CUPRINS

CAPITOLUL I .......................................................................................................................... 2
NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ................................................... 2
CAPITOLUL II ............................................................................................................................ 10
CANCERUL GASTRIC ................................................................................................................. 10
2.1. DEFINIȚIA .................................................................................................................. 10
2.2. CLASIFCARE............................................................................................................. 10
2.3.ETIOLOGIA ................................................................................................................. 13
2.4. SIMPTOMATOLOGIE............................................................................................... 14
2.5.DIAGNOSTIC- POZITIV ȘI DIFERENȚIAL ............................................................ 16
2.6.EVOLUȚIE ȘI PRONOSTIC ..................................................................................... 21
2.7. TRATAMENT ............................................................................................................. 22
2.8.COMPICAȚII ............................................................................................................... 25
CAPITOLUL III ....................................................................................................................... 29
PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE (3 PACIENȚI) ................................................. 29
CAZUL I .............................................................................................................................. 29
CAZUL II ............................................................................................................................. 38
CAZUL III ............................................................................................................................ 46
CONCLUZII ................................................................................................................................ 54
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................... 56

1
 CAPITOLUL I
NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

Aparatul digestiv cuprinde un grup de organe a caror functie

principala este digestia. Segmentele tubului digestiv sunt: cavitatea bucala,
faringele, esofagul, stomacul, intestinul subtire si intestinul gros. Pe langa
aceste segmente, aparatul digestiv cuprinde si o serie de glande anexe, ale
caror secretii ajuta la digestia si absorbtia alimentelor: glandele salivare,
ficatul si pancreasul. Tractul digestiv sau gastro-intestinal seamana cu un tub,
ale carui portiuni difera ca marime, structura si functie. Tubul digestiv poate fi
divizat in trei portiuni: portiunea ingestiva, deasupra stomacului, servind doar
la transportul alimentelor, portiunea digestiva, formata din stomac si intestinul
subtire, unde alimentele sunt pregatite pentru a fi absorbite si portiunea
ejectiva, formata din intestinul gros pe unde resturile digestive sunt eliminate.
Glandele anexe ale tubului digestiv - In tubul digestiv se gasesc
numeroase glande, unele in peretii sai, altele constituind organe glandulare
anexe. Glandele anexe din peretii tubului digestiv sunt raspindite indeseobi in
tunica mucoasa si in unele segmente (esofag si duoden), acestea patrund
pana in tunica submucoasa. Glandele mari dinafara peretilor tubului digestiv,
numite glande anexe, comunica cu cavitatea segmentului digestive respectiv
prin conducte excretoare. In aceasta categorie intra glandele salivare, ficatul
si pancreasul. Glandele salivare sunt: Glandele salivare mici, Glandele
salivare mari (Glanda parotida, Glanda submandibulara, Glanda sublinguala).
Fiziologia aparatului digestiv - Aparatul digestiv are ca functie
principala digestia si absortia substantelor alimentare, deci joaca un rol
esential in nutritia organismului. Prin digestie intelegem totalitatea
transformarilor mecanice, fizice si chimice pe care le sufera alimentele in
diferite segmente ale tubului digestiv. Ca urmare a acestor transformari,
moleculele complexe,insolubile ale alimentelor (glucide, lipide, proteine) sunt
descompuse in molecule simple, solubile, care pot trece din tubul digestiv
(mediul extern) in sange sau limfa(mediul intern). In procesul de digestie
intervin enzimele secretate de glandele din mucoasa tubului digestiv si
glandele anexe ale acestuia. Digestia se produce numai in acele segmente
ale tubului digestiv in care se secreta enzime specifice si anume in cavitatea

2
bucala (digestia bucala), in stomac (digestia gastrica) si in intestinul subtire
(digestia intestinala).
Prin absortie se intelege trecerea substantelor nutritive din lumenul
intestinal in sange si limfa. Procesul de absortie are loc pe toata intinderea
tubului digestiv, dar organul principal specializat pentru aceasta functie este
intestinul subtire.
Alaturi de aparatul circulator si respirator,aparatul digestiv asigura
organismului materialul necesar functiilor vitale, acopera pierderile
energetice,inlocuieste materialul uzat si produce elementele necesare
dezvoltarii organismului.
Digestia bucala - Totalitatea transformarilor mecanice si chimice pe
care le sufera alimntele in cavitatea bucala poarta denumirea de digestie
bucala. Transformarile mecanice sunt realizate prin actul masticatie, iar cele
chimice prin actiunea enzimelor existente in saliva. Digestia bucala se
caracterizeaza indeseobi prin procese mecanice, datorita caror alimentele
sunt faramitate si amestecate cu saliva.Saliva usureaza actul masticatiei si
formarea bolului alimentar, contribuind astfel,prin enzimele care le contine, la
transformarile chimice ale alimentelor.
Saliva este un lichid incolor cu aspect filant si opalescent, cu o
densitate cuprinsa intre 1002 si 1012 si cu o reactie slab acida (pH=6-7). La
om, cantitatea de saliva secretata in 24 de ore este cuprinsa intre 1000 si
1500 mililitrii cu un debit de circa 50 mililitrii pe ora. Saliva este secretata de
glandele salivare mari (parotida, sublinguala si submandibulara) si de
glandele salivare mici, situate in grosimea mucoasei bucale.
Stomacul - Stomacul este un organ abdominal al tubului digestiv,
situat intre esofag si duoden. Este asezat in etajul superior al cavitatii
abdominale, intre diafragm, ficat, colon transvers si peretele abdominal,
ocupand loja gastrica.
Zona de proiectie a stomacului la peretele abdominal ocupa o parte din
epigastru si cea mai mare parte a hipocondrului stang. In ortostatism, la
examenul radiologic, stomacul are forma de carlig cu o portiune lunga,
verticala si o portiune scurta, orizontala, orientata spre dreapta.
Stomacul are 2 fete, 2 margini si 2 extremitati:

3
  fetele stomacului sunt una anterioara si una posterioara,
orientate in plan frontal.
 marginile stomacului - dreapta sau mica curbura, cu
concavitatea spre dreapta si superior, stanga sau marea
curbura, cu convexitatea spre stanga si inferior.
 extremitatile stomacului - superioara, orificiul cardia si
inferioara, orificiul piloric prin care se continua cu duodenul.
Anatomo-functional, stomacul are 2 portiuni: verticala sau digestiva
care se imparte in:
- fundul sau fornixul stomacului, situat deasupra planului
orizontal care trece prin cardia. Aceasta portiune din stomac
reprezinta camera cu aer, care nu se umple cu alimente.
- corpul stomacului - pana la incizura angulara.
- orizontala sau de evacuare care cuprinde:
- antrul piloric
- canalul piloric
Separatia dintre cele doua portiuni este indicata de incizura angulara si
depresiunea data de sfincterul antrului. Prima este o depresiune anatomica
bine vizibila in orice imprejurare la examenul radiologic, iar cea de-a doua
este o depresiune functionala, realizata din actiunea fibrelor musculare oblice
ale stomacului. Portiunea verticala este mai voluminoasa, saculara si
cuprinde aproximativ 2/3 din stomac, iar portiunea orizontala este mai ingusta,
tubulara si cuprinde 1/3 din stomac. Ca dimensiuni, in stare de umplere
moderata stomacul are o lungime de 25 cm, latime maxima intre cele doua
curburi 12 cm, grosime masurata intre cei doi pereti 8 cm. Capacitatea
mijlocie a stomacului este de 1300cm3. In anumite imprejurari, mai ales in
stari patologice, capacitatea sa se poate modifica - un obstacol la nivelul
cardiei va ingreuna patrunderea alimentelor in stomac, ceea ce va duce la
micsorarea capacitacii acestuia, iar un obstacol la nivelul regiunii pilorice va
impiedica evacuarea chimului gastric in duoden si astfel va determina
cresterea capacitacii gastrice.
Stomacul, din punct de vedere al mijloacelor de fixare, este mentinut la
locul sau prin presiunea exercitata de contractia muschilor peretilor

4
abdominali, prin structura anatomica de continuitate a acestuia intre esofag si
duoden, prin pediculii vasculo-nervosi, prin diferite structuri peritoneale care-l
leaga de organele invecinate si prin aderenta fetei posterioare a fundului
stomacului la peretele posterior al abdomenului.
Structura stomacului cuprinde cele 4 tunici intalnite la tubul digestiv:
 seroasa - reprezentata de peritoneul visceral
 musculara - formata din fibre musculare netede dispuse in 3
straturi: longitudinal, extern, circular, mijlociu, care la nivelul
pilorului formeaza sfincterul piloric si oblic, intern. Muschii
stomacului imprima peretilor acestuia doua tipuri de miscari:
- peristolice, prin care alimentele se raspandesc pe peretii
stomacului si se dispun in straturi
- peristaltice, de inantare a continutului gastric spre pilor.
 submucoasa - care contine reteaua vasculonervoasa a
stomacului si plexul nervos vegetativ Meissner.
 mucoasa - care captuseste fata interna a stomacului, avand o
grosime de aproximativ 2 mm.
Mucoasa formeaza numeroase cute sau plici mucoase, care sunt mai
accentuate cand stomacul este gol sau cand se contracta. Mucoasa este
formata dintr-un epiteliu de invelis cilindric simplu, un aparat glandular, un
corion si o musculara a mucoasei.
Aparatul glandular este format din glande unicelulare, raspandite printre
celulele epiteliale si care secreta mucus cu rol protector fata de actiunea
fermentilor proteolitici; si din glande gastrice, situate in profunzimea
mucoasei.
Glandele gastrice se impart in:
 glande fundice - la nivelul fornixului, formate din trei tipuri de
celule:
- principale sau zimogene care secreta pepsinogenul
(profermentul pepsinei), se gasesc si la nivelul corpului stomacului.
- parietale care secreta HCl
- accesorii, care secreta factorul intrinsec Castle sau antianemic.
 glande cardiale - care secreta mucus, la nivelul orificiului cardia.

5
  glande pilorice - care predomina la nivelul micii curburi si a
canalului piloric, secreta mucus.
 glande Brunner - asemanatoare celor din duoden.
Aceste doua sisteme, simpatic si parasimpatic, formeaza plexul nervos
submucos Meissner si plexul nervos din musculara Auerbach. Duodenul
reprezinta prima portiune a intestinului subtire, este fixat de peretele posterior
al abdomenului. Este cuprins intre sfincterul piloric si unghiul duodenojejunal.
Are o lungime de 25 - 30 cm. Duodenul are forma unei potcoave, in care este
cuprins capul pancreasului. Duodenului i se descriu 4 portiuni:
 superioara sau subhepatica sau bulbul duodenal. Este sediul
de electie al ulcerului duodenal (D1).
 descendenta care prezinta in zona mijlocie, ampula lui Vater in
care se deschid: canalul coledoc, canalul pancreatic principal
Wirsung (D2).
 portiunea orizontala sau prevertebrala (D3).
 portiunea ascendenta sau lateroaortica (D4).
Portiunea ascendenta se continua prin unghiul sau flexura duodeno-
jejunala cu jejunul. Duodenul este un organ retroperitoneal, acoperit de
peritoneu. El se proiecteaza pe:
- coloana vertebrala - intre L1-L4
- peretele abdominal anterior - in epigastru si regiunea ombilicala
Structura duodenului este reprezentata de cele 4 tunici caracteristice
tubului digestiv: seroasa, musculara, submucoasa si mucoasa. Tunica
musculara este formata din fibre netede musculare dispuse intr-un strat:-
longitudinal extern
- circular intern
Tunica mucoasa contine glande Lieberkuhn si glande Brunner.
Vascularizatia duodenului
 arteriala - este reprezentata de ramuri din artera gastroduodenala si
artera mezenterica superioara.
 venoasa - care se varsa in vena porta.
Inervatia duodenului este data de ramuri din plexul celiac si plexul
mezenteric.

6
 In fiziologia stomacului si duodenului, sau in fiziologia digestiei si
absorbtiei mai exact, un rol deosebit il au si organele anexe ale tractului
digestiv si anume pancreasul si ficatul.
Pancreasul este o glanda cu secretie mixta: exo si endocrina.
Pancreasul exocrin este o glanda acinoasa, ai carui produsi de secretie sunt
enzimele digestice (tripsina, steapsina,etc). Canaliculele acinoase conflueaza
si se deschid in canalul excretor principal. Pancreasul endocrin este
reprezentat de insulele Langerhans, insule celulare raspandite in pancreas,
inconjurate de o retea capilara sinusoidala, in care se varsa produsul de
secretie, hormonii insulina si glucogonul, cu rol in metabolismul glucidic.
Aparatul excretor al pancreasului este reprezentat de 2 canale:
 canalul pancreatic principal Wirsung, care strabate glanda de la
coada la cap. Se uneste cu canalul coledoc formand ampula Vater
care se deschide in duoden la nivelul papilei mari. La nivelul
orificiului de deschidere se gaseste sfincterul Oddi.
 canalul pancreatic accesor Santorini, care se deschide tot in
duoden la nivelul papilei mici.
Ficatul este o alta glanda anexa a tubului digestiv, cea mai
voluminoasa glanda a organismului. Produsul de secretie externa al ficatului
este bila. Secretia biliara a ficatului este continua, dar evacuarea ei in intestin
este ritmata de perioadele digestive. In perioadele interdigestive, bila este
depozitata in vezica biliara, unde se concentreaza de aproximativ 20 de ori,
prin absorbtia apei si a sarurilor anorganice. Vezica biliara este situata pe fata
inferioara a ficatului. Este un organ cavitar.
Digestia reprezinta totalitatea proceselor de transformare pe care
alimentele le suporta in trecerea prin tractul digestiv pentru absorbtie. Digestia
incepe in cavitatea bucala, unde alimentele introduse sufera un proces de
faramitare numit masticatie, dupa care sunt imbibate cu saliva si transformate
in bol alimentar. Secretia salivara intervine si in degradarea enzimatica a
polizaharidelor. Dintre enzimele salivare, cea mai importanta este amilaza
salivara sau ptialina care degradeaza amidonul fiert sau copt, in dextrine,
care au molecule mai mici.

7
 Digestia gastrica
Stomacul este un organ cavitar, in care alimentele sunt depozitate un
timp indelungat pentru a putea fi amestecate cu sucul gastric si transformate
intr-o forma acceptabila pentru intestin, numita chim gastric. Prin miscarile
active ale peretilor stomacului, chimul gastric este evacuat activ in duoden.
Transformarile pe care alimentele le sufera in stomac, sunt rezultatul:
- actiunii enzimelor din sucul gastric
- miscarilor stomacului
Sucul gastric este secretat in cantitate mare in perioadele digestive si
absent sau foarte scazut in perioadele interdigestive din cursul zilei sau noptii.
Sucul gastric este un lichid clar, incolor sau usor opalescent cu puternica
reactie acida (pH=1-1,5). Este format in cea mai mare parte de HCl. HCl este
secretat de celulele parietale sau oxintice ale glandelor gastrice. In afara de
HCl. Sucul gastric contine si enzime:
 pepsina este cea mai importanta enzima a sucului gastric. Este
secretata sub forma inactiva de pepsinogen, eliberat de celulele
principale sau zimogene care se gasesc in toata mucoasa gastrica -
si in duodenul proximal (bulbul duodenal). Transformarea
pepsinogenului in pepsina are loc sub influenta HCl. Pepsina
transforma proteinele in substante mai simple - polipeptide sau
peptone.
 labfermentul sau renina este analoga celei din stomacul unei
rumegatoare. Labfermentul transforma cazeinogenul solubil din
lapte in cazeina insolubila, in prezenta Ca++. Are importanta la
sugar, impiedicand trecerea rapida a laptelui din stomac in intestin.
 lipaza gastrica este intalnita numai in stomacul copilului. Ea
desface grasimile fin emulsionate (din lapte si galbenus de ou).
 lizozimul
 factorul intrinsec Castle sau antianemic. Favorizeaza absorbtia
vitaminei B12. Lipsa lui apare in carenta de vitamina B12.
 mucina are rol protector al mucoasei gastrice.
Reglarea secretiei gastrice se face nervos si umoral.

8
 Controlul nervos este asigurat de fibre simpatice (cu actiune inhibitorie)
si fibre parasimpatice (cu actiune stimulatoare). Controlul umoral se face prin
gastrina si histamina. Gastrina este o substanta secretata de celulele
parietale gastrice sub actiunea parasimpaticului (nervul vag). Gastrina
stimuleaza formarea de HCl, pepsina si in mica masura motricitatea
stomacului.
Controlul secretiei gastrice poate fi divizat in 3 faze:
 faza cefalica: contactul alimentelor cu mucoasa bucala
declanseaza reflex o crestere a secretiei gastrice. De asemenea
stimulii olfactivi, vizuali sau auditivi, pot determina o crestere a
secretiei gastrice. A foast demonstrata de Pavlov, prin experienta
pranzului fictiv sau micului stomac.
 faza gastrica: este declansata de patrunderea alimentelor in
stomac. Dureaza 3-4 ore, timp in care alimentele raman in stomac
si are loc digestia gastrica.
 faza intestinala: este produsa de prezenta chimului gastric in
duoden. Volumul secretiei gastrice este foarte redus si sarac in
acid.
Inhibitia secretiei gastrice este determinata prin: - mecanism de autoreglare,
cand pH-ul sucului gastric scade sub 2; - eliberarea de catre mucoasa
duodenala a unei substante numita enterogastron; - prostaglandinele E
(prostaglandinele sunt acizi grasi nesaturati).
Explorarea secretiei gastrice se face prin recoltarea sucului gastric prin sondaj
gastric cu sonda Einhorn. Recoltarea se face "a jeun" timp de 30-60 minute,
prin aspirare la intervale de 15 minute. Apoi se injecteaza histamina si se
continua aspirarea continutului gastric inca 60-120 minute tot la interval de 15
minute. Aciditatea si volumul fiecarei probe se inscriu pe un grafic si arata
dinamica secretiei gastrice.

9
 CAPITOLUL II
CANCERUL GASTRIC

2.1. DEFINIȚIA

Neoplasmul gastric este o tumoră epitelială, cu originea în epiteliul

mucoasei sau glandelor gastrice.

2.2. CLASIFCARE

Adenocarcinomul gastric- Adenocarcinomul este tipul de cancer

gastric cel mai răspândit. Mai mult de 95 din 100 de cancere gastrice (95%)
diagnosticate sunt de tipul adenocarcinom. Cancerul se instalează în celulele
glandulare din tunica gastrică. Celulele glandulare sunt cele care produc
mucusul şi sucurile gastrice.
Cancerele celulelor scuamoase- Celulele scuamoase sunt celule
asemănătoare pielii care se află între celulele glandulare pentru a forma
tunica gastrică. Aceste tipuri de cancer sunt tratate similar cu
adenocarinoamele.
Limfomul gastric- Limfomul este un alt tip de cancer. Apare doar
foarte rar. Există o întreagă secţiune dedicată limfomului non-Hodgkin care va
avea relevanţă mai mare pentru dumneavoastră dacă aţi fost diagnosticat cu
limfom gastric.
Tumoarea stromală gastrointenstinală (GIST)- GIST poate fi
canceroasă sau necanceroasă (benignă). Acestă tumoare rară apare în
celulele ţesutului conjunctiv care susţine organele tractului digestiv
(gastrointestinal). Marea majoritate a cazurilor apare în stomac..
Tumorile neuroendocrine- Tumorile neuroendocrine (NET) pot fi
canceroase sau necanceroase. Acestea cresc în ţesuturile producătoare de

10
hormoni, de regulă în sistemul digestiv. Ele sunt rare, însă cea mai comună
formă este tumora carcinoidă.
Clasificarea morfo-clinicăa cancerului gastric
Cancerul gastric “IN SITU”- leziunea este limitată la epiteliu, fără a
depăşi membrana bazală.
Cancerul gastric “PRECOCE” (early gastric carcinoma) - leziunea
este limitată la mucoasă şi submucoasă, indiferent de dimensiuni şi prezenţa
sau absenţa metastazelor..
Cancerul gastric“INVAZIV”- leziunea depăşeşte submucoasa.
Clasificarea morfopatologică LAUREN- este utilizată în majoritatea
ţărilor occidentale şi are o semnificaţie prognostică importantă:
1.Tipul intestinal- are structură glandular asemănătoare cancerului de
colon, prezintă un infiltrat inflamator difuz şi metaplazia intestinală a mucoasei
gastrice. Gradul de diferenţiere poate fi variat, de la forme bine diferenţiate la
cele puţin diferenţiate – gravitatea prognosticului creşte paralel cu scăderea
gradului de diferenţiere histologică.
2.Tipul difuz - format din celule mici, uniforme, nediferenţiate, care
infiltrează extensiv mucoasa gastrică. Infiltratul inflamator este redus sau
absent. Este întâlnitmai frecvent la femei, şi la tineri. Diseminarea limfatică şi
metastazele peritonealesunt mai frecvente decât la forma precedentă.
Clasificarea morfopatologică BORMAN- îmbină descrierea
macroscopic cugrading-ul histologic care creşte de la 1 la 4
Cancerul gastric precoce (early gastric carcinoma)
Clasificarea cancerului gastric precoce (Societatea Japoneză de
Endoscopie)
Tipul I - PROTRUZIV (forme vegetante, polipoide, papilomatoase, nodulare)
Tipul II - SUPERFICIAL , cu subtipurile - elevat, - plat, - deprimat
Tipul III – EXCAVAT
Fiecare din aceste tipuri poate fi, microscopic:
- înalt diferenţiate,
- mediusau puţin diferenţiate,
- nediferenţiate (muco-secretante).
Carcinomul gastric invaziv
Morfopatologie Localizare (Borman – statistic pe 5000 de cazuri),
11
 -50% în regiunea antro
-pilorică- 13% pe mica curbură gastric
- 10% în zona cardială- 6% infiltrativ, difuz (“linită plastic”, schirus
gastric”)
- 21% pe marea curbură, zona fundică, perete anterior şi posterior.
Aspect macroscopic:
- 36% vegetant
- 35% ulcerative
- 26% infiltrative
- 7% polipoid
- 6% superficial. Fiecare din aceste tipuri poate fi din punct de vedere
histopatologic binediferenţiat, puţin diferenţiat sau nediferenţiat. Fiecare poate
avea deasemeni caracter mucoscretant.

Limfomul gastric
Caracteristici generale- repezintă 5% din toate cancerele gastrice
- 50% din pacienţii cu limfoame sistemice prezintă şi o afectare gastrică
- 50% din limfoamele digestive primare sunt localizate gastric
- peste 80% sunt limfoame non-Hodgkiniene, B-celulare aparţinând MALT Se
localizează pe stomac indiferent de regiune, fiind multicentric în 25%
dincazuri.
Tumora are de-obicei aspect vegetant, endo sau exofitic, cu ulceraţii
superficiale. Diseminarea se face în ganglionii loco-regionali, invazia
organelorvecine fiind rară şi tardivă
Sarcomul gastric
Caracteristici generale- reprezintă 1-3 % din cancerele gastrice,
- ating dimensiuni impresionante,
- uneori peste 25 cm diametru,
- se pot dezvolta exo sau endofitic,
- pot avea o capsulă apparent
- mucoasa este moale, ulcerată sau necrozată
- diseminarea este aproape exclusiv hematogenăducând la metastaze în
plămâni,oase, ficat

12
2.3.ETIOLOGIA

Cauzele cancerului gastric precum şi a altor cancere nu sunt bine

precizate. S-au luat în discuţie multipli factori (epidemiologie clinică), ce ar
putea fi incriminaţi în apariţia şi evoluţia bolii, între care, factorii genetici, bolile
gastrice predispozante, infecţie cu Helicobacter pilory, regimul alimentar şi
condiţiile socio-economice sunt pe primul plan.
Factorul genetic este incriminat în aproximativ 4% în apariţia cancerului
gastric. Este cunoscută istoria familiei lui Napoleon Bonaparte în care,
bunicul, tatăl, un frate şi 3 surori au murit prin cancer gastric.
Grupa de sânge A(II) este mai frecvent afectată de boală iar raportul cu
grupa 0(l) este de 2/1. Explicaţia ar fi printr-o secreţie particulară a
mucopolizaharidelor în stomac şi printr-o mai mare susceptibilitate a acesteia
la carcinogenele ingerate, la grupa A (II).
Principalii factori asociaţi cu risc crescut de CG sunt: • nutriţionali −
consumul scăzut de grăsimi şi proteine − consumul de carne sau peşte sărat
− consumul crescut de nitraţi − dieta săracă în vitaminele A şi C • de mediu −
preparare insuficientă a mâncării − lipsa refrigerării − dietă hidrică săracă −
profesie: industria cauciucului, mine de cărbuni − fumatul ! alcoolul nu a
demonstrat o relaţie cauzală cu apariţia CG • sociali − condiţie socio-
economică precară • iatrogeni − intervenţii chirurgicale anterioare pe stomac,
în special pentru ulcer gastric. ! tipul intervenţiei nu influenţează riscul relativ •
infecţioşi − Helicobacter pylori este detectat în 90% dintre neoplaziile gastrice
de tip intestinal, în 32% din leziunile de tip difuz şi în limfomul gastric. •
genetici − anomalii ale genei p53, observate în > 60% din CG − alterarea
genei APC în >50% dintre adenocarcinoamele bine diferenţiate − amplificarea
oncogenei c-met în CG avansat [2]. • leziuni premaligne − gastrita cronică
atrofică sau hipertrofică (boala Ménètrier) − anemia pernicioasă − indivizi cu
grup sangvin AII (CG predominant de tip infiltrativ, mai rar exofitic) −
metaplazia intestinală (80% din piesele de rezecţie în Japonia).

13
2.4. SIMPTOMATOLOGIE

Simptomatologia cancerului gastric este nespecifică întârziindu-se

uneori pe perioade îndelungate între 3 luni - 3 ani şi este în raport cu durata
evoluţiei, vârsta bolnavului, localizarea şi extensia tumorii.
Debutul este insidios fără semne specifice pentru un cancer incipient şi
se caracterizează prin tulburări dispeptice (50%) - greţuri anorexie, balonări,
senzaţia de saţietate precoce - care, de multe ori, sunt neglijate de către
bolnav şi alteori, chiar de medic, atribuindu-se unei diete particulare.
În această fază, fibrogastroscopia poate descoperi leziuni incipiente iar
biopsia ajută la stabilirea diagnosticului.
Perioada de stare este mai bogată în semne, dar boala a ajuns, deja,
într-o fază avansată.
În aproximativ 70% din cazuri, evoluţia simptomatologiei durează de
circa 6 luni.
- Anorexia (30-50%) este printre cele mai constante simptome, se
dezvoltă progresiv şi devine selectivă pentru carne, pâine şi grăsimi.
- Durerile epigastrice (50-80%), în etajul abdominal superior şi mai rar
în hipocondrul drept, sunt difuze, la început sub forma senzaţiei de
plenitudine iar mai târziu localizate, apar postprandial precoce, nu se
calmează după vărsătură, se accentuează la palpare, iradiază
subscapular drept şi sunt rebele la tratament.
- Vărsăturile (25-40%) sunt constante în cancerul antro-piloric şi mai
rar în alte localizări, apar tardiv (cu aspect de stază) şi se pot însoţi
de mici hematemeze sau de sânge negru.
- Disfagia (15-25%), prezentă în localizările cardio-tuberozitare, este
însoţită de regurgitaţii filante (vărsături pituitare, „apa de cancer”) sau
mici vomismente.
- Hematemeza şi melena (15-20%) apar în cancerele ulcerate şi sunt
mai mici, cantitativ, decât în ulcere.
- Tulburări de tranzit sub forma constipaţiei (lipsa de alimentare) sau
diareei cu steatoree, ca urmare a insuficienţei clorhidropeptice, sunt
prezente şi se însoţesc de flatulenţă.

14
 - Diminuarea fumatului (la fumători).
Semnele generale sunt şterse, în perioada de debut şi manifeste în
perioada de stare.
- Astenia apare precoce ca urmare a hipoali-mentaţiei şi sângerărilor
mici.
- Scăderea ponderală, în proporţie de 60-80% este, de asemeni,
precoce şi progresivă, fiind un simptom valoros.
- Paloarea tegumentelor se instalează treptat, ca urmare a
hemoragiilor mici şi repetate, ajungând, în fazele tardive la culoarea
galbenă „ca paiul”.
Examenul obiectiv nu oferă date precise o lungă perioadă de timp.
- Tumora epigastrică este semnul cel mai valoros, asociat celor de mai
sus, dar ea apare tardiv, când bolnavul devine inoperabil. Palparea tumorii
este expresia unui cancer avansat local, care poate interesa şi organele
vecine.
- Împăstarea epigastrică şi periombilicală, este expresia invaziei
parietale pe cale limfatică, când tumora este mult evoluată.
- Palparea ganglionului supraclavicular stâng (Virchow-Troisier) (15%)
urmare a invaziei pe calea duetului toracic reprezintă o fază avansată de
boală, de multe ori inoperabilă.
- Ascita, apare în faze tardive, datorită carcinomatozei peritoneale sau
interesării ovarelor, la femei (tumori Kruckenberg).
- Tromboflebite migratorii, descrise de Trousseau, localizate, în special
la venele superficiale ale gambei, apar şi în alte localizări canceroase, dar mai
ales în cancerul gastric şi de pancreas.
- Stări subfebrile (37,2 - 37,5°C) cu evoluţie progresivă, sub forma unor
mici croşete febrile descrise de I. Haţieganu sub numele de „febră în
ferăstrău” ca urmare a pirogenilor rezultaţi din necroza ţesutului tumoral.
Manifestările clinice pot evolua cu predominanţa unuia dintre simptome
sau în asociere, realizând mai multe sindroame.
- Sindromul dispeptic, întâlnit şi în alte afecţiuni gastrice, asociază
dispepsia, balonările, greţurile, senzaţia de saţietate precoce şi
anorexia selectivă.
- Sindromul ulceros, are ca simptom dominant durerea epigastrică
15
 postprandială de diverse intensităţi asociată cu vărsătura
postprandială ce nu calmează durerea. Este un sindrom înşelător ce
urmează, uneori, unui ulcer care s-a malignizat, ceea ce impune o
explorare amănunţită a bolnavului.
- Sindromul anemie-astenie caracterizat prin astenie, scădere
ponderală, anemie şi apetit capricios cu evoluţie progresivă, datorate
hemoragiilor mici şi repetate, hipoalimentaţiei, vărsăturilor;
- Sindromul obstructiv dominat de vărsături tardive sau disfagie şi
regurgitaţii, însoţite de scădere ponderală, apare în localizări
periorificiale ale tumorii.
- Sindromul diaree-constipaţie, corelat cu aclorhidria gastrică şi
hipoalimentaţie.
- Sindromul hemoragie, discret sau manifest, de proporţii mult mai mici
decât în ulcerul gastric, prezent în cancerele ulcerate şi manifestat
prin hemoragii oculte, hematemeze sau melene.
- Sindromul subfebril sau chiar febril (în infecţii supraadăugate), se
asociază cu alte semne.
- Sindroame paraneoplazice, de cele mai multe ori, manifestate prin
flebite migratorii, edeme gambiere (glomerulonefrita paraneoplazică),
melanodermită difuză, diabet insipid; nevrite poliartrite şi
hipercoagulabilitate pot fi şi predominante dar se asociază cu alte
manifestări clinice, ceea ce duce la întârzierea diagnosticului de
cancer gastric.
- Sindromul tumoral caracterizat prin prezenţa unei mase palpabile, în
epigastru, este tardiv.
În astfel de situaţii, se impune o explorare amănunţită a bolnavului,
pentru descoperirea, în timp util, a unui cancer gastric, în faza operabilă.

2.5.DIAGNOSTIC- POZITIV ȘI DIFERENȚIAL

16
 Explorările paraclinice deţin rolul major în precizarea diagnosticului de
cancer gastric.
Laboratorul orientează spre diagnosticul de cancer gastric, pe baza
unor explorări hematologice şi biochimice.
- viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este crescută, fără a fi un
semn patognomonic;
- anemia microcitară, hipocromă, feriprivă este importantă, întrucât ea
este prezentă şi în formele incipiente, ca urmare a pierderilor mici şi
repetate de sânge;
- testul „hemocult”, (hemoragii oculte în scaun) prezent şi în alte
sângerări digestive, poate orienta medicul spre investigaţii
suplimentare;
- chimismul gastric evidenţiază hipo- sau anaciditatea, cu prezenţa
germenilor microaerofili (Boas-Oppler) iar citologia din sediment
(după centrifugare) poate descoperi prezenţa de celule atipice;
- markerii tumorali (vezi mai departe).
Examenul radiologie cu bariu, al stomacului, a fost şi rămâne, în multe
cazuri, explorarea de bază, în toate formele de cancer, cu condiţia să fie făcut
de un radiolog experimentat.
În formele incipiente, superficiale, datorită limitării procesului neoplazic
de straturile superficiale, examenul baritat se face în strat subţire şi cu dublu
contrast; putând evidenţia zone rigide ale mucoasei sau mici ulceraţii
superficiale. Tehnica examinării constă în administrarea de sulfat de bariu cu
densitate mare, amestecat cu bicarbonat de sodiu pentru dublu contrast,
simethicon (pentru dispersia gazului) şi glucagon (induce gastropareza).
În formele vegetante, imaginea radiologică este reprezentată de „lacună”
(fig. 5), cu diverse localizări, cu neregularităţi (semiton) la periferie,
nemobilizabilă, ce rămâne fixă la examinările ulterioare.
Formele ulcerate se caracterizează prin prezenţa „nişei” cu dimensiuni
ample, largi, dezvoltată în interiorul peretelui gastric, ce infiltreză peretele şi
cu pliuri gastrice divergente ce o diferenţiază de nişa ulceroasă.
Cancerul infiltrant diminua supleţea peretelui gastric ce anulează
peristaltica în zona respectivă („scândura care pluteşte”) sau poate retracta şi

17
îngusta stomacul sau orificiile acestuia. În cazul extinderii realizează tipul de
„linită plastică”.
Endoscopia cu biopsie este examenul cel mai performant pentru
diagnosticul de cancer gastric, fiind indicată pentru depistarea în masă
(screening) depistare individuală şi monitorizarea persoanelor cu risc. în plus,
endoscopia poate deveni şi o metodă terapeutică.
Ea trebuie avută în vedere în toate cazurile în care, bolnavii prezentaţi la
consultaţia medicală, prezintă semnele de mai sus. Prin această metodă
japonezii au reuşit să descopere cancer incipient (early cancer) în 40% din
cazurile de cancer gastric.
Aspectele endoscopice de cancer apar sub forma de:
- polipi adenomatoşi (2-11%) dezvoltaţi de obicei, pe o gastrită atrofică
(80%), unici sau multipli, cu risc de malignizare dacă diametrul
depăşeşte 2 cm. Polipii hiperplastici şi glandulo-chistici au un risc mai
mic (7%) de malignizare. Biopsiile multiple pot evidenţia benignitatea
sau malignitatea leziunii. în cazul unui polip solitar (sau 2-3 polipi) cu
bază mică de implantare se poate face electrorezecţia endoscopică
până la seroasă. Dacă nu există invazie în muscularis mucosae,
bolnavul va fi urmărit periodic. în caz contrar se recomandă
intervenţia operatorie;
- ulceraţii ale mucoasei cu margini estompate sângerânde şi rigide, cu
pliuri divergente în jur, din care se vor lua fragmente (din margini şi
din fundul ulceraţiei) pentru examen histopatologic ce are o
sensibilitate de 96%;
- infiltraţii ale mucoasei, greu de identificat. în cele localizate, mucoasa
apare ridicată, ondulată şi îngroşată cu limita netă faţă de zona
normală. în stadii avansate, stomacul este rigid, nu se dilată, fără
peristaltică cu ulceraţii superficiale şi placarde alb-gălbui. Datorită
infiltrării, biopsia este dificilă;
- asociere de ulceraţii de dimensiuni variabile cu tumori de vecinătate
şi hipertrofia pliurilor, caracteristice pentru limfoame. Cercetarea
Helicobacter pilory este obligatorie;
- mici tumorete roşii, localizate în special, în zona fundică, pe fondul
unei gastrite atrofice, se întâlnesc în carcinoide;
18
 - noduli submucoşi, cu baza largă, ulceraţi în vârf, caracteristici pentru
leiomiosarcoame şi schwanoame, cu biopsii, adesea negative.
În tumorile mici, sub 2 cm diametru, se va încerca electrorezecţia lor,
până în zona sănătoasă cu excizia bazei şi examen histopatologic.
În cancerul superficial, endoscopia permite evidenţierea leziunilor, ce au
fost clasificate în 3 tipuri.
Ecoendoscopia oferă date importante în tumorile infiltrative, apreciind
profunzimea şi întinderea acesteia. Minisonda de ultrasonografie se introduce
prin fibrogastroscop şi se explorează tumora şi zonele limitrofe. Cancerul
apare, de obicei, ca o zonă hipoecogenă ce se delimitează de straturile cu
ecogenitate normală, arătând profunzimea la care ajunge tumora şi extensia
acesteia precum şi existenţa adenopatiei de vecinătate, putând face o mai
corectă stadializare TNM.
Ecografia abdominală transparietală nu are valoare decât în formele
avansate, unde poate evidenţia o masă tumorală gastrică şi prezenţa
metastazelor hepatice.
Tomodensiometria (C.T.) cu o bună rezoluţie în densitate, pune în
evidenţă îngroşarea peretelui gastric, infiltrarea ţesuturilor vecine, extensia
vasculară, limfatică şi peritoneală şi localizările secundare hepatice.
Rezonanţa magnetică nucleară oferă relaţii mai de fineţe decât C.T.
prin imagini tridimensionale ce evidenţiază masele tumorale, invazia de
vecinătate şi ganglionară precum şi prezenţa metastazelor hepatice (prin
injectare i.v. de oxid de fier).
Markerii tumorali au pătruns, din ce în ce, mai mult în arsenalul
metodelor de diagnostic al cancerului, în general. în plus, ei au rol în
monitorizarea postoperatorie, pentru apariţia recidivelor loco-regionale sau a
metastazelor.
a) Markerii imunologici prezenţi în sucul gastric sau în plasmă au un rol
redus în diagnosticul cancerului, având o specificitate redusă, şi nu au intrat
în practica curentă. Dintre ei cităm:
- o glicoproteină ce inhibă secreţia de pepsinogen;
- modificări cantitative şi calitative ale secreţiei de mucus;
- beta-glicuronidaza şi LDH care au o specificitate mai mare;
- antigenul fetal sulfoglicoproteic (FSA) legat de un antigen de grup
19
 sangvin.
b) Markerii tumorali au specificitate mai mare prin dozarea anticorpilor
monoclonali.
- Antigenul carcino-embrionar (ACE) descoperit de Gold şi Friedman, în
1965 este o glicoproteină compusă din 45% proteine şi 55% hidraţi de carbon,
prezenţi normal în intestinul, pancreasul şi ficatul fătului, în primele 3 luni de
gestaţie. Anticorpii monoclonali, pun în evidenţă prezenţa ACE în ţesuturi
non-oncofetale, în special în colon, pulmon şi sân. ACE se dozează prin
tehnici de imunoradiometrie şi este un bun marker pentru urmărire
postoperatorie, fără a oferi date pentru un cancer incipient.
- Antigenul carbo-hidrat 19-9 (CA 19-9) este un glicozid izolat prin
anticorpi monoclonali de către Lewis, prin imunoradiomerie, având mai multe
fracţiuni, cu valori crescute în cancerele gastrointestinale (40-50%) şi
pancreatice (70%). Faţă de ACE, CA 19-9 are o mai mare sensibilitate (68,8%
respectiv 38,2%).
- Antigenul polipeptidic tisular (T.P.A.), prezent în carcinoamele umane,
a fost izolat prin cromato-grafie, fără a avea specificitate de organ. Anticorpii
monoclonali, dozaţi prin imunoradiometrie, au o valoare normală de 60 u/l.
Laparoscopia este de ajutor, în cancerele avansate putând evidenţia
tumori gastrice voluminoase sau infiltrarea pereţilor, prezenţa metastazelor
hepatice şi carcinomatoză peritoneală, fiind utilă pentru aprecierea
operabilităţii şi având o sensibilitate diagnostică de 94% (evitând laparotomii
inutile).
Laparotomia diagnostică rămâne ca ultimă metodă de diagnostic, în
cancerul gastric, oferind şi posibilitatea terapeutică, radicală sau paliativă.
Diagnostic diferenţial
Diagnosticul diferenţial se face cu alte afecţiuni gastrice.
În faza de debut se exclud gastritele, ptoza gastrică, ulcerul gastric,
cirozele hepatice şi afecţiunile biliare cu răsunet gastric.
În perioada de stare, se iau în discuţie tumorile benigne gastrice, tumori
hepatice, veziculare, de colon transvers, epiploon, pancreas, splenomegalia,
fitobezoar, precum şi alte neoplazii maligne.

20
2.6.EVOLUȚIE ȘI PRONOSTIC

Evoluţia spontană a bolii este progresivă, timp de 6-24 luni, când se

instalează toată simptomatologia. Tumora devine palpabilă, invadează
organele vecine şi apar metastazele, ajungând la caşexie, la complicaţii şi
invazia organelor vecine.
Complicaţii
În cadrul complicaţiilor evolutive, se descriu:
- sângerări reprezentate prin hematemeze şi melene;
- stenoze pilorice cu instalarea vărsăturilor tardive, sau ale cardiei cu
accentuarea disfagiei şi regurgitaţiilor;
- perforaţii în peritoneu liber, cu peritonite generalizate, sau în organe
cavitare cu instalarea de fistule interne sau parenchimatoase cu
apariţia de abcese;
- flebite ale membrelor pelvine, pileflebite sau flebite ale venelor
intrahepatice şi suprahepatice;
- metastaze la distanţă.
Prognosticul bolii rămâne grav datorită simptomatologiei insidioase,
depistării în faze tardive (de cele mai multe ori inoperabile) şi slabei eficacităţi
a metodelor terapeutice adjuvante.
Numai diagnosticul bolii, în faze incipiente, prin screening al populaţiei
cu risc, sau programat, aşa cum se practică în Japonia, conduce la
descoperirea de cancere superficiale (early cancer) – care a crescut procentul
de la 3,8% în 1995 la 34,5% în 1966, ajungând la peste 40% în 1990 cu
supravieţuiri de peste 90% la 5 ani. Deşi costul metodei este ridicat, eficienţa
ei, prin supravieţuirile obţinute, merită efortul.
Supravieţuirea, în cancerul gastric depinde de o serie de factori
menţionaţi mai jos.
În raport de zona geografică, supravieţuirea globală la 5 ani este de 90%
în Japonia ajungând la 99% în N0 şi 73% în N+ şi de 30-70% în Europa
ajungând la 20% în N+ mai scăzută în ţările nordice şi Europa de Est.
În funcţie de diametrul tumorii, s-au înregistrat supravieţuiri de 80% în
tumori cu diametrul sub 2 cm.

21
 În raport de invazia ganglionară, dacă se ignoră infiltrarea tumorală,
supravieţuirea ajunge la 70% în pN0, 35% în pN1 şi 15% în pN2.
Radioterapia preoperatorie a crescut supravieţuirea la 83,5% în stadiul
II, 63,3% în stadiul III şi 14,7% în stadiul IV, la 5 ani, faţă de 0-60% în
iradierea externă postoperatorie.
Chimioterapia sistemică face ca supravieţuirea să ajungă la 40% la 5
ani, iar cea intraperitoneală cu hipertermie la 43% la un an şi 11% la 5 ani.
În rezecţii gastrice simple, sau în cazul prezenţei metastazelor,
supravieţuirea este nesemnificativă.

2.7. TRATAMENT

Tratamentul bolii este complex, în raport de stadiul evolutiv, vârsta

bolnavului şi tarele asociate.
Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical este cel de bază şi are drept obiectiv principal
rezecţia gastrică cu viză radicală corespunzătoare principiilor oncologice,
înainte de orice intervenţie, se va face o evaluare a stadializării bolii, pe baza
celor 3 elemente - tumoră, noduli, metastaze (TNM) - şi, dacă este posibil, în
raport cu tipul histopatologic de cancer.
În situaţia în care bolnavii nu pot beneficia de o rezecţie curativă se
practică un gest chirurgical care, asociat unui tratament adjuvant, radio-
chimioterapic, poate îmbunătăţii calitatea vieţii, mai mult decât o simplă
celiotomie.
Chirurgia cu viză radicală trebuie să respecte principiile chirurgiei
oncologice, prin rezecţii gastrice lărgite sau gastrectomii totale, la care se
asociază uneori, rezecţii de organe vecine, în aşa fel ca să nu rămână ţesut
tumoral macroscopic. La acestea se adaugă curajul ganglionar minuţios şi
omentectomia.
Chirurgia cu viză radicală, în cancerul gastric este realizabilă:
- în absenţa metastazelor;
- dacă marginile restante sunt îndemne de celule tumorale;
- când seroasa stomacului nu este depăşită;

22
 - nu există invazie ganglionară.
- Rezecţia gastrică se face în funcţie de tumoră (T) ţinând seama de
localizarea acesteia de modul de extensie-longitudinală şi în profunzime,
precum şi de invazia organelor vecine şi prezenţa metastazelor hepatice:
• în tumorile antro-pilorice, se fac rezecţii subtotale, de minimum 8
cm de la marginea tumorii în cancerele nediferenţiate şi de 4 cm
în cele de tip intestinal, asigurându-ne că marginile restante sunt
neinvadate (prin examen extemporaneu), împreună cu 2 cm de
duoden;
• în cele cardio-tuberozitare, rezecţia respectă aceleaşi reguli, plus
2 cm din esofagul abdominal;
• în cancerele ce ocupă 2/3 din stomac, se recomandă
gastrectomia totală cu splenectomie, considerând rezecţia
subtotală ca fiind ineficientă;
• în cancerele infiltrative şi în linitele plastice se recomandă
gastrectomia totală cu rezecţia ultimilor 2 cm de esofag, a primilor
2 cm de duoden şi a splinei;
• în cancerele invadante în organele vecine se fac rezecţii
pluriviscerale (colon şi mezocolon transvers, lob stâng hepatic,
splină, coada pancreasului, suprarenala stângă etc.) până în zone
macroscopic sănătoase;
• în cancerele superficiale se recomandă, de asemeni, rezecţii largi,
la distanţă de tumoră.
- Limfadenectomia se face în raport de teritoriile de drenaj limfatic şi de
staţiile ganglionare (N). Deoarece cancerul gastric este foarte limfofil
extirparea nodulilor limfatici trebuie făcută cu minuţiozitate, în acest sens, se
are în vedere atât staţiile din clasificarea TNM cât şi cele din clasificarea
japoneză. întinderea limfadenectomiei a ameliorat net prognosticul bolii în
sensul creşterii supravieţuirii postoperatorii, la 70% în pN0, 35% în pN1 şi 15%
în pN2.
• în clasificarea TNM, se recomandă ridicarea a minimum 15 noduli
limfatici (D1) pentru a stabili gradul invaziei, în acest nivel fiind cuprinşi nodulii
la mai puţin de 3 cm de tumoră. Limfadenectomia tip D2 comportă ridicarea a
minimum 25 noduli situaţi la peste 3 cm de marginea tumorii, iar pentru D 3,
23
peste 25 noduli. Un bun curaj necesită limfadenectomie D1 şi D2;
• în clasificarea japoneză se ţine seama de cele 3 staţii (niveluri)
ganglionare: N1 = grupurile 1-6, situaţi în planul cel mai anterior, N2 =
grupurile 7- 11 (noduli intermediari) situaţi pe un plan posterior şi N3 =
grupurile 12-16 situaţi în planul cel mai posterior.
- Restabilirea tranzitului se face în raport de în tinderea rezecţiei
gastrice. Se recomandă ca anastomoza să fie departe de „zona fierbinte”,
unde a fost tumora. în gastrectomii polare superioare se foloseşte
anastomoza eso-gastrică. în rezecţiile largi, se recomandă anastomoze
gastro-jejunale şi, în funcţie de lungimea ansei, se pot efectua şi anastomoze
jejunale tip Braun, pentru evitarea sindromului de ansă aferentă.
Gastrectomia totală va fi urmată de anastomoze eso-jejunale pe anse în
omega sau în Y a la Roux.
Chirurgia cu viză paliativă este dificil de evaluat atât pre- cât şi intra- şi
chiar postoperator. În absenţa simptomelor majore şi a complicaţiilor, ea nu
aduce beneficii de calitate a vieţii sau supravieţuirii, decât în medie de 3-4
luni. Se consideră intervenţie paliativă:
- dacă nu sunt îndeplinite criteriile pentru o chirurgie cu viză
radicală;
- când rămân resturi tumorale;
- în prezenţa metastazelor.
Indicaţiile tratamentului paliativ sunt:
- durerile de tip ulceros care nu cedează la antispastice sau
antisecretorii;
- hemoragiile oculte sau evidente (hematemeze, melene) cu anemie
secundară, de multe ori severă, ce nu pot fi rezolvate prin tratament
endoscopic;
- stenoze cardiale sau pilorice, cu disfagie majoră şi respectiv
vărsături, ce duc la deshidratare rapidă şi scădere ponderală;
- compresiuni asupra organelor vecine sau invazia acestora cu
instalarea icterului obstructiv şi a ocluziei intestinale prin invazia
colonului transvers sau prin carcinomatoza peritoneală.

24
 Modalităţile tehnice de tratament paliativ sunt în raport de complicaţiile
apărute, localizarea tumorii, invazia în profunzime şi starea generală a
bolnavului şi sunt grevate de o mortalitate de 10-30%.
- Rezecţii gastrice 2/3 în cancerele antrale, rezecţii polare superioare în
localizări cardio-tuberozitare sau chiar gastrectomii totale, au un rezultat
funcţional mai bun. Recidivele anastomotice, de obicei, nu apar înaintea
decesului.
- Limfadenectomia extinsă (D2) nu aduce nimic în privinţa calităţii vieţii
şi a supravieţuirii, în schimb creşte morbiditatea.
- Derivaţii interne, reprezentate de gastroentero-anastomoze în
obstrucţii pilorice, sau entero-enterale în obstrucţii intestinale cu
carcinomatoză peritoneală sau derivaţii bilio-digestive în compresiuni biliare
externe, ameliorează pentru scurt timp fenomenele.
- Stomii diverse - gastrostomii, enterostomii, colostomii - în situaţia în
care nu se pot face rezecţii sau derivaţii interne precum şi sonde nutriţionale,
în cazurile în care nu se poate efectua nici un gest chirurgical.
Fotocoagularea cu distrucţia parţială a tumorii urmată de dilataţii şi
plasarea de proteze endolu-minale, este indicată în cancerele cardiei.

2.8.COMPICAȚII

Complicaţiile pot fi numeroase :

1. Imediate:
a. hemoragia poate fi :
- intraperitoneală, prin deraparea uneia dintre ligaturile pediculilor sau dintr-o
leziune ignorată de splină ; în raport cu gravitatea hemoragiei, reintervenţia se
impune sau nu;
- hemoragia din tranşa de sutură sau anastomoză se exteriorizează prin
sonda de aspiraţie şi este în măsură să ne îngrijoreze ; urmărirea foarte
atentă şi aplicarea unui tratament adecvat se impun : hemostatice, golirea
stomacului de cheaguri, introducerea de ser fiziologic călduţ, de E.A.C. sau,
cel mai bine, de soluţii de norartrinal, pot fi operante, alături de reechilibrarea
volemica şi hematică ; în cazurile de eşec, reintervenţia trebuie executată,
pentru a nu pierde un moment optim; nu trebuie să aşteptăm exanguinarea

25
bolnavului pentru a interveni; desfacerea suturilor sau, mai bine, gastrotomia
exploratorii cu focalizarea sursei de sângerare, vor permite hemostaza
chirurgicală.
2. Precoce:
a. dezunirile de anastomoză, de diferite calibre, survin mai rar în
anastomozele gastro-jejunale şi mai frecvent în cele gastro-duodenale; când
au un debit mic, drenajul corect, tratamentul general şi supravegherea atentă
pot aduce vindecarea; în cazurile de dehiscenţe pe distanţe mari, şansele
vindecării sunt mici, pericolul peritonitelor generalizate este foarte mare, ceea
ce obligă la reintervenţie; sutura zonei de dehiscenţă este iluzorie, ea este
destinată eşecului, de principiu; mai corect este fie să se realizeze un alt
montaj, cu recupă în ţesuturi sănătoase, fie să se recurgă la soluţii de
moment: dirijarea conţinutului digestiv, cu ajutorul unor sonde, la perete,
urmând ca după ieşirea bolnavului din perioada de risc vital să reintervenim
pentru o soluţie definitivă;
b.peritonitele generalizate pot surveni ca urmare a poluării intraoperatorii a
peritoneului;
c. peritonitele localizate, abcesele subfrenice au ca etiologie mici dehiscenţe
de suturi sau anastomoze care trec neobservate;
d.fistula de bont duodenal survine în montajele gastro-jejunale, are o
frecvenţă medie şi devine manifestă prin pierderi biliare sau bilio-pancreatice,
4-7 zile după operaţie de cele mai multe ori pe la nivelul traiectului tubului de
dren ; are un prognostic mai bun decât dezunirea de anastomoză şi, sub
tratament medical şi, mai ales, cu ajutorul acidului lactic 47 0/00 (metoda
TREMOLLIERE), are tendinţă la închidere, rareori fiind necesară
reintervenţia;
e.fistulele biliare sau icterul mecanic postoperator au ca etiologie leziuni
biliare ignorate.
3. Tardive :ocluziile postoperatorii pot fi urmarea unui sindrom aderenţial
precoce, unor leziuni obstructive ignorate, unei incorecte fixări a breşei
mezocolice sau angajării unei anse în fanta retro-anastomotica; se citează de
asemenea invaginarea ansei eferente în bontul gastric. De cele mai multe ori
reintervenţia este necesară.
Tratament adjuvant
26
 Radioterapia s-a aplicat atât pre cât şi post-operator fără a obţine
rezultate deosebite, în supravieţuire.
- Radioterapia preoperatorie a fost indicată în scopul obţinerii unei
reduceri a masei tumorale care să permită o mai bună rezecţie.
- Radioterapia postoperatorie pare să aibă o mai bună eficacitate,
după îndepărtarea tumorii, fără însă a se dovedi superioară întrucât
cancerul gastric este recunoscut ca fiind radiorezistent. Dozele sunt
de ordinul a 40-50 Gy, în zona epigastrică, orientate de clipuri
metalice aplicate intraoperator. Rezultate mai bune s-au obţinut prin
folosirea accerelatoarelor lineare cu eliberarea de fotoni de 10 MV
sau mai mult, concomitent cu administrarea de radiosensibilizante de
tipul 5-Fu sau cisplatinului. Dezavantajul constă în iradierea
organelor vecine urmată de complicaţii.
- Radioterapia preoperatorie aplicată de Abe, în anii '60, constă în
iradierea directă a patului tumoral sau a resturilor tumorale
macroscopic. Avantajul constă în faptul că permite un supradozaj, pe
un focar tumoral, fără iradierea organelor vecine. Doza unică de 28-
30 Gy, pe regiunea celiacă a crescut supravieţuirea la 83,5% pentru
stadiul II, 62,3% pentru stadiul III şi 14,7% pentru stadiul IV la 5 ani,
faţă de 0-61,8% în iradierea externă postoperatorie.
Chimioterapia în cancerul gastric a cunoscut o dezvoltare mai mare în
ultimii 10 ani, graţie unor protocoale agresive. Justificarea chimioterapiei
constă în faptul că, chiar în situaţia unor rezecţii gastrice curative, există
posibilitatea diseminării de celule neoplazice în tot organismul. Ea se poate
aplica sistemic sau regional, preoperator (neoadjuvantă) sau postoperator
(adjuvantă), cu unul (monochimioterapie) sau mai multe droguri
(polichimioterapie), singură sau în asociere cu radioterapia.
Cancerul gastric pare să fie mult mai sensibil la chimioterapie decât cel
colo-rectal.
- Monochimioterapia, s-a aplicat, iniţial, cu un singur drog cele mai
utilizate fiind 5-fluorouracilul (5-Fu), Doxorubicina, Mitomicina C, Cisplatinul cu
răspuns de peste 20% şi mai puţin Metotrexatul, ciclofosfamida, Carboplatina
şi Germcitabina al căror rezultat a fost inferior (sub 10%). Pentru creşterea
eficacităţii s-au asociat modulatori de tipul acidului folinic.
27
 - Polichimioterapia foloseşte asociaţii de droguri de tipul 5-Fu +
Adriamicină + Mitomicin C (FAM), 5-Fu + Adriamicină + Metrotrexat (FAMTX),
Etoposid + Adriamicin + Cisplatin (EAP), Epirubicin + Cis-platin + 5 Fu (ECF),
Etoposid + acid folinic + 5-Fu (ELF) a căror eficacitate s-a dovedit crescută
faţă de monoterapie. Chimioterapicele de generaţia II -FAMTX, EAP, ECF
sunt mai eficace decât cele de generaţia I (FAM), în schimb EAP are o
toxicitate mai mare. Perfuziile intravenoase, la fiecare 21 zile, în 8-21 serii, au
obţinut un răspuns de 40% din care 10% cu remisiuni complete şi au
îmbunătăţit supravieţuirea, după diverse statistici.
- Chimioterapia regională intraperitoneală, este o asociere logică la
chimioterapia sistemică şi este indicată în cazurile în care tumora a depăşit
se-roasa gastrică, în rezecţii gastrice tip R2 ca şi în carcinomatoză
peritoneală. Cele mai folosite droguri sunt Mitomicina C, Cisplatinul şi 5-Fu
fără a observa nici o îmbunătăţire a supravieţuirilor.
- Chimioterapia intraperitoneală cu hipertermie ia 43-45°C este încă în
faza de studiu clinic. Se face după intervenţia chirurgicală cu Mitomicina C,
Etoposide şi Cisplatin. Yonemura a observat 40% răspuns din care 19%
remisiuni complete cu o supravieţuire de 43% la un an şi 11% la 5 ani.
- În stadiile avansate, inoperabile sau cu metastaze, s-au folosit
chimioterapice de generaţia II, ca tratament simptomatic, fără beneficii privind
supravieţuirea.
- Chimioerapia neoadjuvantă cu droguri din generaţia II pare să ofere
posibilitatea unor rezecţii cu viză radicală, pacienţii devenind operabili în 90%
din cazuri, cu o rezecabilitate corectă de aproximativ 60%.
În ultimii ani, s-au descoperit noi chimioterapice (Irinotecal, Docetaxel)
eficace în cancerul gastric, ce par să crească rata de vindecare în cancerele
incipiente.
Asocierea radio- cu chimioterapia atât pre- cât şi postoperator pare să
îmbunătăţească rezultatele.

28
 CAPITOLUL III
PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE (3 PACIENȚI)

CAZUL I

Nume: Chera Gogu

Prenume: IOAN
Domiciliu: Brastavățul, nr.140, jud.Olt
Data internării: 04.01.2017
Data externării: 15.04.2017
Diagnostic la internare: Anemie Biermer
Diagnostic la 72 de ore: Sindrom anemic
Diagnostic la externare: Neoplasm gastric, anemie secundară

29
 Motivele internării: inapetenţă selectivă, greţuri, vărsături, dureri
epigastrice, constipaţie, pierdere ponderală, dureri precordiale, dispnee de
efort.
Anamneza:
a. Antecedente personale: în tinereţe – anemie feriprivă, gastrită,
IACRS repetate.
b. Antecedente heredo-colaterale: mama cu cardiopatie ischemică
c. Condiţii de viaţă: corespunzătoare
d. Aspecte psihologice: orientat spaţio-temporal, stare de
conştienţă neafectată.
Istoricul bolii: Boala actuală debutează insidios în urmă cu
aproximativ un an prin dispnee de efort, palpitaţii, dureri precordiale cu
iradiere în umărul stâng, pierdere ponderală=15 kg în ultimul an, astenie,
inapetenţă selectivă, greţuri, vărsături, dureri epigastrice, constipaţie.
Investigaţii:
Ba passage: Pulmon. cord, aorta corespund vârstei. Esofag normal.
Stomac ortoton, otochinetic, secreţie de un lat de palmă, evacuare grăbită.
Bulb regulat hipoton, tranzit duodeno-jejunal accelerat.
Seriografie gastrica: Pe mica curbură se vede un defect de umplere
relative regulat de 2 cm., cu 2 pinteni opaci ceea ce naşte suspiciunea unei
formaţiuni proliferative.
Ecografie: Lob stâng hepatic 5,8 cm.; ficat cu ecostructură uşor
neomogenă cu atenuare posterioară, colecist moderat, destins, fără calculi;
splina 8 cm., structură normală. Stomac moderat destins cu conţinut de stază.
Investigaţii de laborator:
Hematii: 2.200.000
Hemoglobina: 7,1 g%
Hematocrit: 20%
V.S.H. : 104/126 mm

Tratament:
1. Dipiridamol 3x1 tb./ zi
2. Carbocromen 3x1 tb./ zi
3. Glucoză 5% - 500 ml.
30
4. Vitamina B1, B6

31
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE
FUNDAMENTALĂ NURSING AUTONOME DELEGATE

Nevoia de a se -imposibilitatea de -combaterea -în timpul vărsătuilor -la indicaţia -pacientul este
alimenta a se alimenta greţurilor şi a vom susţine capul medicului vom echilibrat
datorită unei vărsăturilor bolnavului , îi vom administra hidroelectrolitic.
alimentaţii -asigurarea oferi tăviţa renală antiemetice
insuficiente aportului de -protejăm lenjeria -se instalează
manifestate prin: vitamine şi săruri de pat şi de corp cu perfuzia .
-greţuri minerale o muşama şi o
-vărsături necesare aleză
-deglutiţie dificilă. metabolismului -bolnavului I se vor
normal. da mese fracţionate
de 5-6 ori/zi în
cantitate mică şi la
ore fixe
-dacă este posibil
bolnavul va servi
alimentele preferate
care nu sunt
interzise de medic.

32
Nevoia de a elimina -alterarea -urmărirea -recomandăm o -la indicaţia -tranzitul este
defecaţiei datorită bilanţului alimentaţie bogată medicului se normal.
alimentaţiei circulator al în celuloză alături administrează
deficitare lichidelor din de un regim bogat laxative uşoare
manifestată prin: organism în lichide -clismă
-balonări -să prezinte un -vom creea un evacuatorie.
-crampe tranzit intestinal microclimate placut
abdominale fiziologic si favorabil
-oboseală. -combaterea -urmărim aspectul
balonărilor şi a scaunelor precum şi
constipaţiei. calitatea şi
cantitatea urinei
-educăm pacientul
asupra necesităţii
colectării corecte a
urinei şi a scaunului.

33
Nevoia de a dormi -imposibilitatea de -pacientul să -se va asigura un -la indicaţia -după câteva
şi a se odihni a se odihni prezinte un somn salon aerisit cu medicului vom discuţii, bolnavul
cauzată de durere odihnitor temperatură optimă administra devine mai
manifestată prin: corespunzător -respectarea orelor sedative. comunicativ.
-somn agitat calitativ şi de vizită şi celor de -are un somn mai
-anxietate cantitativ somn puţin agitat.
-insomnie -combaterea -asigurăm la nevoie
-diaforeză insomniei şi lenjerie curată de
-nelinişte. anxietăţii corp şi de pat
-asigurarea -evitarea discuţiilor
confortului cu voce tare
bolnavului. -creăm o stare de
bine pacientului prin
discuţiile purtate cu
el.

34
Nevoia de a se -incapacitate de -combaterea -asigurăm un -pentru calmarea -starea de spirit a
mişca şi de a avea mişcare datorită asteniei microclimat durerilor bolnavului se
o bună postură durerilor -asigurarea favorabil epigastrice ,vom îmbunătăţeşte şi
manifestată prin: repaosului fizic -asigurăm lenjerie administra ,la se mobilizează
-oboseală -combaterea curată de pat şi de indicaţia treptat.
-tegumente palide durerilor corp medicului ,pungi
-astenie epigastrice -vom efectua toaleta de gheaţă
-dureri -mobilizarea corporal la pat calmante.
epigastrice. treptată a -vom urmări ca
pacientului. tegumentele să fie
curate şi uscate,
pentru a preveni
apariţia escarelor
-psihoterapie
-antrenarea
bolnavului în jocuri
de grup: table, cărţi,
remi
-vom stimula
interesul bolnavului
de a se mişca prin
invitaţii la plimbare.

35
Nevoia de a respira -dificultate în -pacientul să -evităm ca pacientul -la indicaţia -pacientul respiră
respiraţie datorită respire fiziologic să facă eforturi mari medicului vom mai bine.
oboselii şi a fără dificultate -aşezăm pacientul efectua
durerii -combaterea într-o poziţie oxigenoterapia.
manifestată prin: dispneei favorabilă respiraţiei
-încetinirea -asigurarea unei adecvate
ritmului respirator bune circulaţii. -eliberarea căilor
-respiraţie respiratorii de
superficială secreţii
-dispnee de efort -evitarea frigului
-cianoza pentru a preveni
tegumentelor infecţiile respiratorii
-agitaţie ce ar putea agrava
psihomotorie. dispneea
-salon cu
microclimate
favorabil, aerisit,
caldut
-psihoterapie.

36
37
CAZUL II

Nume: Zanfir
Prenume: Nicolae
Data naşterii: 14.03.1950
Domiciliu: Crușovu, nr.45, jud. Olt
Data internării: 13.03.2017
Data externării: 30.04.2017
Diagnostic la internare: Sindrom de impregnare malign
Diagnostic la externare: Cancer gastric operat
Motivele internării: Dureri epigastrice, inapetenţă, greţuri, vărsături.
Anamneza:
a. În copilărie amigdalectomie
b. Condiţii de viaţă: bune
c. Aspecte psihologice: normale.
Istoricul bolii: Bolnavul, fără antecedente patologice, se prezintă la
medicul de familie cu dureri epigastrice ce durează de 2 luni, în ultima vreme
mai pronunţată, astenie, paloare, inapetenţă. Pacientul prezintă de 2-3 zile
vărsături în zaţ de cafea, iar medicul de familie recomandă internare pentru
diagnostic şi tratament cu diagnosticul de sindrom de impregnare malignă.
La examenul clinic general se evidenţiază tegumente şi mucoase
palide, subicter slerat, abdomen emaciat, sensibil la palpare în epigastru. În
epigastru se palpează o formaţiune tumorală cât un pumn de adult, dură,
sensibilă la palpare.
Investigaţii:
Investigaţii de laborator:
V.S.H. = 50/110 mm
Hematii = 2.000.000
Hemoglobina = 7,8 g%
Hematocrit = 22%
Uree = 40 mg
Creatinină = 1,3 mg %
Probe hepatice: 2 Timol 4U, Zn Sulfat 20 .
Sondaj gastric: -bazal- anaciditate histamino-refractară.

38
 Ba passage: Stomac ortoton, otochinetic. În poziţie Trendelenburg, la
nivelul formixului gastric se evidenţiază o formaţiune care iese în contur cu
extremitatea superioară ulcerată. Pilor permeabil, bulb duodenal cu aspect
normal.
Gastro-fibroscopie: la nivelul formixului formaţiune vegetantă ulcerată,
sângerând la cea mai mică atingere.
Se recomandă biopsii repetate de la nivelul formixului.
Tratament:
1. Transfuzii de sânge, izogrup, izo Rh
2. Perfuzii cu soluţii macromoleculare de tip Dextran 40%, Dextran
70% şi perfuzii electrolitice, ser fiziologic, Glucoză 5%
3. Hemostatice:
- Clorură de calciu, gluconat de calciu
- Vit. K, vit. C
- Venostat
- Adrenostazin
4. Antialgice la nevoie:
- Algocalmin
- Fortral
5. Sedative:
- Diazepam
- Fenobarbital

39
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE
FUNDAMENTALĂ NURSING AUTONOME DELEGATE

Nevoia de a-şi Hipertermie -combaterea febrei -aplicăm -administăm la -pacientul nu

menţine cauzată de -asigurarea unui comprese reci indicaţia mai prezintă
temperature intervenţia confort personal sau facem medicului febră.
corpului în limitele chirurgicală -menţinerea împachetări antipiretice, iar
normale manifestată prin: tegumentelor într-o -urmărim în cazul
-subfebrilitate curăţenie perfectă mucoasa bucală, deshidratării
-transpiraţii -câştigarea care se perfuzie cu ser
-frisoane încrederii în sine. deshidratează gluconat şi
-ameţeli repede, asigurând electroliţi.
-dezinteres faţă de igiena cavităţii
propria înfăţişare. bucale
-regim alimentar
hiperglucidic şi
hipolipidic
-vom servi
bolnavul cu
ceaiuri şi lichide
-vom schimba
lenjeria de pat şi

40
 de corp la nevoie
-vom urmări
fluctuaţia
temperaturii şi se
va nota în F.O.

41
Nevoia de a se -dificultate în -combaterea -vom ajuta -în cazul -după 2 zile
mişca deplasare datorită durerilor pacientul să-şi apariţiei bolnavul
intervenţiei -asigurarea schimbe poziţia escarelor, la începe să se
chirurgicale repaosului necesar ori de câte ori indicaţia mişte mai bine.
manifestată prin: refacerii fizice este nevoie medicului, vom
-durere -mobilizarea treptată -vom ajuta trata ca pe o
-ameţeli a pacientului după pacientul să se rană în condiţii
-greaţă operaţie îmbrace sau să de asepsie.
-oboseală -prevenirea si se dezbrace
-vărsături. combaterea -vom ajuta la
escarelor de efectuarea
decubit. toaletei
personale.
-vom face masaj
membrelor sau
fricţiuni cu spirt
-vom pune la
îndemâna
bolnavului lucruri
personale
-psihoterapie.

42
Nevoia de a se -incapacitate de -asigurarea aportului -monitorizarea -la indicaţia -pacientul nu
alimenta şi hidrata hidratare datorită hidric semnelor vitale: medicului vom este
anesteziei facută în -mineralizarea P, T.A., R, administra deshidratat.
vederea intervenţiei organismului diureză perfuzii cu ser
chirurgicale -completarea -vom menţine fiziologic în
manifestată prin: proteinelor sau a integritatea Glucoză 5% .
-oligurie altor component mucoaselor prin
-tahicardie sangvine igienă riguroasă
-sete vie -favorizarea -asigurăm aportul
-disconfort la excreţiei din lichidian
micţiune organism a -vom măsura
-oboseală produşilor toxici. zilnic ingestia şi
-HTA. excreţia
-vom ajuta
pacientul să bea
şi să mănânce
-îi vom oferi mese
dese cu
mâncarea
preferată.

43
Nevoia de a-şi -imposibilitatea de -îndepărtarea de pe -vom efectua -pacientul
menţine a-şi menţine piele a stratului toaleta pe regiuni prezintă
tegumentele şi tegumentele cornos descuamat protejând patul cu tegumentele şi
mucoasele curate curate cauzată de amestecat cu praf, muşama şi aleză mucoasele
pansament şi tub alimente, resturi de -vom educa curate.
de dren dejecţii pacientul cum să
manifestată prin: -deschiderea se spele, să evite
-arsuri orificiilor de excreţie îmbibarea
-iritaţie a glandelor pielii pansamentelor cu
-prurit tegumentar -înviorarea apă
circulaţiei cutanate -după spălarea
şi a întreg corpului vom
organismului fricţiona cu spirt
-liniştirea bolnavului locurile expuse
-crearea unei stări escarelor
de confort -monitorizarea P,
-prevenirea T.A., R
leziunilor cutanate. -asigurăm lenjerie
curată.

44
45
CAZUL III

Nume: Păunel
Prenume: Viorica
Data naşterii: 08.05.1956
Domiciliu: Vîlcele, nr 80, jud. Olt
Data internării: 10.02.2017
Data externării: 11.03.2017
Diagnostic la internare: Stenoză pilorică, anemie macrocetară
parabieremeriană
Diagnostic la 72 de ore: Cancer gastric
Diagnostic la externare: Cancer gastric operat
Motivele internării: dureri epigastrice postalimentare, vărsături
alimentare, scădere în greutate.
Anamneza:
a. Antecedente personale: ulcer gastric
b. Antecedente heredo-colaterale: un frate cu cancer
c. Condiţii de viată: corespunzătoare
d. Aspecte psihologice: orientată spaţio-temporal.
Istoricul bolii: bolnava suferă de ulcer, diagnosticat în urmă cu 25 de
ani, ulcer netratat medicamentos. Prezintă din urmă cu două luni dureri
epigastrice postalimentare percepute sub formă de distensie gastric, dureri ce
se calmează treptat într-o peroadă variabilă (30 min. -1 h), însoţite din 2 în 2
zile de vărsături alimentare. Vărsăturile s-au instalat progresiv de la debutul
dureros al bolii în cantitate din ce în ce mai mare. De aproximativ 9 luni
prezintă prurit tegumentar generalizat, bolnava observă instalarea palorii
treptat. Ulterior apare fatigabilitatea treptat şi dispneea de efort progresivă. Se
internează pentru investigaţii, diagnosticare şi instituirea tratamentului.
Investigaţii:
Investigaţii de laborator:
Hematii = 3.580.000/mm3
Leucocite = 7.400/mm3
Trombocite = 220.000
Creatinină = 0,68 mg %

46
 T.G.O.= 17 U/ ml
T.G.P.= 20 U/ ml
Hemoglobina = 7,1 g %
Uree = 23,6 mg %
Ba passage: Pulmon. cord, aorta corespund vârstei. Esofag normal.
Stomac ortoton, ortochinetic, secreţie de un lat de palmă, evacuare grăbită.
Bulb regulat hipoton, tranzit duodeno-jejunal accelerat.
Seriografie gastrica: Pe mica curbură se vede un defect de umplere
relative regulat de 2 cm., cu 2 pinteni opaci ceea ce naşte suspiciunea unei
formaţiuni proliferative.
Tratament:
1. Dipiridamol 3x1 tb./ zi
2. Carbocromen 3x1 tb./ zi
3. Glucoză 5% - 500 ml.
4. Vit. B1, vit. B6, în perfuzie.

47
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INT
FUNDAMENTALĂ NURSING AUTONOME D

Nevoia de a evita -agitaţie -pacienta să fie -se va -la ind

pericolele psihomotorie supravegheată în supraveghea medic
datorită narcoziei timpul agitaţiei permanent admin
manifestată prin: pentru prevenirea pacienta până la calma
-mişcări eventualelor revenirea stării de
necontrolate ale complicaţii conştienţă
mâinilor -liniştirea şi -patul să fie
-polipnee calmarea pacientei prevăzut cu un
-tahicardie -prevenirea rănilor utilaj auxiliar pentru
-extremităţi reci şi accidentale sau a a evita căderea
transpirate. celor voluntare. pacientei
-vom creea un
ambient plăcut
-înlăturarea
excitanţilor auditivi,
olfactivi, vizuali
-vom asigura
odihna pasivă şi
activă a pacientei
-vom avea
atitudine de
bunăvoinţă,
solicitudine şi
raspuns propt la
chemarea

48
 pacientei
-psihoterapie.

49
Nevoia de a se -perturbarea -pacienta să se .vom ajuta bolnava
îmbrăca şi dezbrăca neviolor de a se îmbrace şi să se la îmbrăcat şi
îmbrăca şi dezbrace singură dezbrăcat
dezbrăca din -protejarea -pacienta va allege
cauza slăbirii fizice corpului hainele potrivite şi
manifestată prin: -asigurarea comode
-tremurături intimităţii -vom încuraja
-astenie pacienta să
participle, pe cât
posibil, la act, în
limita funcţiei de
capacitate şi
limitele fizice
-vom felicita fiecare
progress al
pacientei.

50
Nevoia de a elimina -dificultate în -pacienta să -vom oferi -dacă
satisfacerea nevoii prezinte eliminări pacientei plosca şi este c
datorită durerilor fiziologice, fără o vom ajuta la indica
postoperatorii durere nevoie vom a
manifestată prin: -observarea -după defecaţie, laxati
-diaree caracterelor dacă este nevoie îi purga
-transpiraţii fiziologice şi vom face pacientei -i se v
-durere patologice ale toaleta pacie
dejecţiilor -vom spăla mâinile vezic
-combaterea bolnavei medic
diareei -se va proteja patul
-reechilibrare cu muşama şi
hidroelectrolitică. aleză
-vom schimba
lenjeria la nevoie
-vom ajuta
pacienta să se
îmbrace şi să se
dezbrace
-vom aerisi salonul
-vom spăla şi vom
dezinfecta plosca
sau urinarul.

51
Nevoia de a acţiona -dificultate în -pacienta să -încurajarea
potrivit propriilor practicarea religiei prezinte o stare discuţiilor, să-şi
credinţe şi valori datorită internării psihică bună etaleze temerile
manifestată prin: -exprimarea părerii -îi vom oferi lecture
-depresie şi a opiniilor religioase conform
-tristeţe conforme cu credinţei sale
-nervozitate credinţa sa -audienţă audio şi
-angoasă. -colaborare vizală la radio şi
eficace între TV cu tematică
personal şi religioasă

52
 pacientă. -psihoterapie
-atitudine
înţelegătoare şi
maleabilă faţă de
pacientă
-vom informa
pacienta asupra
posibilităţii de
participare la
servicii religioase
în cadrul unităţii
spitaliceşti.

53
 CONCLUZII

Cancerul gastric reprezintă una dintre cele mai frecvente localizări viscerale a
tumorilor maligne.
Deşi leziunile precanceroase nu se regăsesc decât în 15-20% din factorii care
concură la apariţia cancerului gastric, ele reprezintă un element ce trebuie luat în
calcul şi care obligă la urmărirea atentă a populaţiei un astfel de risc.
Din activitatea practica in acordarea ingrijirilor postoperatorii bolnavilor cu
diagnosticul carcinom gastric am observat ca persoanele tinere si cu un nivel al
moralului ridicat pe fond, se refac mult mai repede decat persoanele in varsta cu
semne de vlaguire, cu organsmul lipsit de vitamine si fara vitalitate, asadar este
foarte important sa se suplineasca aportul de minerale si nutrienti esentiali pentru
fortifierea bolnavului astfel ajutandu-l sa lupte cu boala. Totodata la foarte multe
din cazuri, la cel mai intalnit tip de bolnavi, este esential comportamentul cadrelor
medicale care se ocupa de efectuarea acestor ingrijiri, starea pacientului
depinzand foarte mult de climatul creeat si atentia care simte ca i se acorda. In
concluzie, este foarte important in calitate de cadru medical sa profesezi cu
daruire si sa fii captivat de evolutia activitatii tale in oglinda pacientului suferind.
Progresele obţinute în ultimii ani se datoresc şi unei bune supravegheri a
bolnavilor cu leziuni precanceroase, permiţând un diagnostic precoce al
cancerului gastric.
Cu toată dezvoltarea tehnologică, investigaţională, anamneza atentă şi
controlul clinic al bolnavului, rămân elemente de bază în conturarea
diagnosticului prezumtiv şi reprezintă motivaţia investigării specifice în primul
rând endoscopice care precizează diagnosticul.
Tratamentul ca şi speranţa de viaţă depind în primul rând de precocitatea
diagnosticului. Nu trebuie neglijate măsurile profilactice şi aici educaţia sanitară
are un rol deosebit.
Tratamentul chirurgical este tratamentul de bază. El trebuie aplicat cât mai
precoce şi pe cât posibil cat mai radical.

54
 Acurateţea mijloacelor de diagnostic precum şi mijloacele terapeutice tot mai
performante au condus în ultimele decenii la rezultate tot mai bune implicit la
creşterea semnificativă a speranţei de viaţă.

55
 BIBLIOGRAFIE

BORUNDEL C. – Manual de medicină pentru cadre medii,

Editura Medicală, Bucureşti 1979, 283 - 286.
BURULUI D. , CONSTANTINESCU C. – Chirurgie generală,
Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti 1982, 167 - 173.
MANDOCLU F. – Propedeutică, semiologie şi clinică chirurgicală,
Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti 1976, 461 - 468.
MOGOS GH. – Mică enciclopedie de boli interne,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1986, 179 – 204.
Prof. Dr. Doc. MINCU I. – Alimentaţia omului bolnav (Dietoterapia),
Editura Medicală, Bucureşti 1980, 92 - 98.
Dr. MIHĂILESCU M. – Chirurgie pentru cadre medii,
Editura Medicală, Bucureşti 1979, 531.
MOLDOVAN T. – Semiologie şi clinică medicală,
Bucureşti 1993, 184.
Sub redacţia Prof. PĂUN R. – Tratat de medicină internă. Bolile aparatului
digestiv – Partea I
Editura Medicală, Bucureşti 1984, 242 – 274.
Sub redacţia Prof. Dr. VOICULESCU M. – Medicina generală Vol. I,
Editura Medicală, Bucureşti 1990, 657 – 660.
VEXLER L., DANILA N. – Mica chirurgie,
Editura Junimea, Iaşi, 1984, 293 – 296.

56