Organismul uman adult contine aproximativ 60% lichid, reprezentat in principal printr-o

solutie apoasa de ioni si alte substante si depinde de varsta, sex, intenstatea

metabolismului etc.

Procentul este mai ridicat la tineri si scade cu varsta. In timpul procesului de crestere se
observa modificarea anumitor caracteristici. In decursul primului an de viata se observa
o scadere rapida a apei totale si a apei extracelulare din organism, urmata de o scadere
mai lenta a apei extracelulare mai tarziu in copilarie.

97%
Embrion
Fetus 85%
Copil 80%
Adult 60%
Varstnic 55%

Pe durata copilariei si pana la pubertate proportia de apa din organism ramane aceeasi.
Dupa pubertate, procentul de apa din organism difera pe sexe: la barbati 60% si la femei
50%. Procentul de apa mai ridicat la barbati se datoreaza masei musculare mai
dezvoltate, muschiul fiind un tesut bogat in apa. Deasemenea, la barbati tesutul adipos
este mai redus. Acest tesut continand un procent mai mic de apa.

Procentul de apa si tipul de tesut :

Tesuturi bogate in apa:

 Muscular 75%
 Glandular 80%
 Renal 80%
 Cerebral 85%

Tesuturi sarace in apa:

 Smaltul 0,2% - 2%
 Dentina 1%
 Osos 22%
 Adipos 35%

1. LICHIDUL INTRACELULAR (LIC)

Compartimentul intracelular este un compartiment virtual. El rezulta din insumarea

numarului enorm de mici colectii lichidiene intracelulare. LIC este o solutie de ioni de K

1
si anioni organici, proteine (supa celulara). Permeabilitatea selectiva a membranei
celulare si metabolismul celular controleaza constituentii LIC.

Apa intracelulara exista sub doua forme: libera si legata (in matricea celulara, gelul
intracelular). Sursele LIC sunt reprezentate de LEC si apa endogena, rezultata din
respiratia celulara.

2. LICHIDUL EXTRACELULAR (LEC)

Cu toate ca cea mai mare parte a acestui lichid se afla in interiorul celulelor si este
denumit lichidul intracelular aproximativ o treime se afla in spatiile din afara celulelor si
este denumit lichid extracelular. Lichidul extracelular este in miscare permanenta in
interiorul organismului. Este transportat rapid in sangele circulant, fiind ulterior distribuit
intre sange si lichidele tisulare consecutiv difuziei prin peretii capilari.

Lichidul extracelular contine ioni si molecule necesare intretinerii vietii celulare. Astfel,
toate celulele traiesc practic in acelasi mediu – LEC. Din acest motiv, LEC este si mediul
intern al organismului.

Celulele sunt apte sa traieasca, sa creasca si sa-si indeplineasca functile speciale atat
timp cat in acest mediu intern sunt disponibile concentratiile adecvate de oxigen,
glucoza, diferiti ioni, aminoacizi, grasimi si alti constituenti.
LEC include la randul lui doua mari compartimente: lichidul intravascular (LIV) = 5%, lichidul
interstitial (LI) = 14-15% si apa transcelulara (1%).

Apa transcelulara cuprinde un grup de lichide cu compozitii diferite, produse de secretia

anumitor membrane: lichidul cefalorahidian (in interiorul sistemului nervos central – SNC),
perilimfa si endolimfa (urechea interna), secretiile tractului gastrointestinal; lichidul sinovial;
lichidele oculare (umoarea apoasa si corpul vitros); lichidul pleural, pericardic si peritoneal,
localizate intre membranele seroase cu acelasi nume.

In stari patologice, expansiunea acestor lichide conduce la aparitia unui nou compartiment =
compartimentul transcelular.

LI reprezinta apa din interstitiu. Schimburile dinamice dintre apa intravasculara si cea
intracelulara au loc numai prin LI. Apa si anumite componente din plasma sunt filtrate continuu
din capilare si un anumit procent din acestea este reabsorbit inapoi in capilar, mai tarziu.

2
 3. SANGELE

Sangele este un lichid de culoare rosie, cu miros caracteristic si gust usor sarat. El
reprezinta cam 8% din greutatea corpului (aproape 5,6 l pentru un om de 70 kg).
Pierdera unei jumatati din aceasta cantitate aduce moartea, daca nu se face o
transfuzie de la alta persoana.

Sangele este alcatuit din plasma si globule (rosii si albe).

Plasma, partea lichida a sangelui, este formata din apa (90%), in care se gaseisc
dizolvate: nutrimente pe care sangele le primeste de la intestin, produsi toxici
proveniti din activitatea celulelor, gaze, hormoni si vitamine, precum si unele
substante proteice speciale, cum ar fi fibrinogenul, cu rol in coagularea sangelui.

Globulele rosii (hematiile), elementele cele mai numeroase din plasma, sunt celule
mici, lipsite de nucleu (cele adulte), asa incat se pot inmultii. Numarul de hematii se
mentine constant la omul sanatos datorita activitatii maduvei rosii a oaselor care
fabrica globule noi pe masura necesitatii.

Sangele indeplineste numeroase functii fiziologice. Prin compozitia si substantele

active, sangele participa la reglarea principalelor functii ale organismului, asigurand
totodata caracterul lor unitar.

a) Functia circulatorie. Prin volumul si proprietetile sale fizice si chimice, sangele

contribuie la mentinere si reglare presiunii sanguine.

b) Functia respiratorie. Sangele realizea transportul de gaze de la plamani la

tesuturi, asigurand aportul de oxigen necesar desfasurarii normale a proceselor
energetice tisulare.

c) Functia excretorie. Se realizeaza prin faptul ca sangele este transportul

catabolitilor de la nivel tisular la nivel de organe excretoare. Prin sange se
transporta spre zonele de eliminare, uree, acid uric, bioxid de carbon etc.

d) Functia nutritiva. Prin sange sunt transportate spre locul de utilizare glucoza,
aminoacizii si lipidele, care asigura desfasurarea normala a metabolismului.

e) Functia de mentinere a echilibrului hidroelectrolitic. Mentinerea echilibrulu

hidroelectrolitic in cele trei compartimente ale mediului intern se realizeaza cu
interventia nemijlocita a sangelui.

f) Functia de termoreglare. Mentinerea temperaturii constante a organismuli.

g) Functia de aparare. Sangele reprezinta o importanta bariera in calea agresiunii

antigenice.

3
h) Functia de reglare a principalelor functii ale organismului. Sangele intervine,
prin proprietatile sale fizico-chimice si prin substantele active continute, in
reglarea functiilor circulatorii, digestive, excretorii.

i) Asigurarea unitatii organismului. Realizand o cale de legatura directa intre cele

mai diferite sisteme si tesutri, sangele reprezinta, alaturi de sistemul nervos, un
mijloc de asigurare a simultaneitatii de actiune a acestor organe si sisteme,
simultaneitate ce asigura adaptare la conditiile mediului ambient.

Proprietati fizico-chimice: culoare, densitate, temperatura, vascuozitate, pH etc.

4. LIMFA

Limfa este un lichid transparent, incolor, care circula prin vasele si ganglionii limfatici,
precum si in spatiile intracelulare, mediind schimbul de substante intre sange si
tesuturi. Aceasta este formata ca un lichid interstitial. Patrunde in vasele limfatice
prin filtrare, trecand cel putin printr-un ganglion limfatic inainte sa se verse in sange
in vena subclaviana. Limfa circula de la tesuturi la sange, preluand deseurile.
Organismul uman are in jur de 1,5 l de limfa.

In compozitia limfei intra apa, saruri minerale, proteine, lipide, precum si substante
toxice rezultate din arderile celulare (deseuri). Compozitia si aspectul acestui lichid
variaza in functie de regiunea in carea se gaseste. Astfel, limfa din regiunea hepatica
are o concentratie mult mai mare de proteine, in comparatie cu limfa din regiunea
toracica.

Circulatia limfei, spre deosebire de cea a sangelui, este o circulatie unica, care
genereaza in spatiile periferice interstitiale si finalizeaza in unghiul venos drept sau
stang. Circulatia limfei se produce in sens contrar fortei de gravitatie si este
determinata de urmatorii factorii: inima; travaliul peretilor vaselor limfatice; travaliul
peretilor venelor.

Functii: a) Rol de drenaj

b) Reintoarcerea in circuitul sangvin a unor proteine, grasimi si metaboliti.

5. LICHIDUL CEFALORAHIDIAN

Acesta este localizat in sistemul meningeal, intre arahnoida si piamater; este un lichid
transceluler secretat de plexurile coroide. In creier si maduva spinarii nu exista vase
limfatice, lichidul cefalohidian fiind un corespondent al limfei. La om se formeaza in
24 h, 430-720 ml.

Rolul functional al lichidului cefalohidian este cel de protector mecanic, formanad un

strat cu grosimea variabila intre SNC (maduva si encefalul) si oasele care il
adapostesc (coloana vertebrala, respectiv cutia craniana); de asemene permite
schimbul de substante intre vasele de cerebrale si substanta nervoasa.

4
 PROIECT FIZIOLOGIE
Lichidele organismului uman: lichidul extracelular,
sangele, limfa, lichidul cefalorahidian

Student: Matei Maria

Specializarea: Terapie Ocupationala
Anul: I
Prof. coordonator: Nicoleta Nicolescu