studiată prin texte religioase sau spirituale, în timp ce
astronomia este studiată prin observație și analiză științifică. Angelologia se bazează pe credință și
credințe, în timp ce astronomia se bazează pe dovezi empirice și pe experimente. Această diferență
fundamentală de abordare înseamnă că cele două domenii au adesea perspective diferite asupra
lumii și a locului nostru în ea. O altă diferență între cele două domenii este concentrarea lor.
Angelologia se preocupă în primul rând de natura și activitățile îngerilor, în timp ce astronomia se
preocupă de studiul universului ca întreg.
Angelologia este un domeniu de studiu mult mai restrâns, cu un domeniu de aplicare mult
mai limitat decât astronomia. Deși ambele domenii se ocupă de supranatural, abordările și
subiectele lor sunt foarte diferite. Cu toate acestea, există câteva conexiuni fascinante între aceste
două domenii. De exemplu, ambele domenii se ocupă de conceptul de divin.
292
Angelologia se ocupă de natura și activitatea îngerilor, care sunt adesea văzuți ca mesageri
ai divinului. În mod similar, astronomia se ocupă de studiul corpurilor cerești, care au fost văzute ca
semne sau simboluri ale divinului în multe culturi de-a lungul istoriei.
Studiul ambelor poate oferi perspective asupra înțelegerii noastre a divinului și a
conexiunilor dintre lumea naturală și cea supranaturală. O altă legătură între angelologie și
astronomie este modul în care acestea pot evoca uimire și uimire. Studiul îngerilor și al
supranaturalului poate evoca un sentiment de uimire și mister, în timp ce studiul universului și al
cosmosului poate evoca un sentiment de uimire și uimire. Ambele zone pot evoca un sentiment de
umilință și uimire de vastitatea și complexitatea lumii din jurul nostru.
Pe scurt, deși angelologia și astronomia sunt domenii de studiu foarte diferite, ele au unele
conexiuni interesante. Ambele domenii au de-a face cu supranaturalul și ambele pot evoca un
sentiment de uimire și uimire.
Cu toate acestea, diferența fundamentală de abordare înseamnă că cele două domenii au
adesea perspective diferite asupra lumii și a locului nostru în ea. În cele din urmă, studiul ambelor
tărâmuri poate oferi perspective asupra înțelegerii noastre despre lume și locul nostru în ea.
Bibliografie: https://www.slideshare.net/Radu3/angelologie-i-astronomie
293

2023 Publicatie - Simpozion Naţional - VALORI PERENE-NASTERE SI RENASTERE ISSN L - 2360 3275 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2023 Publicatie - Simpozion Naţional - VALORI PERENE-NASTERE SI RENASTERE ISSN L - 2360 3275 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN TIMIȘ

CASA CORPULUI DIDACTIC TIMIȘ

ANTONIE MARILENA-GEORGIANA, Evoluția educației în timp și tendințele actuale..................... 5

ȚUNEA FLOAREA-ANA, BĂDESCU DANIELA, Reconfigurarea Programelor școlare prin

OLARU LIVIA-IRINA, Valori perene în medicina românească............................................................ 200

HREBENACI DOCHIA, Importanța conservării moștenirii culturale românești.................................. 215

BELCOTA CERNESCU CORNELIA ANIŞCA, Vestea Nașterii şi a Învierii Domnului – renașterea

Prof. ANTONIE MARILENA-GEORGIANA, Școala Profesională Daneți, Dolj

Republica era o societate condusă de filosofi, pentru că ei posedau adevărata înțelepciune și

Chrisostomul, în partea de răsărit a Europei și Tertulian, Ieronim și Augustin, în vestul Europei, s-

De exemplu, elevii lucrează cu sistemul justiției juvenile, pentru a dezvolta informații pe

EDUCAȚIA – ÎNTRE VECHI ȘI NOU

ROLUL CREATIVITĂŢII ÎN DOMENIUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Motivaţia reprezintă o condiţie esenţială pentru reuşita elevului în activitatea şcolară.

TRANSFORMAREA PROVOCĂRILOR LEGATE DE PANDEMIA

MOBILITĂȚILE ERASMUS+ ALE ELEVILOR DE LA HASDEU

În obținerii unei Acreditări Erasmus+ (cod acreditare: 2020-1-RO01-KA120-SCH-095219),

Obiectivele acestei mobilități au

filmulețe de prezentare a proiectului, articole pentru mass-media și un flesh mob pentru a

În ultima zi a mobilității din Italia, cei

Mobilitatea elevilor din Spania la Hasdeu 3-8 octombrie 2022

Mobilitatea elevilor din Franța la Hasdeu10-14 octombrie 2022

În prima zi a acestei mobilități, elevii francezi au vizitat școala-gazdă, au învățat câteva

Mobilitatea elevilor din Italia la Hasdeu 7-16 noiembrie 2022

Joi, 10 noiembrie 2022, a fost a patra zi a mobilității elevilor de la Instituto di Istruzione

Prima zi a fost dedicată diversității sociale („Vivre avec un handicap‖), diversității

valenciană (dialectul vorbit în zona Valenciei) și au descoperit particularitățile culinare spaniole la

INSTRUMENTE DIGITALE UTILE ÎN PROCESUL DE

de a crea şi a dezvolta creativitatea. Aplicația Wordwall este o aplicație utilăpentru crearea

Mentimeter- permite cadrului didactic să interacționeze cu elevii în timp real. Este o

RELAȚIA PARTENERIALĂ ȘCOALĂ-FAMILIE-COMUNITATE

Prin misiune, rol și obiective strategice, școala, în calitate de prestator de servicii

cercetărilor analizate au investigat de obicei, opiniile părinților și profesorilor despre relația

PARTICULARITĂȚI METODICE SPECIFICE UTILIZĂRII

Jocul didactic reprezintă o metodă de învățământ în care predomină acțiunea didactică

înălțimea și greutatea; nivelul de pregătire al componenților; alegerea sau numirea căpitanilor de

TEHNICILE IT ȘI PLATFORMELE EDUCAŢIONALE ÎN

EDUCAȚIA INCLUZIVĂ ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII

Poate fiecare profesor a încercat să răspundă la un moment dat la întrebări de genul: De ce

În cadrul şcolii incluzive profesorii trebuie să colaboreze cu diferiţi specialişti în domeniul

POVEȘTILE TERAPEUTICE CA MODALITĂȚI DE

Metaforele și poveștile terapeutice. Delimitări conceptuale.

Poveștile întrunesc caracteristicile unei comunicări eficiente, după cum urmează:

- în exemplificarea numeroaselor soluții existente pentru rezolvarea unei problem;

ÎNTRE VECHI ȘI NOU

BRAȚAN BIANCA RAMONA, DĂNILĂ LETIȚIA MARIA,

JOCUL METODĂ DE PREDARE/ÎNVĂȚARE

SEMNIFICAȚIA TERMENILOR „CUNOAȘTEREA LUCIFERICĂ

În opera filosofului Lucian Blaga, descoperim specificitatea a doi termeni simbolici:

EDUCAŢIA IERI ŞI AZI,

Provocările perioadei în care trăim, dezinteresul pentru şcoală al elevilor şi permanentă

ROLUL CADRULUI DIDACTIC ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

Moto:,,Educaţia este o descoperire progresivă a propriei noastre ignoranţe ”(Will Durant)

Timpul în care trăim este în permanentă transformare, modernizarea învăţământului prin

oboseală şi în final la o eficacitate formativ-educativă scăzută. O încununare a muncii de dascăl este

Rolul cadrului didactic în învăţământul tradiţional:

METODE MODERNE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE:

În cazul copiilor cu cerințe educaționale speciale putem vorbi despre individualizarea,

EDUCAȚIA, PUNTE ÎNTRE INOVAȚIE ȘI TRADIȚIE

Învățământul urmărește realizarea idealului educațional derivat din tradițiile, valorile

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI PRACTICE INTERACTIVE

Filozofia Maker poate fi inclusă în curriculele tradiționale pentru a sprijini o abordare

ȘCOALA ȘI FAMILIA - RELAȚII INTERPERSONALE