___________________________

Prezentul suport de curs este elaborat în cadrul Proiectului Erasmus+ „Noi competențe
pentru noi provocări”
contract de finantare: 2019-1-RO01-KA104-062420
Beneficiar: Casa Corpului Didactic Brașov

Autori:
Bucur Ariana
Popa Mihaela
Cioceanu Silviana
Butnariu Lavinia
Schiller Monica-Dorina
Negrea Angelica
Stăncioiu Daniela

Editura TEAM CCD Brașov,

2020

ISBN 978-973-1826-49-3

Informațiile din acest ghid reflectă numai punctul de vedere al autorilor, Agenția Națională
pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale sau Comisia
Europeană nu sunt responsabile pentru eventuala utilizare a informațiilor pe care le conține.

1
 ___________________________

Casa Corpului Didactic Brașov implementează în perioada 01.07.2019 – 31.12.2020,

proiectul „Noi competențe pentru noi provocări”, ref.: 2019-1-RO01-KA104-062420, realizat cu
sprijinul financiar al Comisiei Europene, în cadrul Programului Erasmus+, Acțiunea Cheie 1-
proiecte de mobilitate în domeniul educației adulților.

Obiectivul general al proiectului este dezvoltarea competențelor de formare ale participanților

la mobilități, care vor diversifica și actualiza ulterior oferta CCD BV și serviciile de formare a
adulților livrate în mediul rural.

Obiectivele specifice ale proiectului sunt:

O1. Dezvoltarea competențelor în reducerea stresului și asigurarea unei stări de bine în școli,
facilitând astfel procesul de învățare, îmbunătățirea abilităților academice și sociale ale elevilor și
păstrarea pe termen lung a noilor cunoștințe.
O2. Îmbunătățirea competențelor necesare gestionarii eficiente a fenomenului de bullying și
cyberbullying în școli, reducand astfel impactul, factorii de risc și efectele pe termen lung asupra
victimelor și agresorilor
O3. Diversificarea mijloacelor de livrare a programelor de formare prin organizarea unor echipe
mobile de formare, alcătuite din participantii la mobilitati, care sa piloteze în prima faza livrarea
programelor/atelierelor/modulelor de formare direct la sediul școlilor, crescand astfel atat
numărul beneficiarilor, cat si relevantă și eficiența programelor prin contactul nemijlocit cu
mediul școlar, dar și faptul ca metrialul a rezultat în urma participării la cele 2 cursuri finantate în
cadrul proiectului:
1. “How to stop cyber bullying in schools”, furnizat de Institute for Training,
Employability and Mobile learning , Bologna - Italia, 10-16.11.2019
2. „Conflict Management, Emotional Intelligence and Bullying Prevention”, furnizat de
Europass Centro studi Europeo, Barcelona– Spania, 18-23.11.2019

În cererea de finanțare se specifica ca în urma participării noastre, a formatorilor, la cursurile de

la Barcelona și Bologna, rezulta urmatoarele:

1. “How to stop cyberbullying in schools”-competențe pentru a elabora și a implementa partea a

II-a unui program de formare privind combaterea cyberbullying-ului în școli, folosind strategii și
bune practici de la colegii de curs și de la formatori, o rețea de persoane și organizații care

2
 ___________________________
activează în domeniul prevenirii cyberbullying-ului în educație în Europa, pentru reducerea
acestui tip de agresiune în școli (O2)

2. „Conflict Management, Emotional Intelligence and Bullying Prevention”

competențe pentru a elabora și a implementa partea I a unui program de formare privind
managementul conflictelor și combaterea bullying-ului, folosind metode de a îmbunătăți
abilitățile de inteligență emoțională și socială – la elevi si profesori, de conștientizare și prevenire
a bullying-ului și a altor forme de agresiune, activități practice, pentru favorizarea coeziunii
grupului, a sentimentului de apartenență la nivelul comunității școlare (O2)

3
 ___________________________
CUPRINS:
1. BULLYING .................................................................................................... ...5
1.1. VIOLENȚA .................................................................................................... ...5
a. Violența – un caleidoscop? .......................................................................... ...5
b. Relația: agresivitate – violență – conflict ................................................... ...6
1.2. CLASA SUPORTIVĂ ................................................................................. ...9
a. Ce este bullying-ul? ............................................................................... ...15
b. Cine este implicat în bullying? ................................................................... ...18
c. Originea comportamentului de tip bullying .............................................. ...21
d. Care sunt consecințele bullying-ului? ........................................................ ...22
e. Care este un răspuns eficient pentru bullying-ul în școală? .................... ...23
f. Instrumente pentru prevenirea bullying-ului în clasă ............................ ...25
g. Activități pentru o clasă suportivă ............................................................. ...29
1.3. PROGRAME DE PREVENIRE A BULLYING-ULUI ............................... ...44
a. Programul KiVa .................................................................................... ...44
b. Programul BeWare! .............................................................................. ...46
2. CYBERBULLYING ........................................................................................ ...49
2.1. Ce este cyberbullying-ul? ............................................................................ ...49
2.2. Tipuri de cyberbullying și consecințele acestui fenomen .............................. ...51
2.3. Tipuri de agresiune ................................................................................... ...52
2.4. Reguli de precauție pentru copii .................................................................... ...54
2.5. Cine sunt Cyberbullies și care este impactul lor asupra victimelor? .......... ...57
2.6. De ce este cyberbullying-ul atât de îngrozitor? ............................................. ...58
2.7. Cum arată cyberbullying-ul? .......................................................................... ...59
2.8. Cum poate afecta cyberbullying-ul? ............................................................... ...60
2.9. Ce pot face? ............................................................................................... ...61
2.10. Ce pot face părinții pentru a-și proteja copiii de bullying? .................... ...62
2.11. Metoda Facebull ................................................................................... ...63
3. MANAGEMENTUL CONFLICTELOR, INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI
PREVENIREA BULLYING-ULUI .......................................................................... ...65
3.1 Conflictul ................................................................................................... ...65
3.2. Inteligenţa emoţională ................................................................................ ...71
3.3. Emoţiile în bullying şi cyberbullying .......................................................... ...80

4
 ___________________________
1. BULLYING

1.1. VIOLENȚA

a. VIOLENȚA – UN CALEIDOSCOP?

Violenţa seamănă cu un
caleidoscop?

Poate că nu, pentru că, de regulă, ne ferim să punem laolaltă frumosul cu urâtul, sau
binele cu răul.
Poate că da, fiindcă ambele au multiple faţete şi se înfăţişează diferit privitorului de la
celălalt capăt.
Violenţa poate sau nu poate să însemne acelaşi lucru:
• pentru un copil şi pentru un adult,
• pentru o femeie şi pentru un bărbat,
• pentru un tânăr şi pentru un bătrân,
• pentru un român, un ungur sau o persoană de etnie rromă,
• pentru cineva foarte înalt sau foarte scund,
• pentru cineva foarte bogat sau foarte sărac.
Mai mult decât atât, violenţa nu numai că are multe chipuri, dar ne agasează cu prezenţa
ei pretutindeni: în familie, în grupul de amici, prieteni, pe stradă, în mijloacele de transport, la
şcoală, la muncă, în ziare şi reviste, la radio şi TV etc.

5
 ___________________________
Poate pentru că este un fenomen atât de complex, cu ramificaţii sociale, culturale,
economice şi psihologice este greu să găsim o definiţie unanim acceptată pentru violenţă.

b. RELAȚIA: AGRESIVITATE – VIOLENȚĂ – CONFLICT

În dicţionarul ENCARTA (1999) violenţa este definită ca fiind:

• folosirea forţei fizice pentru a produce răniri cuiva sau a distruge ceva;
• folosirea ilegală a forţei nejustificate sau efectul creat prin ameninţare.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră că violenţa înseamnă ameninţarea sau
folosirea intenţionată a forţei fizice sau a puterii contra propriei persoane, contra altuia, contra
unui grup sau unei comunităţi care antrenează sau riscă puternic să antreneze un traumatism, un
deces sau daune psihologice, o dezvoltare improprie sau privaţiuni.
Eric Debarbieux (1996), specialist în problematica violenţei în mediul şcolar, surprinde
fenomenul violenţei în ansamblu: „violenţa este dezorganizarea brutală sau continuă a unui
sistem personal, colectiv sau social, şi care se traduce printr-o pierdere a intregrităţii ce poate fi
fizică, psihică sau materială. Această dezorganizare poate să se opereze prin agresiune, prin
folosirea forţei, conştient sau inconştient, însă poate exista şi violenţă doar din punctul de
vedere al victimei, fără ca agresorul să aibă intenţia de a face rău.”
X. A. Michaud consideră că nu poate exista un discurs universal asupra violenţei,
deoarece fiecare societate se luptă cu propria sa formă de violenţă, conform propriilor criterii şi
tratează formele violenţei cu mai mult sau mai puţin succes. „Istoric şi cultural, violenţa este o
noţiune relativă, dependentă de codurile sociale, juridice şi politice ale societăţii în care se
manifestă.”
Greutatea aducerii la acelaşi numitor a consideraţiilor despre violenţă este dată şi de o
oarecare confuzie care se face cu noţiunea de agresivitate. Unii specialişti fac distincţie între cele
două, considerând că agresivitatea este un comportament sau o serie de comportamente
provocatoare, pe când violenţa este deja traducerea în faptă a intenţiilor, respectiv vătămarea.

6
 ___________________________

„Violenţa este concretizarea agresivităţii, stadiul superior şi decisiv al acesteia.

Disocierea termenilor este convenţională, în comportamentul concret fi ind foarte dificil de
trasat o linie netă de demarcaţie. De cele mai multe ori cele două atitudini se întrepătrund, cu
trecere rapidă de la vorbă la faptă, agresivitatea pregătind violenţa.”
M. Floro face o diferenţiere între violenţă şi agresivitate pe baza a trei criterii:
1. criteriul funcţional – agresivitatea este o potenţialitate ce permite dirijarea acţiunii; ea tine mai
mult de gândire, de analiză, în timp ce violenţa ţine de ordinul acţiunii noastre, o acţiune adaptată
obiectivului ce trebuie atins;
2. criteriul topologic – agresivitatea ar fi mai ales internă, în timp ce violenţa e mai ales externă;
3. criteriul etic – în timp ce agresivitatea, înţeleasă ca potenţialitate care îi permite individului să
înfrunte problemele, poate fi considerată acceptabilă, violenţa, în calitatea ei de acţiune ce
produce durere, este inacceptabilă.
Majoritatea analizelor subliniază ideea că agresivitatea ţine mai mult de instinct, în timp
ce violenţa este dependentă de cultură, educaţie şi context.
Dincolo de părerile şi cuvintele aşternute pe hârtie ale specialiştilor, impresionante şi
foarte la obiect sunt părerile copiilor despre violenţă, mai ales atunci când au simţit-o pe propria
piele:
„Oamenii folosesc violenţa pentru a se răzbuna sau pentru a arăta că ei sunt mai presus
de ceilalţi, că sunt mai puternici.” (elev, clasa a VII-a).
„Violenţa este folosită ca armă împotriva cuiva care nu-ţi face pe plac.” (elev, clasa a V-
a).
Foarte interesantă şi extrem de sugestivă este părerea lui D. Sapiro, care asociază
conflictul cu un arbore, astfel:
• solul – mediul social în care izbucneşte conflictul (familia, colectivul, societatea);
• rădăcina – cauzele multiple ale conflictului;
• tulpina – (diferite părţi) – părţile implicate în conflict;
• scorbura – problema clar defi nită a conflictului;
• florile – emoţiile proprii pozitive şi negative ale celor implicaţi în conflict;
• frunzele – acţiunile concrete ale persoanelor implicate;
• fructul – soluţia rezolvării conflictului.

7
 ___________________________
„Orice măr care nu este mâncat la timp, cade şi din seminţele lui ia naştere un nou
pom. Aşa şi orice conflict care nu este rezolvat la timp serveşte premisa pentru naşterea
altui conflict.”
În cercetarea intitulată „Violenţa în şcoală” (lucrare realizată în 2006 de specialişti ai
Institutuluide Ştiinţe ale Educaţiei şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi publicată cu sprijinul
financiar al Reprezentanţei UNICEF în România), Aurora Liiceanu afirmă că „în şcoli a existat
întotdeauna violenţă. Violenţa în şcoli nu este un fenomen social cu totul nou. Totuşi, acest
fenomen este astăzi mai vizibil, în cea mai mare parte datorită mediei... Celor care consideră că
violenţa şcolară este un fenomen recent trebuie să li se amintească faptul că, în perspectiva
istorică, şcoala a fost întotdeauna asociată cu violenţa. Istoria educaţiei, a praxisului
educaţional – indiferent că vorbim despre spaţiul privat al familiei sau de cel instituţionalizat, al
şcolilor şi internatelor – evidenţiază acest lucru. Este un fapt recunoscut că, în vechea Europă,
în şcoli domnea brutalitatea, o brutalitate tolerată, considerată necesară pentru disciplinarea
elevilor, din antichitate şi până în perioadele relativ recente... Recentul interes pentru violenţa
şcolară are loc în contextul în care o schimbare profundă şi continuă a avut loc în teoria şi
practica educaţională. Violenţa împotriva copiilor nu mai este tolerată, iar faptul ca ea a existat
în trecut nu justifică utilizarea ei în prezent... Astăzi, ochiul societăţii priveşte atent ceea ce
altădată era netransparent şi secret, în familie sau în spaţiul închis al instituţiei şcolare.”

De câţiva ani se tot vehiculează concepte gen „şcoala prietenoasă”, „şcoala porţilor
deschise”, „şcoala cu ferestrele deschise” şi e normal ca dintr-o astfel de şcoală să răzbată spre
exterior ecouri ale procesului ce are loc în interior, după cum e la fel de normal ca pe uşile şi
ferestrele deschise să intre cu uşurinţă dificultăţile cu care se confruntă comunitatea/ societatea
din care şcoala respectivă e parte integrantă. Din această listă fac parte şi agresivitatea sau
violenţa.
Violenţa în şcoală nu numai că există, dar parcă ia amploare pe zi ce trece, atingând rata
cea mai înaltă la nivelul învăţământului gimnazial şi liceal.
Violenţa în şcoli este una dintre cele mai vizibile forme de violenţă asupra copiilor.
Şcolile nu pot îndeplini rolul important de învăţare şi socializare, dacă acestea sunt un mediu în
care se manifestă agresivitatea, intimidarea (bullying), violenţa. Programele educaţionale sunt
utile numai prin acordarea suportului factorilor de decizie care pot propune implementarea
consistentă a unor politici coerente de eliminare a violenţei, bullying-ului în şcoli.

8
 ___________________________
Bullying reprezintă o formă de abuz, în detrimentul stării de bine (în limba engleză well
being) şi dezvoltării sănătoase şi armonioase a elevilor. Poate fi o formă simplă de neglijare sau
se poate extinde la forme complexe de abuz fizic, emoțional şi sexual.

Unii specialişti consideră problemei bullying-ul, comportamentul sau atitudinea de

„intimidare” în mod repetat şi intenţionat, ca modalitate de a câştiga puterea asupra altei
persoane. Bullying este de fapt tot o formă de violenţă, care se pare că a crescut destul de mult în
ultimiiani. Au apărut incidente, mai ales la nivelul şcolilor şi a crescut gradul de conştientizare a
fenomenului bullying. Se concretizează în: apelarea numelui într-un anumit fel, excluderea din
activităţi, discriminarea, nerespectarea drepturilor, abuzul de orice tip, agresivitatea verbală sau
scrisă. (Carey, 2003, Whitted & Dupper, 2005)
Se consideră că cei care provoacă „bullying” sunt acele persoane care nu primesc
suficientă atenţie, care doresc astfel să iasă în evidenţă, să braveze şi acţionează în consecinţă.
Lipsa de afecţiune, de aprobare, de îndrumare, de feedback pozitiv, lipsa iubirii, neglijarea (în
limba engleză neglection), încurajarea unor noi stiluri de viaţă, noi moduri de impunere, de a
câştiga bani (droguri, prostituţie, găşti) sunt factori facilitatori pentru bullying.
Nevoia de putere şi de dominare fac din victimă o ţintă, iar agresorii vor răni fizic, social
sau emoţional pe ceilalţi.
De cele mai multe ori, cei care hărţuiesc, au fost hărţuiţi sau sunt ei înşişi hărţuiţi, de
colegi, de familie.

1.2. CLASA SUPORTIVĂ

Motto:
,,A lupta contra violenţei şcolare înseamnă a ameliora
calitatea relaţiilor şi a comunicării între toate persoanele
angrenate în actul educaţional.”
Dardel Jaouadi

Școala joacă un rol important în viața cotidiană a copiilor și, la fel ca în cazul programei
școlare, se așteaptă să îi învețe pe copii să gestioneze sentimentele și experiențele negative și să
facă față agresiunii și bullying-ului.

9
 ___________________________
Indiscutabil, școala este cheia pentru dezvoltarea cognitivă și sănătatea mentală și
emoțională a elevilor.

Școala este o insituție a societății care ne crește, educă și formează copiii pe o perioadă
lungă a vieții lor.
În timp, școlile, ca instituții obligatorii, se dezvoltă constant, se transformă și se modifică
rapid, lucru care este perceput și judecat diferit de elevi, profesori și părinți.

În prezent, școlile sunt considerate atât „un spațiu educațional și pentru dezvoltare
personală, transfer și conservare de cunoștințe” cât și o „instituție educațională, un mediu
protejat, un spațiu de viață, un tărâm al experienței, o autoritate de socializare, un instrument de
selectare și o instituție de reproducere a societății” (Blömeke S & Herzig B, 2009).

Ca o construcţie pe mai multe straturi, școala impune cerințe foarte diverse dar, în orice
caz, foarte ridicate către principalii săi trei piloni de susținere – elevii, profesorii/educatorii și
părinții.

10
 ___________________________

ȘCOALĂ
PĂRINŢI ELEVI PROFES

ORI

Când devin elevi, copiii se confruntă cu sarcina de

a-și găsi locul în noua lume a instituției școlare
extinse, cu toate structurile și regulile sale. Ei
trebuie să învețe și cum să construiască relații și să-
și formeze un simț al apartanenței la spațiul său
intern și la conviețuirea în comunitate împreună cu
grupuri și indivizi diverși. Copiii trebuie să învețe
„cum să se adapteze unul la altul, să accepte și să
respecte regulile, să dea naștere și să pună în
aplicare propriile idei într-un mod corespunzător, să
fie capabili să gestioneze dezamăgirile și
constrângerile” (BZgA, 2002)

11
 ___________________________

În calitate de instituție educațională, școala stabilește o gamă de cerințe specifice:

performanțele școlare ale elevilor sunt în mod sistematic inspectate, examinate și comparate cu
ale celorlalți. Deloc surprinzător, așteptările și presiunea percepută în ceea ce privește realizările,
precum și stresul legat de acestea (Ebner, 2014) pe de-o parte și un climat școlar negativ în
general (Olweus, 2010), de cealaltă parte, sunt factori importanți care facilitează bullying-ul în
școală.
În funcție de resursele personalității lor, de mediul de proveniență cultural și social și de
circumstanțele vieții, elevii sunt echipați în mod diferit să facă față provocărilor personale și
sociale din partea școlii. Totuși, este vital să învețe să facă față cerințelor și provocărilor, pentru
că este o competență cheie și o condiție obligatorie pentru o viață împlinită ca adult.
Pentru a realiza aceasta, elevii au nevoie de ajutor din parea părinților, profesorilor și
grupului lor de semeni. Condițiile importante pentru succes în acest proces sunt un climat de
deschidere, reguli clare, acceptare și conștientizare în cadrul mediului școlar.

Odată cu debutul vieții școlare a copiilor părinții să confruntă și ei cu provocări complet

noi. În timp ce încă este cea mai semnificativă resursă socială, educațională și fizică pentru copiii

12
 ___________________________
lor, ei trebuie să-și pună un fel de ‘cămașă de forță’, pentru că școala va determina viața de zi cu
zi a copiilor lor, și astfel a familiei lor, pe o perioadă lungă de timp.

Dacă părinții vor fi capabili să-și sprijine emoțional copiii, dacă vor reuși să aprecieze
perspectiva copilului, aceasta depinde de o serie de factori și experiențe timpurii. Experiențele
lor personale, resursele de timp disponibile și, posibil, o presiune internalizată de a performa,
transferată asupra copiilor, pot afecta sprijinul oferit de unii părinți. Un climat deschis, reguli
clare, acceptare și conștientizare în mediul școlar sunt importante pentru părinți și pentru copii,
pentru a putea să acționeze spre binele copiilor și să-i sprijine atunci când e nevoie.

13
 ___________________________
Dar profesorii? Pe de-o parte, sarcina lor este de a implementa programa școlară și
planurile de lecție, dar și să facă față cerințelor sociale ale școlii într-o manieră care să ofere
“înțelegere, promovare și corectitudine” (BZgA, 2002).
Cum este posibil să îndeplinești cu succes aceste așteptări diverse?
Poate știți deja: Profesorii și personalul școlar trebuie să promoveze un climat
școlar deschis, pozitiv și de susținere cu reguli clare, acceptare și conștientizare.

Școala este un spațiu pentru învățare și relații sociale, la un loc. Poate opera cu succes
doar ca o operă completă: „Școala ar trebui să fie un mediu educațional sigur și pozitiv”
(Olweus et al., 2010). Orice tulburare a dezechilibrului dintre aceste sarcini cheie poate
împiedica succesul fiecărui elev și poate afecta construirea de relații sociale, de încredere și
comuniune pentru toți.

14
 ___________________________
a. CE ESTE BULLYING-UL?

Rădăcinile etimologice ale cuvântului bullying se pot regăsi în secolul XVI, când “my
bully” însemna “dragul meu”, “iubitul meu”, venind din cuvântul danez boele. Un secol mai
târziu a apărut pentru prima dată cu sensul actual, dar abia în secoul XX acest cuvânt a dobândit
de-finițiile academice folosite astăzi. Ca verb, to bully înseamnă: a intimida, a speria, a domina,
printre altele. „Bully” este o persoană care își folosește puterea și tăria sa pentru a speria sau răni
persoanele mai slabe (Oxford Advanced Learners Dictionary, 2016).
Prof. Dr. Dan Olweus, un profesor cercetător în psihologie din Norvegia este considerat
pionier pe tema bullying-ului, pe baza a aproape 40 de ani de cercetare, implementare și evaluare
a programelor de prevenire (Hazelden Foundation, 2016). Definiția sa afirmă:
„Un elev este agresat atunci când el/ea este expus, în mod repetat în timp, unor acțiuni negative
din partea unuia sau mai multor elevi.... O acțiune negativă este situația în care o persoană
provoacă intenționat, sau intenționează să provoace, durere fizică sau discomfort unei alte
persoane, prin contact fizic, cuvinte sau în alte moduri.”

Bullying-ul este una dintre cele mai complexe forme de comportament agresiv și
violenţă. Cu toate acestea, nu fiecare act de violenţă este o acțiune de bullying. Conform
studiului Organizației Mondiale a Sănătății privind comportamentul sănătos la copiii de vârstă
școlară, bullying apare atunci când un elev este:
„tachinat în mod repetat într-un mod care nu îi place… Dar nu este bullying atunci când doi
elevi de putere sau autoritate similară se ceartă sau se bat. Nu este bullying nici atunci când un
elev este tachinat într-un mod prietenos și glumeț”.

15
 ___________________________
Cea mai caracteristică trăsătură a bullying-ului este relația de putere asimetrică și
dezechilibrată dintre cei care agresează și cei care sunt agresați. În plus, nu este ocazional sau un
eveniment singular, ci un tipar comportamental care se repetă în timp împotriva aceleași
persoane cu o diferență evidentă de putere. Prin diverse acte de bullying, elevul mai puternic
țintește în mod sistematic, intenționat și crud să rănească, să sperie sau să intimideze persoana
mai slabă.
După cum am menționat mai sus, nu este o simplă tachinare. Contrar miturilor larg
răspândite despre autoapărarea victimei, victima nu se poate apăra prin propriile eforturi.
Bullying-ul nu se oprește de la sine fără intervenție din exterior (Gugel, 2014).

Olweus a făcut diferența între trei tipuri de bază de comportament tip bullying:
● fizic: lovire, împingere, pocnire, ciupire, constrângerea celuilalt elev prin contact fizic
● verbal: amenințări, tachinare, insulte, bătaie de joc, șantaj, poreclire, împrăștierea de
zvonuri și minciuni
● emoțional/psihologic: excluderea intenționată a cuiva dintr-un grup sau activitate,
manipulare, ridiculizare

Ken Rigby este un alt cercetător renumit în domeniul bullying-ului, un fost profesor,
psiholog și academician, care a lucrat pe tema aceasta timp de peste 25 de ani. În studiile și
publicațiile sale ample, el luminează natura dinamică a fenomenului de bullying.

16
 ___________________________
Fenomenul bullying apare atunci când o persoană/ un grup de persoane (elevi, profesori,
părinţi, directori, personal administrativ, persoane semnificative din viaţa personală sau
profesională, necunoscuţi):

• strigă pe nume într-un anumit fel (răstit sau mieros) care deranjează, folosind un anume
ton, unanumit subînţeles sau poreclele;
• pune în încurcătură în mod intenţionat sau neintenţionat (la lecţie, în afara şcolii, pe
terenul desport, la discotecă, la magazin etc.);
• loveşte, împinge, şicanează, supără (în timpul orei, pe holurile şcolii, pe terenul de sport,
în activităţile extraşcolare etc.);
• bârfeşte, ignoră, exclude, etichetează persoane;
• şantajează, minte, înşală, intimidează, fură bani, obiecte, idei;
• produce teama de a se duce la şcoală şi preferă să stea acasă sau să chiulească, să se ducă
la şcoală din cauza atmosferei conflictuale de acasă;
• contrazice în mod vehement, foarte agresiv, atacă opiniile, punctele de vedere,
credinţele,convingerile, fără înţelegere şi toleranţă;
• îndepărtează cunoştinţele şi prietenii, practic „rupe” reţeaua socială;
• postează mesaje nepotrivite pe Internet cu adresă exactă, dă telefoane în mod abuziv;
• trimite mesaje inadecvate pe telefon;
• foloseşte un limbaj trivial şi vulgar sau păstrează tăcerea;
• face pe ceilalţi să se teamă, pentru a se simţi mai puternic.

Pe baza unor comentarii (cuvinte, remarci, glume răutăcioase sau binevoitoare etc.) despre:

• aspectul fizic: greutate, înălţime, culoarea părului, culoarea ochilor, vestimentaţie;

• familie: tip de familie (monoparentală), divorţ, nivel de cultură (lipsa cărţilor din casă,
educaţia
• părinţilor, durata şi calitatea petrecerii timpului liber împreună), lipsa părinţilor (plecaţi
la muncă în străinătate, fără timp liber, decesul unuia dintre părinţi etc.), apariţia unui no
membru în familie;
• activitatea şcolară: performanţe, prezenţa/ absenţă, abandon şcolar, interese, hobby/
pasiuni,
• aptitudini, atitudini, evoluţie şcolară;

17
 ___________________________
• comportament: specific adolescenţilor (piercing, popularitate);
• nevoi speciale: dizabilităţi motorii, alte tipuri de dizabilităţi, cum ar fi , dislexie, ADHD,
sau sărăcie, religie, etnie etc.
• alte diferenţe: stil de învăţare (vizual, auditiv, tactil kinestezic), stil de muncă (rapid,
lent, sintetic, analitic, experienţial), stare de sănătate, obiective de carieră, dorinţe

BULLYING-UL IMPLICĂ:

„O dorință de a răni + acțiune dureroasă

+ dezechilibru de putere + (tipic) repetiție

+ utilizarea nedreaptă a puterii + plăcere

evidentă din partea agresorului +

sentiment de opresiune din partea

victimei.”

b. CINE ESTE IMPLICAT ÎN BULLYING?

Situația de bullying rareori implică doar două părți care interacționează, tradițional
definite ca agresor și victimă. De obicei este o situație de grup, implicând mai mult de doi
participanți în diferite roluri, lucru care reflectă dinamica de la bază a statutului și relațiile de
putere din grup. În anumite definiri de rol, tiparul bullying este prezentat ca un triunghi sau chiar
un dreptunghi, implicând agresorul, asistenții agresorului (numiți și adepți), victima, martorii
18
 ___________________________
pasivi și posibilii apărători, care sprijină activ victima, luând o poziție clară și opunându-se
agresorului (BPB, 2016).

19
 ___________________________

Agresorul

Adepții activi Adepții pasivi

Atacă
(asistenții agresorului) (asistenții agresorului)

Observatori
Ajutoare
neimplicați
Prieteni
Victima

Apărătorii Observatori
pasivi

Conform lui Olweus și altor oameni de știință, într-un „cerc de bullying” tipic sunt
implicați o gamă întreagă de protagoniști (Olweus, 2001). Important de notat este că distribuția
rolurilor nu este statică, rolurile se pot schimba în mod dinamic între elevii care interacționează.

20
___________________________

21
 ___________________________
c. ORIGINEA COMPORTAMENTULUI DE TIP BULLYING

Oricine poate fi agresat; nu există o corelare directă între aspectul fizic, caracteristicile
personalității și riscul de expunere la bullying. Victimele ar trebui să nu aibă niciun fel de
răspundere sau vină pentru situația în care sunt implicați și nu pot fi găsiți vinovați pentru
aceasta. Cum putem recunoaște că un copil este agresat sau este implicat în bullying ca agresor?
Bullying-ul este, în primul rând, un tipar de comunicare și interacțiune socială, care le
costă foarte mult pe ambele părți.
Copiii care agresează alți copii sunt de obicei nesiguri, se tem și au în istoric traume
interne, care nu sunt gestionate adecvat în familiile lor (LISTEN!, 2016). Mediul emoțional de
acasă este menționat de mulți autori ca un factor important în a deveni agresor sau victimă.
Astfel, lipsa căldurii dintre părinți sau dintre părinți și copii, utilizarea ori-cărui tip de violență
(dar în special fizică) și abuz în familie, combinat cu lipsa unor reguli clare și fiabile de
îndrumare a copilului, pot cataliza adoptarea comportamentului de tip bullying.
La rândul său, Olweus (1993) a afirmat că părinții foarte protectori pot crește riscul de
expunere la bullying pentru copiii lor, care devin victime ale bullying-ului mai des decât semenii
lor. În profilurile victimelor sale, Olweus a evidențiat anumite caracteristici intrapersonale și
interpersonale asociate cu probabilitatea crescută de a suferi din cauza bullying-ului, spre
exemplu: timiditatea, nesiguranța, pasivitatea, o stimă de sine scăzută, lipsa prietenilor (Pregrad,
2015). În general, a fi diferit de majoritate semenilor, pe motiv de etnie, credință, identitate
sexuală, orientare sexuală, poate duce la un risc sporit de victimizare. De asemenea, copiii cu
nevoi educaționale speciale, cu dizabilități fizice sau dificultăți de învățare pot prezenta riscul
special de a fi agresați.

Cele mai des întâlnite caracteristici ale copiilor înclinați să îi agreseze pe alții (Olweus,
1993, Taglieber, 2008, Pregrad, 2015 etc.) sunt: o nevoie de un statut, de putere mai mare, o
dorință puternică de a controla și domina, impulsivitate, lipsa empatiei, căutarea recunoașterii
statutului lor de persoane care dau tonul, plăcerea provocată de vederea victimei oprimate
(Rigby, 2002). Adesea, atât agresorii cât și victimele au peisaje interne similare. Unii copii pun o
„armură de agresor” pentru a-și ascunde slăbiciunile și pentru a evita să devină victime. Masca
unui agresor este un scut care îi ascunde interiorul vulnerabil. Majoritatea agresorilor altor
persoane au fost victime ale violenței în copilărie (LISTEN!, 2016).
Bullying-ul este întotdeauna un proces în care, în timp, se mărește dezechilibrul de
putere, cu frecvență și intensitate care variază.

22
 ___________________________

Se pot distinge câteva faze (Taglieber, 2008; Gugel, 2014; Ebner, 2014):
FAZA 1: Conflictele zilnice
FAZA 2: Începutul bullying-ului (faza de explorare)
FAZA 3: Escaladarea (faza de consolidare)
FAZA 4: Excluderea (faza de manifestare)
FAZA 5: Ieșirea (faza finală)

d. CARE SUNT CONSECINȚELE BULLYING-ULUI?

Mulți cercetători au pus în lumină impactul negativ pe termen scurt și lung al bullying-
ului ce afectează atât victimele cât și agresorii. Sanders et al. (2004) a furnizat o recapitulare
extinsă a consecințelor multiple ale bullying-ului: respingerea semenilor (Deater- Deckard,
2001), comportament delincvent (Rigby & Cox, 1996), criminalitate (Eronet al., 1987), tulburări
psihice (Kumpulainen, Räsänen, & Henttonen, 1999), violență ulterioară în școală (Galinsky &
Salmond, 2002). Copiii care ac-ționează ca agresori sunt expuși la riscuri mai mari de
comportament antisocial și delincvent ca adolescenți și tineri și la implicarea în infrancțiuni
penale ca adulți (Olweus, 1992).
Depresia este considerată cea mai comună problemă de sănătate mintală, consecință a
bullying-ului (Kaltiala-Heinoet al., 1999). Copiii agresați sunt defavorizați, nefericiți și suferă de
probleme legate de stima de sine și încrederea în propria persoană. Ei se simt adesea anxioși,
simt rușine și se simt chiar vinovați pentru ce li s-a întâmplat. În școală, ei sunt de obicei intruși
fără prieteni, singuri și abandonați (Olweus, 1993). Relațiile lor de prietenie sunt adesea afectate
din cauza unei frici sporite de a avea încredere în semenii lor. Consecințele negative afectează nu
doar sănătatea lor mintală, ci și rezultatele academice și pot scădea motivația lor de a merge la
școală și de a învăța.

e. CARE ESTE UN RĂSPUNS EFICIENT PENTRU BULLYING-UL ÎN ȘCOALĂ?

Este știut că bullying-ul are loc în fiecare școală, indiferent de tipul de comportament de
bullying sau de scara la care fenomenul are loc, dar ce contează și ce diferă semnificativ între
școli este modul în care acestea îl gestionează în practica de zi cu zi.

23
 ___________________________
Pentru a construi sau crea un răspuns de succes la bullying, ajută să vă concentrați, să
reflectați și să discutați modul de înțelegere a bullying-ului și atitudinile față de acesta în școală.
Această abordare permite angajament și vederi din unghiuri multiple, evaluând nevoile și
resursele fiecărui grup angajat. Având în vedere aceste lucruri, manualul nostru pledează pentru
o abordare care să impli-ce întreaga școală în gestionarea bullying-ului.
Reflecțiile politicilor informate pe bază de dovezi (Craig et al., 2012) confirmă faptul că
intervențiile anti-bullying efective nu pot fi limitate doar la clasă, lecție sau la activitățile bazate
pe programa școlară. Inițiativele anti-bullying nu pot funcționa singure, fără angajamentul
administrației școlii, profesorilor și educatorilor. Implicarea părinților joacă și ea un rol
important. În ultimul rând, dar nu mai puțin important, participarea autoritară din partea copiilor
ar trebui văzută ca o resursă puternică în abordarea bullying-ului școlar. Este nevoie de o
abordare care să includă întreaga școala, nu doar să fie scris în liniile directoare, ci să fie cu
adevărt puse în practică; de la nivelul politicii anti-bullying a școlii la nivel de clasă și activități
extrașcolare.
După peste 35 de ani de cercetare și răspuns la bullying-ul în școală, singurul program de
prevenire a bullying-ului bazat pe dovezi, care folosește rezultate empirice măsurabile, pare a fi
cel original dezvoltat de Dan Olweus.

Programul Olweus de prevenire a bullying-ului (POPB).

Principalele obiective ale POPB sunt: reducerea comportamentelor de bullying existente

în rândul elevilor, prevenirea noilor comportamente de bullying și realizarea unor mai bune
relații între semeni în școală. Acestea sunt atinse prin restructurarea mediului social al copilului
la școală și construirea unui sentiment de comunitate în rândul elevilor și adulților (Olweus et al.
(2007).

Modelul de prevenire a bullying-ului ce implică întreaga școală se bazează pe patru

principii cheie care ar trebui respectate de către toți adulții:
1. arată căldură și interes pozitiv și implică-te în viețile elevilor;
2. stabiliți limite ferme pentru comportamentul inacceptabil;
3. folosiți în mod consecvent consecințe negative nefizice, neostile atunci când sunt
încălcate regulile; și
4. acționați ca autorități și modele pozitive (Olweus, 1993a, 2001a; Olweus et al.,
2007).

24
 ___________________________

În linie cu această intervenție anti-bullying efectivă trebuie să existe și o abordare pe

mai multe niveluri cu componente multiple la fiecare nivel:

Folosind aceste patru reguli simple dar foarte specifice, se poate ghida activitatea întregii
școli: afișate peste tot în clădire și în fiecare clasă, discutate cu elevii și părinții, implementate
prin referințe pozitive și negative constante (ibid.)
1 Nu îi vom agresa pe colegii noștri.
2 Vom încerca să-i ajutăm pe elevii care sunt agresați.
3 Vom încerca să-i includem pe elevii care sunt excluși.
4 Dacă știm că cineva este agresat, îi vom spune unui adult din școală și unui adult de
acasă.

Modelul POPB pare, la prima vedere, că necesită mult timp și eforturi intense. Studierea
atentă a componentelor la fiecare nivel ne ajută să vedem că acestea nu sunt noi sau speciale.
Ideea aici este nu să te concentrezi pe o singură persoană sau metodă, ci mai degrabă pe adunarea
25
 ___________________________
și interconectarea eforturilor tuturor actorilor implicați (Taglieber, 2008) pentru a aduce o
diferență reală. Astfel, abordarea ce implică întreaga școală arată în mod clar că bullying-ul este
o responsabilitate comună și gestionarea sa cu succes depinde de angajamentul și măsurile
coordonate ale personalului școlar, părinților și de implicarea activă a elevilor. Adoptarea unui
răspuns de către întreaga școală este, conform rezultatelor studiilor și evaluărilor, cel mai eficient
mod de a îmbunătății bunăstarea și siguranța elevilor.

Un copil care este victimă a bullying-ului are nevoie de sprijinul adulţilor din jurul lui.
Cu ajutorul nostru, copiii învaţă cum să facă faţă comportamentelor de tachinare, poreclire sau a
altor forme mult mai grave. Fiecare copil are nevoie să primească mesajul că aceste tipuri de
comportamente sunt inacceptabile. Deoarece bullying-ul apare de obicei în comunităţile de copii,
acest mesaj trebuie să fie promovat şi întărit atât la şcoală, cât şi acasă. Pentru că bullying-ul
afectează pe toţi elevii din grup, nu se reduce doar la copilul care agresează şi la victimă și este
important să îi învăţăm pe copii ce să facă dacă sunt martorii unui asemenea eveniment. Martorii
bullying-ului, care sunt de obicei ceilalţi copii, de multe ori se simt în secret uşuraţi că nu sunt ei
ţinta bullying-ului şi tind să evite agresorul, nefiind dispuşi să intervină în apărarea copilului
agresat. Bullying-ul creează o atmosferă de intimidare, frică şi tăcere printre copii.
Bullying-ul nu poate fi întotdeauna prevenit, iar noi nu putem controla ceea ce spun sau
fac ceilalţi. Ce putem face într-o astfel de situaţie este să îl învăţăm pe copii cum să îşi controleze
propriile reacţii, deoarece multor copii le lipsesc abilităţile sociale necesare pentru a face faţă
glumelor, etichetărilor şi farselor colegilor lor.

f. INSTRUMENTE PENTRU PREVENIREA BULLYING-ULUI ÎN CLASĂ

ACTIVITĂȚILE INTERACTIVE AJUTĂ ELEVII:

• să-și consolideze conștiința de sine, conștiința față de ceilalți din grup și să dezvolte
empatia;
• să identifice tipurile de bullying, să distingă între rolurile și dinamica bullying-ului într-o
situație;
• să identifice impactul potențial al bullying-ului;
• să stabilească reacții eficiente și sănătoase la bullying, cu atenție pe rolul important al
spectatorilor observatori;
26
 ___________________________
• să utilizeze deprinderi de cerere de ajutor, prevenire și intervenție pentru a gestiona
bullying-ului;
• să reducă incidentele de absenteism și bullying;
• să sprijine și să lucreze în vederea creerii unui climat neviolent, favorabil incluziunii și
pozitiv la nivelul întregii școli.

La fel cum fenomenul de bullying apare ca un model în cadrul școlii, climatul social al
grupului poate fi eficient în înlocuirea bullying-ului cu o dinamică pozitivă și cu clădirea unor
relații. Munca elevilor în grup nu doar încurajează majoritatea pasivă să-și înceteze atitudinea de
acceptare tacită a fenomenului de bullying, ci și să susțină victimele în mod activ și să reducă
efectele violenței.
Există o gamă de metode de facilitare participativă care contribuie la intensificarea
experienței de împărtășire și reflective. Spre exemplu:
Cerc. Activitățile vor fi cele mai eficiente dacă sunt efectuate în timp ce studenții sunt
așezați în cerc. Acest cadru îi ajută să-și asculte partenerii și să se concentreze mai bine pe
subiectul de discuție, întărind empatia. Una din modalitățile elementare în care oamenii crează
legături este să se uite pur și simplu unul la fața celuilalt în timp ce vorbesc. Prin aranjarea
scaunelor în cerc, vă puteți încuraja elevii să exerseze ascultarea activă, uitându-se la persoana
care vorbeș-te. Îndrumați-i să se uite de jur împrejur în cerc când este rândul lor să vorbească și
să aștepte până când toți se uită la ei.
Minge. Pentru unele sesiuni recomandăm să aveți o minge la îndemână. Folosiți-o ca
„obiect care vorbește” pe care îl dați mai departe în cerc în timp ce conduceți activitățile. Elevul
care are mingea este singurul care poate vorbi. După ce acesta a terminat de vorbit, mingea se dă
mai departe persoanei următoare.

ACTIVITĂȚI DE ÎNCĂLZIRE / ENERGIZARE

Acestea sunt jocuri utile care pot oferi un raport bun în cadrul clasei/grupului la început
sau să ofere o scurtă pauză în timpul activității, când nivelul de energie este scăzut. Acestea ajută
elevii să se relaxeze, să se distreze și să restabilească legăturile dintre ei. Întrebați-vă și elevii
dacă vor să împărtășească și ei ceva cu grupul. Mai jos se regăsesc câteva exemple:

1. SALATA DE FRUCTE:

27
 ___________________________
Împărțiți elevii într-un număr egal de trei sau patru fructe (de ex., portocale, căpșuni și
banane). Pe urmă se așează în cerc, cu un voluntar care stă în pi-cioare în mijloc. Strigați numele
unui fruct, „portocale” și toate portocalele trebuie să-și schimbe locurile între ele. Persoana care
stă în mijloc încearcă să ocupe unul din locurile libere, lăsând o altă persoană fără loc. Această
nouă persoană din cerc strigă un alt fruct și jocul continuă. O rundă de salată de fructe înseamnă
că toți jucătorii trebuie să-și schimbe locul.

2. SCHIMBĂ LOCUL:
Aranjați scaunele într-un cerc mare și fiecare jucător trebuie să se așeze, cu excepția
unuia care stă în mijlocul cercului. Cel care stă în cerc începe jocul cu o afirmație, cum ar fi:
„Toți cei care poartă șosete albe ...”, după care toți cei care poartă șosete albe trebuie să se ridice
în picioare și să facă schimb de locuri (nu este permis să se așeze pe scaunul din stânga sau
dreapta lor). Persoana care a început jocul încearcă să se așeze, lăsând pe cineva în mijlocul
cercului, care preia acum conducerea jocului cu o nouă afirmație „Toți cei care ...” și continuă
jocul.

3. SCAUNE MUZICALE:
Jucați jocul într-un cerc de scaune orientate spre exteriorul cercului. Să aveți muzica
pregătită. Numărul scaunelor trebuie să fie cu unul mai mic decât nu-mărul elevilor participanți
la joc. Pe măsură ce muzica cântă în fundal, elevii se pot plimba, pot dansa în jurul cercului de
scaune. Când se oprește muzica, fiecare jucător trebuie să-și găsească un scaun. Unul dintre elevi
va rămâne fără loc și trebuie să părăsească jocul. Unul din scaune este scos din cerc și muzica
pornește din nou. Pentru a accelera jocul, puteți scoate mai multe scaune. Procesul se repetă până
când numai un singur elev rămâne stând pe ultimul scaun rămas, fiind declarat câștigătorul
jocului.

4. CINE A ÎNCEPUT?:
Așezați grupul în cerc și cereți unui voluntar să iasă din sală pentru o perioadă de timp.
Pe urmă grupul alege un conducător care va iniția mișcări ale mâinilor (dat din palme, pocnit din
degete, gesturi de dans, etc.) care vor fi copiate de restul jucătorilor, cu excepția voluntarului
invizibil. Când se întoarce în sală, voluntarul trebuie să ghicească (are trei încercări), cine
conduce jocul.

28
 ___________________________
Munca în grupuri mici/perechi. Interacționarea în grupuri mici sau perechi face
posibilă punerea în practică a diferitelor deprinderi de colaborare în grup: ascultare activă,
empatie, politețe, deschidere față de ideile celuilalt, comunicare și evaluare (oferire de feedback).
Formați grupuri noi pentru fiecare activitate.

CUM ÎMPĂRȚIM CLASA ÎN GRUPURI MICI?

1. Puneți grupul să numere de la 1 la 4 (în funcție de numărul membrilor grupului),

fiecare elev cu numărul 1, 2, 3, respectiv 4 formând câte un grup mic.

2. Folosiți bilețele colorate de hârtie – numărul bilețelelor este identic cu numărul elevi (4
culori, dacă împărțiți în patru grupuri mici). Fiecare va trage un bilețel dintr-un coș anume sau o
pălărie specială. Culorile alese vor stabili cele 4 grupuri, respectiv grupul roșu, verde, etc
Brainstorming. Această tehnică este des folosită într-un grup mare sau în cadru plenar,
pentru a aduna rapid multe idei despre un anumit subiect, o anumită întrebare, problemă. În
timpul exercițiului nimeni nu trebuie să judece răspunsurile unei alte persoane sau să aloce valori
diferitelor răspunsuri. Fiecare răspuns este scris pe o coală de flipchart sau pe tablă în așa fel,
încât să fie vizibil pentru întreg grupul. Exercițiul încurajează elevii să-și extindă gândirea, ideile
asupra unui subiect și îi face capabili să privească subiectul respectiv din unghiuri și perspec-tive
diferite.

Discuție în grup. Discuțiile în grup scot la iveală răspunsuri și puncte de vedere ale
participan-ților asupra unui anumit subiect și oferă multe momente de învățare pentru
îmbunătățirea cunoștințelor sau corectarea dezinformărilor. Eficiența acestor discuții depinde
deseori de utilizarea unor întrebări deschise, care depășesc limitele unor simple răspunsuri de
„da” sau „nu” și se concentrează pe ideile, gândurile, impresiile și percepțiile individuale ale
elevilor.

Studiu de caz sau Povestiri/Întâmplări. Această metodă implică prezentarea și analiza

unui in-cident, a unei povești sau scenariu care s-a întâmplat sau se poate întâmpla. Acestea
trebuie să fie simple și bazate pe fapte. Discutarea în grup a cazurilor/poveștilor permite fiecărui
elev să participe activ și să se gândească, ce ar face în cazul în care problema sau situația cu

29
 ___________________________
provocări li s-ar întâmpla lor. Metodele studiului de caz sunt utile în dezvoltarea deprinderilor
analitice, de soluționare a problemelor și luarea deciziilor.

Jocuri de rol. Jocurile de rol în clasă reprezintă o metodă eficientă pentru exersarea și
modela-rea unor deprinderi noi într-un cadru sigur și de susținere. Din moment ce jocurile de rol
pot fi emoționante, este foarte important să subliniem că participanții joacă rolul unor personaje
și nu propria persoană. Jocurile de rol oferă posibilitatea experienței unor situații din viața reală,
fără asumarea riscurilor din viața reală. Rugați voluntari să joace rolul personajelor. Învățați
elevii regulile de bază pentru jocurile de rol:
1. Elevii care participă niciodată nu vor trebui să dezvăluie informații personale pe care
nu vor să le împărtășească.
2. Sunt interzise contactul fizic și înjurăturile.
3. Actorii nu-și vor folosi propriile nume.
Dacă elevii actori deviază sau încep să se prostească, opriți jocul de rol și aduceți-le aminte, care
este scopul și regulile de bază ale acestui joc.

g. ACTIVITĂȚI PENTRU O CLASĂ SUPORTIVĂ

ACTIVITATEA 1: CREAREA REGULILOR DE BAZĂ

OBIECTIVE
• Să îi implice pe elevi în discutarea și convenirea unor reguli comune de
comportament în grup/clasă care să fie respectate mutual.
• Să creeze un mediu sigur și de sprijin pentru prevenirea bullying-ului.

PREGĂTIRE
Flipchart cu hârtie sau o foaie de hârtie A4 pentru fiecare elev , Marker, creioane
colorate/carioci.

PAS CU PAS
• Explicați de ce Regulile de bază sunt utile, spre exemplu, permiteți-le tuturor
să se simtă ascultați și în singuranță atunci când își împărtășesc gândurile și

30
 ___________________________
părerile, mai ales atunci când abordează subiecte delicate cum ar fi bullying-ul
și violența.
• Întrebați-i pe elevi: Care sunt Regulile de bază pe care ați vrea să le
stabiliți și să le respectați, pentru a vă simți în siguranță aici?
• Invitați-i pe elevi să se gândească și să-și scrie ideile pe flipchart.
• După aceea, arătați flipchart-ul pregătit dinainte și comparați-l cu lista
grupului. Puteți sugera Reguli de bază pe care elevii nu le-au spus. Întrebați-i
pe toți dacă sunt de acord cu regula înainte de a adăuga o regulă la lista
grupului.
• La final, puneți Regulile de bază ale grupului într-un loc vizibil și faceți
referire la ele mai târziu în timpul activităților de prevenire a bullying-ului.

DE REFLECTAT!
Rezultatul așteptat și încheiere
Sugestii pentru Regulile de bază pe care le puteți folosi și/sau adapta:
• Spirit de echipă: Toți lucrăm ca o echipă.
• Egalitate și respect: Respectăm părerile celorlalți, chiar dacă sunt diferite de
ale noastre.
• Permiteți-le și celorlalți să vorbească: Ascultați cu atenție, fără a întrerupe
vorbitorul.
• Nu există întrebări greșite: Simțiți-vă liberi să puneți întrebări.
• Nu este obligatoriu să împărtășiți detalii personale: Nimeni nu trebuie să se
deschidă.
• Nu există atacuri la persoană: Nimeni nu poate fi insultat.
• Informațiile sunt confidențiale: Orice spuneți și împărtășiți rămâne aici.
• Participarea este voluntară: Toată lumea are dreptul de a sări peste o
activitate.
• Respectați durata stabilită.

SFATURI
Alternativ pentru elevi mai mici (6-12 ani) - “Mâna mea, regulile mele”.
• Dați-i fiecărui elev o coală de hârtie și un creion colorat/cariocă

31
 ___________________________
• Fiecare va desena conturul palmei pe foaie scriindu-și numele în mijloc. Apoi,
fiecare va scrie câte o regulă pe fiecare dintre degete pe care toată lumea
trebuie să le respecte.
• Toți stau pe un scaun într-un cerc și prezintă desenul lor cu cele cinci reguli.
• În final, scrieți toate regulile comune pentru clasă/grup pe un flipchart separat.
• Puneți toate desenele și regulile grupului într-un loc vizibil în sală.
• Aveți în vedere că acest exercițiu poate dura până la 30 de minute.

32
 ___________________________
ACTIVITATEA 2: TRECI ÎN CERC

OBIECTIVE
• Să pregătească grupul/clasa pentru subiectul bullying.
• Să crească nivelul de conștientizare și să consolideze empatia față de copiii
care pot fi excluși sau agresați.

PREGĂTIRE
Spațiu suficient în clasă pentru a te mișca liber.

PAS CU PAS
• Găsiți un voluntar pregătit să părăsească clasa o vreme.
• Dați instrucțiuni restului grupului/clasei în timp ce voluntarul este afară:
Elevii trebuie să se țină de mână și să formeze un cerc închis. Odată ce
voluntarul revine, sarcina lor este să se țină de mâini strâns și să nu îl/o lase
în cerc în niciun fel, decât dacă el/ea le cere acest lucru.
• Cereți-i voluntarului să revină și dați instrucțiunea: Acum ai sarcina de a
intra în cerc, găsindu-ți propria cale.
• Lăsați elevii să joace jocul o vreme, având grijă ca nimeni să nu fie rănit.
• Jocul se încheie atunci când voluntarul reușește să intre în cerc.
• Dacă voluntarul nu reușește să intre în cerc după câteva încercări, opriți
jocul.
• Invitații pe elevi să vorbească despre cum s-au simțit în timpul jocului.
Cereți-i întâi primului voluntar și apoi celorlalți elevi.

DE REFLECTAT!
Alegeți/adaptați în mod flexibil din următoarele întrebări:
Pentru voluntar/intrus:
• Cum a fost pentru tine să fi exclus din grup?
• La ce strategii te-ai gândit ca să intri în cerc?
• Cum s-a comportat grupul? Te-a ajutat cineva din cerc?
• Ce a funcționat în final? Cum te simți acum?
Pentru grup:
• Cum te-ai simțit să faci parte din grup?

33
 ___________________________
• Ce ai simțit pentru cineva care a fost exclus?
• Cum a făcut față respectării/încălcării instrucțiunilor?
• Cum te simți acum?

SFATURI
• Folosiți această activitate într-un grup/clasă în care s-a stabilit un nivel de
încredere bun.
• Rezervați suficient timp pentru a reflecta la sentimentele elevilor astfel ca
toți să aibă șansa de a împărtăși și de a fi ascultați.
• Încurajați-i pe elevi să discute similitudinile dintre sentimentele pe care le-
au împărtășit și cele ale copilului care poate fi exclus și/sau agresat.
• Faceți referire la sentimentele majorității într-un grup/clasă, unde are loc
bullying-ul și discutați posibilele moduri de a acționa și de a rezolva
situația într-un mod constructiv și nedăunător. Numiți-le și discutați despre
sentimentele pe care atât victima cât și grupul le poate avea într-o situație
reală într-o sesiune ulterioară

ACTIVITATEA 3: ȘOARECELE ȘI PISICA

OBIECTIVE
• Să înțeleagă cum se simte să fi cel care vânează și cel care este vânat, într-un
mod neamenințător.
• Să pregătească grupul/clasa pentru subiectul bullying.

PREGĂTIRE
Spațiu suficient în clasă pentru a te mișca liber.

PAS CU PAS
• La început, fiecare stă într-un cerc. Explicați-le elevilor că aceasta va fi o
activitate fizică, în care vor crea un labirint cu punți cu brațele lor, în timp ce
doi elevi, care se vor oferi voluntari, vor juca leapșa în labirint.
• Cereți-le elevilor, care doresc să se ofere voluntari să joace rolurile vânătorului
(pisica) și prăzii (șoarecele) să vină în față.

34
 ___________________________
• Aliniați restul grupului în rânduri egale. Toată lumea din rânduri întinde
brațele pentru a-și atinge vârfurile degetelor cu persoanele de lângă ei pentru a
crea o punte sau stă cu mâinile pe lângă corp pentru a crea labirintul.
• Faceți un semn când să înceapă jocul. Pisica și șoarecele joacă leapșa, alergând
printre perechile de elevi și pe sub punțile pe care aceștia le-au creat.
• Jocul continuă până când pisica prinde șoarecele sau durează o anumită
perioadă de timp (un minut).
• Apoi, pisica poate alege elevi noi pentru a crea mai multe pisici (până la trei)
pentru a vâna șoarecele.
• Dacă timpul o permite, pisica și șoarecele pot alege noi perechi de elevi să
alerge și să se vâneze până când toată lumea a fost o într-unul din roluri.

DE REFLECTAT!
Concentrându-vă pe elementul bullying
Înainte ca jocul să înceapă, cereți-le elevilor să fie conștienți de ce simt în fiecare
situație și rol în timpul jocului. La sfârșitul jocului, puneți aceste întrebări pentru
a începe discuția despre bullying:
• Cum v-ați simțit să fiți alergați prin labirint?
• Cum v-ați simțit să alergați pe cineva prin labirint?
• Cum v-ați simțit să fiți pereții străzilor și aleilor?
• Ce a reprezentat persoana care era alergată?
• Ce a reprezentat vânătorul?
• Ce au reprezentat pereții?
• Ați fost vreodată într-o situație care v-a făcut să vă simțiți astfel?

SFATURI
Ideea este să extragem cum se simte să fii izolat/exclus și atacat (să fii
vânat - șoarece), și cum se simte să fii persoana care atacă pe altcineva
(vânătorul - pisica) și cum se simte să fii observator (pereții & punțile).

Pereții și punțile reprezintă observatorii pasivi, elevii care văd bullying-

ul dar adesea se simt fără puterea de a face ceva legat de acesta pentru că
sunt îngrijorați că li s-ar putea întâmpla și celor care se implică.

35
___________________________

36
 ___________________________
ACTIVITATEA 4: CUVINTELE CARE RĂNESC

OBIECTIVE
• Să aibă sensibilitate și să înțeleagă impactul emoțional al cuvintelor.
• Să experimenteze puterea cuvintelor.

PREGĂTIRE
Frânghie sau bandă adezivă, bilețele care se lipesc / Post-it-uri, pixuri.

PAS CU PAS
• Dați foi care se lipesc și un pix fiecărui elev.
• Cereți-i fiecăruia să scrie comentariile abuzive și nepoliticoase sau poreclele
ofensatoare pe care le-au auzit despre alți elevi pe foile care se lipesc (fără a
indica nume).
• Puneți banda adezivă pe podea în clasă, marcând următoarea grilă-scară:

Insultă dureroasă
Tachinare/glume ușoare

Glumă umilitoare Insultă foarte dureroasă

• Cereți-le elevilor să lipească foile lor pe scară, luând în considerare cel mai
adecvat loc după părerea lor. Cereți-le să nu vorbească unul cu altul și să nu
comenteze foile în timp ce fac acest lucru.
• Lăsați-i pe toți să se uite mai bine la scară. De obicei sunt cuvinte care se repetă,
de obicei plasate în poziții diferite pe scară de diferiți elevi.

DE REFLECTAT!
Atunci când toți elevii s-au așezat la loc, întrebați-i ce au observat la scară, în
timp ce ghidați analiza lor și discuția cu următoarele întrebări:
• Ați văzut anumite cuvinte în mai multe locuri pe scară?
• De ce credeți că unii dintre voi au decis că un anumit cuvânt este mai puțin/nu
este ofensator, în timp ce alții îl consideră dureros sau umilitor?
• Contează modul în care cuvântul a fost utilizat sau de către cine?

37
 ___________________________
• De ce folosesc oamenii astfel de cuvinte?
• A provoca durere altora folosind astfel de cuvinte este o formă de bullying sau
nu? De ce?
• Întrebați-i pe toți dacă pot vedea vreo similitudine între cuvintele de pe foi.
Există, spre exemplu, cuvinte legate de aspectul fizic, abilitățile mentale, etnie,
sex, etc.
• Există cuvinte care sunt folosite doar pentru fete și alte cuvinte doar pentru
băieți?
• În care grup sau temă se află cele mai ofensatoare cuvinte?
• Ce categorie/temă a primit cele mai multe foi? Cum explicați acest lucru?

SFATURI
Este important să se ia în considerare nu doar cuvintele, ci și modul în care sunt
exprimate, intenția cu care este spus un cuvânt; tonul cu care este pronunțat;
expresia feței – toate acestea influențează modul în care un anumit cuvânt va fi
perceput ca pozitiv sau negativ (bun sau rău).

ACTIVITATEA 5: SEMAFORUL

OBIECTIVE
• Să crească nivelul de autoconștientizare și să explore părerile și nevoile
elevilor privind siguranța și bunăstarea la școală, și percepția și înțelegerea
indivizilor cu privire la bullying și violență.
• Să faciliteze discuția într-o atmosferă de clasă sigură, fără bullying.

PREGĂTIRE
Cartonașe în patru culori: verde, galben, portocaliu și roșu, marker pentru
flipchart, bandă adezivă, foarfece, o foaie de flipchart cu un semn de STOP
desenat în mijloc sau unul similar, spre exemplu:

38
 ___________________________

PAS CU PAS
• Invitați elevii să lucreze individual. Arătați cartonașele colorate și explicați
întrebările corespunzând fiecărei culori. Scrieți întrebările și pe o foaie de
flipchart.

Verde: Ce ar trebui ceilalți (elevi sau profesori) să facă să mă simt bine și în

siguranță în clasă/școală, în relațiile cu colegii mei de clasă?
Galben: Ce mă face să mă simt prost sau supărat în relațiile cu ceilalți din
clasă/școală?
Portocaliu: Ce mi se pare foarte rău, ofensator și dureros în relațiile cu ceilalți
din clasă/ școală?
Roșu: Care mi se pare cel mai rău lucru în relațiile cu ceilalți, un „respinge”
pentru mine?

• Fiecare elev ia unul sau mai multe cartonașe din fiecare culoare, scriind un
câte un răspuns pe un cartonaș - tot ce contează pentru ei e să se simtă în
siguranță la școală. Nimeni nu este obligat să-și scrie numele pe cartonaș.
Acordați-le aproximativ 10 minute pentru această sarcină.
• Când toată lumea este gata, colectați cartonașele și împărțiți-le pe culori. Citiți
cu voce tare și puneți cartonașele pe flipchart grupate pe culori.
• Dacă un răspuns apare de mai multe ori pe aceeași culoare (ex. roșu), puneți-l
doar o dată. Dacă apare pe cartonașe de culori diferite (ex. unii elevi galben,
alții roșu), atunci puneți toate cartonașele. În discuție, adresați-vă diferitelor
percepții cu privire la disguranță și bullying.

DE REFLECTAT!
Concentrați discuția pe bulying și nevoile privind siguranța
• Ce situații din școală/clasă vă imaginați atunci când vă gândiți la aceste
afirmații?
• De ce aveți nevoie pentru a vă simți în siguranță? De ce aveți nevoie pentru a
vă proteja granițele?

39
 ___________________________
• Cum vreți să fiți tratați de ceilalți? Și cum îi tratați pe ceilalți?
• Ce înseamnă bullying-ul pentru tine? Înseamnă bullying-ul același lucru pentru
noi toți?

SFATURI
Elevii mai mici pot avea nevoie de o îndrumare mai atentă pentru această sarcină.
Dacă timpul nu o permite, împărțiți elevii în patru grupe (pe culori). La final,
fiecare grup va raporta rezultatele.

ACTIVITATEA 6: BAROMETRUL VIOLENȚEI

OBIECTIVE
• Să indentifice atitudinele și comportamentele cotidiene care susțin
dominarea, inegalitatea de putere, bullying-ul și violenţa.
• Să crească nivelul de conștientizare cu privire la stereotipurile de sex și
rolul lor în dezechilibrul de putere în rândul fetelor și băieților și
potențialul pentru bullying pe bază de sex.
• Să exploreze diferențele dintre sexe în actele de bullying și percepția lor
subiectivă.

PREGĂTIRE
1. Setul de cartonașe „barometrul violenței” furnizat la FIȘA DE
LUCRU 1. – poate fi adaptat sau completat.
2. Cartonașele pentru băieți și fete tipărite în culori diferite și decupate.
3. Puneți cartonașele într-un șir neîntrerupt pe două părți ale băncilor (două):
unul pentru fete și unul pentru băieți.
4. Pregătiți două seturi de patru cartonașe suplimentare: “cel mai dureros”
(cartonaș roșu), “cel mai puțin dureros” (cartonaș verde), “deloc
dureros” și “nu se întâmplă niciodată”.
5. Cartonașele “cel mai dureros” și “cel mai puțin dureros” vor fi amplasate la
cele două capete ale șirurilor. Cartonașele “deloc dureros” și “nu se
întâmplă niciodată” vor fi amplasate în afara șirurilor.

40
 ___________________________
PAS CU PAS
• Ridicați cartonașele și prezentați exercițiul, împărțind clasa în două
grupuri, pe sexe (fete și băieți).
• Dați fiecărui grup respectivul set de cartonașe, cu o afirmație scrisă cu
privire la atitudine sau comportament.
• Invitaţi fiecare grup să pună fiecare cartonaș într-un rând, undeva de-a
lungul șirului între „cel mai dureros” și „cel mai puțin dureros”.
• Asigurați o înțelegere clară a sensului cuvântului dureros – atunci când
spunem că un comportament este dureros, înseamnă că acel comportament
doare, este ofensator sau deranjant.
• Dacă grupul consideră un anumit comportament ca nedureros sau „deloc
dureros” acesta ar trebui pus deoparte, la cartonașul „deloc dureros”. În
cazul în care, conform grupului, un anumit comportament nu apare, acesta
ar trebui pus la „nu se întâmplă niciodată”, în afara șirului.
• Arătați-le elevilor cum ar trebui să pună cartonașele pe băncile pe care le-
ați pregătit deja.
• Spuneți-le elevilor că există și cartonașe necompletate, pe care ei pot scrie
afirmații suplimentare și/sau comportamente pe care ei le consideră
dureroase/ofensatoare/ deranjante.
• Acordați fiecărui grup 10 minute pentru a aranja barometrul violenței.
Spuneți-le grupurilor că dacă nu sunt de acord cu locul unui anumit
cartonaș, ar trebui să discute împreună și să ajungă la o decizie comună cu
privire la poziția finală a cartonașului. Subliniați faptul că nu există
răspunsuri corecte sau greșite, ci că părerea și perspectiva fiecărui grup este
ceea ce contează în acest exercițiu.
• După 5 minute plimbați-vă printre grupuri pentru a vedea cum progresează
și informați-i cu privire la timpul rămas. Când grupurile sunt gata, invitați
grupul fetelor să se uite la șirul băieților și vice versa.
• Adunați grupurile la un loc și începeți prezentarea barometrelor violenţei.
Câte un reprezentant al fiecărui grup va citi șirul alcătuit de grupul său.
• Urmăriți discuțiile: Ce ați discutat în timp ce alcătuiați șirul? Au fost
momente când nu ați fost de acord? Dacă da, care au fost acestea?
• La sfârșit, scrieți pe un flipchart principalele diferențe dintre barometrul
fetelor și al băieților.

41
 ___________________________

DE REFLECTAT!
Comparați și reflectați la posibilele diferențe de gen în percepția/ actele de
bullying:
• De ce credeți că fetele consideră că acest comportament este mai mult sau mai
puțin dureros decât îl consideri tu ca băiat (și viceversa)?
• Este ceva în această activitate care te-a surprins? Ce?
• Ce ați învățat din această activitate ce puteți aplica în clasa voastră și în
relațiile cu colegii?

SFATURI
• Puteți modifica activitatea împărțind elevii în grupuri mixte, care vor trebui să
discute și să decidă cu privire la barometrul violenței pentru fete și băieți.
Astfel, aspectele și diferențele de gen vor apărea în discuțiile de grup.
• Le puteți cere elevilor să extindă lista de cartonașe cu comportamente/moduri
„masculine” și „feminine” de a îi răni sau agresa pe alții.

FIŞA DE LUCRU 1

42
 ___________________________

ACTIVITATEA 7: CUVINTELE DOR

OBIECTIVE
• Să sublinieze puterea pe care o are fiecare de a interveni în situațiile de
bullying.
• Să identifice moduri de a interveni în situații de bullying și hărțuire.
• Să identifice resursele de ajutor.

PREGĂTIRE
Flipchart, marker.

PAS CU PAS
Citiți-le elevilor următoarele studii de caz:

43
 ___________________________
• „La școală, un grup de patru băieți au început să șoptească și să râdă de un alt
băiat din școală, despre care credeau că e homosexual. Au început să
comenteze atunci când treceau pe lângă el pe coridor. În curând, au început să
folosească calomnii anti-homosexualitate. Până la finalul lunii, au ajuns cu
hărțuirea la un alt nivel, punându-i piedică atunci când trecea pe lângă ei și
împingându-l în vestiar în timp ce îl luau peste picior. În următoarea lună, ei au
crescut gravitatea atacurilor lor - l-au înconjurat și doi băieți l-au ținut de brațe
în timp ce alții îl loveau. În final, unul dintre băieți a amenințat că va aduce
arma tatălui său la școală a doua zi și îl va ucide. În acest moment, un alt elev a
auzit amenințarea și a anunțat poliția.”
• Întrebați-i pe elevi dacă ceva similar s-ar putea întâmpla sau s-a întâmplat în
școala lor? Cum cred ei că o astfel de situație ar putea afecta întreaga școală?
• Spuneți-le elevile că au discutat despre o situație care a început ca „șoapte și
râs” și a devenit mai intensă, escaladând la violență.
• Trasați o linie dreaptă pe o hârtie de flipchart sau pe o tablă albă. Puneți
‘șoapte și râs’ la un capăt și ‘amenințări cu moartea’ la celălalt capăt.
• Cereți-le elevilor să completeze liniile de pe linia respectivă cu
comportamentele care au avut loc între aceste două puncte. Ordinea ar trebui să
arate astfel:

Scrieți următoarele întrebări pe hârtia de flipchart:

1. De ce credeți că această situație, care la început putea părea nevinovată, a
progresat la violență?
2. În ce moment pe linie, credeți că ar fi fost cel mai ușor pentru cineva să
intervină?
3. Care ar fi anumite moduri posibile de a interveni în diferite momente pe linie?

44
 ___________________________
Împărțiți elevii în grupuri de patru și dați fiecărui grup o listă de flipchart cu
întrebările. Acordați-le cinci minute pentru a răspunde la cele trei întrebări și
notați răspunsurile lor pe hârtia lor.

DE REFLECTAT!
Discutați în cadrul grupului mare fiecare din cele trei întrebări de mai sus.

SFATURI
Toți avem puterea de a interveni în situații de bullying și hărțuire. Studiile arată
că atunci când un observator intervine, agresiune încetează de obicei în 10
secunde.

ACTIVITATEA 8: HARTA AJUTORULUI

OBIECTIVE
• Să identifice resurse utile în rețelele de elevi formale sau informale.
• Să sporească nivelul de conștientizare și comportamentele de căutare a
ajutorului în situațiile problemă.

PREGĂTIRE
Hârtie de flipchart, coli de hârtie și creioane/pixuri.

PAS CU PAS
• Dați fiecărui elev o coală de hârtie și cereți-le să se deseneze pe sine
(elevii mai mici) sau să-și scrie numele în mijloc.
• Încurajați-i să se gândească la toate persoanele, grupurile sau
serviciile/organizațiile diferite la care s-ar duce/pe care le-ar contacta într-o
situație dificilă. Menționați și resursele ca Internetul (chat-uri, helplines
etc.).
• Cereți-le să deseneze linii de la numele lor la capătul cărora vor scrie
numele persoanei/ grupului/serviciului unde pot cere ajutor și sprijin.
Cereți-le să scrie orice le vine în minte.

45
 ___________________________
• Drept rezultat, fiecare elev va fi creat o hartă a ajutorului care arată ca un
păianjen.
• După aceea, cereți-le elevilor să formeze perechi și să discute hărțile cu un
coleg.
• La final, cereți perechilor să-și prezinte hărțile, desenând pe o hârtie de
flipchart o hartă comună a ajutorului pentru întreaga clasă, adăugând toate
ideile noi și resursele utile.
• Atașați harta ajutorului într-un loc vizibil în clasă și face referire la ea în
situațiile dificile.

DE REFLECTAT!
• Gândiți-vă la altcineva care v-ar putea ajuta.
• Ce credeți că se va întâmpla dacă vorbiți cu (alegeți din rețelele de pe
hartă) despre situația dificilă/problema? Care ar putea fi reacția lor?
• Ce ați face dacă un alt elev v-ar cere ajutorul?
• Cum puteți contribui la rezolvarea problemei sale?
• Există diferențe între persoanele utile identificate la care fetele și băieții se
vor duce pentru ajutor? De ce credeți că este așa?

SFATURI
• Fiți atenți că uneori elevii se poate să nu se simtă confortabil să se ducă la
un adult (părinți, membri ai familiei și profesori) ca resurse utile, dacă se
simt jenați sau dacă le este frică să nu fie acuzați că nu au acționat
corespunzător într-o situație dificilă.
• Discutați cu copiii despre modul în care persoanele/ grupurile/
organizațiile/ instituțiile pot ajuta în diverse situații. (ex. părinții, semenii,
profesorii, doctorii, poliția, liniile de telefon, psihologii școlari, preoții,
rudele, etc.)
• Încurajați copiii să caute ajutor și să nu se simtă singuri în problemele lor.
Promovați comportamentele de căutare a ajutorului ca un punct forte și nu
ca un semn de slăbiciune personală.

46
 ___________________________
1.3. PROGRAME DE PREVENIRE A BULLYING-ULUI

a. PROGRAMUL KiVa

Programul KiVa
- intervenție universală pentru reducerea și prevenirea bullying-ului în școli

Programul KiVa a fost dezvoltat la Universitatea Turku din Finlanda, cu finanțare din
partea Ministerului finlandez al Educației și Culturii.
Dezvoltatorii săi sunt experți care au studiat fenomenul de bullying și mecanismele sale
timp de mai multe decenii. Echipa este condusă de doctor profesor Christina Salmivalli și doctor
cercetător Elisa Poskiparta.
Programul KiVa Anti-bullying este o intervenție universală pentru reducerea și
prevenirea bullying-ului în școli. Scena principală a programului este școala, iar personalul școlii
este principalul responsabil pentru introducerea și implementarea programului.
Acest program se bazează pe o monitorizarea constantă a situației din școală și a
schimbărilor care au loc în timp. Acest lucru este permis de instrumentele online incluse în
programul KiVa. Instrumentele produc feedback anual pentru fiecare școală cu privire la
implementarea programului, precum și pentru rezultatele obținute.
KiVa include atât acțiuni universale, cât și acțiuni indicate.
Acțiunile universale, cum ar fi curriculumul KiVa (lecții pentru elevi și jocuri online),
sunt direcționate către toți elevii și se concentrează în principal pe prevenirea bullying-ului.

47
 ___________________________
Acțiunile indicate trebuie să fie utilizate atunci când a apărut un caz particular de
bullying. Acestea se adresează în mod special copiilor și adolescenților care au fost implicați în
agresiune ca făptuitori sau victime, precum și câtorva colegi de clasă care vor susține victima;
scopul este de a pune capăt acestor comportamente de intimidare.
Toți elevii din cadrul unei școli participă la majoritatea aspectelor programului.

Componentele la nivel de școală includ administrarea unui chestionar anonim pentru a

evalua natura și prevalența hărțuirii în fiecare școală, o zi de conferință pentru a discuta despre
efectul bullying-ului în școli și planificarea intervențiilor, formarea unui Comitet de coordonare a
activităţilor de prevenire a hărţuirii, pentru a coordona toate aspectele legate de program și
creșterea supravegherii studenților aflați în „punctele fierbinți” de hărţuire.

48
 ___________________________
Programul KiVa include o cantitate mare de materiale pentru profesori, studenți și
părinți, incluzând, de exemplu, manuale pentru profesori, videoclipuri, jocuri online, sondaje din
partea elevilor postere, veste și ghidul părinților.
Mai multe detalii despre cum funcționează acest program și cum poate fi acesta aplicat în
școală se regăsesc pe site-ul oficial KiVa http://www.kivaprogram.net/
b. PROGRAMUL BeWare!

BeWare!
În zilele noastre, majoritatea timpului ne petrecem viața în paralel - în lumea reală, unde
ne întâlnim fizic cu membrii familiei, prieteni și colaboratori și, în același timp, în mediul online,
unde interacționăm cu același grup sau cu grupuri diferite, însă într-un mod complet diferit de
stilul nostru „firesc” de socializare. Pe măsură ce societatea devine din ce în ce mai tehnologizată
și mai conectată, generațiile tinere își petrec din ce în ce mai mult viața online - pentru a se juca,
studia și lucra. Cu toate acestea, „viețile” noastre online nu sunt sigure - diferite pericole, uneori
subtile, ne-ar putea lua prin surprindere, dacă suntem prea „naivi”. Așa cum îi învățăm pe copii
să nu accepte dulciuri de la străini sau să se urce în mașină cu cineva pe care nu-l cunosc, la fel
trebuie să îi învățăm și să se protejeze singuri în mediul online.
Se conturează tot mai clar viziunea de a construi un viitor mai sigur pentru cei dragi.

În zilele noastre, toată lumea folosește un dispozitiv conectat la internet, cum ar fi un

smartphone, o tabletă, un computer, un laptop etc. De fapt, conectivitatea la internet ne face viața
mult mai ușoară tuturor și toată lumea e încântată de acest lucru...

49
 ___________________________

În general, internetul a făcut viața mult mai confortabilă și mai eficientă pentru oricine îl
utilizează. Totuși, mai există un aspect al acestui fapt.
De fiecare dată când intrăm online, dispozitivul transmite date pe internet, date care
expun informațiile personale, cum ar fi numele, localizarea, subiectele de interes, aplicațiile
utilizate și multe altele. Din acest motiv, în special pentru tineri, este esențial să înțeleagă
semnificația și importanța „Protecției datelor în mediul virtual”.

BEWARE este un proiect care răspunde nevoile contextuale actuale. Conceput cu scopul
de a educa tinerii cu privire la potențialele pericole din mediul online, oferindu-le în același timp
50
 ___________________________
cunoștințele și puterea de a se proteja. Acesta își propune să ajungă la tineri, lucrători de tineret
și alți cetățeni ai UE, astfel încât aceștia să poată deveni utilizatori digitali abilitați și
responsabili.

Cinci Super eroi europeni (cunoscuți, de altfel, drept Parteneri ai proiectului) și-au unit
forțele pentru a realiza un set detaliat de obiective ale proiectului, menite să îmbunătățească
noțiunile și abilitățile colaboratorilor special selectați (grupuri țintă). Rezultatul cercetărilor
efectuate în diferite țări s-a concretizat într-un ghid și se dorește a fi o carte de căpătâi.

Lucrarea cuprinde 2 capitole:

I. Protecția datelor în mediul virtual
II. Hărțuirea cibernetică: de la joc la infracțiune
Printre altele, acesta vizează acea parte a securității online legată de apariția tot mai
frecventă a hărțuirii și intimidării cibernetice, precum și amenințarea tot mai mare a furtului de
informații și de identitate. Ghidul este destinat în special tinerilor, fiind conceput cu ajutorul unor
metode de predare informală, astfel încât procesele de interacțiune și de învățare să fie mai
plăcute. Câteva gazde însoțesc tinerii în călătoria prin lumea captivantă a realității virtuale, o
lume care, pe de o parte, este foarte distractivă, în timp ce, pe de altă parte, ar putea constitui o
sursă importantă de pericole.
Acest ghid ajută să înțelegem riscurile conectării în mediul online și identificarea unor
mecanisme de siguranță ce se pot utiliza pentru a preveni orice formă de atac cibernetic
împotriva dumneavoastră și a celor din jur.
În combinație cu acest ghid, a fost dezvoltat și un joc interactiv ce are ca scop
îmbunătățirea cunoștințelor și abilităților dobândite.

51
 ___________________________
2. CYBERBULLYING
Apariția internetului marchează un moment decisiv în evoluția societății, prin
revoluționarea sistemele informaționale, activităților și proceselor economice, dar mai ales a
dimensiunii umane, oferind o nouă perspectivă asupra mijloacelor de comunicare și divertisment.
Alături de numeroasele avantaje și oportunități determinate de dezvoltarea internetului, există și
o serie de factori de risc, care ignorați, pot conduce la consecințe grave. În contextul societății
actuale, în care accesul la internet a devenit o „necesitate”, nu trebuie să blamăm progresul
tehnologic pentru riscurile atașate utilizării acestuia, ci trebuie să fim conștienți de existența lor
în mediul virtual, să ne cunoaștem drepturile și obligațiile și să luăm măsuri atunci când ne
confruntăm cu acest tip de probleme.
O astfel de problemă, ce derivă din revoluționarea modului de a interacționa prin
intermediul internetului, extrem de frecvent întâlnită și cu implicații foarte grave asupra sănătății
fizice, dar mai ales psihice a copiilor și adolescenților, este hărțuirea cibernetică sau
cyberbullying (termenul englezesc).
Deși este o problemă actuală majoră, din păcate, în România, se acordă mult prea puțină
atenție acestui fenomen atât din partea școlilor, cât și a autorităților, iar întrun cadru legal
deficitar și în lipsa unor politici bine definite ale unităților de învățământ, care să reglemeteze
acest fenomen, hărțuirea cibernetică continuă să se manifeste, conducând la un număr tot mai
mare de victime. Fiind un fenomen larg răspândit în rândul adolescenților, care de cele mai multe
ori nu știu cum să reacționeze în asemenea momente, cui să se adreseze sau cui să ceară ajutorul,
considerăm că o astfel de temă este de un real interes atât pentru copii, cât și pentru părinți
pentru a cunoaște ce presupune hărțuirea cibernetică și care sunt modalitățile de a lupa împotriva
acestui fenomen periculos.
Conform statisticilor, la nivelul Europei, România înregistrează cea mai mare rată de
incidență a hărțuirilor în mediul online
Astfel, obiectivul acestui curs este de a prezenta ce înseamnă fenomenul de cyberbullying
și ce măsuri legale există pentru a preveni și stopa hărțuirea cibernetică

2.1. CE ESTE CYBERBULLYING-UL?

Agresiunea pe Internet, numită și agresiune online sau cyberbullying, este hărțuirea cu

ajutorul calculatorului sau a telefonului mobil. Hărțuirea are loc pe bloguri, pagini personale,
forumuri, e-mail, SMS, MMS, agresiunea având uneori loc prin încărcarea unor poze sau imagini
video pe Internet fără a ține cont de dreptul la viața privată a victimei. (Wikipedia)

52
 ___________________________

DEFINIREA FENOMENULUI ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE-

Înainte de a descrie fenomenul de cyberbullying, trebuie să definim noțiunea generală de
bullying. Deși nu are o traducere exactă în limba română, termenul se poate asocia cu noțiuni
precum intimidare, terorizare, brutalizare, hărțuire. Bullying-ul este definit ca „o formă repetată
de agresiune, fizică sau verbală, direcționată către o persoană sau un grup de persoane, în care
există o diferență de putere”
Acestă diferență de putere se poate manifesta fie prin ceva tangibil (de exemplu, pe baza
aspectului și trăsăturilor fizice), fie prin percepțiile celor din jur (o persoană este mai populară
decât alta, are mai mulți prieteni, un statut social mai bun etc.).
În 2001, D.R.Coy definește bullying-ul astfel: „un comportament care intenționează să
facă rău sau să deranjeze, care apare în mod repetat de-a lungul timpului și are drept
caracteristică un dezechilibru de putere, în sensul că o persoană sau un grup de persoane mai
puternice vor ataca o persoană sau un grup de persoane mai slabe.”
O altă definiție, conform Asociației Telefonul Copilului, este formulată astfel: „un
comportament repetat și intenționat prin care agresorul își persecută, rănește, intimidează victima
verbal, relațional și/sau fizic. Comportamentul poate fi învățat în familie sau în alte medii și este
favorizat de diferențele sociale, de etnie, religie, gen, comportament, putere, caracteristici fizice
etc.”
În principiu, bullying-ul se poate baza pe oricare două diferențe dintre două persoane,
manifestându-se cu precădere în mediul școlar. Bullying-ul a constituit un subiect de interes
pentru cercetătorii și specialiștii din domeniu încă din anii '70, însă a devenit o problemă majoră
începând cu anii '90, odată cu dezvoltarea mijloacelor de comunicație și apariția internetului și de
asemenea, în contextul în care tot mai multe sinucideri aveau drept cauza principală actele de
bullying.
Mulți specialiști au început să scrie despre fenomenul de bullying și implicațiile sale,
astfel încât, dacă în anul 2000, pe site-ul The Web of Science existau 126 de rezultate referitoare
la subiectul de bullying, în anul 2014 acest număr a fost de aproximativ 5 ori mai mare (689 de
rezultate), cuprinzând peste 10.000 de articole pe această temă.
În ceea ce privește cyberbullying-ul, după cum sugerează și denumirea, se referă la o
formă a hărțuirii tradiționale, manifestată însă la nivel informatic, prin intermediul internetului și
altor tehnologii moderne. Termenul a fost lansat de Bill Belsey, specialist canadian în educație,
definindu-l astfel: “Cyberbullying-ul implică utilizarea tehnologiilor informaţionale şi
comunicaţionale pentru a sprijini un comportament deliberat, repetat şi ostil desfăşurat de către

53
 ___________________________
un individ sau grup, care este destinat să aducă prejudicii altor persoane.” (W.M. Craig, D.J.
Pepler, Understanding bullying:from research to practice, Canadian Psychology, 2007,
D.R.Coy, Bullying, ERIC/CASS Digest, 2001)
O altă definiție a cyberbullying-ului se referă la „diferite forme de abuz psihologic comis
prin acte de hărțuire transmise prin tehnologiile de informare și comunicare, cum ar fi Internetul,
telefonul mobil sau rețelele de tip wireless, ori bluetooth. Acestea sunt acte de violență și se fac
în scopul amenințării, intimidării sau insultării victimelor. Ele au un caracter repetitiv putând fi
comise atât de către indivizi cât și de grupuri de persoane.”
Totodată, conform siteului www.stopcyberbullying.com, termenul de cyberbullying se
folosește doar atunci când părțile implicate sunt copii sau adolescenți, în cazul adulților
folosindu-se termeni distincți, precum cyber-harrasment sau cyberstalking.

2.2. TIPURI DE CYBERBULLYING ȘI CONSECINȚELE ACESTUI FENOMEN

Hărțuirea pe internet este un fenomen complex, având mai multe forme de manifestare.
Conform site-ului inițiat de Kaspersky4 pentru siguranța copiilor pe internet, ,,Kids safety by
Kaspersky”, există zece tipuri de cyberbullying, și anume:
1) Gossip (bârfa) – presupune emiterea în mediul online a unor declarații publice
speculative, ce pot denigra o anumită persoană sau instiga alte persoane în a adopta un
comportament restrictive
2) Exclusion (excluderea) – excluderea din grupuri sau activități online a anumitor
persoane; de exemplu, excluderea din grupul de messenger al clasei a unui coleg, din pricina
faptului că nu este considerat suficent de bun pentru a face parte din același grup cu alții
3) Harassment (hărțuire, sâcâială) – a lua în batjocură constant și deliberat o persoană,
de pildă prin postarea de poze sau mesaje ce pot afecta integritatea psihică a individului
4) Cyber stalking (urmărire online) – comportament de hărțuire intimidant, cu scopul
de a aduce conflictul în viața reală; se manifestă atunci când necunoscuții solicită întâlniri față în
față copiilor/adolescentților cunoscuți pe internet, amenințându-i de data aceasta fizic
5) Trolling (întărâtare) – provocarea unor persoane să acționeze agresiv, prin insultarea
implicită
6) Comments (comentarii) – postarea de răspunsuri negative, denigrante la adresa unor
fotografii, clipuri video sau mesaje lansate de o anumită persoană pe internet

54
 ___________________________
7) Dissing (insistență abuzivă) – postari sau trimiteri permanenete de mesaje către
anumite persoane, în pofida refuzului lor de a comunica
8) Fake profiles (profiluri false) – profiluri create de către agresorii pe internet ce
împrumută identitatea altor persoane, spre a facilita comunicarea cu victimele lor; sub protecția
anonimatului, agresorii își amenință victimele sau, alteori, își însușesc identitatea victimei în
discuțiile cu alte personae
9) Trickery (dezvăluire) – folosirea de trucuri pentru a obține informațiile personale ale
victimei, pe care agresorul urmează să le facă publice
10) Fraping (sabotarea) – actul de a schimba toate detaliile de pe pagina personală a
cuiva atunci când persoana respectivă uită să restricționeze accesul; include și comunicarea în
numele victimei Pe lângă cele 10 tipuri de hărțuire online, profesorul de psihologie Robin
Kowalski de la Universitatea Clemson identifică alte două modalități de manifestare a
cyberbullyingului :
11) Happy slapping (înregistrarea video a atacurilor) – presupune ca agresorul să
filmeze victima în timpul atacului și să distribuie clipul video altor persoane, pentru a-l vizualiza
și comenta, în acest fel sporind gradul de umilință la care este supusă victima
12) Sexting – distribuirea de materiale pornografice minorilor utlizând mijloace
electronice de comunicație.

2.3. TIPURI DE AGRESIUNE

Agresorul se dă drept victima hărțuirii

Organizația „Stop Cyberbullying” (2008) arată că, printre altele, agresiunea online poate
începe prin faptul că agresorul se dă drept victima. Accesând ilegal contul victimei (accesarea
contului nu poate avea loc decât dacă agresorul cunoaște parola), agresorul trimite mesaje
injurioase celor de pe lista de contacte ale victimei, creând probleme între victimă și aceștia.
Schimbând apoi parola, agresorul împiedică victima de a mai intra pe cont (Facebook).
O altă metodă folosită de agresor este de a deschide un cont în numele victimei și de a-l
folosi pretinzând că este victima. Păstrarea secretă a parolei chiar și față de cei mai apropriați
prieteni este de aceea absolut necesară.

Agresiune pe situri web

Agresiunea poate avea loc prin diferite metode:

55
 ___________________________

1. Site-uri de ură: Agresorul creează un „site de ură” pentru a hărțui un individ. Acest
lucru poate însemna publicarea unor poze sau videouri care arată victima în situații jenante. Sau
site-uri unde se votează cine este cel mai/cea mai urât(ă) etc.
2. Grupuri de ură: Astfel de grupuri apar uneori pe Facebook sau pe alte rețele sociale.
Grupurile au în comun faptul că urăsc un grup întreg de oameni. Chiar dacă adminstratorul
sitului anulează contul, agresorul deschide alt cont pe care continuă agresiunea.

3. Agresiune cu ajutorul telefonului mobil

Unii elevi fac baie la școală cu costum de baie, de frică să nu fie filmați pe ascuns.
Cea mai des folosită metodă este trimiterea mesajelor cu conținut jignitor. Conținutul
poate fi verbal sau imagini.

4. Agresiune pe bloguri

56
 ___________________________

Agresorul scrie comentarii cu conținut injurios la adresa victimei.

5. Agresiune prin votare pe Internet

Cine este cel/cea mai frumos/frumoasă sau cel/cea mai urât/urâtă? Astfel de întrebări sunt
exemple de agresiune online.

2.4. REGULI DE PRECAUȚIE PENTRU COPII

57
 ___________________________

Zonă fără agresiune

10 reguli de comportament online de pe situl norvegian Barnevakten:

1. Fii onest și politicos
2. Gândește-te bine la ceea ce scrii
3. Respectă persoanele de altă etnie sau rasă și pe cei care au alt mod de viață
4. Respectă legea țării proprii și legea țării unde se află corespondentul
5. Respectă drepturile de autor, indiferent dacă este vorba de text, imagini, sunet sau
software
6. Nu trimite materiale pornografice, cu conținut violent, rasist sau blasfemic
7. Respectă-i pe ceilalți utilizatori
8. Fii chibzuit în cheltuirea banilor online
9. Raportează ilegalitățile pe care le observi
10. Nu uita că și alți copii folosesc forumuri.

În opinia psihologului Lenke Iuhos, specializată în psihologia adolescenților, fenomenul

de cyberbullying este de cel puțin 10 ori mai periculos decât hărțuirea la școală, deoarece
elementele de identificare a abuzatorului lipsesc, drept pentru care nu va exista un punct în care
abuzatorul să înceteze acțiunile; ba din contră, se va hrăni cu suferința celui abuzat, iar cu cât
teama acestuia este mai mare, iar controlul său devine tot mai evident, cu atât abuzatorul va
recurge la metode și mai inventive pentru a-l traumatiza.

Psihologul Lenke Iuhoș afirmă că există câteva acțiuni pe care adolescenții abuzați ar
putea să le întreprindă atunci când sunt hărțuiți online de un cont anonim:

58
 ___________________________
1. Nu este vina ta!
“Tu doar ai simțit nevoia să comunici cu cineva, să socializezi, să fii deschis către nou,
așadar nu este vina ta că ai avut ghinionul de a da peste o persoană care nu ți-a apreciat
sinceritatea, încrederea, ba chiar le-a folosit împotriva ta. Ia-o ca pe o lecție de viață, deoarece
vei mai cunoaște oameni care nu merită încrederea ta și vei învăța în timp să îi triezi”, explică
psihologul Lenke Iuhoș.
2. Nu mai răspunde celui care te hărțuiește și blochează-i profilul.
“Persoana care te hărțuiește online se hrănește cu fricile tale, așadar cea mai greșită
strategie este să escaladezi discuțiile cu el. Dacă îi vei întrerupe fluxul comunicațional, acesta se
va plictisi și se va îndrepta către altă victimă căreia să-i afle slăbiciunile și să le exploateze. Atâta
timp cât nu îi răspunzi, nu reprezinți un interes pentru el. Ideal este să îi blochezi profilul, astfel
încât să nu te mai poată contacta”, declară psihologul Lenke Iuhoș.
3. Salvează toată conversația!
“Vorbele se pierd, dar ce e scris rămâne. În cazul în care te simţi atacat, poţi face un fişier
cu acele vorbe scrise. Salvează tot ceea ce este scris şi e deranjant, nu lăsa să treacă timp, mai
ales că sunt uşor de şters. E bine să ştii că în cazul în care trebuie să reproduci conversaţia, e
posibil să nu poţi reda exact cum ţi s-a adresat. În altă ordine de idei, când salvezi o discuţie,
aceea se salvează ca o cronologie cu dată şi oră, acestea fiind elemente foarte importante în astfel
de situații ameninţătoare. Nu uita că are o importanţă aparte şi numărul cuvintelor jignitoare, a
pozelor care chiar nu pot fi descrise cu exactitate. Salvarea celor scrise respectă realitatea”,
explică psihologul Lenke Iuhoș.
4. Schimbă-ți parola, protejează-ți contul!
“A te proteja este deja un pas sigur spre independenţă, iar autonomia personală se învaţă
prin experienţă. Află că e bine să ştii ce e periculos pentru tine, prin discuţii simple cu adulţii din
familie sau din şcoală. Lumea online-ului e plină de efecte care nu sunt bune pentru noi. Aşa sunt
şi acele persoane care arată că glumesc, însă intră direct în viaţa noastră umilind şi jignind. E
uşor de facut un pas foarte sigur, să schimbi parola pentru a-ți proteja contul personal. Acest
lucru ţine de tine intimitatea ta. Schimbările, şi în cazul parolei, reîmprospătează situaţia
neplăcută”, este de părere specialistul.
5. Nu îți fie rușine să ceri ajutor!
“Ajutorul se cere, e normal să nu ştii ce să faci în situații deranjante, care pot fi
dăunătoare sau chiar periculoase pentru viața ta. Orice moment de criză are clipe în care oamenii
decid şi acţionează mai bine împreună. Acele atacuri de pe internet nu sunt nişte mesaje normale,

59
 ___________________________
acceptate de societate, așadar să ceri ajutorul atunci când simţi un abuz prin mesaje, comentarii
la profil, înseamna că ești o persoană responsanbilă”, conchide psihologul Lenke Iuhoș

Recomandările Poliţiei Române:

În cazul mesageriei electronice, blochează persoanele necunoscute care îţi fac rău sau
creează-țiun cont de utilizator nou şi închide-l pe cel vechi, pentru a stopa corespondenţa
nedorită sau mesajele injurioase.
Dacă nu reuşeşti să eviţi o corespondenţă injurioasă, salveaz-o, pentru a o avea ca mijloc
de probă. Păstrează deci (prin salvare de pagină ori fişier sau captura de ecran) orice mesaj,
comentariu, secvenţă audio sau video pe care agresorul le-a postat.
Dacă cineva a postat, fără acordul tău, imagini, filme sau date de contact private, trebuie să te
adresezi administratorului respectivului site pentru a elimina conţinutul nedorit. În cazul în care
ţi se refuză îndepărtarea imaginile şi datele de contact ilegal postate, poţi să faci plângere penală
în baza art. 226 din Noul Cod Penal, cu privire la violarea vieţii private.
Te poţi adresa oricărei unități de poliție pentru investigaţii, atunci când consideri că s-a adus
atingere bunei reputaţii prin publicarea fără acord.

2.5. CINE SUNT CYBERBULLIES ȘI CARE ESTE IMPACTUL LOR ASUPRA

VICTIMELOR?

Cyberbullies nu trebuie să fie puternici sau rapizi, ei au nevoie doar de acces la un telefon
mobil sau la un computer și de dorința de a teroriza. Oricine poate fi un Cyberbully, iar astfel de
persoane au, de obicei, câteva îngrijorări cu privire la confruntarea față în față cu victimele lor.
De fapt, anonimatul hărțuirii cibernetice este unul dintre principalele motive pentru care o
persoană care, în mod normal, nu ar fi devenit un hărțuitor tradițional să devină un Cyberbully.
Hărțuitorii din mediul online sunt atât de gen feminin cât și de gen masculin.
Asemănător cu agresorii tradiționali, Cyberbullies tind să aibă relații precare cu familiile lor și își
petrec cea mai mare parte din timp în mediului online.
Un Cyberbully poate să fie o persoană cunoscută de victimă, sau nu, hărțuitorii din
mediul online rămânând adesea anonimi, ceea ce face dificil, sau chiar imposibil, ca victimele să
le cunoască adevărata identitate.

Programul ”STOP Cyberbullying” descrie patru tipuri principale de Cyberbullies:

60
 ___________________________
• ”Vengeful Angel” (Îngerul Răzbunător) - nu se vede pe sine însuși ca fiind un
hărțuitor, ci mai degrabă un răzbunător, deoarece, de cele mai multe ori, se implică în procesul
de hărțuire în încercarea de a proteja un prieten care este agresat tradițional sau în mediul online;
(Revista Română de Informatică și Automatică, Vol. 29, Nr. 2, 63-68, 2019
http://www.rria.ici.ro)
• ”Power-Hungry” (Avidul de Putere) - vrea să-și exercite autoritatea și controlul
asupra celorlalți prin intermediul sentimentului de frică și este, deseori, victimă a agresiunii
tradiționale;
• ”Mean Girls'” (Fetele Rele) - agresiunea cibernetică apare adesea într-un grup de
oameni, autorii sunt, de obicei, plictisiți și caută divertisment;
• ”Inadvertent” (Necugetatul) – acest tip de Cyberbully nu intenționează să provoace
rău, el răspunde fără să se gândească la consecințele acțiunilor lui. Daunele emoționale care pot
rezulta din hărțuirea cibernetică este semnificativă.

Victimele agresiunii tradiționale, de multe ori, suferă de depresie, anxietate, eșec școlar și
chiar încep să evite școala. Victimele hărțuirii cibernetice suferă un prejudiciu psihologic mai
mare datorită informațiilor dureroase care sunt disponibile, pentru public, 24 de ore pe zi,
agresorii sunt adesea anonimi, victimizarea este continuă și inevitabilă și, de multe ori, este
dificil de îndepărtat materialele publicate. Adolescenții pot fi reticenți în a le spune adulților
despre abuzul la care sunt supuși deoarece, sunt traumatizați emoțional, consideră că este vina
lor, sau își fac griji că activitățile lor online sau utilizarea telefonului mobil vor fi restricționate.
Foarte mulți părinți le spun copiilor: Vii bătut acasă, te mai bat și eu o dată”
Un obstacol important în prevenirea și eradicarea fenomenului de bullying este gradul
ridicat de toleranță al societății românești față de violență. Astfel poate fi explicată și ușurința cu
care copiii recunosc că au bătut alți copii. „Câtă vreme privim agresiunea ca pe o strategie de
adaptare care ajunge să ne folosească, evident că avem destul de multă ușurință în a recunoaște
atunci când o folosim. Sunt foarte mulți părinți care le spun, verbatim, copiilor: Vii bătut acasă,
te mai bat și eu o dată. Este o lecție transgenerațională, de fapt studiul pune foarte bine în
evidență legătura dintre abuzul în familie și comportamentul de bullying la nivelul copiilor. Un
copil bătut acasă are șanse foarte mari să preia acest comportament de acasă și să îl ducă mai
departe ca strategie în grupul său de colegi.
Avem și un nivel crescut de violență atât în mediul familial cât și în cel educațional și
avem și o mare toleranță față de agresiune, ceea ce ne face să recunoaștem cu mare ușurință că
facem acest lucru”, a constatat psihologul. Însă nu în toate cazurile copiii agresați acasă devin, la

61
 ___________________________
rându-le, agresori la școală. Uneori sunt victime, din cauza faptului că au învățat la perfecție
acest rol în familie.

2.6. DE CE ESTE CYBERBULLYING-UL ATÂT DE ÎNGROZITOR?

- O mulţime de oameni pot să vadă ce se întâmplă sau chiar să participe.

- Se poate să nu știi cine te hărțuiește pentru că aceșta și-a creat un cont fals și trimit în
mod anonim mesaje.
- Este greu de îndepărtat pentru că este postat pe internet și poate fi ușor preluat sau salvat
de alte persoane.
- Este greu să scapi dacă simți nevoia să folosești tehnologia des.
- Conținutul poate fi văzut de foarte multe persoane.
- Conținutul poate fi găsit de străini la o căutare Google.
- Informaţiile postate pe internet rămân online şi nu mai ai controlul asupra lor.

2.7. CUM ARATĂ CYBERBULLYING-UL?

- Primirea unor mesaje răutăcioase de la persoane cunoscute sau de la necunoscuți.

62
 ___________________________
- Primirea unor mesaje amenințătoare sau jignitoare prin intermediul rețelelor sociale,
precum Facebook sau AskFm

- Trimiterea către alții o unor poze sau clipuri cu tine cu scopul de a te jigni sau a te face să
te simți stânjenit

- Răspândirea de zvonuri despre tine prin SMS sau aplicații de chat precum WhatsApp sau
Viber

- Furtul parolelor tale pentru a-ți prelua conturile

- Crearea unui profil fals cu pozele tale sau postarea de statusuri și comentarii ca venind
din partea ta.

2.8. CUM POATE AFECTA CYBERBULLYING-UL?

O persoană care este hărțuită online poate experimenta multe trăiri negative, precum:

63
 ___________________________
- Sentimente de vinovăție

- Persoana se poate simți prinsă într-o situație fără scăpare

- Se poate simți singură, ca și cum nimeni nu o susține

- Se poate simți exclusă

- Sentimente de depresie, supărare și respingere de căte grup

- Sentimente de frică și nesiguranță

- Anxietate și stres

2.9. CE POT FACE?

- Nu posta informații personale precum adresa sau numărul de telefon și nu le împărtăși pe

acestea cu persoane necunoscute. Ai grijă ce tip de poze postezi sau distribui.

64
 ___________________________

- Păstrează-ți parolele doar pentru tine. Nu le spune nici măcar prietenilor.

- Nu răspunde unor mesaje atunci când ești nervos sau supărat. Un răspuns din partea ta
poate încuraja hărțuitorul să continue.

- Deloghează-te pentru o perioadă de timp.

- Raportează și blochează persoanele care te deranjează.

65
 ___________________________
2.10. CE POT FACE PĂRINȚII PENTRU A-ȘI PROTEJA COPIII DE BULLYING?

Primul lucru pe care îl putem face este să vorbim cu copilul nostru că se poate întâmpla
asta la școală și să îi transmitem mesajul că în orice condiții s-ar întâmpla acest lucru nu este ok.
Pentru că asta în sine este un lucru greu de făcut în familiile românești, și ele extrem de habituate
la fenomenul violenței.
Mulți părinți își bat copiii acasă, deci e greu să spună: ce îți fac eu ție acasă e una, dar să
știi că dacă ți se întâmplă acasă nu e în regulă. În al doilea rând, să nu combinăm acest
comportament violent cu emoțiile de rușine și de vinovăție. Pentru că dacă un copil pe lângă
suferința pe care oricum o trăiește în asemenea situație, se simte și extrem de rușinat și îi este atât
de greu să vorbească despre asta categoric nu o va face.

66
 ___________________________
2.11. METODA FACEBULL

Reflecție despre cyberbullying prin intermediul social media. Cât de ușor este să ofensezi
oamenii pe care nu-i vedem și să exprimăm ură fără teama unei confruntări.

1. Tuturor participanților li se oferă câte o foaie, markere, reviste și ziare din care pot
recolta imagini, articole sau cuvinte.
2. Cu materialul pus la dispoziție, fiecare trebuie să-și construiască mai întâi propriul
profil și propria pagină, cu nume și prenume (reale sau false), fotografii, comentarii,
articole reprezentative pentru sine sau starea lor de spirit.
3. Odată ce această primă fază este finalizată, fiecare, în tăcere și cu ajutorul post-it-
ului, comentează pe paginile celorlalți participanți implicând dinamici comunicative.
4. În această a doua fază, unii dintre participanți, cărora le-a fost atribuit anterior și în
secret un rol specific, vor merge în jurul profilurilor prietenilor lor pentru a posta și a
comenta în funcție de sarcina care le-a fost atribuită anterior.
5. Raportarea se concentrează pe o analiză inițială a participanților
6. Urmează apoi o discuție despre experiența pe care fiecare a trăit-o în realitate, despre
orice cazuri de cyber-bullying la care au participat și rolul pe care l-au jucat în acea
situație (ca actori sau spectatori):
- „Ați fost vreodată martor la acest lucru tipul de situații? ”;
- „Ai jucat vreodată rolul care ți-a fost atribuit?”;
- "Tu, te recunoaști în alt rol aici descris? ”;
- „Cum te-ai comportat?”;
- „Ai fost mulțumit de comportamentul pe care îl aveai în acea situație? ” etc.

67
 ___________________________
Rolurile sunt:
• IRONICUL
• AMABILUL
• OUTING - încântat de a stânjeni şi umili; postează informații sensibile, private sau jenante.
• APĂRĂTORUL
• HATERUL -uracios, persoană stăpânită de mânie
• (PUTETI ALEGE ALTE ROLURI)

Discuţiile de final:
- Cum te-ai simțit în a juca rolul care ți-a fost atribuit?
- A fost ușor să găsiți un comentariu pentru fiecare profil?
- Ce părere aveți despre comentariile care au fost „postate” pe profilul dvs. Facebull?
- Cum ați reacționat dacă s-ar întâmpla o situație reală?

68
 ___________________________
3. MANAGEMENTUL CONFLICTELOR, INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI
PREVENIREA BULLYING-ULUI

3.1. CONFLICTUL

“Conflictul este un proces care începe când o parte percepe că cealaltă parte a fost frustrată în
raport cu ea.” (K. W. Thomas)

Conflictul este expresia unei:

• Ostilități
• Divergențe
• Neclarități

Care sunt categoriile de posibile conflicte din școală?

 Elev – Elev
 Grup de elevi – Elev
 Profesor – Elev
 Profesor – Profesor
 Profesori – Conducerea școlii
 Profesori - Părinți
 Părinți – Părinți
 Părinți – Conducerea școlii

69
 ___________________________
Conflictul este inevitabil și ...uneori constructiv!

Evidențiază problemele

Permite declanșarea schimbării

Permite persoanelor să fie autentice

Ajută la recunoașterea beneficiilor diversității

Dar poate fi și o mare problemă...

Apare un mediu ostil, teamă, apatie, furie, neîncredere

Elevii învață mai puțin, profesorii sunt stresați, părinții sunt îngrijorați

Încurajează cercul vicios al apariției altor conflicte

70
 ___________________________

Sursele conflictului

• Controlul resurselor
• Muncă interdependentă - abordare individuală
• Scopuri diferite
• Probleme de comunicare
• Valori sau percepții diferite
• Mediul de lucru, organizarea
• Personalități sau atitudini diferite
• Stereotipuri

Stereotipurile

71
 ___________________________

Stereotipurile reprezintă percepția generalizată și

standardizată a realității (de obicei, extremă și rigidă) în
relație cu un grup de oameni. (M.Cardwell, 1996)

Avantaje
- stereotipurile sunt o modalitate de a ne „supra-simplifica” percepția despre societate
- stereotipurile ne permit să reacționăm rapid într-o situație (nouă) pentru că ne-am
întâlnit/ am auzit despre o experiență similară
Dezavantaje
- stereotipurile reduc complexitatea și varietatea existenței
- stereotipurile ne permit să generalizăm și să neglijăm diferențele dintre indivizi

Stereotipurile de gen „moștenite” cultural

Femeile Bărbaţii

72
 ___________________________

Putem preveni conflictele în comunitatea școlară:

1. Provocând elevii să reflecteze asupra ceea ce înseamnă conflictul
2. Elevii reflectează asupra reacției lor la un conflict pe care îl observă sau un conflict în
care sunt implicați

Stiluri de management al conflictelor

Rezolvarea conflictelor – etape importante pentru profesori și elevi

1. Rămâi calm, retrage-te și evaluează. Observă ce se întâmplă. Este o problemă

importantă? Dacă nu, mergi mai departe. Dacă da, treci la etapa următoare.

73
 ___________________________
2. Discută, negociază, rezolvă. Discută calm despre ceea ce s-a întâmplat. Dacă persoanele
implicate în conflict nu se pot liniști, nu discuta rațional cu ele, nu sunt pregătite. Discută
cu ele separat.
3. Pentru elevi: Caută un elev mediator școlar (peer mediator) sau un adult. Un mediator
școlar sau un elev mai mare te poate ajuta să discuți problema și să o rezolvi.
4. Pentru profesori: Dacă nu poți să rezolvi conflictul, caută sprijinul unui alt profesor,
consilierului școlar sau a directorului.

74
 ___________________________
Mediator de la egal la egal (peer mediator)

1. Mediatorul de la egal la egal este un elev instruit să conducă procesul de mediere a unui
conflict fără a se situa în una dintre părți
2. Mediatorul de la egal la egal parcurge cel puțin șase stagii de formare cu specialiști.
Mediatorii sunt aleși în funcție de disponibilitatea, interesul și abilitățile lor.
3. Mediatorul de la egal la egal este instruit să nu se implice în conflict și să nu se situeze în
niciuna dintre părțile aflate în conflict.
4. Mediatorul utilizează comunicarea prin mesaje de tipul „EU” („I messages”)
5. Mediatorii de la egal la egal se pot roti pe parcursul anului/anilor școlari și sunt
supervizați periodic.

Cum te descurci într-un conflict?

75
 ___________________________

3.2. INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ

“Inteligența emoțională începe să se dezvolte

din primele momente de viață și continuă de-a
lungul întregii copilării. Toate acele mici
schimburi dintre părinte și copil au subînțeles
emoțional și, odată cu repetarea acestor mesaje
de-a lungul anilor, copiii își formează o bază a
perspectivei emoționale și a capacităților lor
emoționale.” (D. Goleman, 1994)

 Inteligența emoțională este un concept introdus de Daniel Goleman în anul 1994

 Cercetarea sa aprofundată a dovedit că oamenii au mai multe tipuri de “inteligențe”
 Până atunci “inteligența” a fost echivalentă cu un coeficient ridicat de inteligență sau IQ
 Goleman consideră că inteligența emoțională sau EQ este la fel de importantă ca și IQ

76
 ___________________________
pentru formarea unor persoane complete și echilibrate
 Emoțiile evoluează cu rapiditate în lumea actuală aflată în continuă schimbare, astfel
împletirea conștientă a emoțiilor cu capacitatea rațională de a le exprima și utiliza în mod
constructiv reprezintă o competență de bază pentru adulți și copii

IQ ridicat nu echivalează cu EQ ridicat

 Emoțiile sunt cruciale pentru gândirea critică ajutându-ne să luăm decizii înțelepte și să
“gândim clar”
 Un copil cu IQ ridicat și cu impulsivitate mare poate deveni anxios, agitat, “copil
problemă“
 Acest copil se poate afla în situație de abandon școlar, criminalitate sau alcolism pentru
că are un control emoțional scăzut

Modelul inteligenței emoționale creat de Goleman cuprinde cinci domenii:

1. Recunoașterea propriilor emoții – să știi ce simți, să fii conștient de tine – să poți

recunoaște o emoție în timp ce o trăiești, să cunoști un spectru larg de sentimente și să știi
să le denumești
2. Gestionarea propriilor emoții – să poți să îți gestionezi emoțiile într-un mod

77
 ___________________________
constructiv, să ai o mai bună stăpânire a stresului, mai puțină izolare și anxietate în
societate
3. Motivarea propriei persoane - utilizarea emoțiilor proprii în sens pozitiv – pentru a
atinge un obiectiv, pentru mai mult autocontrol, o putere mai mare de concentrare asupra
sarcinii
4. Empatia – recunoașterea emoțiilor celor din jur, o mai mare capacitate de a privi
lucrurile din perspectiva celuilalt
5. Abordarea relațiilor interpersonale – o mai bună capacitate de a analiza și înțelege
relațiile

Peter Salovey și John Mayer

Primul model al inteligenței emoționale

John Mayer şi Peter Salovey au fost primii care au elaborat o definiţie a inteligenţei emoţionale,
modelul propus de aceştia include un set de patru abilităţi (nu trăsături de personalitate sau
aptitudini):
1. Evaluarea şi exprimarea emoţiilor
2. Reglarea propriilor emoţii ca proces introspectiv, precum şi în contactul cu ceilalţi
3. Reglarea emoţiilor celor din jur

78
 ___________________________
4. Utilizarea emoţiilor în moduri adaptative

Cele patru dimensiuni ale inteligenței emoționale

1. Evaluarea şi exprimarea emoţiilor

Inteligenţa emoţională permite evaluarea sentimentelor altei persoane şi exprimarea corectă a
sentimentelor proprii.
Abilitatea de a interpreta expresia (starea) cuiva şi de a identifica emoţiile în mod corect este
esenţială. Evaluarea se poate realiza avînd în vedere două axe: exprimarea verbală şi cea
nonverbală.

2. Reglarea propriilor emoţii ca proces introspectiv, precum şi în contactul cu ceilalţi

Există o varietate de experienţe pe care individul le are cu privire la stări. Aceste experienţe pot
fi conceptualizate ca fiind rezultatul unui sistem reglator care monitorizează, evaluează şi uneori
redirecționează comportamentul expresiv pentru a schimba starea.
Mayer a observant faptul că oamenii au înclinaţia de a aborda stiluri diferite pentru stăpânirea
emoţiilor.

79
 ___________________________
3. Reglarea emoţiilor celor din jur
Inteligenţa emoţională include abilitatea de a regla şi de a modifica reacţiile afective la cei din
jur.
Indivizii se prezintă pe ei înşişi şi activităţile lor pentru a ghida şi a controla impresiile formate
despre ei.

4. Utilizarea emoţiilor în moduri adaptative

Inteligenţa emoţională se bazează pe procedee de operare şi prelucrare a emoţiilor ce reprezintă
informaţii, semnale, factori motivatori. Astfel, emoţiile ocupă un rol important în procesul de
luarea deciziilor şi de rezolvare a problemelor pentru o adaptare eficientă în diverse contexte:
- Acceptarea emoțiilor pozitive sau negative
- Observarea și exprimarea propriilor emoții
- Gestionarea emoțiilor proprii și acceptarea emoțiilor celorlalți

Emoțiile

Emoțiile sunt un răspuns extern al reacției fizice sau o demonstrare exterioară a ceea ce se
petrece în interiorul individului. Acest răspuns este o strategie de apărare sau de reacție pe care o
alege corpul uman și care se petrece pe câteva nivele:

80
 ___________________________
• nivelul cognitiv
• nivelul psihologic
• nivelul comportamental
Exprimarea unei emoții poate fi intensificată, diminuată sau ascunsă în funcție de moment/mediu
(expunere/ reguli).

Cum procesează creierul emoțiile puternice?

81
 ___________________________

Cum să înfrunți rapid emoțiile?

1. Stop – ia o pauză de 6 secunde
2. Respiră calm
3. Observă – ce părere am? La ce
reacționez? Cum mă simt?
4. Fă un pas în spate – vezi
perspectiva
5. Reacționeză – ce este mai bine să
fac în această situație pentru mine,
pentru ceilalți?

82
 ___________________________

Strategii cognitive

Problemă – găsiți diferite modalități de abordare a unei situații .....

• Dovada - Ce dovadă aveți pentru a vă justifica sentimentele și gândurile?

• Erori de gândire – Ce erori de gândire faceți? (Interpretați irațional o anumită situație?)
• Alternative – Care sunt alte cauze posibile ale unei situații? Există o altă perspectivă?
• Implicații – Reacționând astfel, voi favoriza sau voi îngreuna situația?
• Utilitate – Uneori consecințele menținerii unui gând sunt mai distructive decât gândul
însuși

Exprimarea sentimentelor
• Pasivă
Eu nu contez, poți profita. Sentimentele, nevoile și gândurile mele sunt mai puțin importante
decât ale tale. Voi abandona.
• Asertivă
Aceasta e ceea ce gândesc, așa simt, așa văd eu situația. Ce părere ai? Dacă avem opinii contrare,
sunt gata să analizăm diferențele și sunt pregătit pentru compromis.
• Agresivă
Aceasta e ceea ce gândesc, ce vreau și ce simt. Ce se întâmplă cu tine nu e important.

83
 ___________________________
Mindfulness (Conștientizare)
Jon Kabat-Zinn

Mindfulness nu poate fi redus la un concept căruia să îi corespundă o definiție.

Mindfulness este o stare pe care o cultivăm și o întruchipăm, este o experiență și în același timp
un fel de a fi, o poartă de intrare către noi înșine și către lume. Mindfulness înseamnă
conștientizare.

Mindfulness este conştientizarea cultivată

prin atenţia acordată într-o manieră
susţinută şi particulară: intenţionată, în
momentul prezent şi fără a judeca.
(Jon Kabat-Zinn, 1970)

Mindfulness – Originea termenului

Mindful–ness
Mindful – conștient ness – substantiv
Sati (limba pali) – a fi conștient de sine cu atenție, percepție, memorie
Limba chineză – prezent cu inima
Observație - Nu se referă la Mind-fulness – plin de informații, eliminând emoțiile!!!!

Practicarea mindfulness-ului poate produce

efecte benefice:

• Creșterea capacității de concentrare și

reducerea automatismelor
• Îmbunătățirea capacității de control a
gândurilor, comportamentelor și emoțiilor
• Efecte fizice sănătoase: îmbunătățirea

84
 ___________________________
respirației, reglarea tensiunii arteriale,
relaxare, întărirea sistemului imunitar
• Schimbări benefice la nivel neurobiologic

Procesul de Design Thinking

Este o altă metodă de a stăpâni emoţiile şi a le integra în mod productiv în generarea de

decizii şi soluţii pentru eventuale conflicte.

85
 ___________________________
3.3. EMOŢIILE ÎN BULLYING ŞI CYBERBULLYING

Bullying –ul este un comportament agresiv al copiilor de vârstă școlară care implică
dezechilibrul real sau imaginar al puterii. Comportamentul este repetat sau are potențialul de
a fi repetat în timp. Bullying–ul implică acțiuni precum proferarea de amenințări, împrăștierea
zvonurilor, violența fizică sau verbală și excluderea intenționată a unui individ din grup.
 Copiii agresori – se angajează în agresiuni asupra colegilor lor. Motivele
comportamentului lor sunt diverse, deseori acești elevi au nevoie de susținere și de alte
provocări pentru a-și schimba comportamentul
 Copiii agresați – sunt țintele comportamentului agresiv. Anumiți factori cresc riscul de a
fi agresați, deseori acești copii au nevoie de ajutor pentru a învăța cum să răspundă
agresiunilor.
 Copiii care asistă – nu declanșează comportamentul agresiv dar sunt “asistenții”
agresorilor. Ei încurajează agresivitatea și uneori participă la agresiuni.
 Copiii care susțin – nu sunt direct implicați în agresiuni dar reprezintă audiența. De
obicei râd sau susțin agresorii, încurajând continuarea bullyingului.
 Copiii neimplicați – rămân în afara agresiunii. Ei nu susțin agresorul și nici nu îl apără
pe copilul agresat. Uneori privesc evenimentele fără a se situa în una dintre tabere.
 Copiii care intervin – îi susțin emoțional pe cei agresați și pot interveni în apărarea lor
în timpul evenimentelor

Reacția la bullying
• Intervenția imediată
• Separarea copiilor implicați și protejarea tuturor
• Rezolvarea imediată a nevoilor medicale sau mentale
• Rezolvarea cu calm și folosirea un comportament civilizat în intervenție

Greșeli frecvente
• Nu ignora bullying-ul, nu considera că elevii vor putea să îl rezolve fără intervenția
adulților
• Nu încerca să stabilești imediat faptele
• Nu obliga copiii să povestească public ceea ce au văzut
• Nu interoga copiii implicați în fața altora
• Discută separat cu copiii implicați, nu în grup

86
 ___________________________
• Nu obliga copiii implicați să-și ceară scuze sau să se împace la fața locului
Prevenirea Bullying-ului presupune:
• Evaluarea
• Implicarea părinților
• Realizarea unui mediu sigur și pozitiv
• Educarea/ formarea elevilor și a profesorilor

Cyberbullying-ul reprezintă hărțuirea intenționată, repetată cauzată de utilizarea

computerelor, telefoanelor mobile și a altor dispozitive electronice.
Se mai numește: electronic bullying, e-bullying, SMS bullying, Mobile bullying, Digital bullying
etc.
 Comportamentul este deliberat și nu accidental
 Presupune un anumit tipar comportamental și nu doar un accident izolat
 Martorii sunt nenumărați

O soluţie pentru gestionarea situaţiilor de cyberbullying este dezvoltarea abilităţilor de

viaţă la elevi şi adulţii responsabili de educaţia lor (părinţi şi profesori).

O listă a abilităţilor de viaţă necesare pentru a face faţă hărţuirilor este prezentată mai jos:

87