Violența în școală.

Principiul
nonagresivității

Masterand: Ciornei Andreea Florina

MIE, anul II, grupa I
 https://www.youtube.com/watch?v=YyDJafz
uUK4
 Principiul
nonagresivității
Strategii de
Violența
prevenție
 Ce este violența?
 Spre deosebire de agresivitate, care reprezintă potenţialitatea ce permite dirijarea acţiunii şi
ţine de gândire, analiza fiind intrinsecă, violenţa este acţiunea în sine, dezorganizarea
brutală a personalităţii sau colectivităţii şi afectează atât individul, cât şi mediul în care
acesta se manifestă.
 Eric Debarbieux (1996), specialist în problematica violenţei în mediul şcolar, oferă o
definiţie mai largă, prin care se surprinde ansamblul fenomenului violenţei: „Violenţa este
dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal, colectiv sau social şi care se
traduce printr-o pierdere a integrităţii, ce poate fi fizică, psihică sau materială.’’
 Fenomenul de violență în școală. Dimensiuni

 România se află pe primul loc între 37 țări din lume privind numărul de profesori care au
raportat acte de violență ale elevilor în timpul orelor.
 În România 70% dintre tineri se tem să se ducă la ore din cauza actelor de huliganism,
care, conform statisticilor, se petrec cel puțin o data pe săptămână.
 Proporţia unităţilor de învăţământ la nivelul cărora se înregistrează fenomene de violenţă
depăşeşte 75%.
 Ponderea elevilor cu manifestări grave de violenţă este estimată la aproximativ 2,5%.
 Ponderea copiilor şi tinerilor victime ale violenţei (furt, agresiuni sexuale, agresiuni fizice,
hărţuire etc.) este de aproape 3%.
Violenţa în şcoală este orice formă de manifestare a unor comportamente
precum:

 exprimare inadecvată sau jignitoare (tachinarea, poreclirea, ironizarea, imitarea,

ameninţarea, hărţuirea);
 bruscarea, împingerea, lovirea;
 ofensă adusă statutului/autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită ireverenţioasă faţă
de cadrul didactic);
 comportament şcolar inadecvat (întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei, fumatul
în şcoală şi orice alt comportament care contravine flagrant regulamentului şcolar în
vigoare);
 comportament care intră sub incidenţa legii (viol, consum/comercializare de droguri,
vandalism-provocare de stricăciuni cu bună ştiinţă, furt)
 Tipuri de violență
 Violenţa verbală (poreclire, tachinare, ameninţare, hărţuire)
 Violenţa fizică, concretizată prin lovire, împingere, bruscare, pălmuire, lovirea cu diverse
obiecte, vătămare corporală, deposedare prin forţă de bunuri, furt
 Violenţa economică (materială) ce se răsfrânge asupra obiectelor din jur, asupra
mobilierului şcolar şi a bunurilor altor personae
 Violenţa psihică ce are ca efect formarea complexelor de inferioritate la elevul agresat, şi
se manifestă prin verbalizare, atitudini de respingere, izolare
 Principalele forme ale violenţei în mediul şcolar:

Violența elev- elev:

 violenţa verbală (certuri, conflicte, injurii, ţipete);
 violenţa fizică între elevi;
Cele mai frecvente forme de violenţă între elevi:
 Loviri – agresiune fizică
 Injurii, jigniri
 Agresiune nonverbală
 Atitudini ironice, sarcastice
 Refuzul îndeplinirii sarcinilor
 Ignorarea mesajelor transmise
 Indisciplina
 Absenteismul, fuga de la ore
 Violenţa elevilor faţă de profesori:
– lipsa de implicare şi de participare a elevilor la activităţile şcolare (absenteismul şcolar, fuga
de la ore, indisciplina în clasă, ignorarea profesorilor);
– ofensă adusă statutului şi autorităţii cadrului didactic (refuzul îndeplinirii sarcinilor şcolare,
atitudini ironice sau sarcastice, zgomote în timpul orei);
– comportament şcolar neadecvat: întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei, fumatul în
şcoală şi orice alt comportament care contravine flagrant regulamentului şcolar în vigoare;
 Violenţa profesorilor faţă de elevi:
 agresiunea verbală faţă de elevi (atitudini ironice, ţipete, chiar injurii, jigniri);
 agresiune non-verbală (ignorarea mesajelor elevilor şi neacordarea de atenţie acestora,
gesturi sau priviri ameninţătoare, atitudini discriminative);
 excluderea de la activităţile didactice sau chiar pedeapsa fizică;
 Violenţa părinţilor în spaţiul şcolii:

 faţă de profesori – violenţă verbală (ironii, discuţii aprinse, ţipete);

 faţă de alţi elevi/faţă de propriul copil;
 Surse ale violenţei în mediul şcolar

 dificultăţile de comunicare elevi-profesori

 subiectivitatea în evaluare
 ironia, sancţiunile, notarea şi stilul autoritar - soluţii în prevenirea şi atenuarea
manifestărilor violente (?)
 vârsta şi experienţa didactică a profesorilor
 programele şcolare prea încărcate şi programul şcolar supraaglomerat;
 metode pedagogice tradiţionale versus metode moderne
 Cauze
Cauze psiho-individuale:
 factori individuali: toleranţă scăzută la frustrare, dificultăţi de adaptare la disciplina şcolară,
imagine de sine negativă, instabilitate emoţională;
 istoria personală (experienţa victimizării)

Cauze familiale:
 climatul socio-afectiv (relaţii tensionate între părinţi, atitudini violente ale părinţilor faţă de
copil, mediu lipsit de securitate afectivă);
 tipul familiei (provenienţa elevilor din familii dezorganizate); condiţiile economice ale familiei
(venituri insuficiente);
 dimensiunea familiei (număr mare de copii în familie, situaţie care implică, de multe ori,
accentuarea fenomenului sărăciei);
 nivelul scăzut de educaţie a părinţilor.
Cauze şcolare:
 dificultăţi de comunicare elevi-profesori, impunerea autorităţii cadrelor didactice,
stiluri didactice de tip excesiv autoritare ale profesorilor, distorsiuni în evaluarea
elevilor;
Cauze induse de contextul social:
 mass-media;
 influenţa grupului de prieteni şi a anturajului din afara şcolii;
 Principiul nonagresivității
 Confruntat cu fenomenul violenței școlare, cadrul didactic trebuie să cunoască
mecanismele interne ale agresivității pentru a putea dezvolta o dimensiune
strategică a managementului clasei de elevi.
 Tipologia agresivităţii cuprinde diferenţe între agresivitatea impulsivă şi
agresivitatea premeditată sau între agresivitatea proactivă şi agresivitatea reactivă.
 Agresivitatea impulsivă este automată, neplanificată, rapidă; autorul nu se gândeşte la
consecinţele acţiunilor sale.
 Agresivitatea premeditată este deliberată.
 Agresivitatea proactivă apare fără a fi provocată.
 Agresivitatea reactivă se constituie ca un răspuns la agresivitatea altei persoane.
Factorii determinanţi ai agresiunii de care trebuie să se ţină seama:

 –   Factorii personali – atitudini ale agresorului, credinţe şi tendinţe comportamentale;

 –         Factorii situaţionali.
 Factorii personali sunt direct legaţi de cei situaţionali: o anumită situaţie poate incita la
agresiune  anumite persoane, dar unele pot intra într-o stare agresivă mai uşor decât altele.
 Profesorul trebuie să demonstreze un control al propriei furii, cel puţin la acelaşi nivel pe
care îl aşteaptă de la elevii săi. Mai mult, în momentul în care îşi exprimă furia în sala de
clasă, el are parte de unul din rarele momente de maximă atenţie din partea elevilor săi.
Printre instigatorii sociali se numără:
 –         provocarea;
 –         frustrarea – blocajul apărut în atingerea unor scopuri de către o persoană;
 –     frica şi disconfortul – înregistrarea unei stări anxioase poate genera o reacţie agresivă;
 –         stresul social cu care avem de-a face zilnic.

Elevul trebuie ajutat să înţeleagă de ce este importantă pentru el activitatea solicitată de cadrul
didactic, pentru a nu ajunge la frustrare.
Frica şi disconfortul generate de profesor (de şcoală) reprezintă o altă cauză pentru creşterea
nivelului de agresivitate în interiorul procesului de învăţământ.
 Adesea, cadrul didactic reacţionează impulsiv, necontrolat, ca răspuns
la un comportament agresiv (real sau interpretat astfel) al unuia sau
mai multor cursanţi ai săi. De aceea, el trebuie să identifice strategii de
management pentru propria sa furie. Fiind o meserie stresantă, profesia
didactică presupune acumularea unei stări de frustrare. Acumulând
multă furie, profesorul trebuie să înveţe cum să şi-o exprime fără a-şi
răni în vreun fel cursanţii. E indicată folosirea ,,mesajelor-eu”. Acestea
presupun exprimarea obiectivă a propriei stări fără a face referiri
negative la persoana celuilalt. Nu va spune: ,,Eşti un elev slab!”, ci va
centra mesajul pe propria persoană: ,,Sunt dezamăgit!”
 Fie ce-o fi! Ești al nimănui!

Profilul elevului violent

Viața este o junglă.

Descurcă-te cum
În viață îți ajută tare
poți în viață!
mult să știi să te bați.
Consecinţele manifestărilor agresive/violente în contextul
şcolar:
 performanţe şcolare scăzute;
 eşec şcolar, suspendare, excludere sau părăsirea voluntară a şcolii;
 asumarea violenţei ca formă acceptabilă de rezolvare a problemelor/conflictelor;
 efort suplimentar din partea profesorilor şi administraţiei pentru gestionarea problemelor
de disciplină (comportamentele disruptive de la clasă şi agresive din pauză necesită atenţie
şi supraveghere suplimentară), ceea ce duce la scăderea eficienţei predării şi limitarea
oportunităţilor de învăţare pentru ceilalţi elevi;
 imagine negativă din partea colegilor şi a profesorilor;
 marginalizarea elevului;
 sentimente de izolare şi singurătate;
 Tipuri de activităţi de prevenire a fenomenelor de
violenţă organizate la nivelul unităţilor de învăţamânt:
 acţiuni de conştientizare de către elevi a efectelor negative ale violenţei;
 organizarea cu părinţii a unor activităţi pe tema prevenirii violenţei şcolare, lectorate cu
părinţii;
 dezvoltarea unor programe de formare a cadrelor didactice privind managementul clasei,
dezvoltarea abilităţilor de comunicare, dezvoltarea de conflicte, promovarea cooperării;
 participarea/implicarea elevilor în proiecte care vizează reducerea violenţei şcolare;
 schimbul de experienţă între şcoli pe tematica prevenirii violenţei;
 activităţi extraşcolare în care să fie analizate fenomenele de violenţă şcolară, concursuri între
clase, organizarea de spectacole privind violenţa;
 implicarea comitetului de părinţi în organizarea unor activităţi de prevenire şi combatere a
fenomenului violenţei;
 dezbateri tematice organizate de elevi, organizarea ,,săptămânii toleranţei”, a ,,săptămânii
antiviolenţă” în şcoală;
 analiza în cadrul unei dezbateri a principiilor/valorilor morale încălcate de diferite acte de
violenţă şcolară;
 dezbaterea unor situaţii de violenţă şcolară prezentate în massmedia: înţelegerea cauzelor,
analiza modului în care situaţiile puteau fi evitate, analiza consecinţelor asupra
victimelor/agresorilor;
 realizarea unui colaj de imagini din presa scrisă care prezintă situaţii de violenţă şi analiza
acestora;
 organizarea de către elevii clasei a unui atelier pentru părinţi pe tema ,,Cum aşteptăm să ne
sprijine familia pentru a ne simţi în siguranţă”;
 Intervenţii la nivel individual
 Identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent
 Implicarea activă a elevilor cu potenţial violent şi valorificarea intereselor, aptitudinilor şi
capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă
 Evitarea centrării exclusiv pe sancţiune
 Intervenţii la nivelul şcolii

 Violenţa -temă pe agenda întâlnirilor formale ale şcolii

 O cunoaştere mai bună a surselor posibile de violenţă
 Transformarea regulamentului şcolar din instrument formal în mijloc real de prevenţie şi
intervenţie
 La nivelul şcolii - structuri cu rol de mediere (centre de resurse);
 Programe de informare a elevilor privind modalităţile adecvate de gestionare a unor situaţii
concrete de violenţă (auto-control, negocierea conflictelor, comunicare, mijloace de auto-
apărare);
 Intervenţii la nivel curricular

 Dezbaterea şi încurajarea exprimării opiniei elevilor

 Valorificarea temelor relevante pentru problematica violenţei (drepturile şi îndatoririle
individului, libertate şi normă/regulă de comportament, decizie şi consecinţele deciziilor,
abilităţi sociale etc.)
 Programe şi activităţi extra-curriculare (săptămâna anti-violenţă; concursuri/expoziţii
tematice, invitarea unor specialişti care să prezinte într-un mod interactiv teme legate de
violenţa şcolară la care să participe, pe lângă elevi, şi cadre didactice şi părinţi)
Intervenții strategice

 Campanii de conştientizare
 Sistem de monitorizare la nivel naţional a fenomenelor de violenţă în şcoală
 Stimularea cooperării inter-instituţionale şi implicarea societăţii civile
 Teme privind violenţa şcolară în programele de formare continuă a cadrelor didactice
 Stimularea cercetării privind violenţa şcolară
 Strategii de prevenire şi reducere a agresivităţii în
contextul şcolar:
 introducerea părinţilor în programe de prevenţie şi intervenţie – părinţii trebuie să fie
parteneri sociali ai cadrelor didactice pentru susţinerea efortului de reducere şi prevenţie a
comportamentelor violente
 schimbarea contextelor şcolare care utilizează pedeapsa – aspectele negative din contextul
şcolar care au legătură cu întărirea comportamentelor agresive pot fi: utilizarea excesivă a
dezaprobării sau lipsa remarcilor de aprobare din partea profesorului sau a colegilor,
experienţe de eşec şcolar, greşeli excesive, schimbări în rutina clasei, tehnici agresive de
gestionare a comportamentelor violente ale copiilor
 învăţarea de către elevi a abilităţilor sociale – cei mai mulţi elevi devin agresivi deoarece
au un deficit de abilităţi sociale adecvate.
 Constatări:
Diversitatea, frecvenţa şi gravitatea violenţei în şcoală variază în funcţie de:
 tipul unităţii de învăţământ;
 mediul de rezidenţă rural/urban;
 zona în care este situată şcoala;
 mărimea şcolii (numărul de elevi din şcoală)
O solutie pentru diminuarea cazurilor ar fi ca fiecare școală să aiba un psiholog școlar;
Psihiatrii spun că principala problemă este lipsa comunicării.
A lupta contra violenţei şcolare înseamnă a ameliora
calitatea relaţiilor şi a comunicării între toate
persoanele angrenate în actul educaţional. Dardel
Jaouadi
 Teme de reflecție

 Şcoala poate fi un spaţiu al violenţei? Care sunt cele mai importante surse ale
violenţei în mediul şcolar?
 Credeţi că există diferenţe între şcoli în ceea ce priveşte intensitatea fenomenului
de violenţă şi formele de manifestare?
 Cum credeţi că ar putea fi îmbunătăţită comunicarea între elevi-profesori-părinţi?
 Credeţi că există suficiente resurse de informare, sprijin şi consiliere privind
problematica violenţei în şcoală?
 Poveste terapeutică
 „Matei era un baietel placut de catre toata lumea, in majoritatea timpului.
Si spun ca in majoritatea timpului fiindca uneori avea mici probleme. Se
infuria dintr-o data mai ales daca lucrurile nu ieseau asa cum isi dorea el si
avea tendinta de a tipa la cei din jur.  Se mai intampla sa tranteasca usile,
sa ii impinga pe altii sau sa arunce cu lucrurile care se aflau in imediata sa
apropiere. Mama si tatal lui Matei il sfatuiau mereu sa invete sa se
controleze fiindca va creste si ar putea avea mari probleme mai tarziu. In
timp, multi din cei ce fusesera prieteni cu Matei, au inceput sa se retraga
si sa se indeparteze. Cu cat se infuria mai des, cu atat baiatul ramanea cu
mai putini amici. Lucrul acesta l-a pus pe ganduri. Ii placeau prietenii sai si
nu dorea sa ii piarda insa mereu se stia ca o persoana vulcanica si agitata,
care isi pierdea controlul foarte repede. Ce era de facut? Intr-o zi de
sambata, tatal lui Matei i-a oferit un cadou: un ciocan si o cutie de cuie.
 - De fiecare data cand te enervezi, du-te afara si bate un cui in gardul din
spatele casei, i-a spus tatal lui Matei.
 La inceput, Matei a crezut ca tatal lui glumeste sau ca nu isi da seama
prea bine ce spune. Dar pana la urma, pentru ca incercase alte metode
care nu au dat roade, si-a spus „De ce nu?”.  Asa ca data viitoare cand s-a
enervat, a luat ciocanul si a inceput sa bata cuie intr-o scandura din gard.
 Treptat, Matei si-a facut obiceiul de a bate cate un cui pentru fiecare situatie in
care s-a enervat. Cand se infuria la scoala, tinea minte de cate ori s-a certat sau
suparat pe un coleg si cand ajungea acasa, batea numarul de cuie in gard. In timp
insa, a inceput sa i se para plictisitor tot ritualul si a inceput sa prefere sa isi
controleze reactiile decat sa tina minte de cate ori s-a enervat. Dupa o saptamana
intreaga, baiatul s-a laudat tatalui sau ca a inceput sa se controleze mai bine si
mai des.
 - Ma bucur sa aud asta. De acum inainte, de fiecare data cand vei reusi sa te
controlezi, am sa te rog sa mergi si sa scoti un cui din gard, ii spuse tatal.
 Zis si facut. Incantat de noua sarcina, Matei scotea deja cate doua cuie in fiecare
zi. Totusi, observa cu mirare ca scandura nu mai ramanea la fel de frumoasa ca
inainte, dupa ce scotea cuiele. In locul fiecarui cui ramanea un gol.
 -Cam asa se intampla si atunci cand te enervezi. Furia poate rani pe cineva si lasa
rani despre care oamenii isi vor aminti mult timp dupa ce furia a trecut, ii explica
tatal.
 Din acel moment, Matei deveni mai atent la cuvintele si comportamentele sale.
Atunci cand se enerva, cauta sa plece pentru cateva minute pentru a se linisti.
Inceta sa mai tranteasca usile si sa mai arunce cu obiecte.
 Intr-o zi se gandi cum poate repara ce a stricat. Cel mai bine, decise el, ar fi sa
vopseasca gardul intr-un mod cat mai creativ. Iar cel mai frumos ar fi sa isi cheme
si prietenii si sa picteze ceva impreuna. „Asta cu siguranta este mai frumos decat
sa bati cuie cu furie.”, gandi Matei."
Vă mulțumesc!