INGRIJIREA PACIENTILOR CU CANCER COLORECTAL

CUPRINS
INTRODUCERE............................................................................................................................................................4
CAPITOLUL I...............................................................................................................................................................5
ANATOMIA ŞI FIZIOLGIA INTESTINULUI GROS.................................................................................................5
A. ANATOMIA INTESTINULUI GROS.............................................................5
GENERALITĂŢI..............................................................................................5
1) DIVIZIUNILE INTESTINULUI GROS......................................................5
2) MORFOLOGIA INTESTINULUI GROS...................................................6
3) CONSTITUŢIA INTESTINULUI GROS....................................................7
4) VASCULARIZAŢIA INTESTINULUI GROS............................................7
5) INERVAŢIA INTESTINULUI GROS.......................................................10
6) RECTUL.....................................................................................................11
7) RAPORTURILE INTESTINULUI GROS CU ORGANELE
INVECINATE.....................................................................................................12
B. FIZIOLOGIA INTESTINULUI GROS.........................................................16
1) SECREŢIA INTESTINALĂ. REGLAREA SECREŢIEI INTESTINULUI
GROS..............................................................................................................16
2) MOTILITATEA INTESTINULUI GROS..............................................18
CAPITOLUL II............................................................................................................................................................22
CANCERUL COLORECTAL.....................................................................................................................................22
1.1 Cancerul colorectal.......................................................................................23
 OCLUZIA...............................................................................................31
 COMPLICATII SEPTICE.......................................................................32
 FISTULELE COLONICE.......................................................................32
 SANGERARILE.....................................................................................33
A) EVALUAREA PREOPERATORIE A CANCERULUI COLONIC........35
B) TRATAMENTUL CHIRURGICAL........................................................35
C) APRECIEREA REZULTATELOR..........................................................37
D) POBLEME PARTICULARE..................................................................37
E) CHIMIOTERAPIA ADJUVANTA A CANCERULUI COLONIC.........39
F) EVALUAREA PREOPERATORIE A CANCERULUI RECTAL..........39
G) TRATAMENTUL CHIRURGICAL........................................................40
Capitolul III..................................................................................................................................................................46
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA ŞI TRATAREA BOLNAVULUI CU CANCER COLO-
RECTAL......................................................................................................................................................................46
Asigurarea condiţiilor de spitalizare...................................................................46
I.Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi.........................................47
II. Ingrijirile din preziua operatiei.......................................................................61
III. Ingrijirile din ziua operatiei...........................................................................62
IV. Ingrijiri postoperatorii...................................................................................62
Capitolul IV..................................................................................................................................................................67
Plan de îngrijire a pacientului cu cancer colo-rectal....................................................................................................67
Concluzii....................................................................................................................................................................139
Bibliografie.................................................................................................................................................................140

2
3
INTRODUCERE
Cancerul colorectal se află pe primele locuri în lista incidenței cancerelor
în lume.
Din acest motiv,anual se revizuiesc metodele de screening și
recomandările de diagnostic și tratament.
Proporțional cu incidența cancerului colorectal s-au dezvoltat și studiile
referitoare la mecanismele celulare și moleculare implicate în patogeneza
acestui tip de cancer.
Se știe că diverși factori pot să influențeze incidența cancerului
colorectal.
Printre aceștia cei mai frecvent menționați sunt obezitatea,antecedentele
familiale,vârsta,inactivitatea fizică,consumul de alcool și alimentația.
Studiile efectuate în ultimii ani au pus în evidență diverși factori de risc
moleculari.
Printre cei mai studiați factori de risc implicați la nivel molecular se
găsesc cei implicați în stresul oxidativ.
Având în vedere aceste aspecte,studiul de față și-a propus evaluarea unor
parametrii ai stresului oxidativ în tratamentul cancerului colorectal,respectiv
după tratamentul chirurgical și înainte și după tratamentul combinat
radioterapie și chimioterapie.
Alegerea acestor etape terapeutice ca și momente de studiu s-a făcut
pornind de la constatarea că stresul oxidativ acționează diferit în diferite
etape ale canncerogenezei,ceea ce obligă la descrierea unor indicatori care
să fie adaptați pentru fiecare stadiu evolutiv al bolii.
În urma studiului se dorește a se evalua posibilitatea ca acești parametri
ai stresului oxidativ urmăriți să fie în viitor folosiți ca șă parametri de
screening în evaluarea postchirurgicală a pacienților cu cancer colorectal
operat.

4
 CAPITOLUL I
ANATOMIA ŞI FIZIOLGIA INTESTINULUI GROS

A. ANATOMIA INTESTINULUI GROS

Intestinul gros reprezintă ultima parte a tubului digestiv fiind format
din: cec, colon şi rect. El începe în fosa iliacă dreaptă unde se termină
ileonul şi se întinde până la anus, având în medie o lungime de 1,60-1,70
metri.

În capitolul ce urmează vom insista în special asupra unor aspecte de

anatomie chirurgicală ale cecului, colonului si rectului, a căror patologie
tumorală malignă constituie subiectul acestei lucrări.

GENERALITĂŢI

1) DIVIZIUNILE INTESTINULUI GROS

Anatomo-topografic se deosebesc următoarele porţiuni :

- ceco-apendicele
- colonul ascendent
- unghiul hepatic al colonului
- colonul transvers
- unghiul splenic al colonului
- colonul descendent
- colonul ileo-pelvin sau sigmoidian
- rectul

Anatomo-chirurgical se disting patru segmente:

- colonul drept, format din cec, colon

ascendent şi jumătate din colonul transvers
- colonul stâng, alcătuit din jumătatea stângă
a colonului transvers si colonul descendent
- colonul ileo-pelvin
- rectul
5
 Din punctul de vedere al mobilităţii, există două diviziuni :

- intestinul gros fix : colonul ascendent,

colonul descendent şi rectul; 
- intestinul gros mobil : cecul, colonul transvers şi
colonul sigmoidian.
În manevrele de decolare ale acestor segmente colonice fixe, în vederea
unor colectomii nu trebuie pierdute din vedere raporturile posterioare cu
ureterele şi vasele iliace precum şi cu duodenul, în cazul segmentului
ascendent al colonului, care în condiţii patologice, pot fi aderente la colon,
existând riscul lezării lor.

2) MORFOLOGIA INTESTINULUI GROS

Intestinul gros are forma literei « U » , cu concavitatea inferioară.

Măsoară 1,20-1,80 metri, cu variaţii foarte mari, circumferinţa variind intre
14-28 centimetri.

Conformaţia exterioară :

- bandelete- panglici musculare care pornesc de la nivelul

apendicelui vermiform, fiind in număr de trei la nivelului
colonului ascendent, transvers si descendent, două la nivelul
colonului sigmoid şi se transformă in tunica musculară la nivelul
rectului;
- boseluri şi şanţuri care diminuă dinspre cec spre colonul
pelvin;
- apendice epiploice, având vase proprii sau mascând
uneori vasele colice, care trebuie evitate.

Conforaţia interioară :

6
 - boselurile de la suprafaţa devin „cavităţi ampulare",

- şanţurile devin „plici falciforme”.

3) CONSTITUŢIA INTESTINULUI GROS

Peretele intestinului gros prezintă patru tunici suprapuse de la suprafaţă

spre profunzime : seroasa, musculara, submucoasa şi mucoasa.

Astfel :

- tunica seroasă este formată din peritoneu;

- tunica musculară cuprinde fibre dispuse în două straturi,
longitudinal şi circular. Fibrele longitudinale formează teniile
musculare care sunt destul de groase, pe ele efectuându-se suturile
chirurgicale iar fibrele circulare formează în anumite zone
sfinctere vizibile la radioscopia cu bariu.

- tunica submucoasă conţine o reţea densă de fibre

conjunctive, fiind astfel cel mai rezistent strat la efectuarea
suturilor;
- tunica mucoasă este netedă secretând mucus şi având o
mare capacitate de absorbţie

4) VASCULARIZAŢIA INTESTINULUI GROS

Irigaţia arterială a intestinului gros este asigurată de două artere :

mezenterica superioară care vascularizează cecul, colonul ascendent si
jumătatea dreaptă a colonului transvers si mezenterica inferioară care
7
vascularizează jumătatea stângă a colonului transvers, colonul descendent,
colonul sigmoidian si o parte din rect. Porţiunea inferioară a rectului mai
primeşte sânge din artera hemoroidală mijlocie care este ramura a arterei
iliace interne şi din artera hemoroidală inferioară care este ramura a arterei
ruşinoase interne ce provine din artera iliacă internă.

Artera mezenterică superioară trimite spre cec şi colonul drept

următoarele ramuri :

- artera ileo-biceco-colo-apendiculară cu ramurile sale :

- artera colică dreaptă inferioară;

- artera ileală;

- artera cecală anterioară;

- artera cecală posterioara;

- artera apendiculară;

- artera colică dreaptă mijlocie, prezentă in 25% din cazuri;

- artera colica dreapta superioara, sau artera unghiului drept al

colonului, are o ramura descendenta care se anastomozează cu artera colica
stânga superioara sau cu artera colica mediana formând “arcada lui Riolan”.

Artera mezenterică inferioară vascularizează colonul stâng şi o

parte a rectului, având următoarele ramuri:

- artera colică stângă superioară;

- artera colică stângă mijlocie care formează adesea un trunchi

comun cu arterele sigmoide;

- trunchiul arterelor sigmoide destinat colonului ileo-pelvin;

- artera sigmoidă superioară (stângă) care încrucişează anterior

ureterul si vasele genitale stângi;
8
 - artera hemoroidală superioară care este arteră terminală a
mezentericei inferioare sau artera principală a ampulei rectale;

Uneori se întâlneşte o a doua arteră colică stângă cu originea în artera

mezenterică superioară, care formează în aceste cazuri o “anastomoză
centrală intermezenterică” (Huard)

Arterele sigmoidiene au originea în mezenterică inferioară, frecvent

printr-un trunchi comun. Sudeck susţine ca singura anastomoză dintre artera
sigmoidiană inferioară şi artera mezenterică inferioară sau ramura ei
terminală, artera rectală superioară, se realizează numai prin artera
sigmoidea ima. Aceasta anastomoză a fost numită şi punctul critic descris de
Sudeck deoarece o ligatură a rectalei superioare sub ea ar produce ischemia
şi necroza părţii superioare a rectului. Ligatura efectuată pe artera
mezenterică inferioară, deci deasupra anastomozei, permite o bună irigaţie
pentru rect, cu sursa de sânge din artera sigmoidiană inferioară, care trece
mai departe, prin anastomoza la rectala superioară. Pentru păstrarea unei
bune irigaţii este necesară ligaturarea arterelor sigmoidiene cât mai aproape
de origine şi să evite deperitonizarea arcadelor paracolonice şi a arterei, care
rămâne ca sursa de aport sanguin în rezecţiile de rect şi coborârea colonului
sigmoid. De aceea Gregoire vorbea despre existenţa, în această regiune, nu a
unui punct critic ci a unei zone critice.

Vena mezenterică inferioară adună sângele din jumătatea stânga a

intestinului gros şi din o mare parte a ampulei rectale. Începe prin două
ramuri dispuse anterior si posterior faţă de ampula rectală si devine vena
hemoroidală superioară. Se termină anastomozându-se cu vena splenică
pentru a forma trunchiul spleno-mezenteric ce se varsă in vena portă.

Ramurile ce se varsă în vena mezenterică inferioară sunt :

- vena hemoroidală superioară;

- trunchiul venelor sigmoide;

- vena colică stângă inferioară;

- vena colică stângă mijlocie;

9
 - vena colică stângă superioară ce participă la „arcada venoasă
a lui Riolan”.

Limfaticele intestinului gros 

Din mucoasa colonului, vasele limfatice se aduna într-o reţea

musculară şi apoi într-o reţea subperitoneală. Din reţeaua paracolică sau
marginală pornesc vase limfatice aferente ce conduc la limfonodulii
intermediari, centrali, preaortici, retropancreatici şi portali.

Ganglionii din lungul arterei şi venei colice drepte sunt mai reduşi la
număr, în timp ce ganglionii de pe traiectul venei colice medii sunt numeroşi
şi se continua aproape direct cu grupul ganglionilor centrali mezenterici
superiori. Acest fapt explică posibilitatea de metastazare mult mai rapidă şi
prognosticul mai rezervat al cancerului flexurii colonice drepte în
comparaţie cu cancerul cecal şi al părţii iniţiale a colonului ascendent, cu
metastazare mai lentă.

5) INERVAŢIA INTESTINULUI GROS

Inervaţia simpatică

Cecul, colonul ascendent şi colonul transvers (porţiunea dreaptă)

primesc filete nervoase din plexul mezenteric superior şi din nervul vag.

Colonul transvers (porţiunea stângă), unghiul splenic al colonului,

colonul descendent si colonul ileo-pelvin sunt inervate de ramuri din plexul
mezenteric inferior.

Inervaţia parasimpatică

Intestinul subţire si colonul drept sunt inervate de parasimpaticul

cranian.

10
 Colonul stâng şi terminal sunt inervate de parasimpaticul sacrat.

6) RECTUL

Rectul este segmentul terminal al tubului digestiv, deschizându-se la

exterior prin orificiul anal. Este prevăzut cu un sistem de suspensie format
din muşchii ridicători anali şi cu un sistem de continenţă alcătuit din
sfincterele anale.

Rectul este divizat prin inserţia muşchilor ridicători anali în două

segmente :

-rectul pelvin, larg ca o ampulă dispus în concavitatea sacrului;

-rectul perineal sau canalul anal scurt si strâmt.

Are o lungime de 12-14 centimetri şi o cavitate virtuală ce poate ajunge

până la 8 centimetri în starea de plenitudine.

Rectul prezintă patru tunici :

- teaca sero-fibroasă;

- tunica musculară formată din fibre longitudinale şi circulare;

- tunica submucoasă ce conţine plexul hemoroidal;

- tunica mucoasă.

Vascularizaţia arterială este asigurată de următoarele trei trunchiuri ce

se distribuie segmentar:

- artera hemoroidală superioară provine din artera mezenterică

inferioară;

- artera hemoroidală mijlocie provine direct din artera iliacă internă;

- artera hemoroidală inferioară ia naştere din artera ruşinoasă internă.

11
 Venele sunt:

- vena hemoroidală superioară care se varsă în venă mezenterică

inferioară şi în vena portă in final;

- venele hemoroidale mijlocii cu vărsare în vena hipogastrică, vena

iliacă comună şi apoi în vena cavă inferioară;

- venele hemoroidale inferioare se adună în vena hipogastrică şi în

final în vena cavă inferioară.

Drenajul limfatic se realizează atât in bazinele pelvine cât şi la nivel

inghino-crural.

Inervaţia este realizată de nervii care au o dublă origine: medulară şi

simpatică. Nervii rahidieni sunt reprezentaţi de ramurile ce alcătuiesc plexul
ruşinos si plexul sacrococcigian. Nervii simpatici sunt reprezentaţi de
ramurile ce pornesc din ganglionul simpatic al lui Latarjet

7) RAPORTURILE INTESTINULUI GROS CU

ORGANELE INVECINATE

Cecul si apendicele :

- anterior : peretele ventral al abdomenului si marele epiploon;

- posterior : peritoneul, ţesutul celulo-grăsos subperitoneal, fascia

iliacă, muşchiul ilio-psoas si ramuri din plexul lombar (nervul crural si
nervul femuro-cutanat);

- extern : fascia iliacă sub care se observă muşchiul iliac şi nervul

femuro-cutanat, creasta iliacă şi muşchii largi ai abdomenului;

12
 - intern : ansele ileale terminale, marele epiploon (extremitatea
inferioară dreapta), muşchiul psoas si vasele iliace externe;

- inferior : arcada crurală, inelul crural şi orificiul profund al canalului

inghinal.

Colonul ascendent :

- anterior : ansele intestinului subţire şi marginea externă a marelui

epiploon. Când e destins de gaze sau materii solide şi lichide se află în
contact direct cu peretele abdominal anterior;

- posterior : muşchiul iliac, creasta iliacă, marginea externă a

muşchiului pătratul lombelor, jumătatea inferioara a feţei anterioare a
rinichiului drept si muşchiul transvers;

- medial: muşchiul psoas, ureterul drept, vasele genitale şi ansele

intestinului subţire;

- lateral: peretele abdominal şi spaţiul parieto-colic drept.

Unghiul hepatic al colonului:

- anterior: faţa inferioară a ficatului, vezicula biliară, extremitatea

dreaptă a marelui epiploon;

- posterior: polul inferior al rinichiului drept si duodenul;

- superior: faţa inferioară a ficatului (lobul drept);

- inferior si intern: ansele intestinului subţire.

Colonul transvers :

Segmentul drept :

13
 - superior : faţa inferioară a ficatului de care e legat adesea prin
ligamentul hepato-colic;

- inferior: anse ale intestinului subţire;

- anterior: peretele abdominal ventral, uneori se interpune marele

epiploon;

- posterior: rinichiul drept, porţiunea a doua a duodenului si capul

pancreasului;

Segmentul stâng:

- superior: răspunde marii curburi a stomacului prin intermediul

epiploonului gastro-colic;

- inferior: ansele intestinului subţire;

- anterior: peretele abdominal ventral;

- posterior: inserţia mezocolonului transvers care-l fixează de

pancreas, a treia şi a patra porţiune a duodenului, faţa anterioară a rinichiului
stâng, unghiul duodeno-jejunal

Unghiul splenic al colonului:

- anterior: faţa dorsală a marii curburi a stomacului;

- posterior: sinusul reno-parietal stâng şi faţa ventrală a rinichiului

stâng;

- superior şi extern: faţa colică a splinei.

Colonul descendent:

- anterior: ansele intestinului subţire şi marele epiploon;

- posterior: porţiunea externă a muşchiului pătratul lombar, muşchiul

transvers al abdomenului şi digitaţiunile inferioare ale diafragmului;
14
 - intern : rinichiul stâng;

- extern : peretele abdominal şi spaţiul parieto-colic stâng.

Colonul sigmoid ( ileo-pelvin):

Segmentul iliac:

- anterior: peretele antero-lateral al abdomenului, ansele

intestinului subţire, marele epiploon;

- posterior: peretele posterior al abdomenului, fascia lui

Toldt, fascia iliacă, muşchiul iliac, vasele genitale şi circumflexe
iliace, muşchiul psoas, nervul genito-crural, vasele iliace externe.

Segmentul pelvin:

- anterior: perete abdominal, domul vezicii urinare şi

ansele intestinului subţire;

- posterior: aripioara sacrată, marea scobitură sciatică,

ureterul, vasele iliace interne şi externe stângi;
- inferior: vezica, ureterele, ligamentele largi, trompele,
ovarele, ampula rectală si fundul de sac Douglas.

Rectul :

Porţiunea pelvină:

- anterior: fundul de sac Douglas, fundul vezicii urinare, ampulele

canalelor deferenţiale, veziculele seminale, la femei vaginul;

- posterior: artera sacrată mijlocie, ganglionii limfatici ai lui Gerota,

sacrul şi coccigele;

- lateral : recesurile lui Waldayer şi lamele sacro-recto-genito-pubiene

Porţiunea perineală :

- anterior : bulbul uretrei, muşchiul transvers superficial al perineului,

uretra membranoasă, vârful prostatei (la bărbat), peretele posterior al
vaginului (la femeie);

15
 - posterior : ridicătorii anali, rafeul ano-coccigian, glomusul
coccigian;

- lateral: fosa ischio-rectală cu grăsimea abundentă şi cu pachetul

vasculo-nervos ruşinos.

B. FIZIOLOGIA INTESTINULUI GROS

1) SECREŢIA INTESTINALĂ. REGLAREA SECREŢIEI

INTESTINULUI GROS

Produsul de secreţie al colonului este un lichid redus cantitativ, lipsit

de enzime, alcalin (pH=8-8,4) datorită conţinutului crescut de bicarbonat,
izotonic şi conţinând o mare cantitate de mucus. Bicarbonatul este secretat
în lumen prin antiporterul Cl -HCO3 şi este folosit pentru neutralizarea
componentelor acide produse de către activitatea bacteriană locală.

Mucoasa intestinului gros nu conţine vilozităţi. Glandele colonului

sunt scurte invaginări ale mucoasei, care secretă mucus. Mucusul este o
secreţie vâscoasă, compusă din apă, electroliţi şi mucopolizaharide.

Rolurile mucusului sunt următoarele :

- favorizează aderarea particulelor din conţinutul intraluminal şi

constituirea bolului fecal;

- protejează mucoasa de traumatismele mecanice si chimice;

- prin proprietăţile lubrifiante permite deplasarea conţinutului colonic,

fara a se produce escoriaţii ale mucoasei;

- protejează celulele mucoasei de acţiunea toxinelor, enzimelor si a

acizilor organici elaboraţi de flora bacteriană.

Secreţia de mucus este stimulată la contactul celulelor glandulare cu

conţinutul colonului. Secreţia bazală nu este influenţata nici din punct de
vedere nervos, nici hormonal. Există însă şi o secreţie adiţională, produsă
prin răspuns reflex local prin intermediul nervilor pelvici si splahnici.

16
Stimularea simpatică reduce secreţia colonului, în timp ce activarea căilor
colinergice măreşte această secreţie.

În condiţiile unor grave iritaţii ale mucoasei colonice, celulele

mucoasei vor secreta cantităţi crescute de mucus, apa şi electroliţi, care vor
dilua factorii iritanţi şi vor stimula transportul conţinutului intraluminal către
anus.

În colon se absoarbe potasiu în mod activ, prin ATP-aza H+/K+

determinând secreţia de H+ în lumen şi transportul de K+ in celulă.

Secreţia potasiului în lumenul intestinal se realizează prin :

- mucus (K+ este o componentă a mucusului);

- difuziune pasivă pe baza gradientului electrochimic;

- canale de potasiu de pe membrana luminală si bazolaterala a

enterocitelor, activate de creşterea AMPc si de creşterea calciului citosolic

Aldosteronul activează pompa Na+/K+ de pe membrana bazo-laterala

si indirect determină secreţia de K+ în lumenul intestinal. De asemenea,
aldosteronul acţionează pe celulele colonului stimulând sinteza canalelor de
Na+ luminale si a pompei Na+/K+ crescând astfel absorbţia neta a Na+ si a
apei. Acelaşi efect îl au şi glucocorticoizii, adrenalina, somatostatina şi
substanţele opioide. În plus, ultimele două amintite mai au câteva funcţii
secundare, cum ar fi : somatostatina inhibă secreţia intestinală prin scăderea
nivelului AMPc celular şi prin suprimarea acţiunii secretomotorii a
neuronilor enterici iar substanţele opioide prin delta receptorii intestinali
stimulează absorbţia NaCl şi a apei, inhibând motilitatea intestinală printr-
un alt subtip de receptori.

Reglarea nervoasă a absorbţiei şi secreţiei se realizează cu ajutorul

sistemului nervos enteric, sistemului nervos parasimpatic şi sistemului
nervos simpatic astfel :

-sistemul nervos enteric : neuronii secretomotori din submucoasă

stimulează net secreţia, prin eliberarea de acetilcolină şi/sau VIP (peptidul
intestinal vasoactiv). Reflexele secretomotorii pot fi amplificate prin
distensia luminală, prin prezenţa în lumen a glucozei, prin pH acid, săruri

17
biliare, etanol, toxina holerică. Toţi aceşti stimuli induc reflex amplificarea
secreţiei asociată cu creşterea motilităţii intestinale.

-sistemul nervos parasimpatic stimulează secreţia intestinală şi

diminuă fluxurile absorbante;

-sistemul nervos simpatic induce creşterea netă a absorbţiei,

catecolaminele si agenţii alfa-adrenergici inhibă puternic secreţia intestinală
indusă de toxine.

Reglarea absorbţiei si a secreţiei prin sistemul imun gastro-

intestinal : celulele sistemului imun gastro-intestinal (mastocite, fagocite,
limfocite) conţin numeroşi mediatori care influenţează activitatea tractului
gastro-intestinal. Astfel, histamina, serotonina, prostaglandinele,
tromboxanul, leucotrienele, speciile reactive ale oxigenului, monoxidul de
azot, endotelina sunt substanţe care cresc net secreţia de apa şi electroliţi

Mediatorii eliberaţi din mastocite sau alte imunocite cresc secreţia

prin:

- acţiunea directă asupra epiteliului intestinal de stimulare a

secreţiei si inhibare a absorbţiei;

- acţiunea pe neuronii enterici pentru a creşte activitatea

circuitelor secretomotorii.

2) MOTILITATEA INTESTINULUI GROS

La nivelul colonului, tunica musculară longitudinală este dispusă în

benzi sau tenii musculare – în număr de trei la nivelul colonului ascendent,
transvers şi descendent şi în număr de două la nivelul colonului sigmoid-
separate printr-un strat subţire de fibre longitudinale. În contrast, la nivelul
rectului şi canalului anal, tunica longitudinală este continuă şi bine
reprezentată, realizând în timpul defecaţiei scurtarea rectului şi ridicarea
acestuia deasupra bolului fecal.

18
 Tunica musculară circulară determină segmentarea colonului în
porţiuni dilatate-haustre şi porţiuni contractate la nivelul cărora lumenul
colonului poate fi redus sub cel al intestinului subţire. La nivelul
segmentului terminal al intestinului gros, fibrele circulare, situate profund,
se întind pe toata suprafaţa rectului si realizează la nivelul canalului anal
sfincterul anal intern, separat prin fibre musculare netede longitudinale de
sfincterul anal extern, striat.

A) ACTIVITATEA ELECTRICĂ MUSCULARĂ A INTESTINULUI GROS

La nivelul fibrelor circulare se descriu două clase de celule

generatoare de ritm care sunt celule interstiţiale aparţinând plexului
mienteric. Cele situate la nivelul marginii interne a tunicii circulare
generează « unde lente » ritmice, cu frecvenţa de 6 cicli/minut, cu
amplitudine redusă şi un aspect asemănător cu « undele lente » gastrice. La
nivelul marginii externe a tunicii circulare se găsesc celule interstiţiale care
generează potenţiale oscilatorii cu amplitudine mai mare şi mai frecvente,
dar fără descărcări de potenţiale vârf. Agenţii agonişti ca acetilcolina,
eliberată de neuronii motori excitatori ai plexului mienteric, cresc
contractilitatea colonului prin creşterea duratei « undelor lente ».

Musculatura longitudinală prezintă potenţiale oscilatorii, care în

contrast cu cele ale tunicii circulare, pot descărca potenţiale vârf. Agoniştii
de tip acetilcolină cresc contractilitatea colonului prin creşterea frecvenţei de
descărcare a acestor potenţiale.

B) ACTIVITATEA CONTRACTILĂ A INTESTINULUI GROS

Colonul primeşte 500-1500 ml de chim intestinal pe zi din care

absoarbe apa şi mineralele, astfel încât materiile fecale conţin între 50-100
ml de apă.

Contracţiile colonului proximal sunt adaptate funcţiei de absorbţie a

apei si de omogenizare a chimului intestinal semisolid iar contracţiile
colonului distal asigură propulsarea conţinutului intestinal în rect prin
mişcări peristaltice si mişcări de transport „în masă”.
19
 În general activitatea contractilă a colonului este lentă şi se
caracterizează prin patru tipuri de mişcări :

- mişcările de tip I reprezintă o contracţie locală, nepropagată, a

fibrelor circulare, care echivalează cu mişcările pendulare ale intestinului
subţire. Sunt mişcări de amestec şi sunt frecvente la nivelul cecului şi
colonului ascendent.

- mişcările de tip II sunt contracţii circulare mai desfaşurăte numite si

haustratii, care se propaga de o parte si de alta a punctului de unde iau
naştere, funcţia lor principală fiind de a favoriza absorbţia apei.

Mişcările de tip I si II sunt mişcări segmentare cu frecvenţa de 2-

4/minut, care asociate cu contracţia teniilor longitudinale pot obstrua
complet lumenul intestinal şi pot deplasa conţinutul pe distante scurte.

- mişcările de tip III sunt variaţii lente ale tonusului bazal, pe care se
grefează mişcările de tip I si II, precum şi mişcări peristaltice, asemănătoare
celor din intestinul subţire, dar cu frecvenţa mai redusă, de 3-12 cicli/minut.
Ritmul contractil peristaltic creşte progresiv dinspre cec spre colonul
sigmoid şi asigură progresiunea conţinutului intestinal spre rect.

- mişcările de tip IV sau mişcările de tip transport  « în masă » sunt

mişcări cu un puternic efect de evacuare a conţinutului intestinal,
caracteristice intestinului gros. Aceste contracţii apar de trei, patru ori pe zi
şi dezvoltă o presiune de 100 mmHg în zona de producere. Mişcările « în
masă » sunt declanşate prin reflexe lungi vaso-vagale (reflexele gastro-colic
şi duodeno-colic), prin reflexe locale (reflexul colono-colonic) la distensia
colonului şi sunt puternic influenţate de emoţii şi excitanţi conditionaţi.

C) REGLAREA MOTILITĂŢII INTESTINULUI GROS

Activitatea contractilă automată este sub controlul plexului mienteric.

Colonul proximal are o autonomie mai mare, putând să-şi efectueze aproape
normal funcţia motorie în condiţiile vagotomiei bilaterale, în timp ce colonul
distal prezintă în acest sens posibilităţi reduse.

20
 Inervaţia extrinsecă parasimpatică stimulatoare, este reprezentată de
nervul vag pentru colonul proximal şi de nervii pelvici sacraţi (S2-S4)
pentru colonul distal. Inervaţia simpatică, inhibitoare, este reprezentată de
fibre din plexul celiac (T5-T12) şi mezenteric superior (T12-L1) pentru
jumătatea dreapta a colonului şi de fibre din plexul mezenteric inferior (L2-
L3) pentru jumătatea stângă a colonului. Ambele componente actioneaza la
nivelul neuronilor plexurilor intramurale.

Factorii umorali cu rol în stimularea motilităţii intestinului gros sunt

gastrina ( care participă la reflexele gastro-colic şi duodeno-colic ),
serotonina si colecistokinina.

D) TRANZITUL DIGESTIV LA NIVELUL INTESTINULUI GROS

Reprezintă timpul de pasaj prin tractul intestinal şi reflectă eficienţa

activităţii enzimo digestive, de absorbţie şi motilitate a tractului digestiv
intestinal.

În mod normal, din momentul prehensiunii alimentelor şi a ingestiei

lor până la eliminarea fecală este nevoie de aproximativ 24 de ore.

În cec şi colonul ascendent se face digestia microbiană a celulozei şi a

glucidelor nedigerate. Apare acidul lactic şi alţi acizi organici care vor da
conţinutului cecal o reacţie uşor acidă. Bilirubina este transformată în
stercobilinogen şi apoi în stercobilină. Rezultă o masă păstoasă, grunjoasă,
de culoare galben portocaliu, uşor acidă. Se evidenţiază prezenţa
amoniacului şi a numeroase bacterii iodofile. Din colonul transvers până în
sigmoid, conţinutul începe sa ia caracter fecal, se va transforma într-o masă
păstoasa galben-bruna, conţinând stercobilina. Amidonul este absent, iar
reacţia este neutră. În colonul sigmoid scaunul este format.

Porţiunea terminală a colonului va fi evacuată prin actul defecaţiei,

care se desfăşoară în două faze, colica-de expresie şi rectală-de evacuare.
Distensia colonul sigmoid declanseaza contracţii „ în masă” ce propulsează
materiile fecale în ampula rectală, fiind excitaţi astfel mecanoreceptorii
locali care produc „ apelul pentru defecaţie”. Sunt transmise impulsuri
aferente la nivelul măduvei sacrate (S2-S4) de unde pe calea nervilor pelvici
se comandă contracţia peristaltică a rectului şi relaxarea concomitentă a
sfincterului anal intern. Centrul ano-spinal funcţionează sub control cortical,
21
care este complet după a 15-a lună de viaţă. În mod obişnuit defecaţia are
loc numai dacă individul consimte.

CAPITOLUL II

CANCERUL COLORECTAL
A) Definitie:

Cancerul este o boala genetică a celulelor somatice care se manifestă

printr-o acumulare de celule ca rezultat a unei expansiuni clonale şi o boală
a diferenţierii celulare, aceste celule rămânând imature funcţional, ieşind de
sub controlul mecanismelor care în mod normal reglează funcţia şi structura
ţesuturilor organismului.Acest tip de cancer afecteaza mucoasa colonului si
a rectului.

22
1.1 Cancerul colorectal

b) Etiologia si epidemiologie
 Etiologie
Se peresupune ca majoritatea cancerelor colorectale povin din
degenerarea maligna a polipilor adenomatosi de la nivelul colonic.
Factorii de risc in aparitia cancerului colorectal, sunt: 
- vârsta. Riscul de apariţie a cancerului colorectal creşte considerabil
dupa vârsta de 50 de ani. Majoritatea persoanelor diagnosticate cu
acest tip de cancer au peste 50 de ani, odata cu inaintarea in varsta
riscul crescand exponential 
- istoricul medical familial (antecedentele heredo-colaterale).
Persoanele care au o rudă de gradul întai (parinti, frati, surori, copii),
cu neoplasm colorectal, au un risc crescut de a dezvolta si ei boala.
De asemenea riscul de aparitie a tumorii este corelat cu varsta la care
aceasta a fost diagnosticata la membrii familiei. 
In cazul persoanelor care au un istoric familial pozitiv pentru cancerul
colorectal, se pot efectua anumite teste genetice care pot evidentia
23
 modificari specifice neoplaziei colorectale. Mutatiile genetice sunt
mai frecvente in randul unor populatii etnice precum evreii ashkenazi
(din Europa de est). Un istoric familial cu risc extrem de
crescutpentru aparitia cancerului colorectal, este caracterizat prin
urmatoarele: 
- cel putin 3 cazuri de cancer colorectal în familie, dintre care cel
putin un caz este o ruda de gradul întai (parinte, frate, sora) 
- cancer colorectal familial, diagnosticat în doua generatii succesive
(tata-fiu) 
- cancer colorectal la o ruda de gradul întai, aparut înaintea vârstei de
50 de ani. Există 2 afecţiuni familiale, cu determinare genetică, care
cresc riscul de apariţie a cancerului colorectal, polipoza adenomatoasa
familiala şi cancerul ereditar colorectal nonpolopozic. Majoritatea
persoanelor diagnosticate cu aceste 2 afecţiuni, dezvolta la un
moment dat cancer colorectal, de aceea este importanta efectuarea
controalelor medicale regulate si tratamentul acestor afectiuni, petru a
oferi un prognostic cat mai favorabil. Testele genetice pot identifica
genele cu mutatii responsabile de aparitia polipozei adenomatoase
familiale sau a cancerului ereditar familial nonpolipozic. 
Majoritatea persoanelor care sunt diagnosticate cu neoplasm
colorectal, nu au un istoric de cancer colorectal familial.

 Epidemiologie

Incidenţa ( numărul de cazuri noi intr-un interval de timp ) variază

in diferite zone geografice. Astfel, in Nigeria apar 3,4 cazuri la 100 de mii
de locuitori iar in statul american Connecticut sunt raportate 35,8 cazuri la
100 de mii de locuitori ( De Vita 1997).

In Noua Zeelandă, Australia si zone din Europa de Nord si de Vest

exista o incidenţa crescuta a acestei afecţiuni.

In Marea Britanie cancerul colorectal reprezintă cea de a doua forma

de cancer ca frecventa ( 33 de cazuri la 100 de mii barbati si 24,9 cazuri la

24
100 de mii femei ) după cancerul bronho-pulmonar la barbati si cancerul de
sân la femei.

Japonia reprezintă o excepţie interesanta, deşi e o tara puternic

industrializata se citează o incidenţa relativ scăzuta a cancerului colorectal,
in special in mediul rural, 17,9 cazuri la 100 de mii de barbati si 13,8 cazuri
la 100 de mii de femei.

Mari variaţii ale incidenţei intre mediul urban si cel rural se citează în
Polonia unde în urban, rata cancerului este de 21 cazuri la 100 de mii de
bărbaţi si 16,1 cazuri la 100 de mii de femei, iar in rural aceste rate coboară
la 10,8 cazuri la 100 de mii de bărbaţi si respectiv 7,8 cazuri la 100 de mii
de femei.

In ţările mai slab industrializate incidenţa cancerului colorectal este

mai mica. Astfel in Senegal rata este de 2 cazuri la 100 de mii de barbati si
1,7 cazuri la 100 de mii de femei, in Inia aceste rate ating 8 cazuri la 100 de
mii de barbati si respectiv 6 cazuri la 100 de mii de femei, pe când in
Columba, incidenţa cancerului este aproximativ aceeaşi la bărbaţi şi la
femei: 7,9 la 100 de mii de bărbaţi si respectiv 7,7 la 100 de mii de femei.

Ca o tendinţa generală, în Australa intre 1972 si 1993 proporţia

cancerelor localizate la nivelul peretelui colonic sau eventual extinse spre
ganglionii limfatici regionali au fost in creştere, în timp ce cazurile cu
metastaze viscerale au fost în scădere.

Cancerele colorectale reprezintă 13% din toate cancerele din Statele

Unite, ocupând locul II după cancerul pulmonar, si al treilea loc printre
neoplasmele maligne primitive atât la bărbaţi cât şi la femei. Incidenţa creşte
progresiv de la decada a doua de vârsta spre decada a noua, 90% din cancere
fiind diagnosticate la persoane de 50 de ani şi peste. In ce priveşte
localizarea rectala, întrece cele doua sexe o incidenţa mai mare apare la
sexul masculin.

În România în 1993 incidenţa cancerului rectocolonic a fost de 11,7 la

100 de mii de locuitori situându-se pe primul loc in cadrul patologiei
maligne digestive. Mortalitatea prin cancer rectocolonic depinde de
incidenţa si de eficienta depistării in stadii precoce. La noi in tara
mortalitatea este de 13,25 la 100 de mii de locuitori, cu valori peste medie in
judeţele Arad, Timis, Bihor sau in Bucureşti si sub medie in judeţele Gorj,
Vaslui, Teleorman si Harghita.
25
 Diferente semnificative între rase au fost găsite la populaţiile care trăiesc
in Hawaii. Astfel, incidenţa cancerului colonic este mai mica la hawaieni şi
filipinezi, în raport cu caucazienii care trăiesc în acelaşi teritoriu. Bărbaţii
japonezi prezintă o incidenţa apropiată de cea a caucazienilor în timp ce la
bărbaţii chinezi rata incidenţei este mai mare. In ceea ce priveşte femeile,
ratele cele mai ridicate ale incidenţei se întâlnesc la caucaziene urmate de
chinezoaice si de japoneze.

Diferentele etnice si rasiale constatate in legătura cu incidenţa

cancerului de colon au readus in actualitate conceptul potrivit căruia, unii
dintre factorii de mediu joaca un rol important in etiologia cancerului
colonic. Pentru evaluarea acestor factori studiul populaţiilor care au
migrat are o valoare deosebita. Aceste studii au demonstrat ca incidenţa
cancerului colorectal reflecta in mod curent localizarea geografica si nu
tara de origine. Concluzia este ca factorii de mediu sunt mai importanţi
decât orientarea genetica, astfel încât pacienţii cu risc crescut moştenit pot
fi luaţi împreuna cu cei care au risc mai scăzut.
Studii efectuate mai ales in SUA si Canada releva o tendinţa de
modificare a incidenţei topografice a tumorilor maligne colorectale in sensul
scăderii frecventei acestor tumori la nivelul colonului distal si al rectului si
creşterii frecventei localizărilor proximale ale unghiului splenic. Un studiu
efectuat de Obrand si Gordon pe un lot de 2169 pacienţi in Canada intre
1979 – 1994 releva o creştere de la 24% la 35% a cancerelor situate
proximal de unghiul splenic si o scădere de la 70% la 60% a celor situate
distal.

Fleshner si colaboratorii au evidenţiat faptul ca vârsta medie a

pacienţilor cu cancer de colon drept este mai mare decar a acelora cu
localizare tumorala pe colonul stâng.

După unii autori, una dintre explicaţiile acestor modificări topografice

ale cancerului colonic ar consta intr-o imbunatatire a depistării, cu ajutorul
colonoscopiei a polipilor situaţi la nivelul colonului stâng si a indepartarii in
timp util a acestora.

Pe de alta parte, Offerhaus si colaboratori evidentiaza creşterea

incidenţei adenoamelor la nivelul colonului drept concomitent cu o scădere
a incidenţei acestora la nivel colorectal. Acesta modificare a incidenţei
topografice a cancerului de colon s-ar putea explica prin schimbarea

26
obiceiurilor alimentare in sensul consumului crescut de grăsimi si ingestiei
in cantitati scăzute de fibre vegetale.

c) ANATOMIE PATOLOGICA

Microscopic:

- 95% adenocarcinoame cu grade de diferenţiere

Variabil: - bine diferenţiate 20%

- puţin diferenţiate 20%

- slab diferenţiate 20%

- anaplazice 30%

- coloide 10 - 15%

- sarcoamele: rare - limfosarcoame

- leiomiosarcoame

- tumori endocrine (carcinoide).

Extensia tumorală:

- locală - cu extindere concentrică în peretele colic

- la distanţă - spre ganglionii limfatici: după depăşirea muscularei

mucosae.

- metastaze viscerale: hepatice, pulmonare, osoase, cerebrale.

d) Clasificare cancerelor

I. Cancer colo-rectal nonpolipos

A. ereditar
27
a) Sindromul Lynch I - transmiterea A. D.

- sunt cancere cu localizare proximală

- metastazare rapidă

- localizare multicentrică (sincronă sau metacronă)

- apar în decada a -III-a de vârstă

- dă frecvent carcinoame mucoide.

- apare la 50% din familie

b) Sindromul Lynch II (sindrom familial de

cancere) asociază cancere de colon, cancere de sferă
genitală, stomac, pancreas.

c) Sindromul Turcot tip II: apariţia d’emblee de

cancere recto-colice şi de gliobastoame.

B. non-ereditare non-polipoase - cu apariţie sporadică.

II. Cancer colo-rectal polipos

A. ereditar:

a) Polipoză adenomatoasă familială:

- transmitere A. D. (penetrantă 80%)

- prezenţa de polipi foarte numeroşi ce

se malignizează după vârsta de 30 de ani,
ceea ce justifică colectomia totală precoce

b) Sindromul Gardner - polipi gastro-

intestinali numeroşi, mari, obstructivi
asociaţi cu osteoame ale mandibulei,
craniului, oaselor lungi şi cu tumori
benigne ale părţilor moi.

- degenerează malign după 35 de ani.

- se manifestă clinic la 18 - 20 ani şi dă metastaze după 40 ani.

c) Polipoza adenomatoasă atenuată:

28
 - polipi gastro-intestinali mai puţini de 100

- simptomatici la 35 ani

- degenerează malign la 55 - 60 ani.

d) Sindromul Turcot tip I - polipoză colică asociată cu tumori cerebrale

maligne.

e) Simptomalogie
Cancerul colorectal este de obicei asimptomatic in stadiile incipiente.
Simptomele apar relativ tarziu in evolutia bolii, atunci cand tumora este greu
de tratat si aproape imposibil de vindecat. Simptomele cele mai frecvente,
includ: 
- durere abdominala (frecvent periombilicala) 
- scaun sanghinolent sau scaun inchis la culoare, negricios (melena) 
- tulburarea tranzitului intestinal normal (scaune frecvente, constipatie
cronica sau senzatia de defecatie incompleta) 
- fatigabilitate marcata (oboseala accentuata) 
- scaderea in greutate, apare relativ rar (cateva kilograme in ultimele luni) 
In unele cazuri, cancerul colorectal poate fi asimptomatic. De asemenea,
simptomele depind in majoritatea cazurilor de localizarea anatomica a
tumorii la nivelul intestinului gros. 
Cecul si colonul ascendent, constituie primul, respectiv al doilea segment al
intestinului gros si sunt situate in partea dreapta a abdomenului. Cancerul cu
aceasta localizare poate cauza sangerare, cu aparitia scaunelor sanghinolente
precum si a anemiei secundare pierderii de sange (semnele clinice frecvente
ale anemiei sunt fatigabilitatea si slabiciunea generalizata). In alte cazuri,
scaunul poate parea normal macroscopic si este deseori lipsit de simptomele
clinice care pot semnala boala. 
Colonul transvers, al treilea segment al intestinului gros, traverseaza de la
dreapta la stanga abdomenul superior. In acest tip de localizare a cancerului
colorectal, pot aparea crampele si durerea abdominala. 
Colonul descendent, segmentul patru al intestinului gros, precum si ultimul
segment al acestuia in forma de "S", denumit si colon sigmoid. Aceste
segmente leaga restul intestinului gros de rect si sunt situate in regiunea
abdominala stanga. Cancerul cu aceasta localizare poate prezenta ca si
semne clinice, scaune inguste, in "creion", precum si scaune cu striuri
sanghine (rectoragii). Rectoragiile secundare cancerului colorectal, trebuie
29
diferentiate de hemoragiile produse de ruperea hemoroizilor cu aceeasi
localizare. 
Simptomele descrise mai sus nu sunt specifice cancerului colorectal si pot
aparea si in alte afectiuni, precum: 
- sindromul de colon iritabil, o afectiune curenta a tranzitului intestinal,
caracterizat prin epigastralgii recurente (dureri de stomac care reapar la o
anumita perioada de timp), balonare abdominala, crampe sau dureri
abdominale recurente asociate cu perioade de constipatie si diaree.
Sindromul de colon iritabil este un diagnostic de excludere (poate fi
formulat odata cu eliminarea altor afectiuni care pot prezenta simptome
asemanatoare) 
- diverticulita, este o afectiune in care apare inflamatia si infectia
diverticulilor (polipilor intestinali) cu localizare intestinala, evidentiata
clinic prin durere abdominala 
- infectiile cu localizare enterala (la nivelul tractului gastrointestinal)
cauzeaza diaree, precum salmoneloza (toxiinfectie alimentara) 
- bolile inflamatorii digestive, precum boala Crohn sau colita ulcerativa
(rectocolita ulcerohemoragica) se caracterizeaza prin inflamatia si
edematierea mucoasei intestinale 
- mase tumorale abdominale, tumori benigne sau maligne ale altor organe
abdominale sau alte formatiuni cu aceasta localizare 
- boala hemoroidala, complicata cu sangerare 
- ulcerele cu localizare rectala.

f) Diagnostic si diagnostic diferentiat

Sunt luate în discuţie următoarele afecţiuni:

1. Sigmoidita diverticulară este exclusă prin colonoscopie, eventual

biopsie.

2. Tumorile benigne - prin colonoscopie şi biopsie.

3. Tumori ale organelor din vecinătate - radiografie, colonoscopie,

echografie abdominală.

30
 4. Boli inflamatorii cronice: RCUH, Boala Crohn-colonoscopie cu
biopsie.

Tratamentul eficient, curativ al cancerului colorectal poate fi realizat in

cazurile diagnosticate precoce, intr-un stadiu incipient, localizat. Majoritatea
persoanelor cu neoplasm colorectal nu au factori de risc inafara varstei (de
obicei peste 50 ani). 
Studiile medicale arata ca efectuarea testelor de screenig reduc mortalitatea
prin cancer colorectal, deoarece detecteaza tumora intr-un stadiu care
permite un tratament eficient, in unele cazuri, curativ. Metodele de
screening includ: 
- testul de sangerare oculta 
- examenul baritat 
- sigmoidoscopia si colonoscopia 
Medicul decide de obicei care este testul cel mai potrivit in screenigul
fiecarei persoane in parte. In cazul persoanelor cu un risc crescut pentru
cancerul colorectal, screenigul se incepe de obicei in jurul varstei de 40 de
ani. Persoanele cu un risc crescut pentru neoplasmul colorectal si care au un
istoric familial pozitiv pentru tumora, pot sa apeleze la sfatul unui medic
genetician, care poate sa efectueze teste sanghine care evidentiaza unele
modificari (mutatii) genetice, specifice cancerului. Anumite modificari a
genelor cresc riscul aparitiei cancerului colorectal, cu toate acestea
majoritatea cazurilor de neoplasm colorectal nu sunt datorate de mutatii
genetice.
g) Complicatii si sechele

 OCLUZIA

Este o complicaţie frecventa, având o incidenţa mai mare la nivelul

colonului stâng.
Etiopatogenic ocluzia poate fi prin obstrucţie sau prin strangulare
(volvulus sau invaginaţia)

Debutul este insidios, progresiv, pe fondul unor tulburări de tranzit

preexistente. In caz de strangulare este brusc, constituind un episod acut.

Semne funcţionale :
- durerea
- vărsăturile
31
 - oprirea tranzitului intestinal
Semne obiective:

- distensia abdomenului
- miscarile peristaltice sunt rareori percepute
- tumora este palpabila mai frecvent in hemiabdomenul
drept
- clapotajul – perceput in forme avansate, cu anse
intestinale mult dilatate
- starea generala depinde de mecanismul ocluziei

 COMPLICATII SEPTICE

Sunt:
- locoregionale (peritonitele, apendicita acuta
paraneoplazica si supuraţiile retroperitoneale)
- la distanta (tromboze ale teritoriului portal sau ale axului
venos ileofemural, abcese hepatice, abcese pulmonare,
septicemie)

 FISTULELE COLONICE

Sunt un mod de evoluţie a unei supuraţii peritumorale, de obicei

consecinţa unei perforaţii sau consecinţa invadării neoplazice a unui
organ adiacent.
Clinica fistulelor este dependenta de tipul extern sau intern a fistulei.

Fistulele externe pot lua naştere prin deschiderea spontana a abcesului

pericolic la tegumente, cu constituirea unei fitule piostercorale.

Fistulele interne apar ca o consecinţa a deschiderii unei colecţii

peritumorale intr-un organ cavitar care adera la focarul inflamator. Exista
insa si posibilitatea ca fistula sa fie rezultatul invadării si perforării
organului cavitar vecin de către procesul neoplazic. Posibilitatile de
32
 fistulizare sunt multiple: intestin subţire, colon, stomac, uter, vagin, vezica
urinara, ureter.

 SANGERARILE
Exista cazuri, in special cancerele cu topografie sigmoidiana sau
rectosigmoidiana in care sângerarea poate avea caracterele unei complicaţii
prin amploare. Sângele este ros, proaspăt cu cheaguri si poate antrena
fenomene hemodinamice generale care impun hemostaza de urgenta.

h) Stadializare .Prognostic

A) Dukes

stadiul A - afectarea mucoasei şi a submucoasei - supravieţuire la 5 ani -

90%

stadiul B - afectarea muscularei - supravieţuire la 5 ani - 70%

stadiul C - metastaze ganglionare regionale - supravieţuire la 5 ani -

30 - 60%

stadiul D - metastaze la distanţă - supravieţuire la 5 ani -5%

B) Astler Coller

stadiul A - afectarea mucoasei + submucoasei

stadiul B1 - afectarea muscularei

stadiul B2 - infiltrarea seroasei

stadiul C1 - afectarea seroasei fără a o depăşi şi adenopatii

stadiul C2 - depăşirea seroasei şi invadare ganglionară

C) T.N.M.

stadiul 0 - carcinom in situ Tis No Mo

stadiul I - invadează submucoasa T1 No Mo

invadează muscularis propria T2 No Mo

33
 stadiul II - invadează până la subseroasă T3 No Mo - tumora
perforează peritoneul visceral sau invadează alte organe
sau structuri vecine T4 No Mo

stadiul III - orice grad de afectare al peretelui şi metastaze ganglionare

N1 = 1 - 3 ganglioni pericolici sau perirectali

N2 4 ganglioni pericolici sau perirectali

N3 - Metastaze ganglionare la distanţă

- orice T, N1, Mo

- orice T, N2, N3, Mo

stadiul IV - metastaze: orice T, orice N, M

Cancerul colorectal este constituit dintr-o aglomerare de celule anormale (care

au suferit transformare maligna), cu localizare la nivelul intestinului gros. Polipii
intestinali (tumori benigne), sunt relativi frecventi in randul populatiei. Acestia pot
suferi in timp diferite modificari, care duc in final la aparitia cancerului colorectal.
Excizarea chirurgicala a polipilor (in cazul in care sunt detectati in urma unui
examen de rutina), poate preveni aparitia cancerului la acest nivel. 
Cancerul colorectal are de obicei o evolutie lenta, deseori fiind necesari mai multi
ani ca tumora sa fie suficient de mare pentru a produce simptome clinice. In cazul
in care nu este diagnosticat si tratat, cancerul colorectal poate invada tesuturile si
organele invecinate si poate de asemenea determina metastaze. Dupa ce tumora
trece de stratul muscular al intestinului, aceasta invadeaza ganglionii limfatici
adiacenti, ca apoi sa metastazeze in alte organe, precum ficatul, (ficatul este
pricipala localizare a metastazelor secundare cancerului colorectal). Alte
determinari secundare (metastaze), pot aparea la nivelul plamanilor, ovarelor sau
sistemului osos. 

Prognosticul (evolutia pe termen lung), al cancerului colorectal depinde de

localizarea si dimensiunea tumorii. Majoritatea expertilor oncologi folosesc
termenul de prognostic la 5 ani (cate procente din persoanele cu cancer colorectal
supravietuiesc peste 5 ani din momentul diagnosticului). Nu trebuie totusi sa se
uite ca aceste cifre pot fi in unele cazuri doar orientative si nu se poate cunoaste cu
exactitate evolutia fiecarui caz in parte. 
Rata supravietuirii la 5 ani in cazul persoanelor cu cancer colorectal, este de: 
- 90%, sau mai mult daca diagnosticul este precoce si este astfel tratat inaintea
34
aparitiei determinarilor secundare (tumora localizata strict la nivelul intestinului) 
- 67%, daca tumora s-a extins la nivelul ganglionilor limfatici adiacenti sau a
organelor invecinate 
- 10%, daca tumora s-a raspandit la nivelul ficatului, plamanilor sau oaselor
(metastaze la distanta).

i) Tratament
Abordarea terapeutica a cancerului colorectal trebuie diferenţiata in raport cu
localizarea anatomica a tumorii si extensia acesteia (invazie si metastazare):
- tratamentul cancerului colonic in stadii curabile;
- tratamentul cancerului rectal in stadii curabile;
- tratamentul cancerului colorectal avansat local, cu sau fără
metastaze decelabile;
- tratamentului cancerului colorectal metastatic.

1) TRATAMETUL CANCERULUI COLONIC IN STADII CURABILE

A)EVALUAREA PREOPERATORIE A CANCERULUI

COLONIC

Evaluarea preoperatorie necesita examinarea întregului colon, preferabil prin

colonoscopie (in cazul in care aceasta nu este posibila datorita leziunilor
stenozante, Irigografia cu dublu contrast reprezintă o varianta acceptabila),
pentru diagnosticarea existentei unui eventual cancer sincron. Se va efectua de
asemenea un examen computer-tomografic sau ecografic pentru detectarea
metastazelor hepatice si o radiografie pulmonara pentru detectarea metastazelor
pulmonare. Efectuarea hemogramei este necesara pentru detectarea anemiei
hipocrome sideroprive care necesita corecţie preoperatorie.

B)TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Cu excepţia cazurilor in cancerul se dezvolta pe un polip fara sa invadeze

pediculul si electrorezectia endoscopica este suficienta, in restul cazurilor,
tratamentul chirurgical consta in rezecţia segmentului de colon si a teritoriului
limfatic care conţin tumoarea.
Deşi tumoarea se extinde la nivelul peretelui colic pe o distanta de 1-3cm
dincolo de marginea macroscopica, iar o distanta de 5 cm ar fi suficienta, chirurgia
de rezecţie a cancerului de colon trebuie sa respecte principiile radicalitatii
oncologice, adică trebuie sa suprime si teritoriul limfatic susceptibil de a fi invadat
neoplazic, cu ligatura pediculilor vasculari corespunzători.
35
 Rezecţia chirurgicala a cancerelor colonului se face in funcţie de localizarea
anatomica si de particularitatile topografice ale tumorii.
Pentru cancerele cecului si colonului ascendent operaţia indicata este
hemicolectomia dreapta. Pentru aceasta este necesara extirparea ultimilor 10-12cm
din ileonul terminal, a cecului, colonului ascendent si flexurii colice drepte, cu
ligatura arterelor ileo-colica, colica dreapta si a ramurilor drepte ale arterei colice
medii.
Pentru cancerele situate pe flexura colica dreapta este necesara extinderea
hemicolectomiei cu ligatura arterei colice medii la origine.
Tranzitul digestiv se reface prin anastomoza ileonului terminal cu colonul
transvers- ileo-transverso-anastomoza termino-terminala sau latero-laterala.
Pentru cancerele situate pe colonul transvers se pot efectua si rezecţii mai
limitate- rezecţia segmentară de colon transvers cu anastomoza colo-colica. Aceste
intervenţii sunt indicate ca operaţii paliative – in caz de metastaze hepatice sau
carcinomatoza peritoneala, sau la pacienţii vârstnici, cu teren chirurgical deficitar,
care nu tolerează o intervenţie chirurgicala de amploare mai mare.
Pentru cancerele situate pe treimea distala a colonului transvers, pe flexura
colica stânga sau pe colunul descendent, operaţia indicata este hemicolectomia
stânga, care prevede extirparea hemicolonului stâng si a sigmoidului, cu ligatura la
origine a arterei mezenterice inferioare. Tranzitul se reface prin anastomoza
colonului transvers cu porţiunea superioara a rectului.
Pentru cancerele sigmoidiene, ca operaţie paliativa sau la pacienţi taraţi, se
poate practica rezecţia sigmoidiana segmentară cu ligatura arterei sigmoidiene la
origine. Tranzitul digestiv se reface prin anastomoza colo-rectala, după
mobilizarea flexurii colice stângi.
Pacienţii cu cancer al colonului si metastaze ganglionare regionale pot fi inca
vindecaţi prin tratament chirurgical. In felul acesta limfadenectomia nu foloseşte
numai la stadializare, ci este si curativa. Limfadenectomia loco-regionala
(ganglionii paracolici si cei mezenterici) se executa de rutina, dar nu exista inca un
consens unanim pana la ce nivel central trebuie extinsa pentru a fi curativa.
Rezecţiile limitate ale colonului si limfadenectomia paracolica sunt permise numai
in stadiile avansate, cu metastaze hepatice sau carcinomatoza peritoneala. La restul
cazurilor extensia limfadenectomiei va depinde de starea biologica a pacientului,
conformaţia fizica si condiţiile tehnice existente.
Sa dovedit ca celulele tumorale exfoliate intraluminal sunt viabile si capabile
sa se implanteze si sa genereze o noua tumoare. Pentru a preveni diseminarea
intraluminala se utilizează: izolarea intre ligaturi a segmentului de colon care
conţine tumoarea, irigarea acestui segment cu soluţie de formaldehida,

36
clorhexidina sau betadina, electrocauterizarea transelor de anastomoza colica,
matarialul de sutura îmbibat in soluţie iodata.
Datorita faptului ca pana la 10% dintre femeile cu cancer colo-rectal prezinta
metastaze ovariene sincrone se recomanda ca in cazul decelării intraoperatorii a
unor ovare de aspect patologic la o pacienta aflata la vârsta preclimaxului sau
imediat după acesta sa se efectueze ovarectomie, chiar daca nu s-a stabilit concret
ca aceasta intervenţie adiţionala creste rata supravieţuirii.

C)APRECIEREA REZULTATELOR

Supravieţuirea la 5 ani este semnificativ diferita in funcţie de stadializarea

bolii, care reprezintă variabila unica decisiva in orice apreciere prognostica.
 Pentru pacienţii fara metastaze ganglionare:
- aproximativ 90% pentru cancerele localizate la mucoasa si
submucoasa
- aproximativ 80% pentru cancerele care invadează musculara
- aproximativ 60% pentru cancerele care invadează tot peretele
colonului
 pentru pacienţii cu metastaze ganglionare:
- aproximativ 50% supravieţuire pentru cei cu 1-3 ganglioni
invadaţi
- aproximativ 30% supravieţuire pentru cei cu 4 sau mai mulţi
ganglioni invadaţi

D)POBLEME PARTICULARE

Cancerele obstructive
Majoritatea se situează pe hemicolonul stâng. Atitudinea clasica prevede o
intervenţie chirurgicala in trei timpi:
- rezolvarea ocluziei intestinale printr-o colostomie de degajare
proximal de tumoarea colica
- rezecţia tumorii după 10-14 zile, timp in care pacientul a fost
explorat si s-au corectat dezechilibrele metabolice consecutive
ocluziei intestinale
- închiderea colostomiei
Daca ocluzia intestinala este la debut si starea pacientului este satisfăcătoare se
poate practica operaţia Hartmann: se rezeca tumoarea, bontul distal al colonului se
închide prin sutura si se abandonează in cavitatea abdominala iar bontul proximal
al colonului se exteriorizează sub forma unei colostomii. După corectarea
37
metabolica generala si reevaluarea pacientului se va reface tranzitul intestinal prin
anastomoza celor doua bonturi colice. Daca exista contraindicaţii intervenţia din
timpul I va fi cea definitiva.
Daca este posibil se va efectua operaţia de rezectie-anastomoza intr-un singur
timp.
Daca tumora obstructiva este situata la nivelul hemicolonului drept se va
efectua o derivaţie interna: ileotransversoanastomoza care rezolva ocluzia
intestinala, iar in timpul următor se poate efectua rezecţia colonului tumoral.

Cancerele perforate
Perforaţia apare prin necroza tumorii si poate evolua in doua moduri: prin
formarea unui abces pericolic cu semne clinice de supuraţie localizata sau mai rar
prin exteriorizarea conţinutului intestinal in peritoneu producând peritonita
fecaloida care poate evolua ologosimptomatic si este deosebit de grava.
Intervenţiile chirurgicale se vor adresa peritonitei - lavajul si drenajul larg al
cavitaţii peritoneale, colostomie derivata proximal de tumoarea colica sau eventual
o rezecţie Hartmann.

Cancerele local avansate

In aproximativ 10% din cazuri cancerul colonului invadează organele vecine
sau numai adera de acestea prin aderente inflamatorii. Intraoperator este
recomandabil sa se efectueze rezecţia „in bloc” a întregului complex tumoral.
Asocierea la rezecţia colonului a rezecţiilor multiviscerale poate fi uneori
curativa, asigurând o supravieţuire la 5 ani de 30-50%. Aceste operaţii complexe
insa sunt grevate de o morbiditate si o mortalitate ridicate, de aceea ele vor fi
rezervate cazurilor bine selecţionate.

Cancerele dezvoltate pe polipi

Se tratează de obicei prin polipectomie endoscopica. Riscul major in acest
caz va fi sub stadializarea si dezvoltarea ulterioara a metastazelor ganglionare,
care modifica semnificativ prognosticul.
Cancerul recidivat
Recidiva locala după tratamentul chirurgical potenţial curativ al cancerului de
colon apare la aproximativ 20%dintre pacienţi, iar aceasta recidiva este unica la
aproximativ 1/3 dintre cazuri.
Cancerul primar multiplu sincron
38
 Apare in doua situaţii distincte:
- pacienţi cu polipoza ademonatoasa familiala sau sporadica -
rezolvarea chirurgicala constând in recto-colectomie totala care are un
rol atât curativ cat si profilactic prevenind apariţia cancerului
metacron (in primul caz) si rezecţie urmata de cure repetate de
polipectomie endoscopica pentru a preveni de asemenea apariţia
cancerului metacron (in cel de-al doilea caz).
- Pacienţi cu sindroame de cancer ereditar nonpopipos –
rezolvarea chirurgicala va fi cea clasica, hemicolectomie dreapta sau
stânga (daca tumorile sunt localizate pe acceasi zona topografica) sau
colectomie subtotala respectiv totala (daca tumorile sunt localizate pe
zone topografice diferite). Limfadenectomia va respecta principiile
radicalitatii oncologice.

E)CHIMIOTERAPIA ADJUVANTA A CANCERULUI

COLONIC

Are drept scop reducerea ratei recidivelor tumorale.

Exista un larg consens cu privire la recomandarea chimioterapiei adjuvante la
pacienţii in stadiul III (prezenta metastazelor ganglionare), la care se obţine o
scădere semnificativa a ratei recurentelor si este cost-eficienta. Chimioterapia
adjuvanta nu este recomandata pacienţilor in stadiul I datorita ratei recidivelor
tumorale sub 5% la 5 ani la aceştia. Chimioterapia adjuvanta in stadiul II este o
problema controversata. Deoarece supravieţuirea la 5 ani in acest caz este de 75-
80% iar beneficiul terapeutic al acestui tratament este modest, nu exista o
recomandare consensuala cu privire la aplicarea lui.
In mod curent protocolul standard consta in administrarea de 5-Fluorouracil,
Levamisol sau 5-Fluorouracil si Leucovorin timp de un an sau 5-Fluorouracil,
Leucovorin si Levamisol timp de 6 luni. Tratamentul poate fi administrat
saptamanal, zilnic, timp de 5 zile pe saptamana in fiecare luna, sau prin infuzie
venoasa continua 5 zile lunar.

2) TRATAMENTUL CANCERULUI RECTAL IN STADII CURABILE

39
 F) EVALUAREA PREOPERATORIE A CANCERULUI
RECTAL

Adaptarea strategiei terapeutice corespunzătoare impune o stadializare

preoperatorie adecvata prin colonoscopie/irigografie cu dubleu contrast (pentru
aprecierea situaţiei anatomice, a histologiei tumorale si a prezentei cancerelor
sincrone sau metacrone), examen computer tomografic/ultrasonografic si
radiografie pulmonara ( pentru detectarea metastazelor la distanta), iar acolo unde
este posibil, ultrasonografie endorectala ce permite o detaliata apreciere a invaziei
tumorale.

G) TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Pentru rezecţia chirurgicala se considera ca rectul prezinta trei regiuni

distincte, in funcţie de distanta de la marginea anala – treimea superioara, cea
medie si cea inferioara – fiecare dintre ele având 5 cm lungime.

Rezecţia recto-sigmoidiana anterioara (operaţia Dixon)

Se practica in localizările cancerului pe treimea superioara a rectului si pe
joncţiunea recto-sigmoidiana. Se va mobiliza rectul de pe planul sacrat iar uneori
(daca se practica o rezecţie joasa) poate fi necesara secţionarea aripilor laterale
care conţin arterele hemoroidale mijlocii. Se prefera ligatura arterei colice stângi
asigurându-se astfel o limfadenectomie corespunzătoare si o vascularizaţie
suficienta a bontului colic proximal. Înainte de rezecţia propriu-zisa rectul este
irigat cu o soluţie antiseptica (clorhexidina sau betadina) pentru a evita implantarea
celulelor tumorale exfoliate la nivelul viitoarei anastomoze. Continuitatea
digestiva se restabileşte prin anastomoza colorectala termino-terminala sau latero-
terminala.

Amputaţia rectala (excizia abdomino-perineala a rectului sau operaţia

Miles)
40
 Este rezervata cancerelor rectului inferior si uneori mijlociu, tumorilor care
invadează întreaga grosime o peretelui rectal, cancerelor rectale cu metastaze
ganglionare loco-regionale, cancerelor nediferenţiate sau mucosecretante, atunci
când nu exista condiţii tehnice sigure pentru efectuarea unei anastomoze.
Intervenţia se executa in doi timpi, de acceasi echipa chirurgicala. In timpul
abdominal rectul este izolat pana la nivelul planşeului pelvin, apoi sigmoidul este
secţionat si exteriorizat sub forma unei sigmoidostomii iliace stângi terminale
definitive. Bontul rectal este ligaturat si abandonat iar cavitatea peritoneala se
închide. Urmează timpul perineal, cu secţionarea musculaturii perineale la distanta
de rectul tumoral pentru a se evita pericolul recidivei locale. După extirparea
rectului, plaga perineala se suturează sub protecţia unui tub de dren.

Operaţia Hartmann
Este o rezecţie recto-sigmoidiana anterioara dar fara a se executa o
anastomoza colorectala. Bontul colic proximal este exteriorizat in fosa iliaca
stânga sub forma unei colostomii terminale temporara sau definitiva. Bontul rectal
este suturat cat mai distal in pelvis si abandonat. Aceasta operaţie se executa in
doua împrejurări: ca procedeu paliativ atunci când tumoarea este invadata local sau
prezinta metastaze si ca prim timp operator la cazurile cu complicaţii acute
(hemoragie, ocluzie si perforaţie).

Rezecţia recto-sigmoidiana cu conservarea aparatului sfincterian

După rezecţia rectului tumoral, colonul proximal este „coborât” transanal si
fixat la nivelul liniei dentate printr-o anastomoza mecanica sau este ancorat cu
câteva fire de sutura la nivelul canalului anal si corectat după 10-14 zile.

Excizia locala
Se va aplica in cazuri foarte bine selecţionate după următoarele criterii:
- tumori rectale joase cu diametrul de 2-3cm
- structura histologica bine diferenţiata
- invazie parietala limitata (T1,T2)
- absenta metastazelor ganglionare (N0)
- risc anestezico-chirurgical inacceptabil

C. TERAPIA ADJUVANTA

41
 Din cauza barierei anatomice minime dintre rect si structurile pelvine si a
drenajului limfatic abundent către sacru, probabilitatea recidivelor locale si la
distanta este mult mai mare pentru cancerul rectal in stadiul II comparativ cu
cancerul colonic in stadiul II. De accea radio- si chimioterapia adjuvanta cu 5-
Fluorouracil constituie recomandarea standard pentru cancerul rectal in stadiile II
si III.
Administrarea de 5-Flourouracil in bolus sau perfuzie continua ameliorează
rata recidivelor locale si supravieţuirea pacienţilor cu cancer rectal.
Radioterapia preoperatorie ameliorează semnificativ rata operabilitatii
cancerului rectal. Astfel aproximativ 50% dintre tumorile rectale fixate in pelvis,
considerate nonrezecabile, sunt convertite in stadii curabile. Indicaţia standard
pentru cancerul rectal in stadiile doi si trei o reprezintă radioterapia pre- sau
postoperatorie asociata cu chimioterapia adjuvanta cu 5-Fluorouracil.

3) TRATAMENTUL CANCERULUI COLORECTAL AVANSAT LOCAL

În acest concept sunt incluse cazurile cu depăşirea de către tumoră a seroasei

(colon şi rect peritoneal) şi invazia ţesuturilor învecinate, făcând imposibilă
chirurgia de rezecţie radicală limitativă. Determinările la distanţă (hepatice sau cu
altă localizare) pot fi prezente sau absente.
Din punctul de vedere al demersului diagnostic, această situaţie poate fi
descoperită preoperator sau intraoperator. Descoperirea preoperatorie este apanajul
examenului clinic, al tomografiei computerizate şi al rezonanţei magnetice
nucleare.
Opţiunile intraoperatorii:
- chirurgie de largă exereză, cu păstrarea caracterului radical prin asocierea la
chirurgia colonului a îndepărtării ţesuturilor invadate, până în ţesut sănătos;
- chirurgie paliativă cu profilaxia sau chiar rezolvarea obstrucţiei la care este
ideală asocierea montării unui dispozitiv (Braun implant device) ce asigură
chimioterapia intraarterială. În evoluţie, protocolul include second-look cu
reevaluare şi chirurgie radicală dacă este posibil.

4) TRATAMENTUL CANCERULUI RECTOCOLONIC METASTATIC

42
 Cancerului rectocolonic metastatic beneficiază de tratament chirurgical,
chimioterapie (sistemica sau intraarteriala) si imunoterapie paliativa.

Tratamentul chirurgical reprezintă prima opţiune terapeutica atunci când

metastazele locale sau la distanta se afla intr-o situaţie favorabila rezecţiei.
Aproximativ 1/3 dintre recidivele apărute după chirurgia curativa a cancerului
rectocolonic afectează ficatul. Metastazele hepatice izolate (unice sau grupate intr-
un singur lob), in absenta altor localizai metastatice extrahepatice, beneficiază de
rezecţie chirurgicala.

Chimioterapia sistemica cu 5-Fluorouracil asociata sau nu cu Leucovorin

determina o rata de răspuns parţial de 15-20%, fara a ameliora semnificativ
calitatea vieţii sau supravieţuirea pacienţilor. Tratamentul cu irinotecan (CPT-11) ,
un inhibitor al topoizomerazei I, reprezintă astăzi recomandarea standard de
tratament de a doua linie.
La pacienţii cu metastaze hepatice nonrezecabile, chimioterapia intraarteriala
reprezintă o alternativa pentru controlul creşterii tumorale. Administrarea
intraarteriala de 5-Fluorodeoxiuridina se asociază cu o rata de răspuns tumoral
superioara unei administrări sistemice.

Perspective terapeutice
Fluoropirimidinele orale include: uracilul si tegafur, capecitabina, eniluracil
plus 5-Fluorouracil. Compararea acestor agenţi cu regimul 5-
Fluorouracil/Leucovorin a demonstrat eficienta similara, o toxicitate redusa si o
mai convenabila modalitate de administrare. Oxaliplatinul, un nou derivat de
platina, este eficient atât ca terapie de prima linie cat si pentru cancerul
rectocolonic rezistent la 5-Fluorouracil. S-a constatat o creştere a ratei de răspuns
tumoral la pacienţii trataţi cu oxaliplatin asociat cu 5-Fluorouracil si Leucovorin.

j)Profilaxia

Efectuarea anumitor teste de screening pot prevenii aparitia cancerului

colorectal. Aceste teste vizeaza diagnosticarea si tratarea anumitor afectiuni
43
care pot duce la aparitia neoplasmului colorectal si sunt recomandate sa fie
efectuate regulat dupa varsta de 40 de ani in randul persoanelor cu risc
crescut pentru afectiune si dupa varsta de 50 de ani in randul celorlalte
persoane. 
In acord cu asociatiile internationale de oncologie, screeningul ar putea
salva mii de vietii daca ar fi efectuat la majoritatea persoanelor de peste 50
de ani. 
Screeningul persoanelor fara risc crescut pentru aparitia cancerului
colorectal, se realizeaza dupa urmatorul ghid international: 
- test de sangerare oculta - anual 
sau 
- sigmoidoscopie - o data la 5 ani 
sau 
- tranzit baritat - o data la 5 ani 
sau 
- colonoscopie - o data la 10 ani 
Persoanele care au un risc crescut de aparitie a cancerului colorectal,
necesita inceperea screeningului inaintea varstei de 50 de ani. 
Colonoscopia virtuala este o alta metoda care poate fi folosita in screeningul
persoanelor fara risc crescut in aparitia cancerului colorectal. Aceasta
permite vizualizarea lumenului intestinal (prin folosisea razelor X). In
screeningul pesoanelor care au insa un risc crescut de aparitie a
neoplasmului colorectal este recomandata mai degraba colonoscopia, pentru
ca aceasta permite excizia polipilor intestinali (frecvent intalniti in randul
persoanelor predispuse la aparitia tumorii). Colonoscopia virtuala este de
asemenea o metoda mult mai costisitoare. 

Adoptarea unui anumit stil de viata, cu respectarea urmatoarelor

indicatii, pot preveni aparitia cancerului colorectal: 
- pastrarea unei greutati normale, deoarece studiile medicale au dovedit ca
neoplasmul colorectal apare mai frecvent in randul persoanelor
supraponderale (obeze), in special persoanele cu exces de tesut adipos le
nivelul abdomenului (obezitate de tip androgin);
- alimentatia sanatoasa. Consumul unei varietati cat mai mari de alimente, in
special fructe si legume. O alimentatie bogata in legume, fructe, carne de
pui, peste si cereale, poate preveni aparitia cancerului colorectal. Trebuie
excluse din alimentatie grasimile de origine animala. Suplimentele
alimentare cu acid folic si calciu, au o valoare pozitiva in preventia

44
neoplasmului colorectal; 
- reducerea cantitatii de alcool consumate, deoarece s-a dovedit ca
persoanele care consuma mai mult de 2 pahare de bautura pe zi au un risc
crescut de a dezvolta cancer colorectal; 
- abandonul fumatului, pentru ca fumatorii cronici au un risc crescut
pentru cancerul colorectal; 
- activitatea fizica. Persoanele care sunt active fizic sunt mai putin
predispuse la aparitia afectiuni decat persoanele sedentare.

45
 Capitolul III
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA ŞI
TRATAREA BOLNAVULUI CU CANCER COLO-RECTAL

Spitalul este o institutie sanitara destinata ingrijirii bolnavilor si

organizata pentru servicii permanente. In spital se interneaza bolnavii in
stare grava care necesita o ingrijire si supraveghere permanenta si o atentie
deosebita din partea asistentei medicale.

Spitalul cuprinde urmatoarele parti componente functionale:

          - serviciul de primire unde incepe pregatirea psihica a pacientului.

Pacientii vor fi dezbracati si examinati,la nevoie fiind ajutat de asistenta si
asezat in pozitia necesara examinarii

          - prelucrari sanitare - aici se face deparazitarea si imbaierea

bolnavului, dupa care acesta va fi imbracat in lenjerie curata si condusa pe
sectia cu paturi

          - sectia cu paturi este partea componenta a spitalului inzestrata cu

paturi si sala de tratamente, unde se asigura asistenta corespunzatoare a
bolnavilor spitalizati.

Dupa ce medicul hotaraste internarea bolnavului, asistentul

completeaza biletul de internare, foaia de observatie si trece datele
pacientului in registrul de internari.

Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Bolnavul este condus de asistent in salonul prealabil hotarat de catre
medic. Salonul se alege in functie de starea pacientului (diagnostic,
gravitatea si stadiul bolii) si sex. Asistentul conduce bolnavul in salon, il
ajuta sa-si aranjeze obiectele personale in noptiera si sa se instaleze comod
si in pozitia indicata de medic in pat. Acestuia i se aduce la cunostinta
46
regulamentul de ordine interioara a sectiei precum si indicatiile medicului
referitoare la alimentatie si pozitie indicata, daca este cazul.

Se vor asigura conditiile de mediu necesare ameliorarii si vindecarii

bolii. Pentru a crea un mediu de securitate si confort si pentru a diminua
factorii de stres este indicat ca saloanele sa aiba o capacitate de 4, maxim 6
paturi cu o temperatura de 18-20°C sa fie curate, linistite si bine aerisite cu
aer umidificat.

Asistentul va completa o anexa la foaia de alimentatie pe care o va

trimite la blocul alimentar, astfel noul pacient va primi alimentatia necesara
inca in prima zi de internare. Bolnavilor li se acorda o pregatire
preoperatorie si postoperatorie in vederea asigurarii conditiilor optime
necesare interventiei si a procesului de vindecare precum si pentru evitarea
unor complicatii grave si nedorite.

Asistentul consemneaza aspectul general, inaltimea, greutatea, varsta,

aspectul tegumentelor si mucoaselor, faciesul si starea psihica a bolnavului.
Acesta va urmari necesitatile pacientului, manifestarile de dependenta in
vederea satisfacerii acestora.Se vor nota datele privind antecedentele
familiale, chirurgicale si patologice ale pacientului precum si bolile care au
influenta asupra anesteziei si interventiei (afectiuni pulmonare, cardiace,
diabet zaharat, epilepsie etc.)

Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi

Pregătirea patului şi accesoriilor lui
Patul trebuie sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa
satisfaca atat cerintele de confort a pacientului, cat si ale personalului de
ingrijire. Trebuie sa-i permita pacientului sa se poata misca in voie, sa nu-i
limiteze miscarile, sa poata la nevoie sa coboare din pat, sa poate sta in
pozitie sezand, sprijinindu-si picioarele comod de podea. Patul trebuie sa
permita ca asistenta sa poata efectua tehnicile de ingrijire, investigatie si
tratament cat mai comod, sa fie usor de manipulat si curatat, prevazut cu
rotite, dispozitiv de ridicare si la nevoie aparatoare.Patul va fi acoperit cu un
cearsaf, musama si aleza. Pacientului i se ofera doua perne si o patura din
lana moale, usor de intretinut. Lenjeria trebuie sa fie din bumbac cu cat mai
putine cusaturi. Cearsaful trebuie sa fie destul de mare pentru a intra sub
saltea.

47
 Schimbarea lenjeriei de pat
- Pregatirea patului fara pacient: pentru schimbarea lenjeriei de pat avem
nevoie de cearsaf simplu, cearsaf plic, doua fete de perna, una-doua paturi,
doua perne. Dupa ce se indeparteaza noptiera de pe langa pat se aseaza un
scaun cu spatar la capatul patului. Pe scaun se aseaza, in ordinea
intrebuintarii, lenjeria curata, pernele, patura, impaturite corect. Cearsaful se
aseaza la mijlocul saltelei; se desface si se intinde o parte a cearsafului spre
capataiul patului, cealalta spre capatul opus. Cearsaful se introduce adanc
sub saltea la ambele capete. Se intinde bine cearsaful sa nu prezinte
cute.Daca este nevoie se aseaza musamaua si se acopera cu aleza.Pernele se
introduc in fetele de perna curate si se aseaza pe pat.

- Schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat se efectueaza atunci cand

starea pacientului nu permite ridicarea acestuia din pat. In functie de starea
pacientului lenjeria se poate schimba in lungime sau in latimea patului.
Atunci cand schimbarea lenjeriei se face in lungimea patului pacientul
va fi intors in decubit lateral. Doua asistente se aseaza de o parte si de alta a
patului. Asistenta din partea dreapta prinde pacientul cu mana dreapta in
axila dreapta, il ridica usor, iar mana stanga o introduce sub umerii lui,
sprijinindu-i capul pe antebrat. Apoi cu mana dreapta, retrasa de sub axila,
trage usor perna spre marginea patului, pacientul fiind de asemenea deplasat
usor in aceeasi directie.Se aseaza apoi in dreptul genunchilor pacientului,
introduce mana stanga sub genunchii acestuia flectandu-I putin, iar cu mana
dreapta ii flecteaza usor gambele pe coapse. Din aceasta pozitie se intoarce
pacientul in decubit lateral drept, sprijinindu-l in regiunea omoplatilor si a
genunchilor. Pacientul se mentine acoperit. Asistenta din partea stanga
ruleaza cearsaful impreuna cu musamaua si aleza murdara pana la spatele
pacientului, sulul de lenjerie murdara se afla in acel moment alaturi de sulul
lenjeriei curate. Pe jumatatea libera a patului se deruleaza cearsaful curat,
musamaua si aleza pregatita mai inainte. Se intinde bine cearsaful curat pe
jumatatea libera a patului si se aseaza o perna imbracata in fata de perna
curata, apoi se aduce pacientul in decubit dorsal, sprijinindu-l in regiunea
omoplatilor si sub genunchi. Pentru a introduce pacientul in decubit lateral
stanga, asistenta din partea stanga procedeaza la fel ca si in cazul intoarcerii
in decubit lateral drept: prinde pacientul de axila stanga, il ridica usor,
introduce mana dreapta sub umerii lui, sprijina capul pe antebrat si dupa
aceeasi procedura intoarce pacientul in decubit lateral stang, aducandu-l
48
dincolo de cele doua suluri de lenjerie. Asistenta ruleaza mai departe, din
partea dreapta, lenjeria murdara, o indeparteaza, introducand-o in sacul de
rufe murdare, apoi deruleaza lenjeria curata si o intinde bine, iar pacientul
este readus in decubit dorsal, sprijinit de cele doua asistente.

Atunci cand pacientul poate fi asezat in pozitie sezand, schimbarea

lenjeriei se face in latimea patului. Procedura se efectueaza de asemenea, de
catre doua persoane: una sprijina pacientul, cealalta ruleaza lenjeria
murdara, aseaza si deruleaza cearsaful curat. Dupa efectuarea fiecarei
proceduri, asistenta trebuie sa se asigure ca pacientul este asezat cat mai
confortabil. In unele cazuri, aleza trebuie schimbata de mai multe ori pe zi,
fara sa fie nevoie de schimbarea cearsafului.

Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului

Inaintea interventiei chirurgicale, bolnavul este capabil sa isi
efectueze singur igiena corporala. In seara zilei precedente interventiei se
face o baie generala a bolnavului si se va pregati tubul digestiv pentru
interventie prin efectuarea unei clisme evacuatoare urmata de un dus. La
pregatirea bolnavului pentru actul operator se va acorda atentie deosebita
cavitatii bucale mai ales la cei care urmeaza sa fie intubati. Se pregateste
tegumentul regiunii pe care se va opera prin spalare cu apa si sapun,
degresare si dezinfectare cu alcool. Daca regiunea prezinta pilozitati acestea
vor fi rase cu aparat de ras individual.Regiunea astfel pregatita va fi
protejata cu un pansament steril. Se indeparteaza bijuteriile bolnavului,
proteza dentara daca exista. Bolnavul va fi imbracat cu lenjerie curata, se
verifica starea de curatenie in regiunile inghinala, ombilic, axile, spatii
interdigitale, unghii.

Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat

Asistenta va colecta date referitoare la starea pacientului, daca se
poate spala singur sau nu. Cu aceasta ocazie se observa si starea
tegumentelor si aparitia unor eventuale modificari. Se verifica temperatura
ambianta (20-21°C) si se evita curentii de aer. Bolnavul va fi izolat cu un
paravan de anturajul sau. Se pregatesc in apropiere materialele necesare
toaletei, schimbarea lenjeriei patului, lenjeriei bolnavului si materialele
necesare pentru prevenirea escarelor.Temperatura apei trebuie sa fie le 37-
38°C.

49
 Bolnavul va fi dezbracat complet si se va acoperi cu un cearsaf si
patura. Se descopera progresiv numai partea care se va spala. Se stoarce
bine buretele sau manusa de baie pentru a nu se scurge apa in pat sau pe
bolnav. Se sapuneste regiunea dupa care se clateste ferm, dar fara
brutalitate. Apa calda trebuie sa fie din abundenta, sa fie schimbata ori de
cate ori este nevoie. Se insista la pliuri sub sani, la maini, la spatii
interdigitale, la coate si axile. Se mobilizeaza articulatiile in toata
amplitudinea lor si se maseaza zonele predispuse escarelor.

La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu

musamaua si aleza in functie de regiunea pe care o spalam. La toaleta pe
regiuni cu bolnavul in pat se va respecta urmatoarea succesiune: fata, gat,
urechi, brate si maini, parte anterioara torace, abdomen, fata anterioara
coapse. Apoi bolnavul va fi intors in decubit lateral si se vor spala spatele,
fesele, fata posterioara a coapselor. Bolnavul se aduce din nou in decubit
dorsal si se spala gambele si picioarele, organele genitale externe. Apoi se
face ingrijirea parului si toaleta cavitatii bucale.

Toaleta pe regiuni

Ingrijirea ochilor are ca scop indepartarea secretiilor si prevenirea

infectiilor oculare. Materiale necesare: apa sau ser fiziologic, tampon de
tifon, comprese, manusi de baie, prosop si tavita medicala. Se spala ochii cu
ser fiziologic, cu mana acoperita cu manusa. Secretiile se indeparteaza de la
comisura externa spre cea interna.
Ingrijirea mucoasei nazale are ca scop mentinerea permeabilitatii
cailor respiratorii superioare, prevenirea infectiilor nazale si a leziunilor
mucoasei nazale in cazul in care pacientul prezinta sonda endo-
nazala.Materiale necesare: tampoane sterile montate pe bastonase, ser
fiziologic, apa oxigenata diluata, tavita medicala si manusi de protectie.
Tehnica - se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte,se dezlipeste
adezivul cu care este lipita sonda. Sonda se retrage cu 5-6 cm. Fosele nazale
se curata fiecare cu cate un tampon umezit cu ser fiziologic, iar crustele se
curata cu apa oxigenata diluata. Se curata si sonda, apoi se reintroduce si se
fixeaza.Se supravegheaza functionalitatea sondei si pacientul.
Ingrijirea urechilor are ca scop mentinerea starii de curatenie a
pavilionului urechii si a conductului auditiv extern, precum si indepartarea
depozitelor patologice din conductul auditiv extern si a dopurilor de
cerumen. Materiale necesare: tampoane sterile montate pe betisoare, apa,
sapun, manusa de baie, prosop si tavita medicala. Tehnica - se intoarce
50
capul bolnavului  usor intr-o parte, se introduce tamponul in conductul
auditiv extern si se curata cu tamponul uscat. La introducerea tamponului
trebuie avut grija de limita vizibilitatii. Pavilionul urechii se spala cu mana
cu manusa, cu apa si sapun curatand cu atentie santurile pavilionului si
regiunea retroauriculara. Se limpezeste si se usuca cu prosopul. Fiecare
ureche se curata cu un tampon separat si daca din conductul auditiv extern
se scurge lichid cefalorahidian sau sange se va chema medicul.
Ingrijirea cavitatii bucale are ca scop obtinerea unei stari de bine a
bolnavului, profilaxia infectiilor cavitatii bucale si profilaxia cariilor
dentare. Materiale necesare la pacienti constienti: periuta, pasta de dinti,
prosop, tavita medicala si pahar cu apa. Materiale necesare la pacienti
inconstienti: comprese, tampoane sterile din tifon, deschizator de gura,
spatula linguala, pensa port-tampon, glicerina boraxata 20%, tavita
medicala si manusi sterile. Tehnica: pozitia pacientului este in decubit
dorsal cu capul deoparte, cu prosopul protejand lenjeria. Se introduce
deschizatorul de gura intre arcadele dentare, se sterge limba, bolta palatina,
suprafata interna si externa a arcadei dentare ca tampoane imbinate in
glicerina boraxata cu miscari dinauntru in afara. Cu un alt tampon se sterg
dintii, apoi se ung buzele.
 Ingrijirea unghiilor are ca scop asigurarea igienei pacientului si
indepartarea depozitului subunghial care contine germeni patogeni.
Materiale necesare: apa si sapun, forfecuta, periuta de unghii, pila, prosop.
Tehnica: unghiile se spala cu apa, sapun si periuta. Pentru spalarea
piciorului acesta va fi introdus intr-un lighian. Dupa spalare se face taierea
unghiilor cu mare atentie pentru a nu leza tesuturile din jur. Instrumentele
dupa utilizare se dezinfecteaza.
Ingrijirea parului are ca scop pregatirea pentru operatii in zona fetei,
pregatirea pentru EEG, spalare igienica la pacientul cu spitalizare
indelungata, precum si pentru pentru starea de bine a pacientului. Materiale
necesare: musama, aleza, lighian, apa calda, sampon, sapun, prosop, piaptan
si uscator de par. Tehnica: temperatura camerei trebuie sa fie intre 22-24°C.
Pozitia bolnavului este in functie de starea sa: sezand pe un scaun cu capul
in fata, sezand in pat si in decubit dorsal oblic. Se protejeaza patul cu
musama si aleza. Se aseaza lighianul in functie de pozitia bolnavului astfel
incat parul sa ajunga in lighian, se umezeste parul, se samponeaza, se
maseaza usor pielea capului, se limpezeste, se usuca, se piaptana. Se
protejeaza pielea capului cu un prosop si pacientul va sta confortabil in pat.

51
 Toaleta intima are scop igienic, mentinerea unei stari de confort fizic,
in vederea efectuarii unor tehnici la acest nivel, sondajul vezical la femei si
barbati si recoltarea de urina pentru urocultura. Se face de mai multe ori pe
zi la pacientii inconstienti, la cei cu sonde vezicale, inaintea interventiilor
chirurgicale in regiunea anala sau a organelor genitale, a cailor urinare si in
perioadele menstruale la femei.Materiale necesare: paravan, doua bazinete,
tampoane sterile, pensa port-tampon, cana cu apa calda, sapun lichid,
prosop, manusa de cauciuc, manusa de baie si musama, aleza. Se
controleaza temperatura apei, se pregateste patul cu musama si aleza. Se
asigura intimitatea bolnavului cu paravanul. Bolnavul se aseaza in pozitie
ginecologica, se serveste cu un bazinet pentru a urina. Se pune al doilea
bazinet, se imbraca manusa de cauciuc peste care se ia manusa de baie. Se
spala regiunea dinspre simfiza pubiana spre anus turnand apa si sapun, Se
limpezeste abundent, se indeparteaza bazinetul, apoise usuca prin
tamponare cu prosopul. Pliurile se pudreaza cu talc.

Observarea poziţiei pacientului

Adus de la sala de operatie, bolnavul va fi asezat in pat si acoperit cu
paturi, fara perna pana la trezire. El va sta in decubit dorsal, cu capul intors
intr-o parte cu tavita medicala langa cap pentru a capta eventualele
vomismente.Dupa trezirea bolnavului, asistentul ii va pune perna, il va servi
cu ceai sau apa daca nu este contraindicat. In caz de  indicatii ii va umezi
limba, buzele cu comprese ude.Dupa interventii intraabdominale, in general,
bolnavii tind sa adopte o pozitie antalgica de decubit dorsal cu genunchii
flectati, numita pozitie Fowler, acesta fiind o pozitie care asigura relaxarea
musculaturii abdominale si deci amelioreaza durerea locala.

Schimbarea poziţiei şi imobilizarea pacientului

Schimbarea pozitiei poate fi activa sau pasiva, cu ajutorul asistentei.
La mobilizarea pacientului trebuie respectate unele principii:sunt necesare
doua asistente; prinderea pacientului se face precis si sigur; exercitiile se fac
intotdeauna inainte de mese; aceste exercitii fizice trebuie intercalate cu
exercitii de respiratie; mobilizarea se incepe incet si se continua in functie
de raspunsul fizic al pacientului. Scopul mobilizarii este miscarea
pacientului in vederea prevenirii escarelor ce pot sa apara din cauza
imobilizarii si pentru recastigarea independentei. Schimbarea pozitiei
pacientilor imobilizati se face din 2 in 2 ore, masandu-se zonele de presiune
52
predispuse escarelor. Mobilizarea precoce a pacientului favorizeaza
mentinerea mobilitatii articulare, normalizarea tonusului muscular si
stimuleaza metabolismul. De asemenea favorizeaza circulatia sangelui,
prevenind tromboflebitele si pneumoniile.Bolnavii operati vor fi mobilizati
precoce si gradat. La inceput se va efectua mobilizarea activa in pat,
inlaturandu-se astfel contractura peretelui abdominal.

Captarea eliminarilor
Captarea eliminarilor are ca scop observarea caracterelor
fiziologice si patologice ale dejectiilor precum si descoperirea modificarilor
lor patologice in vederea stabilirii diagnosticului.

 Captarea materiei fecale - se separa patul de restul salonului cu

paravan, se indeparteaza patura si cearsaful care acopera
pacientul, pacientul se dezbraca si se introduce bazinetul cald sub
zona sacrala apoi se acopera cu invelitoarea. Se efectueaza toaleta
regiunii perianale si se indeparteaza bazinetul cu atentie. Dupa ce
se acopera cu capacul se indeparteaza din salon. Se imbraca
pacientul, se reface patul. Salonul se aeriseste si se spala mainile
pacientului. Scaunul acoperit se pastreaza pentru vizita medicala
in locuri special amenajate.
 Captarea urinei - servirea urinarelor se face in mod asemanator cu
a bazinetelor. Dupa utilizare se golesc imediat, se spala la jet de
apa calda si se dezinfecteaza.Nu trebuie ignorat cantitatea,
culoarea, mirosul urinei; poate indica unele diagnostice.
 Captarea sputei - Se face in recipiente spalate, sterilizate, uscate si
in care se pune solutie lizol 3% sau fenol 2,5%, amestecata cu
soda caustica. Atunci cand se recolteaza in vederea unor analize
de laborator nu se foloseste dezinfectant.
 Captarea varsaturilor - pacientul se aseaza in functie de starea
generala in pozitie sezand, decubit dorsal cu capul intors intr-o
parte, decubit lateral (pozitie de siguranta). Lenjeria de pat se
protejeaza cu musama si aleza, iar pacientul cu un prosop in jurul
gatului. Proteza dentara mobila se indeparteaza unde este cazul si
se ofera pacientului o tavita medicala.Se incurajeaza pacientul, i
se ofera pahar cu apa sa-si clateasca gura. I se ofera cuburi de
gheata, lichide reci in cantitati mici.Varsatura  se pastreaza pentru

53
 vizita medicala. Caracterul varsaturii si frecventa se noteaza in
foaia de temperatura.

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

Supravegherea functiilor vitale in hemoragiile masive se face din ora

in ora. Asistenta supravegheaza bolnavul, va inregistra daca respiratia este
modificata, cu salturi sau daca se face cu dificultate. Buna desfasurare a
evolutiei postoperatorii se urmareste dupa graficul temperaturii, al pulsului
si prin inregistrarea tensiunii arteriale.

Respiratia se masoara in scopul evaluarii functiei respiratorii a

pacientului, fiind indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii si al
prognosticului. Elemente de apreciat sunt: tipul respiratiei, amplitudinea
miscarilor respiratorii, ritmul si frecventa. Materiale necesare: ceas
secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatura.Asistenta aseaza
pacientul in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi executat.
Plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si numara inspiratiile
timp de un minut.Respiratia se noteaza cu culoare verde. Fiecare linie
orizontala corespunde la doua respiratii. Valorile normale a respiratiei sunt:
la nou-nascut 30-50 respiratii/ minut, la 2 ani 25-35 respiratii/ minut, la
adulti 16-18 respiratii/ minut, la varstnici 15-25 respiratii/ minut.
Temperaturaeste rezultatul proceselor oxidative din organele
generatoare de caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice. Masurarea
temperaturii in axila: se aseaza pacientul in decubit dorsal sau sezand. Se
ridica bratul bolnavului, se sterge axila prin tamponare cu prosopul
pacientului,se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei
paralel cu toracele sise apropie bratul pe trunchi cu bratul flectat pe
suprafata anterioara a toracelui. Termometrul se mentine timp de zece
minute. Masurarea temperaturii in cavitatea bucala: se introduce
termometrul in cavitatea bucala sub limba sau pa latura externa a arcadei
dentare. Pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas.
Termometrul se mentine cinci minute. In cazul masurarii temperaturii pe
cale rectala se lubrifiaza termometrul. Se aseaza pacientul in decubit lateral
cu membrele inferioare in semiflexie asigurandu-i intimitatea. Se introduce
bulbul termometrului in rect prin miscari de rotatie si inaintare. Se mentine
trei minute.Dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului acesta
se scoate, se sterge cu o compresa si se citeste gradatia la care a ajuns
mercurul. Se spala termometrul, se scutura si se introduce in recipientul cu
54
solutie dezinfectanta (cloramina 1%).In foaia de temperatura, temperatura
se noteaza cu pix de culoare albastra. Pentru fiecare linie orizontala a foii de
temperatura corespund doua diviziuni de grad. Valorile normale a
temperaturii: copil  36-37,8°C, adult 36-37°C, varstnic 35-36°C.
Pulsul poate fi luat la orice artera accesibila palpatiei care poate fi
comprimat pe un plan osos: radiala, temporala superficiala, carotida,
humerala, brahiala, femurala. In practica curenta pulsul se ia la nivelul
arterei radiale.Materiale necesare: ceas cu secundar, creion sau pix rosu. La
luarea pulsului, bolnavul trebuie sa fie in repaus fizic si psihic cel putin 5-
10 minute inainte de numaratoare, intrucat un efort sau o emotie oarecare in
timpul sau inaintea luarii pulsului ar putea modifica valorile reale. Bratul
bolnavului trebuie sa fie sprijinit, pentru ca musculatura antebratului sa se
relaxeze. Se repereaza santul radial pe extremitatea distala a antebratului,
dam de un sant marginit de tendoanele muschilor flexor radial al carpului si
brahioradial in profunzimea caruia se gaseste artera radiala. Palparea
pulsului se face cu varful degetelor index, mediu si inelar de la mana
dreapta. Dupa ce s-a reperat santul, se va exercita o usoara presiune asupra
peretelui arterial cu cele trei degete palpatoare, pana la perceperea
zvacuiturilor pline ale pulsului.Notarea pulsului se face cu pix sau creion
rosu, fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespunde la patru
pulsatii. Valorile normale a pulsului sunt: la nou-nascut 130-140 pulsatii/
minut, la copil mic 100-120 pulsatii/ minut, la adult 90-100 pulsatii/ minut,
la varstnic 80-90 pulsatii / minut
Tensiunea arteriala trebuie controlata la toti bolnavii postoperator si
in special la cei hipertensivi. Scaderea tensiunii arteriale asociata cu alte
semne poate indica o complicatie hemoragica.Scopul masurarii tensiunii
arteriale este evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a inimii,
rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor). Materialele
necesare sunt: aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva
Rocci sau cu manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vata si alcool
pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului si creion sau pix rosu pentru
insemnarea valorilor in foaia de temperatura.Exista doua metode de
masurare a tensiunii arteriale: auscultatoric si palpatoric.Metoda
auscultatorie: asistenta aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului
sprijinit si in extensie. Membrana stetoscopului se fixeaza pe artera
humerala, sub marginea inferioara a mansetei. Se introduc olivele
stetoscopului in urechi. Se pompeaza aer in manseta pneumatica cu ajutorul
perei de cauciuc pana la disparitia zgomotelor pulsatile. Aerul din manseta

55
se decomprima usor prin deschiderea supapei, pana cand se percepe primul
zgomot arterial, care prezinta valoarea tensiunii arteriale maxime (sistolice).
Se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul manometrului
pentru a fi consemnata. Se continua decomprimarea, zgomotele arteriale
devenind tot mai puternice. Se retine valoarea indicata de coloana de
mercur sau acul manometrului in momentul in care zgomotele dispar acesta
reprezentand tensiunea arteriala minima (diastolica). Se noteaza pe foaia de
temperatura valorile obtinute.La metoda palpatorie determinarea se face
prin palparea arterei radiale. Nu se foloseste stetoscopul biauricular. Etapele
sunt identice metodei auscultatorii. Are dezavantajul obtinerii unor valori
mai mici decat realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibila numai
dupa reducerea accentuata a compresiunii exterioare.Se noteaza valorile
obtinute cu o linie orizontala de culoare rosie, socotindu-se pentru fiecare
linie a foii o unitate de coloana de mercur. Se unesc liniile orizontale cu
liniile verticale si se hasureaza spatiul rezultat. Valorile normale ale
tensiunii arteriale sunt: la copil intre 1-3 ani 75/90-50/60 mmHg, la copil
intre 4-11 ani 90/100-60/65 mmHg, la copil si la adolescenti 12-15
ani 100/120-60/75 mmHg, la adult 115/140-75/90 mmHg, la
varstnici >150/>90 mmHg.
Diureza este importanta in vederea stabilirii bilantului hidric. Pentru
masurarea diurezei, urina se colecteaza pe 24 de ore in recipiente cilindrice,
gradate, cu gat larg, spalate si clatite cu apa distilata. Colectarea se incepe
dimineata la o anumita ora si se termina a doua zi la aceeasi ora. Pentru
prevenirea fermentatiei se vor adauga la urina cristale de timol. Diureza se
noteaza in foaia de temperatura prin hasurarea patratelelor corespunzatoare
cantitatii de urina si zilei respective. Spatiul dintre doua linii orizontale a
foii de temperatura corespunde la 100 ml de urina. Cantitatea de urina
eliminata in 24 de ore in mod normal este de aproximativ 1500 ml.

2.5. Alimentaţia bolnavului

Alimentatia bolnavului are ca scop asigurarea necesitatilor calorice si

calitative in functie de varsta si starea organismului si favorizarea procesului
de vindecare, consolidarea rezultatelor terapeutice si prevenirea cronicizarii
unor imbolnaviri. Avem nevoie de vesela si tacamuri, cana simpla sau cu
cioc, in functie de starea pacientului, alimente conform regimului
recomandat, servetele de masa si o tava/ carucior pentru alimente.
Alimentarea poate fi activa (servirea mesei la pat in pozitie sezand,
56
semisezand sau in pozitie de decubit lateral, iar pacientul mananca singur) si
pasiva (se aseaza pacientul in pozitie sezand sau semisezand, se pune tava
cu alimente pe noptiera, cu o mana se ridica capul bolnavului cu perna si se
administreaza alimentele cu lingura pe jumatate plina). Apoi se ajuta
pacientul sa-si faca toaleta cavitatii bucale si se indeparteaza vasele murdare
si resturile alimentare.

2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

Administrarea medicamentelor pe cale orala are ca scop obtinerea

efectelor locale sau generale ale medicamentelor. Efectele locale:
favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor mucoasei digestive, protejeaza mucoasa
gastrointestinala, inlocuieste fermentii digestivi si dezinfecteaza tubul
digestiv. Efectele generale: medicamentele administrate pe cale orala se
resorb la nivelul mucoasei digestive, patrund in sange si apoi actioneaza
asupra unor sisteme si aparate. Se aseaza pacientul in pozitie sezanda,
medicamentele lichide (sirop, uleiuri) se dozeaza cu pipeta sau sticla
picuratoare si administreaza ca atare, apoi pacientul bea apa sau ceai.
Medicamentele solide (tablete, drajeuri) se aseaza pe limba pacientului si
sunt inghitite ca atare. Administrarea medicamentelor prin perfuzie are ca
scop hidratarea si mineralizarea organismului, administrarea
medicamentelor la care se urmareste un efect prelungit, depurativ. Materiale
necesare: tava medicala, trusa pentru perfuzat, solutii ambalate steril, solutii
hidratante in pungi sterilizate, garou, tavita renala, stativ pentru fixarea
flacoanelor, 1 – 2 seringi cu ace, o pensa hemostatica, tampon cu alcool si
leucoplast. Tehnica: asistenta imbraca manusi pentru evitarea contaminarii
cu sange, se examineaza calitatea si starea venelor, se aplica garoul la
nivelul bratului, se dezinfecteaza plica cotului cu alcool, se cere pacientului
sa stranga pumnul si se efectueaza punctia venei alese. Apoi se indeparteaza
garoul si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac, se deschide
imediat prestubul pentru a permite scurgerea lichidului in vena si se regleaza
viteza de scurgere cu ajutorul prestubului la 60 picaturi/ minut sau in functie
de necesitati. Se fixeaza cu lecoplast amboul acului si portiunea tubului in
vecinatate cu acesta de pielea pacientului. Dupa terminarea perfuziei se
exercita o presiune asupra venei punctionate cu un tampon cu alcool si se
extrage acul din vena.

57
 2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

Examinarile de laborator efectuate produselor biologice si patologice

completeaza simptomatologia bolii, reflecta evolutia acesteia si eficacitatea
tratamentului aplicat, semnaleaza aparitia unor complicatii. Recoltarea
produselor este efectuata de asistenta in majoritatea cazurilor. Acesta trebuie
sa respecte orarul recoltarilor, sa cunoasca tehnicile corecte de recoltare a
diferitelor produse, sa completeze buletinul de analize, sa eticheteze
produsul rezultat pentru a evita inlocuirea rezultatelor intre ele, fapt ce poate
duce la erori grave.Se va avea grija la sterilitatea recoltarii pentru a evita
suprainfectarea produsului recoltat. Transportul produselor recoltate se
efectueaza astfel incat acestea sa ajunga la laborator cat mai repede si in
starea in care au fost eliberate din organism. Exista o serie de examene de
laborator efectuate inaintea tuturor interventiilor chirurgicale indiferent de
timpul avut la dispozitie pentru pregatirea pacientului si indiferent de starea
sa generala cum ar fi: timpul de sangerare (T.S.), timpul de coagulare (T.C.),
determinarea grupului sanguin, hematocritul (Htc), hemograma, glicemie si
uree sanguina. Se recolteaza scaunul pentru a-l trimite la laborator in
vederea punerii in evidenta a sangelui din materiile fecale (reactia Adler sau
Gregersen).In cazurile gravese determina azotemia, ionograma, rezerva
alcalina, testele de coagulare.

2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune

Pregatirea unui bolnav cu cancer de colon este necesara si complexa,

fiind posibila in conditiile unei chirurgii elective, implicand si elementele
specifice pregatirii colonului pentru operatie. Pregatirea preoperatorie este
de doua feluri: locala - presupune pregatirea mecanica si chimica si
generala.
Pregatirea generala urmareste corectarea dezechilibrelor
hidroelecfrolitiee, compensarea anemiei, hipoproteinemiei, a tarelor legate
de teren, care se obtin mai greu la varste inaintate si in formele cronice,
intalnite deseori in cancerul de colon.
Pregătirea pentru colonoscopie
Pregătirea pentru colonoscopie este un element esențial pentru reușita
procedurii: vizualizarea bună a lumenului și pereților intestinali depinde
foarte mult de complianța pacientului la pregătire, care trebuie să asigure o
curățare a intestinului gros de resturile de materii fecale. Evacuarea
58
completă a conținutului intestinal se face cu ajutorul unei soluții
polielectrolitice care acționează ca purgativ – Fortrans. Soluția de Fortrans
(pe care o prepară însuși pacientul) determină o diaree osmotică cu multiple
scaune diareice care este necesară pentru curățarea completă a colonului.
Absența unei pregătiri bune este asociată cu șanse mari ca examenul
colonoscopic să nu vizualizeze nimic și să fie efectuat degeaba.
Cu 2 zile înaintea procedurii pacientul va fi instruit să consume cantități
reduse de alimente și să evite consumul de legume sau fructe cu semințe sau
sâmburi. Totodată, bolnavul nu trebuie să fi folosit în zilele anterioare
cărbune medicinal, sulfat de bariu (tranzit baritat sau clismă baritată),
laxative sau suplimente cu fier.
Cu 1 zi înainte de investigație se va institui un regim hidric cu supă
strecurată, zeamă de compot, ceaiuri, cafea slabă, apă minerală (până la
prânz se poate consuma o masă de carne, eventual o friptură de pui).
Începând cu ora 16 din ziua care precede investigația, pacientul va bea, în
decurs de 4-6 ore, soluția preparată din 4 plicuri de Fortrans și 4 litri de apă
(fiecare plic de Fortrans se dizolvă într-un litru de apă). Se recomandă ca
soluția să fie consumată lent, câte 1 cană la fiecare jumătate de oră, pentru a
preveni apariția unor manifestări de tip dispeptic (greață, vărsături,
balonare). Soluția de Fortrans va traversa tubul digestiv și va curăța lumenul
intestinal. Pacientul trebuie informat că va avea în ziua respectivă mai multe
scaune, spre final chiar apoase. Pentru a mai atenua gustul, soluția poate fi
păstrată la frigider sau poate fi combinată cu zeamă de lămâie sau de
grapefruit. În cazul în care pregătirea este insuficientă, medicul poate
recomanda efectuarea unei clisme evacuatorii. Pacienții diabetici trebuie să
efectueze investigația a doua zi cât mai devreme, pentru a minimiza riscul
apariției unor tulburări glicemice (datorită restricției alimentare).
În ziua programată pentru colonoscopie nu se mănâncă nimic pînă la
efectuarea procedurii. Pentru reducerea disconfortului pacientul poate opta
pentru sedare.
Premedicație
 antispastice
 analgezice
 sedare ușoară (pacientul va rămâne în cabinet pentru încă 1/4 –
1/2 oră după efectuarea investigației și nu va conduce sau lua alte
decizii în următoarele 2 ore)

59
 2.9. Pregatirea preoperatorie si ingrijiri postoperatorii

Interventia chirurgicala constituie o forma de agresiune, determinand din

partea organismului un raspuns caracterizat fie prin manifestari minore fie
printr-un sindrom reactionai sistemic, denumit sindrom postoperator sau
boala postoperatorie.
Reacţia organismului operat şi traducerea ei clinică sunt variabile în
intensitate în funcţie de amploarea şi durată intervenţiei, calitatea anesteziei,
terenul individual, vârsta, afecţiunea de baza pentru care s-a intervenit,
calitatea ingrijirilor preoperatorii, preoperatorii si postoperatorii.
Ingrijirea bolnavilor înainte de intervenţiile chirurgicale, în scopul
pregatirii lor, variaza în raport cu motivul pentru care se face intervenţia, cu
starea generală a bolnavului şi cu timpul avut la dispoziţie până în momentul
operaţiei.
O buna pregatire a bolnavului constă într-o serie de măsuri luate cu
scopul de a întari capacitatea de rezistenţă a organismului şi a preveni
complicaţiile postoperatorii.
Asistenta medicală va discuta foarte încurajator în zilele de dinaintea
operaţiei şi mai ales în ziua premergatoare operaţiei. Ea nu va da însa nici un
detaliu deosebit asupra tipului de operaţie, decat daca are o indicaţie
specială din partea medicului. Va asigura bolnavul că totul se va desfasura
în condiţii perfecte, ca echipa operatorie (chirurgi, anestezisti, cadre medii)
va face totul pentru ca operaţia sa se desfasoare bine.
I. Pregatirea generala preoperatorie
Pregatirea la care sunt supuşi toţi bolnavii înainte de operaţie constă din:
-      menajarea bolnavului de traumatisme psihice si lamurirea lui asupra
felului cum decurge operaţia
-      explorarea capacităţii de aparare a organismului, a gradului de
reactivitate şi de rezistentă faţă de socul operator
-      întarirea organismului prin reechilibrare hidro - electrolitică,
normalizarea proteinemiei, vitaminizarea şi la nevoie alimentarea specială;
-       stabilirea datei intervenţiei în funcţie de starea bolnavului;
-      golirea si la nevoie spalarea cavitatilor naturale ale organismului,
stomacul, colonul, vezica urinară şi toaleta bolnavului.
Inima, plamanii, creierul, ficatul, aparatul urinar sunt cele care sufera cel
mai mult in timpul unei interventii chirurgicale. Pentru a stabili starea lor
functionala si modul cum vor raspunde interventiei operatorii se vor executa
cateva examene obligatorii si anume:

60
 -      o radiografie a plamanilor, pentru depistarea unei eventuale boli
pulmonare. Cu aceasta ocazie se va controla şi aspectul global al cordului;
-      se va executa o electrocardiograma, se va masura TA., se va numara
frecvenţa pulsului;
-      asistenta se va interesa despre scaunele şi micţiunile
bolnavului, despre ritmul şi - aspectul, acestora;
-         se controleaza temperatura bolnavului pe tot timpul internării;
-         se va efectua analiza simpla de urina;
-         examinarea sangelui da relaţii multiple;
-         tuturor persoanelor carora li se va face intervenţie chirurgicală li
se va determina grupul sanguin si factorul Rh
De mare importanta este să se cunoasca şi să se testeze dacă bolnavul are
o alergie la unele medicamente, pentru ca acestea sa nu fie intrebuinţate.
A. Examenul clinic
Acesta este efectuat de catre medicul chirurg ajutat de asistenta şi pune
în evidenţă starea fiziologica a bolnavei, dând posibilitatea depistarii unor
deficiente ale organismului şi a unor boli însoţitoare.
Examenul va fi completat de examinarile paraclinice.
B. Pregatirea psihica
Medicul va informa bolnava în ceea ce priveşte intervenţia chirurgicală.
Pregatirea psihica a bolnavei se va face cu multa atenţie şi solicitudine.
Se va suprima tot ceea ce ar putea sa-i produca bolnavei o stare de nelinişte.
Starea de anxietate se va reduce prin informaţii sumare privind
interventia chirurgicală.
Bolnava se va încuraja punand-o în contact cu convalescente care au
evoluţie postoperatorie optimă.
I se va crea un cadru de confort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant
placut.
Se va asigura legatura cu apartinatorii care au o mare influenta benefica
asupra sa, incurajand-o si sustinandu-i moralul.,
La indicaţia medicului se vor administra calmante.
C. Ingrijiri igienice
Dacă va fi cazul, se va efectua dusul sau baia.
Dacă starea pacientei permite, va fi îndrumată zilnic sa facă baie sau duş,
urinate de: ingrijirea părului, igiena cavităţii bucale, tăierea unghiilor.
Se vor asana focarele de infecţie, dacă va fi cazul. La recomandarea
medicului se va efectua control stomatologic, iar dacă va fi cazul se va face
tratament stomatologic.

61
II. Ingrijirile din preziua operatiei
A. Pregatirea generală
Se va asigura repausul fizic, intelectual şi psihic.
Pentru asigurarea unui somn bun şi înlaturarea starii de anxietate
preoperatorie, bolnavul va primi seara, înainte de culcare cate o tableta de
Romergan si Fenobarbital.
Regimul alimentar: în preziua operaţiei bolnavul va lua numai masa de
pranz si nu în cantitate mare, pentru ca tractul digestiv sa fie cât mai liber.
Va avea grijă să bea o cantitate normala de lichide.
In seară de dinaintea intervenţiei chirurgicale se va efectua clisma
evacuatoare (dacă nu sunt contraindicaţii); la indicaţia medicului se va
efectua o clisma şi în dimineaţa zilei în care va fi operaţia.
Se va asigura igiena corporală, efectuandu-se baie, duş sau baie pe
regiuni.
B. Pregatirea locală
Se curata pielea, sapunind regiunea, insistandu-se la pliuri si ombilic, in
cazul in care operatia urmează a se efectua în apropierea sau într-o zonă cu
păr, acesta va fi ras pe o suprafata mai largă (circa 5-10 cm) faţă de limitele
inciziei. Se degreseaza pielea cu comprese sterile îmbibate în eter, se
dezinfectează cu un antiseptic (alcool), iar câmpul operator se va acoperi la
indicaţia medicului.

III. Ingrijirile din ziua operatiei

Este bine ca bolnavul sa nu fie trezit prea devreme, mai ales dacă este
sub influenta somniferului administrat cu o seara înainte. Pregatirile
preoperatorii imediate constau in:
-         efectuarea unei clisme, care este obligatorie la bolnavii operati pe
tractul digestiv. Purgative se administreaza, la indicatia medicului pentru
bolnavii la care se fac intervenţii mari pe tractul digestiv, pentru ca
purgativele săracesc organismul de lichide şi saruri minerale.
-         se vor tăia unghiile, proteza dentara se va îndeparta ( când este
cazul)
-         bolnavii vor fi invitaţi să urineze, înainte de a fi duşi în sala de
operaţie
-         femeile vor fi imbracate cu cămaşă de noapte iar barbaţii cu
pijama; la femei se va strange părul lung într-o boneta sau basma.

62
 -         se va administra, înainte de intrarea in sala de operaţie, medicaţia
preanestezica indicata de medicul preanestezist.

IV. Ingrijiri postoperatorii
A. Ingrijiri acordate până la instalarea la pat
Prima grijă este ca bolnavii să fie tinuţi în blocul operator, în camera de
urmarire postoperatorie, până când sunt constienţi şi au funcţiile vitale
stabilite. Chirurgul şi anestezistul vor vizita apoi frecvent pacientul operat în
primele ore dupa operaţie în sectia de terapie intensiva sau in salon.
Dupa plecarea bolnavului la operaţie, asistenta medicala de salon va da
dispozitii pentru schimbarea lenjeriei de pat şi aleza de cauciuc acoperită cu
o aleza de pânză, pentru ca întors de la operaţie, bolnavul să gasească patul
curat şi pregatit corect. Camera va fi aerisita şi se va controla temperatura
camerei ce trebuie sa fie de 18-20° C.
Se vor asigura materialele in vederea reanimarii postoperatorii si pentru
supravegherea bolnavului.
Transportul va fi efectuat silentios, pacientul fiind asezat în decubit
dorsal cu capul într-o parte, supraveghindu-se pulsul, eventuala vărsătura,
apariţia cianozei, perfuzia şi drenurile.
B. Supravegherea şi ingrijirile imediate
Bolnavul odata ajuns în salon, va fi luat în primire de asistenta medicală,
care va ajuta ca acesta sa fie pus in pat, se va ingriji sa fie bine acoperit, sa
stea comod. Asistenta va controla in mod frecvent starea pansamentelor, atat
pe ale celor care au tuburi de dren, cat şi pe cele ale celor care nu au asfel de
tuburi.
Dupa sosirea bolnavului in salon, asistenta ii va verifica T.A., pulsul,
respiraţia notând valorile acestora. Ca regula generală, pentru toţi bolnavii
operaţi, se va face o urmărire sistematica (monitorizare), în acest scop
funcţiile vitale vor fi notate în prima ora la fiecare 15 min si apoi la 3 ore, în
prima zi postoperator, dupa care o data pe zi in zilele urmatoare.
Se va controla şi nota debitul urinar, eventuala staza gastrica, precum şi
cantitatea şi calitatea de secreţii care se evacuează din tuburile de dren.
Asistenta nu va parasi nici un moment bolnavul atâta vreme cat el este
înca sub influenţa substantelor narcotice. Acţiunea acestora poate să revina
chiar daca bolnavul a plecat din sala de operatie trezit, cu reflexele revenite,
acesta poate sa recada sub acţiunea drogurilor administrate şi dacă nu este
supravegheat, limba poate sa-i cada astupand glota iar bolnavul sa moara
asfixiat.
63
 Odata ce prima perioada postoperatorie a trecut, asistenta va sfatui
bolnavul sa faca miscari in pat, pentru a preveni o staza venoasa ca si
complicatiile pulmonare sau de decubit. In cazul in care bolnavul a
transpirat, i se va schimba camasa sau pijamaua, daca cearsaful s-a imbibat
de transpiratie sau cu secretie va fi schimbat.
Se va crea bolnavului cea mai buna pozitie in pat, asezandu-i perna,
ridicandu-i spatarul patului, ajutandu-1 sa se miste de pe o parte pe alta.
Cei care nu sunt complet constienţi au tendinta să-şi smulgă
pansamentele, tuburile de dren, sondele nazale sau uretrale, ei trebuind
imobilizati la pat şi supravegheaţi îndeaproape.
Ingrijirea mucoasei bucale se va face cu tampoane îmbibate în soluţii
diluate de bicarbonat de sodiu, acid boric, o linguriţă de glicerină la un pahar
cu apă. Pentru asigurarea unui somn odihnitor se va administra seara un
hipnotic usor.
C. Ingrijiri speciale dupa rahianestezie
1.      Transportul se efectuează în pozitia decubit dorsal.
2.      Bolnavul va fi instalat în pat în aceeasi poziţie, fără pernă cel
puţin 24 de ore.
3.      Se vor supraveghea funcţiile vitale şi vegetative, pulsul putând fi
uşor bradicardic, T.A. poate fi uşor scăzută datorită vasodilataţiei periferice
prin paralizia nervilor moton.
4.      Prima micţiune de după operatie are o deosebită
insemnătate, ea trebuind să apară în decurs de câteva ore de la intervenţie.
5.      Revenirea sensibilitaţii în membrele inferioare reapare treptat de la
radacina spre extremitati.
6. Depistarea incidentelor: dacă apare cefaleea, aceasta se combate prin
aplicarea pungii cu gheata pe cap sau a compreselor reci şi prin administrare
de antialgice. Apariţia grețurilor, a redorii cefei trebuie anunţat medicului.
Calmarea durerii
Trebuie sa fie una din preocuparile importante ale asistentei. Durerea
postoperatorie este inerenta si rar sunt pacienti care sa fie atat de bine
pregatiti psihic, încât să nu reacţioneze cu intensitate şi care sa nu se
manifeste foarte zgomotos din cauza durerii. Perceperea durerii are roluri
importante în luarea de masuri pentru evitarea cauzelor care o provoaca şi în
tratamentul multor boli. Durerile postoperatorii, oferă semnale importante
pentru stabilirea unor eventuale complicatii, dar dacă nu este vorba de
complicaţii, ele sunt o sursă inutilă de suferinţă şi frică permanentă.
Bolnavul evita sa se mişte, să respire adânc sau sa tuşească, ceea ce ar putea

64
crea complicaţii ulterioare importante.Inainte de a folosi medicamentele
analgezice, asistenta medicală va trebui sa poarte o discuţie blandă şi
încurajatoare cu bolnavul, asigurându-1 ca poate cu voinţă să invingă sau să-
şi atenueze durerea şi că această durere nu se datorează unor eventuale
complicaţii putându-se evita administrarea frecventă de droguri.

Educaţie pentru sănătate

Profilaxia bolii - cancerul colorectal poate fi deseori asociat cu anumiţi

factori de risc. 

Majoritatea factorilor de risc pot fi evitaţi, însă nu toţi pot fi controlaţi

(factori de risc neinfluentabili precum factorii genetici):

- dieta şi stilul de viata: se pare ca dieta necorespunazatoare este asociata

cu apariţia cancerului colorectal. Persoanele care au o dieta bogata în
grasimi (în special de origine animala), proteine, conţinut caloric
mare, alcool şi carne (atat carne rosie cât şi alba), precum şi o dietă săracă
în calciu şi folaţi, sunt predispuse sa dezvolte neoplasm colorectal. O dietă
cu un conţinut scazut în vitamina D poate de asemenea să crească riscul
apariţiei cancerului colorectal. Un studiu recent a evidenţiat faptul ca o dieta
saracă în lipide şi bogată în fibre alimentare, fructe şi legume nu reduce
riscul recurenţei cancerului colorectal pe o perioada de 3-4 ani de la
terminarea tratamentului iniţial. De asemenea o dieta bogată în grasimi
saturate asociată cu un stil de viaţă sedentar poate creşte riscul apariţiei
cancerului colorectal. Există diferite dovezi ca fumatul este asociat cu
apariţia neoplasmului colorectal. 

- medicaţia antiinflamatorie non-steroidiana (AINS): studiile medicale

recente arată ca utilizarea de lunga durata a acestor medicamente este
asociată cu un risc redus de apariţie a cancerului colorectal
- excizia polipilor intestinali: indepartarea chirurgicala a polipilor intestinali
este de asemenea asociată cu un risc scazut de apariţie al neoplasmului
colorectal

- tratamentul hormonal feminin: utilizarea produselor hormonale la

femeile aflate la menopauză este asociată cu reducerea riscului de apariţie a
cancerului de colon dar nu şi a cancerului rectal.

Externarea pacientului

65
 Medicul este cel care va hotari momentul externarii bolnavului când
acesta nu mai necesita o supraveghere permanentă şi poate continua
tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta va pune la dispozitia medicului
documentele bolnavului necesare formularii epicrizei si completarii biletului
de ieşire şi va asigura alimentaţia bolnavului până la externare.

Asistenta va anunţa familia bolnavului cu privire la externarea acesteia,

va avea grijă ca bolnavul sa-şi primească lucrurile personale de la magazia
spitalului şi va aprofunda cu bolnavul indicaţiile primite de la medic şi
cuprinse în biletul de ieşire. Asistenta va conduce bolnavul la ieşire unde îl
lasă în grija aparţiătorilor.

66
 Capitolul IV
Plan de îngrijire a pacientului cu cancer colo-rectal

PLAN DE ÎNGRIJIRE

I.
Date fixe

- Numele și prenumele:M.P.
- Naționalitatea: Română
- Limbă vorbită:Română
- Religia:Ortodoxă
- Vârsta:64 ani
- Sex:F
- Greutate: 55kg
- Deficiențe: nu are
- Înălţimea:1,62
- Diagnostic: CANCER COLORECTAL, NEOPLASM DE
COLON SIGMIOD STDIII,

II. Date variabile

- Domiciliul: ALBA-IULIA, STR. GEORGE COŞBUC.

67
 NR. 44
- Ocupația: Pensionară
- Echipa de susținere : Familia, soțul, fiica

III.Istoricul bolii
- Pacienta în vârstă de 64 ani, se prezintă in cursul zilei de 15.01.2018
cu valori ale tensiunii arteriale de 110/60 mmHg, cu dureri in fosa iliacă
stângă, scaune cu mucozități și sânge,astenie,scădere ponderală.Se internează
pentru investigații și tratament de specialitate.

IV. Anamneza asistentei medicale

Pacienta prezintă paloare tegumentară,valori ale tensiuni arteriale de 110/60

mmHg,zgomote cardiace ritmice ,puls scăzut 64/bătăi/minut,torace normal
conformat,scaune diareice sanguinolente.
V. Anamneza medicală
- Antecedente heredo-colaterale:Nu sunt
- Antecedente personale fiziologice:Nu sunt
- Antecedente personale patologice:Nu sunt
- Condiții de viață și muncă :Locuiește împreună cu
soțul,au o casă cu 3 camere si dependințe curat întreținut,condiții
bune de trai, pensionară cu activități zilnice in jurul casei.
- Comportament față de mediu:Nu fumează,nu consumă
alcool,consumă o cafea pe zi.

VI. Capacitate de adaptare la perioada deficitară

- Pacienta se adaptează destul de bine perioadei de spitalizare,acceptă

tratamentul și operația de colostomă și indicațiile cadrelor medicale.

68
 Data 15.01.18-25.01.18

Anul 2018
Nevoia fundamentala /
1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2
nivelul de dependență 5.0 6.0 7.0 8.0 9.0 0.0 1.0 2.0 3.0 4.0 5.0
1.1 1.1 1.1 1.1 1.1 1.1 1.1 1.1 1.1 1.1 1.1
8 8 8 8 8 8 8 8 8 8 8
Nevoia de a respira și a avea o bună 1 1 1 1
3 3 3 2 2 2 2
circulație
Nevoia de a bea și a manca 4 4 4 3 3 3 2 2 2 2 2
Nevoia de a elimina 4 4 4 3 3 3 2 2 1 1 1
Nevoia de a se mișca și a avea o buna 3 2 2 2
4 4 4 4 3 3 3
postură
Nevoia de a dormi și a se odihni 3 3 3 3 2 2 2 2 1 1 1
Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca 3 3 3 3 2 2 2 1 1 1 1
Nevoia de a menține temperatura 1 1 1 1
2 2 2 2 1 1 1
corpului in limite normale
Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a 2 1 1 1
3 3 3 3 2 2 2
proteja tegumentele și mucoasele
Nevoia de a evita pericolele 2 2 2 2 2 1 1 1 1 1 1

69
 Nevoia de a comunica 2 2 2 1 1 1 1 1 1 1 1
Nevoia de a acționa conform propriilor 1 1 1 1
2 2 2 2 1 1 1
convingeri și valori, de a practica religia
Nevoia de a fi preocupat in vederea 2 1 1 1
3 3 3 3 3 2 2
realizării
Nevoia de a se recreea 3 3 3 3 2 2 2 1 1 1 1
Nevoia de a invata cum să-și pastreze 2 1 1 1
3 3 3 2 2 2 2
sănătatea
TOTAL

NIVEL DE DEPENDENȚĂ

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependență nursing

70
 1.Nevoia de a respira și a -Durere
avea o bună circulație
-Bradipnee -Alterarea nevoii de
a respira și a avea o
bună circulație din cauza
bradipneei,manifestată
prin durere.
71
 Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
-Pacienta trebuie sa - Încerc sa liniștesc La indicația
nu mai prezinte durere. pacienta medicului
Starea pacientului sa
- Învăț pacientul sa administrez
îmbunătățit,nu mai are
aibă o postură adecvată, algocalmin f. in
dureri si respira mai
care să favorizeze ser fiziologic
bine.
respirația 100ml
- Măsor funcțiile perfuzabil
vitale și le trec în foaia de
1-1-1
observație

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de

Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
2.Nevoia de a bea și de a -Durere și -Lipsa poftei de Alterarea nevoii de a
manca anxietate mâncare bea și de a manca din
cauza durerii și
anxietațiimanifestată rin
lipsa poftei de mâncare

72
 Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

73
 -Încurajez pacienta -Administrez la Pacientul nu mai
în timpul alimentației indicația medicului i.v prezintă durere și nu
Pacientul trebuie să
mai este anxios.
nu mai prezinte durere -Asigurând o in -Fortrans 4 plicuri,
și anxietate procesul de contribuție soluție orala in 24/h
alimentelor în procesul
vindecării
-Penicilină 40000
-Servesc pacienta
uI/6h
cu alimente moi la
temperatura moderată
la ore regulate și -Soluție Ringer
prezentate atrăgător 250ml perfuzabil

-Asigur un climat
cald confortabil
-Vitamine B1,B6
-Pregătesc pacienta 1f/zi
pentru operație

-Piafen 1f 0-1-0

-Pregătesc pacientul
pentru examene
paraclinice,EKG,

-Recoltez analize
medicale : biochimie
VSH,HLG,timpi de
coagulare
74
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de
Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
3.Nevoia de a elimina -Scaune Manifestate prin -Alterarea nevoii de a
diareice multiple mucus si sânge elimina din cauza
scaunelor diareice
multiple, manifestate prin
mucus și sânge

Evaluare
Intervenţiile asistentei medicale
75
 Obiectivele
Autonome Delegate
îngrijirii
-Pacientul sărevină -Urmăresc și notez in foaia Administre -Pacientul nu mai
la un tranzit intestinal de observație consistența și z la indicația prezintă scaune
normal frecvența scaunelor medicului diareice.

Normix 2
comprimate la
-Servesc pacientul cu ceai
1-0-1
neîndulcit, supă de morcovi
,zeamă de orez

-Pregătesc
pacienta pentru
-Protejez patul cu aleza si
examinarea
mușama
colonoscopică
Asigur un mediu ambiental
plăcut

Nevoi fundamen-tale Surse de Manifestări de Diagnostic de nursing

deficitare dificultate
76
 dependenţă
4.Nevoia de a se mișca si -Dificultatea de a se
a avea o buna postură mișca și a avea o bună
-Din cauza -Manifestată prin
posturădin cauza bolii
Neoplasmului durere
manifestată prin durere
colo-rectal

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

77
 -Învăț pacienta să aibă o - -Pacienta se simte
postură adecvată in urma Administrez bine,se poate deplasa cu
Pacientul să se
operației ,redau încrederea după indicația ajutor.
poată deplasa cat mai
pacientului că imobilitatea sa medicului ser
bine
este doar o stare trecătoare in fiziologic de
urma operației 9%/500ml
perfuzabil

-Schimb poziția pacientei in

pat din 3 in 3 ore pentru evitarea -Mialgin
escalelor fiola 1-1-1

-Verific pielea in zonele

proeminente odată cu
schimbarea poziției

78
 Nevoi fundamen-tale Surse de Manifestări de
Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
5.Nevoia de a dormi și de -Anxietate -Insomnie -Dificultatea de a
a se odihni dormi si de a se odihni din
cauza anxietății

manifestaă prin
insomnie

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

79
 -Pacientul să nu -Aerisesc salonul înainte de - -Pacienta se simte
mai prezinte stări de culcare ,creez un ambient plăcut Administrez mai odihnita si poate
anxietate și insomnie în și a unei poziții comode in pat. după indicația dormi.
termen cât mai scurt medicului
-Asigur ca lenjeria să fie
sedative.
curată și uscată
-
-Servesc cu o cană de ceai
Diazepan10mg
cald.
tb.

0-0-1

Nevoi fundamen-tale Surse de Manifestări de Diagnostic de nursing

80
deficitare dificultate dependenţă
6.Nevoia de a se îmbrăca -Colostomă -Imposibilitatea de -Alterarea nevoii de a
și dezbrăca a se îmbrăca și se îmbrăca și dezbrăca din
dezbrăca cauza colostomei,
manifestată prin
imposibilitatea de a se
îmbrăca și dezbrăca

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

81
 -Pacientul să se -Ajut pacientul să participe - -Pacientul
poată îmbrăca și activ la îmbrăcatul si dezbrăcatul Administrez la cooperează și reușește
dezbrăca cu ajutor hainelor. indicația să se îmbrace și să se
medicului dezbrace cu ajutor
-Explic toate procedurile pe
care urmează să le efectuez

-Îmbrac cu haine largi ușor

de îmbrăcat cu mod de încheiere
simplă

-O încurajez și felicit pentru

fiecare progres făcut

Nevoi fundamen-tale Surse de Manifestări de Diagnostic de nursing

82
deficitare dificultate dependenţă
7.Nevoia de a-și menține -Anxietate -Subfebrilitate -Alterarea nevoii de a-
temperatura corpului în și menține temperatura
limite normale corpului în limite normale
din cauza anxietății
manifestată prin
subfebrilitate

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

83
 -Pacientul să nu -Asigur o îmbrăcăminte - -Pacienta nu mai
mai prezinte febra lejeră,aerisesc încăperea Administrez la prezintă febră
indicația
-Măsor temperatura de cate
medicului
ori este nevoie
Paracetamol
-Administrez lichide ușor 500mg tb 1-1-1
călduțe în cantități mici la
intervale regulate de timp

Nevoi fundamen-tale Surse de Manifestări de Diagnostic de nursing

deficitare dificultate
84
 dependenţă
8.Nevoia de a fi curat -Neoplasm -Imposibilitatea de -Alterarea nevoii de a
acolo-rectal a se spăla singură fi curat și îngrijit ,de a
și îngrijit ,de a proteja
operat proteja tegumentele și
tegumentele și mucoasele
mucoasele din cauza
neoplasmului acolo-rectal
operat,manifestat prin
imposibilitatea de a se
spăla singură

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

85
 Pacienta să se poată -Ajut pacienta în funcție de - -Pacienta
spăla cu ajutor pe starea sa de sănătate să-și Administrez cooperează și î-și dă
termen cât mai scurt efectueze toaleta și asigur unguente seama de importanța
temperatura salonului la 24 grade hidratate pentru menținerii tegumentelor
Celsius curățarea curate
escalelor.

-Informez pacienta cu
importanța menținerii curate a -Dermazin
tegumentelor în evitarea unguent 1-0-1
escarelor și igienizarea
colostomei

Nevoi fundamen-tale Surse de Manifestări de Diagnostic de nursing

86
deficitare dificultate dependenţă
9.Nevoia de a evita -Agitație -Slăbire fizică -Alterarea nevoii de a
pericolele evita pericolele din cauza
agitației manifestată prin
slăbire fizică

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

87
 -Pacienta să nu mai -Liniștim și supraveghem -------------- -Pacienta este mult
prezinte stări de pacienta -- mai încrezătoare șiștie
agitație cum să evite pericolele
-Ajut pacienta să-și recapete
încrederea în sine și cum să evite
pericolele de a nu se rănii

-Informez și stabilesc cu
pacienta planul de recuperare a
stării de sănătate

Creez un mediu optim ca

pacienta să-și poată exprima
emoțiile și nevoile

-Învăț pacienta tehnici de

relaxare

Nevoi fundamen-tale Surse de Manifestări de Diagnostic de nursing

88
deficitare dificultate dependenţă
10.Nevoia de a comunica -Spitalizarea -Închiderea in sine -Alterarea nevoii de a
comunica din cauza
spitalizării manifestată
prin închiderea in sine

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

89
 -Pacienta să-și -Familiarizez pacienta cu -------------- -Pacienta este mult
recapete încrederea in mediul său ambiental ----- mai încrezătoare in ea
sine
-Liniștesc bolnava cu privire
la starea sa explicându-i scopul
și natura intervențiilor

-Asigur relația armonioasa cu

familia și personalul medical

-Încurajez pacienta să-și

exprime nevoile, dorințele și
sentimentele sale

Nevoi fundamen-tale Surse de Manifestări de Diagnostic de nursing

90
deficitare dificultate dependenţă
11.Nevoia de a acționa - -Frustrare -Alterarea nevoii de a
conform propriilor Neacceptarea acționa conform propriilor
convingeri și de a practica bolii convingeri și de a practica
religia. religia din cauza
neacceptării bolii
manifestată prin frustrare

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

91
 -Pacienta să-și -Încurajez bolnava să-și -------- -Pacienta începe să-
recapete propriile exprime sentimentele în legătură și recapete încrederea in
convingeri cu boala sa sine și nu mai este
frustrată
-Ajut pacienta să identifice
cauza frustrării sale

-Asigur confidențialitate și
păstrarea secretelor și caut
modalități de practicare a religiei

92
 Nevoi fundamen-tale Surse de Manifestări de
Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
12.Nevoia de a se recrea -Boala in -Tristețe -Alterarea nevoii de a
sine se recrea din cauza bolii
manifestată prin tristețe.

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

93
 -Pacienta să se -Ajut pacienta să-și exprime ------- -Pacienta prezintă o
poată recrea sentimentele și emoțiile ,o învăț stare mai bună și nu mai
cum să se recreeze in timpul este așa de tristă
liber

-Învăț pacienta cum să

depășească momentele dificile
pentru a se putea relaxa

94
 Nevoi fundamen-tale Surse de Manifestări de
Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
13. Nevoia de a învăța -Anxietate -Lipsa de -Alterarea nevoii de a
cum să-și păstreze sănătatea cunoștințe învăța cum să-și păstreze
sănătatea din cauza
anxietății manifestată prin
lipsa de cunoaștere

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

95
 -Pacientul să -Ajut pacienta să-și identifice -------------- -Pacienta acționează
acumuleze noi manifestările de dependență --- pozitiv la explicație și a
cunoștințe pe termen acumulat noi cunoștințe
-O ajut să se adapteze la
cât mai scurt
statutul său pe care îl are

-Învăț pacienta să se
integreze în colectiv

-Învățtehnicile de manevrare
a schimbării colostomei

96
 Nevoi fundamen-tale Surse de Manifestări de
Diagnostic de nursing
deficitare dificultate dependenţă
14.Nevoia de a fi -Anxietate -Manifestată prin -Alterarea nevoii de a
preocupat in vederea pierderea imagini de fi preocupat in vederea
realizării. sine realizării din cauza
anxietații manifestată prin
pierderea imaginii de sine

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

97
 -Pacienta să nu mai -Identific cu pacienta, factorii -------------- -Pacienta este mult
fie anxioasă care o împiedică să se realizeze ---- mai încrezătoare și î-și
apreciază valorile sale
-Ajut pacienta să-și recapete
personale
încrederea in sine și motivez
pacienta să-și schimbe viziunea
asupra acestei boli.

-Ajut pacienta în recuperarea

fizică și psihică din cauza
handicapului survenit

98
Ziua a-5-a

99
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de
deficitare dificultate dependență nursing
1.Nevoia de a respira și a -durere -tahipnee; - Dificultate
avea o bună circulație postoperatorii in a respira, datorita
interventiei chirurgicale,
manifestata prin
modificarea amplitudinii
respiratiei, tahipnee si a
durerilor postoperatorii.

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

100
 - Pacienta sa Ajut pacienta sa efectueze La indicația
respire fara dificultate, exercitii respiratorii, sa aiba medicului
sa aiba un ritm pozitii adecvate si sa isi Starea pacienta sa
administrez
respiratoriu regulat,, de schimbe pozitia din doua in doua îmbunătățit,nu mai are
23 respiratii / min, sa-si ore. Algocalmin f.
dureri si respira mai
diminueze tahipneea in +PIAFEN f. in
decurs de trei ore. Am observat culoarea bine.
unghiilor, a buzelor si a ser fiziologic
tegumentelor si le-am 100ml
notat in foaia de observatie. Am perfuzabil
umezit aerul din incapere cu apa
alcoolizata. Am monitorizat si 1-0-1
inregistrat TA., pulsul, respiratia,
temperatura.

Am sfatuit pacienta sa
comunice cu echipa medicala si
familia si am incurajat familia sa
comunice cu pacienta, pentru a
mentine un climat de optimism.

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependență nursing

101
 2.Nevoia de a bea si a - actul -lipsa poftei de Alimentatie
manca chiturgical mancare; insuficienta din cauza
restrictiei alimentare
impusa de interventia
chirurgicala pe colon.

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
Pacienta sa fie Din ziua a treia se vor Pe cale Pacienta este
echilibrata administra inghitituri rare  de parenterala se echilibrata
hidroelectrolitic ceai neindulcit ½ kg in 24 de ore, administreaza hidroelectrolitic.
iar in zilele urmatoare se vor da solutii cu
asigurandu-se
treptat iaurt, oua, bulion de carne electroliti si
regimul alimentar
(in functie de reluarea tranzitului proteine
postoperator
intestinal). Pe cale orala se glucoza 5 %,
administreaza apa sau alte 10 %, ser
lichide ca supa strecurata. fiziologie,
clorura de
potasiu.
Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de
deficitare dificultate dependență nursing

102
 3.Nevoia de a elimina -interventia -absenta mictiunilor; Eliminare urinara
chirurgicala, insuficienta, din cauza
interventiei chirurgicale,
manifestata prin absenta
mictiunilor spontane

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
Asigurarea unei Am incercat stimularea
eliminari, normale in mictiunilor, astfel: am pus
raport cu cantitatea de comprese calde pe regiunea La indicatia Dupa in suprimarea
lichide ingerate si pubiana, am introdus bazinetul medicului sondei urinare se
administrate cald sub bolnava, am dat drumul elimina, pacienta
suprimarea
parenteral;      prevenir apei la chiuveta. Pentru urineaza normal.
ea infectiei urinare, in prevenirea infectiei urinare am sondei vezicale
12 ore. efectuat manevre sterile. Dupa
indepartarea sondei urinare se
verifica golirea vezicii urinare
din 4  in 4 ore, in conditiile unui
aport de lichide ingerate. Se
observa daca apar semne de
infectie

103
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de
deficitare dificultate dependență nursing
4.Nevoia de a se misca si -interventia -mobilitate; Dificultate de a se
a avea o buna postura chirurgicala; mobiliza din cauza
-durere la nivelul
interventiei ,
abdomenului;
chirurgicale, manifestata
prin imobilitate si durere
la nivelul plagii
abdominale

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

104
 Pacienta sa aiba o Mobilizarea pacientei se face
postura adecvata si cat mai precoce, gradat, pentru a
nedureroasa, tonusul preveni complicatiile pulmonare,
muscular prezent si sa- renale. Am schimbat pozitia
si mentina celelalte bolnavei din doua in doua ore,
nevoi fundamentale am masat regiunile predispuse la
satisfacute in 2 zile escare cat si pentru prevenirea
maririi presiunii
intraabdominale.
Am ajutat pacienta sa
efectueze exercitii fizice din trei
in trei ore.
La indicatia Pacienta prezinta o
medicului postura normala si mai
putin dureroasa, la
administrez 1f
sfarsitul celei de-a doua
Algocalmin+1f zile de la operatie.
Piafen I.V
S-a efectuat masaj la
membrele inferioare, iar
pozitia a fost schimbata
din doua in doua ore.

Am ajutat pacienta la
satisfacerea nevoilor fiziologice
ale organismului.

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependență nursing

105
 5.Nevoia de a dormi si a -durere; -somn insuficiet; Dificultate in a
se odihni dormi si a se odihni din
-somn agitat; cauza durerilor
provocate de actul
chirurgical, mani-festate
prin ore de somn
insuficiente, somn agitat

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
Pacienta sa aiba un Am instruit pacienta sa Am
somn corespunzator practice tehnici de relaxare, administrat
cantitativ si exercitii respiratorii cu 30 min. tratamentul la Pacienta are un
calitativ,  de 8 h pe inainte de culcare. indicatia somn linistit fara
noapte fara intrerupere, medicului intrerupere cu o durata
Am aerisit salonul, am de aproximativ opt ore
in timp de o zi antialgic Piafen
schimbat lenjeria de pat si de si jumatate.
+ Algocalmin
corp, i-am oferit pacientei o cana
si o fiola de
cu lapte cald.
Diazepan i.m.

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependență nursing

106
 6.Nevoia de a se imbraca -colostoma -imposibilitate de a Alterarea nevoii de a
si dezbraca se imbraca si dezbraca. se imbraca si dezbraca
din cauza
colostomei,manifestata
prin inposibilitate de a
se imbraca si dezbraca.

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
-Pacienta se se -ajut pacienta sa participe
poata imbraca si activ la imbracatul si dezbracatul
-Administrz -Pacienta reuseste sa
dezbraca fara ajutor. hainelor;
la indicatia isi satisfaca aceasta
-explic toate procedurile care medicului nevoie singura.
trebuie sa le urmeze. calmante.

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependență nursing

107
 7.Nevoia de a mentine -independent;
temperatura corpului in
limite normale

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependență nursing

108
 8.Nevoia de a fi curat , Alterarea
ingrijit, de a proteja tegumentelor din cauza
-interventia -plaga abdominala;
tegumentele si mucoasele interventiei chirurgicale,
chirurgicala;
manifestata prin plaga
abdominala

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
Pacienta sa prezinte Am efectuat toaleta generala
tegumente si mucoase si pe regiuni a pacientei,
curate, in urmatoarele schimbandu-i totodata lenjeria de Pentru
doua ore, sa se vindece corp si de pat. Se supraveghea-za prevenirea
cu minim de disconfort pansamentul imediat dupa infectiei plagii,
intr-un interval total de interventie, iar daca intervin am administrat
patru zile modificari la nivelul plagii se antibiotice
comunica medicului. Am dupa
efectuat schimbarea prescriptia
pansamentului, arai ingrijit plaga medicului.
abdominala si am efectuat un
pansament nou.
Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de
deficitare dificultate dependență nursing

109
 9.Nevoia de a evita Anxietate din cauza
pericolele interventiei chirurgicale
-interventia -neliniste; manifestate prin stari de
chirurgicala neliniste, agitatie, facies
-facies criptat; crispat, voce
tremuratoare.

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate
-Pacienta sa nu mai Explic pacientei toate Pacienta nu mai este
prezinte stare de procedurile pe care trebuie sa le nelinistita si are
-------------- incredere in echipa
anxietate si frica. efectuez
------- medicala.

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependență nursing

110
 10.Nevoia de a comunica -independent;

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependență nursing

111
 11.Nevoia de a actiona -independent;
conform propriilor
convingeri si valori,de a
practica religia

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependență nursing

112
 12.Nevoia de a fi
preocupat in vederea
realizarii

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependență nursing

113
 13.Nevoia de a se recreea

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependență nursing

114
 14.Nevoia de a invata Cunostinte
cum sa si pastreze sanatatea insuficiente despre
-boala; - lipsa de satisfacerea nevoilor
informatie; sale in perioada de
convalescenta si a
tratamentului in
perioada de recuperare.

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

115
 Pacienta sa fie Am explicat pacientei si
capabila sa se familiei in ce a constat
reintegreze in interventia chirurgicala si la ce -------------- Pacienta a inteles
activitatile sociale si schimbari sa se astepte, sa ----- indicatiile privind
profesionale, pe care le accepte ca slabiciunea, oboseala,
regimul de viata cat si
efectua anterior iritabilitatea si plansul sunt
operatiei. obisnuite in timpul regimul alimentar pe
convalescentei. Sa inteleaga ca care trebuie sa-l
in perioada de urmeze, in vederea unei
convalescenta igiena corporala
se face pe regiuni, se recuperari cat mai
vor administra laxative in caz de rapide si in conditii
nevoie si calmante. favorabile ei.
Pacienta nu trebuie sa faca
eforturi fizice, sa evite
frigul si sa respecte
administrarea tratamentului
conform prescriptiei medicale.
Sa se prezinte la control dupa o
luna de zile. Odihna si dieta
prelungita conform regimului
impus de catre medic, evitandu-
se alimentele greu digerabile ca:
mazarea, varza, fasolea, bauturile
acidulate. Se indica lactate, supe
slabe, carne slaba fiarta, nu
prajita, consumarea a 2000-
2500 ml lichide pe zi, constand
in ceaiuri neindulcite, compoturi,
apa plata, sucuri neacidulate.

116
 ZIUA a 11-a

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependență nursing
1.Nevoia de a respira și a -independent;
avea o bună circulație

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

117
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de
deficitare dificultate dependență nursing
2.Nevoia de a bea si a - anxietate -inapetenta; Alterarea nevoi de a
manca bea si a manaca din
cauza anxietatii
manifestata prin lipsa
poftei de mancare.

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

118
 -Pacienta sa nu mai -asigur o alimentatie ---------- Pacientul isi
prezinte stari de corespunzatoare afectiunii; respecta regimul
anxietate alimentar nu mai
-
prezinta anxietate.

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependență nursing
3.Nevoia de a elimina -independent;

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

119
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de
deficitare dificultate dependență nursing

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

120
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de
deficitare dificultate dependență nursing
4.Nevoia de a se misca si -afectiunea -stari de imobilitate; . Diminuarea,
a avea o buna postura organica interesului pentru miscar
e din cauza
afectiunii organice mani
festata prin
stari de imobilitate.

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

121
 -Pacientul sa nu - Determina pacienta sa
mai prezinte durere. participe cat posibil la nevoile
sale pentru a-i da sentimentul de - Pacienta prezinta o
control al situatiei. Exploreaza Administrez la postura normala a
cu pacienta mecanismele de
rec. medicului disparut si durerea.
adaptare pe care acesta le poate
folosi pentru a face fata situatiei Algocalmin 1 f
noi create.

Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de

deficitare dificultate dependență nursing
5.Nevoia de a dormi si a -independent;
se odihni

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

122
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de
deficitare dificultate dependență nursing
6.Nevoia de a se imbraca -independent;
si dezbraca

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

123
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de
deficitare dificultate dependență nursing
7.Nevoia de a mentine -indendent;
temperatura corpului in
limite normale

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

124
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de
deficitare dificultate dependență nursing
8.Nevoia de a fi curat , -independent;
ingrijit, de a proteja
tegumentele si mucoasele

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

125
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de
deficitare dificultate dependență nursing
9.Nevoia de a evita -independent;
pericolele

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

126
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de
deficitare dificultate dependență nursing
10.Nevoia de a comunica -independent;

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

127
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de
deficitare dificultate dependență nursing
11.Nevoia de a actiona -independent;
conform propriilor
convingeri si valori,de a
practica religia

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

128
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de
deficitare dificultate dependență nursing
12.Nevoia de a fi -independent;
preocupat in vederea
realizarii

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

129
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de
deficitare dificultate dependență nursing
13.Nevoia de a se recreea -independent;

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

130
 Nevoi fundamentale Surse de Manifestări de Diagnostic de
deficitare dificultate dependență nursing
14.Nevoia de a invata -independent;
cum sa si pastreze sanatatea

Obiectivele
Intervenţiile asistentei medicale Evaluare
îngrijirii Autonome Delegate

131
132
133
Prelevări de produse biologice Recomandări la
Valorile pacientului Valori normale externare

134
135
 Concluzii

Cancerul colorectal reprezintă o problemă majoră de sănătate publică în

întreaga lume, cu predilecţie în ţările industrializate.
Putem vorbi despre o grupă de populaţională cu risc crescut
familial,prin existenţa afecţiunilor genetice multiple care constituie leziuni
premalignepentru cancerul de colon.
Există o multitudine de factori de risc externi asociaţi cu
carcinogeneza CCR, cei mai importanţi fiind legaţi de dietă, consumul
excesiv de alcool sau fumat.Un diagnostic corect şi rapid poate asigura
şanse mult sporite pacienţilor cu CCR.

136
 Bibliografie

Georgeta Baltă - ,,Tehnici de îngrijire generală a bolnavilor“

Corneliu Borundel - „Manual de medicină internă pentru cadre medii”

Leonard Donmişoru - „Compendiu de medicină internă”

Mihai Mihailescu - „Chirurgie pentru cadre medii”

Lucreţia Titircă - „Explorări funcţionale şi îngrijiri acordate

bolnavului”

Lucreţia Titircă - „Ghid de nursing”

Lucreţia Titircă - „Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate de

asistenţii medicali”

Lucreţia Titircă - ,,Urgenţele medico-chirurgicale”

137