Sunteți pe pagina 1din 78

Universitatea din Piteşti

Facultatea de Ştiinţe
Specializarea: Asistenţă Medicală

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific:
Dr. Victor Grigorie

Absolventă:
Atanasescu Emilia Dănuţa

Piteşti 2013
2013

1
MOTTO: ”Viaţa nu are nici o valuare
dacă nu poţi fi de folos altuia”

Louis Pasteur

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI


FACULTATEA DE ŞTIINŢE
SPECIALIZAREA: ASISTENŢĂ MEDICALĂ

2
NURSINGUL PACIENTULUI CU CANCER DE
PANCREAS

COORDONATOR STIINŢIFIC:
DR. VICTOR GRIGORIE

ABSOLVENTĂ:
ATANASESCU EMILIA DĂNUŢA

PITEŞTI 2013

3
CUPRINS

CUPRINS ............................................................................................ 1

INTRODUCERE ............................................................................... 3

I. PARTEA GENERALĂ ........................................................... 4

1.1 Scurt istoric ................................................................................... 4


1.2 Noţiuni de anatomie şi fiziologie a pancreasului .......................... 6
1.2.1 Anatomia pancreasului .................................................... 6
1.2.2 Fiziologia pancreasului .................................................. 12
1.3 Cancerul pancreasului ............................................................... 15
1.3.1 Definiţie .............................................................................. 15
1.3.2 Generalităţi ......................................................................... 15
1.3.3 Semne clinice ...................................................................... 17
1.3.4 Diagnostic paraclinic .......................................................... 18
1.3.5 Diagnostic diferenţial ......................................................... 20
1.3.6 Rezenţiile radicale în cancerul capului şi a regiunii
periampulare a pancreasului ............................................... 20
1.3.7 Radioterapia şi chimioterapia în
cancerul pancreasului ...................................................................... 22
1.3.8 Neoplasmele chistice ale pancreasului ............................... 25

II. PARTEA SPECIALĂ ............................................................ 28

II.1 Noţiuni generale despre nursing ....................................................


28
2.1.1 Procesul de nursing ............................................................. 28
2.1.2 Etapele procesului de nursing ............................................. 29
2.1.3 Ierarhizarea nevoilor după Abraham Maslow ..................... 30
2.1.4 Identificarea nevoilor fundamentale în concepţia Virginiei
Henderson ..................................................................................... 31
2.1.5 Clasificarea nevoilor de dependenţă ................................... 32
2.1.6 Sinteza diferenţelor între diagnosticul de îngrijire şi
diagnosticul medical ..................................................................... 33

4
2.2 Rolul, funcţiile şi atribuţiile asistentei medicale în nursingul
pacienţilor cu cancer de pancrea .................................................................... 34

2.3 Material şi metodă .......................................................................... 40


2.3.1 Prezentare cazuri ....................................................................... 40

2.4 Date statistice privind cazurile de cancer de pancreas în anul 2013


la Spitalul Judeţean Argeş Piteşti ................................................... 41

Prezentarea cazului nr. 1 ...................................................................... 53

Prezentarea cazului nr. 2 ...................................................................... 60

Prezentarea cazului nr. 3 ...................................................................... 67

CONCLUZII .......................................................................................... 74

BIBLIOGRAFIE ................................................................................... 76

5
INTRODUCERE

Scopul si motivaţia lucrării

,,Nursingul pacientului cu cancer de pancreas” este o lucrare de licenţă


structurată pe două părţi în care este prezentat cancerul de pancreas.
În prima parte este prezentată anatomia şi fiziologia pancreasului dar şi
cancerul pancreasului. Deasemenea tot în prima parte sunt prezentate modalităţi
de diagnostic (clinic şi paraclinic) preum şi diagnosticul diferenţial.
În cea de-a doua parte sunt prezentate statisticile cazurilor de cancer de
pancreas din anul 2012 dar şi cazurile clinice pe care se va face analiza
ulterioară a planului de îngrijiri pentru fiecare pacient, punând în evidenţă:
funcţiile, rolul şi atribuţile asistentei medicale în satisfacerea nevoilor
fundamentale afectate.
Cancerul de pancreas este una dintre afecţiunile maligne cele mai dificil
de tratat şi cu o rată a mortalităţii extrem de ridicată, întrucât el este descoperit
în stadii avansate.
Lucrarea de faţă are drept scop informarea populaţiei asupra factorilor de
risc în ceea ce priveşte cancerul de pancreas, deoarece majoritatea semnelor şi
simptomelor cancerului pancreasului nu sunt specifice, adică ele se pot întâlni şi
în alte boli, deaceea este deosebit de important ca cei care prezintă următoarele
manifestări să se prezinte imediat la medic: îngălbenirea pielii şi albirea ochilor,
urină închisă la culoare, scaune deschise la culoare, durere în partea superioara a
abdomenului şi spatelui, stări de slabiciune, lipsa poftei de mâncare, greaţă şi
stări de vomă, pierdere inexplicabile în greutate, constipaţie; caracterizându-se
prin următoarele trăsături: dificultate deosebită de diagnostic şi posibilităţi
terapeutice reduse.
Această lucrare încearcă prezentarea şi duritatea cancerului de pancreas în
vederea prezentării cât mai precoce la medic şi efectuarea examenului medical
de specialitate pentru a putea depista afecţiunea în stadiu incipient, curativ.
Lucrarea de faţă prezintă progresele în ceea ce priveşte tratamentul
pacienţilor cu cancer de pancreas, la ora actuală existând trei abordări
terapeutice majore: investigaţia chirurgicală, radioterapia şi chimioterapia.

Lucrarea constă în prezentarea generală a cancerului de pancreas şi a


activităţiilor ce alcătuiesc îngrijirea bolnavilor cu această afecţiune, având de
asemenea scop preventiv dar şi scop curativ.

6
I. PARTEA GENERALĂ

1.1. Scurt isoric

În istoria medicinei şi a cunoaşterii corpului uman, pancreasul deţine un


loc aparte. Fiind plasat retroperitoneal şi relativ ascuns, în lumea medicală a
antichităţii a fost în general ignorat atât de om cât şi ca sediu posibil de boală.
Totuşi, grecilor lumii antice le datorăm prima descriere a organului cât şi
denumirea de pancreas.

Abia XVII va aduce descrierea structurală macroscopică a acestui organ,


în 1642, când Johan George Wirsung, descoperă canalul principal, care îi ca
purta apoi numele şi structura glandulară a organismului. Claude Bernard în
secolul XIX îi va descoperi funcţia de glandă exocrină şi locul ei în cadrul
digestiei, Paul Langerhans în 1869 va descrie sistemul insular, iar Pavlov va
dovedi inervaţia vagală a acestui organ.

În secolul XX, Păunescu şi apoi Best şi Banting în 1992 vor descoperi


insulina şi rolul ei în producerea diabetului zaharat. În 1972 se descrie primul
insulion, iar în 1955 Zollinger şi Ellison descriu sindromul care le poartă
numele, corelându-l cu o tumoră insulară secretantă de gastrină.

Astfel, medicinei i-au trebuit aproape 2000 de ani pentru a elucida


structura şi funcţia acestui organ, încât în zilele noastre mai descoperindu-se noi
enzime, peptide şi hormoni care se atribuie pancreasului. În aceste condiţii,
pancreasul a reprezentat şi pentru a elucida structura şi funcţia acestui organ de
evitat, considerat doar o sursă de redutabile complicaţii chirurgicale.

Multiplele achiziţii în domeniul mijloacelor de investigare ale


pancreasului, neinvazive, de o mare specificitate şi sensibilitate au făcut ca
giagnosticarea boliilor de pancreas, precum şi abordarea lor chirurgicală în scop
terapeutic să devină acte de rutină în aproape orice serviciu de chirurgie.

De la prima pancreatico-duodenectomie, într-un timp a lui O. Whipple,


din 1940 şi până în zilele noastre, s-au înregistrat permanente progrese, pe linia
îmbunătăţirii tehnicilor operatorii, indicaţiilor operatorii precum şi a rezultatelor
acestora. Astfel chirurgia pancreasului a evoluat, s-a diversificat, cura
complicaţiei unei pancreatite acute, a carcinomlui pancreatic, a tumorilor

7
insulare şi chiar transplantul de organ reprezentând astăzi realităţi ale practicii
medicale moderne.
În acest context general, lucrarea de faţă se înscrie ca o încercare de evaluare a
principalelor tipuri de boli pancreatice, în lumina conceptului modern de
structură şi funcţie endo şi exocrină a acestui organ.1

I.2. NOŢIUNI GENERALE DESPRE ANATOMIA ŞI


FIZIOLOGIA PANCREASULUI

I.2.1. Anatomia pancreasului


Pancreasul este o glandă cu secreţie mixtă, situat extraperitoneal, în
regiunea epigastrică şi în hipocondrul stâng. Puternic fixat pe plan preventebral
prin peritoneul parietal dorsal şi prin vasele care îl irigă sau îl străbat, pancreasul
este de asemenea fixat de potcoava duodenală prin canalele sale excretoare şi
prin vasele comune pancreatico-duodenale.2

1
Gruia Crişan, Bolile chirurgicale, Editura Falca, 1984, pag. 5-6.

2
Juvara Ion, Chirurgia pancreasului, Editura Medicală, Bucureşti, 1957, pag.11.

3
V. Papilian, Anatomia omului, Editura All, 2011, pag.121.
8
Conformaţia exterioară

Pancreasul este o glandă voluminoasă anexată duodenului şi prezintă o


funcţie dublă exocrină şi endocrină. Prin asemănarea sa cu glandele salivare,
pancreasul mai poartă şi denumirea de ,,glandă salivară abdominală”.

Forma pancreasului poate fi comparată cu o limbă de câine, cu un cârlig


sau un ciocan. Pancreasul are o direcţie transversală cu o extremitate dreaptă
mai voluminoasă şi cu o porţiune stângă mai subţiată. El este turtit
anteroposterior şi aplicat pe peretele abdominal posterior prezentând o curbură
cu concavitatea orientată posterior, spre coloana vertebrală. Uneori pancreasul
poate să apară difizat în două porţiuni distincte, prezentând un cap şi un corp
separate între ele. Acestei anomali de formă i se poate adăuda şi o altă anomalie
prezentată de pancreasul anular sau inelar situat în jurul celei de a doua porţiune
a duodenului. Pe lângă anomaliile de formă. Demne de semnalat sunt şi anomalii
de număr, putând exista pancreasuri accesorii sau supranumerare situate în
mezouri sau sub mucoasa duodenală.

Pancreasul i se pot descrie două porţiuni perpendiculare una pe alta: o


porţiune dreaptă, mai voluminoasă, orientată vertical ce constituie capul
pancreasului şi o porţiune stângă orientată orizontal şi uşor oblic în sus şi spre
stânga numită corp, care se subţiază şi se termină printr-o coadă. Corpul este
separat de cap printr-o porţiune mai îngustă numită col.

Capul pancreasului este aproximativ circular şi în porţiuniunea sa


inferioară stângă prezintă o prelungire numită procesul uncinat sau micul
pancreas al lui Winslow, care este separat de cap printr-o scobitură –incizura
pancreatică.

Colul sau ismul pancreasului este o noţiune neadoptată de nomenclatura


anatomică internaţională, dar încetăţenită în limbajul medical curent. Colul este
cuprins între două incizuri, una superioară şi alta inferioară, situate la limita
dintre corp şi cap.

Corpul pancreasului prezintă o formă prismatică triunghiulară cu trei feţe


şi trei margini. Faţa anterioară prezintă o proieminenţă rotunjită numită
tuberozitate omentală şi la stânga ei o depresiune ce poartă denumirea de
impresiunea gastrică. Faţa posterioară este parcursă de două şamţuri determinate
de artera şi vena splenică sau lienală. Faţa inferioară este orientată spre etajul
inframezocolic al abdomenului. Corpul pancreasului se continuă fără o limită

9
netă cu coada pancreasului, ce poate fi lungă sau scurtă şi poate avea forme
diferite.4

Raporturile pancreasului

Raporturile capului

Circumferinţa capului pancreasului prezintă raporturi cu concavitatea


duodenului la care aderă prin tracturi conjunctive. Această circumferinţă fiind
mai groasă la nivelul porţiunii descendente a duodenului ia aspectul unui jgheab
care îmbrăţişează duodenul. În unele cazuri, pancreasul înconjoară complet
duodenul putând provoca stenoza acestuia.

Faţa antrioară a capului pancreasului are raporturi cu vasele


gastroepiploice drepte şi pancreatico-duodenale, iar procesul uncinat cu vasele
mezenterice superioare. Această faţă, acoperită de peritoneu, este încrucişată de
rădăcina mezocolului transvers, care o împarte în două porţiuni: porţiunea
supramezoncolică, corespunzătoare vestibulului bursei omentale, este în raport
cu porţiunea pilorican a stomacului, iar porţiunea inframezocolică
corespunzătoare marii cavităţi peritoneale prezintă raporturi cu colon transvers
şi ansele intestinului subţire.

Faţa posterioară a capului pancreasului prezintă raporturi cu arcadele


vasculare pancreatico-duodenale, cu vena cavă inferioară şi cu pediculul renal,
iar procesul uncinat poate ajunge până la flancul drept al aortei abdominale.
Vena cavă infrioară paote fi comparată de o tumoră a capului de pancreas
producându-se edeme ale membrelor inferioare. Cel mai important raport al feţei
posterioare este acela cu ductul sau canalul coledoc, a cărui compresiune în
cazul unei tumori a capului de pancreas poate duce la icter. Acest raport poate
explica şi propagarea unei infecţii de la ductul coledoc la pancreas (asocierea
litiazei biliare cu pancreatită).

Raporturile colului

Colonul pancreasului, înconjurat de vase, vine în raport cu duodenul şi


cotul arterei hepatice, de unde ia naştere artera gastroduodenală la nivelul
incizurii superioare, iar în dreptul incizurii inferioare reprezintă raportul cu
vasele mezenterice superioare, aici avându-şi uneori originea artera colică medie
a cărei lezare poate duce la necroza colonului transvers. Faţa anterioară a colului

4
Idem 1, pag. 8-9.
10
pancreasului vine în raport cu porţiunea pilorică a stomacului prin intermediul
vestibulului bursei omentale, iar faţa posterioară cu vena portă a cărei formare
are loc la acest nivel şi a cărei compresiune printr-o tumoră se manifestă prin
ascită.

Raporturile corpului

Faţa anterioară a corpului pancreasului, acoperită de peritoneul bursei


omentale, vine în raport prin intermediul acesteia cu faţa posterioară a
stomacului, care îşi lasă amprenta pe pancreas determinând impresiunea
gastrică.

Faţa posterioară a pancreasului prezintă fascia retroduodenală-pancreatică


a lui Treitz prin intermediul căreia, de la dreapta spre stânga, prezintă raporturi
cu: aorta şi originea arterei mezenterice superioare, vena renală stângă, rinichiul
stâng, artera şi vena splenică sau lienală care determină şanţurile de pe această
faţă, vena mezenterică inferioară care confluează cu vena lienală formând
trunchiul lieno-mezenteric ce participă la formarea venei porte, nodurile
limfatice pancreatico-lienale, plexul celiac, stâlpul stâng al diafragmei şi coloana
vertebrală.

Faţa inferioară a corpului pancreasului prezintă, de la stânga spre dreapta,


raporturi cu urmatoarele organe: colonul transvers, ansele jejunale superioare şi
flexura duodenojejunală.

Marginea superioară a corpului este parcursă de artera lienală şi mai


prezintă raporturi cu plexul celiac, marginea anterioară corespunde insercţiei
metocolului transvers, iar marginea inferioară este aplicată pe peretele
abdominal.

Raporturile feţei posterioare a corpului pancreasului explică fenomenele


de compresiune ce pot să apară în tumorile pancreatice, unele leziuni ale
pancreasului putând interesa plexul celiac şi dând dureri violente în regiunea
epigastrică.

Raporturile cozii

Coada pancreasului este orientată spre splină, cele două organe fiind
legate între ele prin ligamentul frenico-lienal sau pancreatico-splenic. Uneori

11
coada pancreasului rămâne la distanţă de splină, iar alteori ele sunt atât de
apropiate încă pot să vină în contact.5

Structura pancreasului

Pancreasul este o glandă mixtă, cu funcţie dublă exocrină şi endocrină


care prezintă la periferie o capsulă conjunctivă subţire, ce se continuă spre
interior printr-o stromă reprezentată de subţire septe conjunctivo-vasculare ce
separă incomplet lobii şi lobulii glandei.7

Parenchimul pancreasului prezintă două părţi distincte.


 Pancreasul exocrin este alcătuit dein acini de formă sferică,
asemănători cu cei ai glandei parotide. Celulele epiteliale

5
Idem 1, pag. 10-13.

6
Idem 3, pag. 124.

7
Idem 1, pag. 13.
12
glandulare conţin granulaţii de presecreţie în regiunea apicală a
aparatului lui Golgi, baza lor conţinând o bogată ergastoplasmă
bazofilă. Sistemul canalicular unesc dând ducte colectoare şi în
ultima instanţă, formează canalul excretor accesor al lui Santorini
ce se deschid în duoden, între cele două papile, inferioară şi
superioară.
 Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele lui Langerhans,
răspândite difuz în ţesutul glandei exocrine. Ele conţin celula beta
care secretă insulina şi celula alfa, care secretă glucagonul şi
factorul lipocaic.8
Canalele excretoare

Canalele excretoare ale pancreasului sunt în număr de două, unul


principal, numit canalul lui Wirsung şi altul accesor, ce poartă denumirea de
canalul lui Santorini. Amândouă sunt cufundate în parenchimul glandular şi se
deschid în duoden.

Ductul pancreatic principal sau canalul lui Wirsung

Străbate pancreasul de la coadă spre cap. Este situat în plin parenchim, la


egală distanţă între marginea superioară şi cea inferioară, însă mai aproape de
faţa posterioară a glandei. Ajuns la nivelul capului, ductul se încurbează în jos,
înapoi şi spre dreapta, se alătură ductului coledoc, perforează împreună tunica
musculară şi tunica submusculară a duodenului şi se deschid tot împreună într-o
mică dilataţie conoidă numită ampula hepatopancreatică a lui Vater. Acesta
proemină pe suprafaţa interioară a duodenului sub forma papilei mari. Apăsând
pe peretele abdominal la acest nivel, se produce durere în cazuri de pancreatiete
cronice – punctul pancreatic.

Ductul pancreatic accesor sau canalul lui Santorini

Ia naştere din ductul principal în locul unde acest se încurbează în jos, de


acolo se îndreaptă spre duoden străbătând capul pancreasului şi se deschide cam
la 3 cm deasupra papilei mari, la nivelul papilei duodenle mici. Ductul
pancreatic accesor este mai strâmt la extremitatea duodenală decât la cea
pancreatică. Aceasta sugerează părerea că el ar colecta secreţia părţii superioare
a capului pe care o conduce spre ductul principal. Când ductul Wirsung este
obstruat, atunci ductul accesor se dilată şi asigură scurgerea sucului în duoden.

8
Ifrim M., Compedium de Anatomie, Editura Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988, pag. 372.
13
Practicarea intraoperatorie a pancreatografiei, prin injectarea substanţei
radio-opace în ductul pancreatic, a permis identificarea unor numeroase variante
privind dispoziţia canalelor excretoare ale pancreasului.9

Vascularizaţia pancreasului

Arterele pancreasului

Pancreasul este irigat din următoarele surse arteriale:


 Artera splenică;
 Artera hepatică;
 Artera mezenterică.

Venele pancreasului
 Vena portă se formează dorsal de gâtul pancreasului în dreptul
vertebrei L2 , prin unirea venei mezentrice superioare cu trunchiul
venos lienomezenteric (format de vena splenică şi vena mezenterică
inferioară);
 Vena mezenterică şi vena portă, prin intimitatea raporturilor pe
care le au cu pancreasul constituie axul venos cheie într-o duodeno-
pancreatectomie.10

1.2.2. Fiziologia pancreasului


Pancreasul este o glandă mixtă, fiind în acelaş timp exocrin şi endocrin.

Pancreasul exocrin

În cadrul complexului proces al digestiei materialul emergoplastic de


import, un rol determinat îl are produsul de secreţie externă a pancreasului, care
prin canalul lui Wirsung este deversat în lumenul tractului digestiv la nivelul
celei de a doua porţiune a duodenului.

Acest proces de secreţie este un fluid numit ”suc pancreatic” , ce în


principal îndeplineşte trei funcţii importante:

 Neutralizează aciditatea chimului gastric, realizând condiţiile


optime de activitate a enzimelor pancreatice şi intestinale;
 Continuă digestia prin echipamentul său enzimatic complex;
9
Idem 3, pag. 126.

10
Idem 2, pag. 17.
14
 Menţine homeostazia generală hidroelectrolitică şi acidobaică prin
cantitatea de apă şi substanţe minelare pe care le conţine.

La digestia intestinală contribuie sucul pancreatic, bila şi sucul intestinal,


ca şi motricitatea intestinului.11

Sucul pancreatic

Sucul pancreatic este un lichid limpede, uneori cu un conţinut de mucus


care de adaugă în canalele excretoare, cu un pH în jur de 8. La om se elimină
zilnic o cantitate de 200-800 ml. Conţine:

 Substanţe anorganice, cea mai importantă fiind bicarbonatul, care îi


conferă caracterul alcalin.

Bicarbonatul este secretat de ductele pancreatice printr-un proces activ ce


realizează o concentraţie mare. El antrenează osmotic apa de-a lungul ductului
pancreatic. Transportul de bicarbonat este realizat printr-o pompă situată în
membrana apicală a celulelor epiteliale, care conduce concomitent în celula ioni
de clor. Eliberarea clorului este invers proporţională cu bicarbonatul.

 Substanţe organice, componentul cel mai important fiind enzimele.

Enzimele amiolitice. Sucul pancreatic conţine o alfa-amilază este mai


puternică decât cea salivară deoarce digeră şi amidonul crud pe care îl
transformă în amilază, maltotrioză şi dextrine. Acţiunea ei necesită prezenţa
ionilor de clor, pH-ul optim de acxţiune este de 6,7-7. Maltaza este în cantitate
mică în sucul pancreatic. Împreună cu izomaltaza realizează hidroliza maltozei,
maltotriozei şi dextrinelor.

Enzimele proteolitice. Reprezintă la om 2% din proteinele sucului


pancreatic.

Enzimele lipolitice. Lipaza din sucul pancreatic desface trigliceridele în


acizi graşi, monogliceride şi glicerol. Acţiunea împreună cu acizi biliari la
interfaţă apă-lipide. Ph-ul optim de acţiune este 7-9. Activatorii sunt clor, natriu
şi ionii de calciu.

Pancreasul endocrin

Insulina

11
Idem 1, pag. 27.
15
Insulina este secretată de celulele B din insulele Langerhans. Ea reglează
în special metabolismul glucidic dar şi cel lipidic şi protidic. Are acţiune
hipoglicemică menţinând glicemia la nivelul fiziologic prin îndepărtarea
excesului de glucoză spre ficat (unde se depozitează sub formă de glicogen) şi
stimularea utilizării ei tisulare. În metabolismul glucidic intervine şi glucagonul
prin mobilizarea glucozei din glicogenul hepatic şi împiedicarea utilizării ei
tisulare. Glucagonul este secretat de celulele A, pancreasul endocrin conţine şi
celule D care secretă somatostatina şi gastrina, prima participând la reglarea
metabolismului glucidic, inhibând secreţia celulelor A şi B. Pancreasul endocrin
posedă şi celule care secretă polipeptidul pancreatic.

Efectele metabolice ale insulinei. Insulina revine în reglarea


metabolismului intermediar glucidic, dar şi în cel lipidic şi protitic.
Hipoinsulismul produce prin dereglări ale metabolismului intermediar, diabetul
zaharat. Coma diabetică este explicată prin efectul insulinei asupra
metabolismului proteic, este explcată importanţa insulinei în procesele de
sinteză şi creştere, asemănătoare cu a hormonului somatotrop şi a celulelor
tiroidiene. Ţesuturile prin care intervine în reglarea metabolismului intermediar
sunt: cel hepatic. Muscular şi adipos.
Insulina are efect hipoglicemic, deoarece facilitează penetratrea glucozei
în hepatocit şi în alte ţesuturi ca cel muscular şi stimulează glicogeneza hepatică.
Reglarea secreţiei de insulină. Hiperglicemia stimulează secreţia de
insulină direct, fără intervenţia sistemului nervos. Insulina scade glicemia. Acest
feed-back negativ contribuie la menţinerea unui nivel glicemic normal. Secreţia
de insulină este stimulată şi de manoză şi fructoză.

Secreţia de insulină este cea mai mare după ingestia de glucoză, decât
după administrarea intravenoasă. Un asemenea efect îl au şi unii aminoacizi.
Stimularea secreţiei de insulină prin ingestia de glucoză şi aminoacizi se explică
prin secreţia de hormoni digestivi produsă. Acest produs secretor se adaugă
acţiunii directe, prin sânge a glucozei pe secreţia de insulină, având caracterul
unei reacţii de anticipare, glucoza întâlnind în sânge o concentraţie crescută de
insulină. Secreţia de insulină este stimulată de vag prin intermediul acetilcolinei.
Efectul vagal este inhibat de atropină. Simpaticul inhibă secreţia de insulină.12

1.3.Cancerul pancreasului
1.3.1. Definiţie

12
Idem 1, pag. 371-374.
16
Cancerul pancreasului este o tumoră dură, scleroasă, care se aseamănă în
mare măsură cu proces de pancreatită cronică. Diagnosticul diferenţial este
uneori foarte dificil, explorarea directă intraoperatorie rămâne insuficienţa şi
numai practicarea unei biopsii extemporare poate preciza natura afecţiunii.13

1.3.2. Generalităţi

Cancerul de pancreas se caracterizează prin următoarele trăsături:

 Dificultate deosebită de diagnostic;


 Posibilităţi terapeutice reduse;
 E mai frecvent la bărbaţi decât la femei.
Factorii de risc:
 Tutunul- până la 10 ţigări pe zi, incidenţa este de două ori mai mare
decât la nefumători; peste 40 ţigări pe zide 5 ori mai mare;
 Dieta- exces de grăsimi, carne şi ouă;
 Diabetul zaharat- risc de 3-10 ori mai mare de a face cancer
pancreatic, mai mult la femei decât la bărbaţi;
 Pancreatita cronică asociată cu leziuni de carcinom în situ.

Simptome:

 Durerea = sindromul pancreatico-solar, sediu în epigastri sau


hipocondrul stâng, iradiere în spate, intensitate foarte mare, apare
sub forma unor crize aparoxistice brutale, se agravează în decubit,
în special noaptea, trădează invazia peritoneului posterior;
 Scăderea ponderală cu caracter rapid şi intens, este cea mai rapidă
scădere ponderală întâlnită în oncologie;
 Icterul este progresiv, afebril, însoţit de prurit şi fără splenomegalie;
intervine ca simptom de debut în 25% din cazuri. Raportul
icter/durere este folositoe pentru localizarea tumorii; icterul pecede
durerea în cancerul de cap de pancreas; iar durerea precede icterul
în cancerul de corp de pancreas;
 Anorexia ;
 Tromboflebita migratorie, în special tromboza venoasă profundă a
gambelor, în special pentru cancerul de coadă de pancreas;

13
Idem 2, pag. 92.
17
 Sindromul de anxietate pancreatică: astenie, depresie, anxietate şi
agitaţie;
 Hipertermia;
 Tumora palpabilă în regiunea epigastrică pentru cancerul de corp şi
coadă;
 HDS (hemoragia digestivă superioară) prin varice datorită venei
porte;
 Ascita în stadii terminale.14
Cancerul pancreasului este o problemă majoră a oncologiei, cu 28.200
decese anual în SUA şi 50.000 decese pe an în Europa. Cancerul pancreatic este
una din neoplaziile la care incidenţa este egală cu mortalitatea: 5% din toate
decesele cauzate de cancer. Ocupă locul 5, ca mortalitate, după cancerul
pulmonar, colorectal, mamar şi prostatic. Reprezintă 2% din cancerele nou
diagnosticate.

Cancerul capului pancreasului reprezintă localizarea cea mai frecventă a


neoplasmului pancreatic, el comprimă canalul coledoc şi canalul lui Wirsung,
producând un icter mecanic progresiv, care duce la slăbirea accentuată şi la
tulburări umorale importante prin insuficienţa hepatică.

Cancerul corpului pancreasului se exteriorizează clinic prin semne de


compresiune a plexului solar şi este prin definiţie un cancer dureros.

Cancerul cozii pancreasului rămâne multă vreme asimptomatic, el


evoluează uneori sub forma unei tumori chistice.

Statisticile recente arată o creştere importantă a morbilităţii prin cancerul


de pancreas. Mortalitatea în special este foarte cunoscută, supravieţuirea de 5 ani
apreciată global fiind mai mică de 2%.

Situaţia profundă retroperitoneală a organului, evoluţia insidioasă a


afecţiunii, precum şi dificultăţile de rezolvare operatorii a acestei localizări,
grevată şi ea de o mortalitate operatorie foarte crescută au dus la rezultate
terapeutice dintre cele mai descurajatoare.

Date privind incidenţa cancerului pancreatic sunt contradictorii. El se


întâlneşte ceva mai des în mediul rural în rândul muncitorilor din industria
chimică, dar nu are o relaţie cu starea socio-economică sau consumului de
alcool. După unele cercetări sunt de două ori mai frecvente la fumători faţă de
14
Cornelia B., Anca T., Adrian T., Medicină internă şi oncologie, Editura Universităţii din Piteşti, 2009,
pag.218-219
18
nefumători. Există date care fac o corelaţie cu regimul alimentar bogat în
grăsimi şi proteine animale.

Afecţiunile acute sau cronice ale pancreasului nu par să favorizeze


apariţia cancerului. Tostuşi, bolnavii cu diabet insulinodependent prezintă o
incidenţă dublă, fără să se poată aprecia dacă bola diabetică sau aportul de
insulină ar juca un rol.15

1.3.3. Semne clinice

Simptomtologia clinică a cancerului pancreatic este vagă şi foarte săracă


mult timp.

Datorită simptomatologiei nespecifice, diagnosticul în timp util este stabil


în foarte puţine cazuri şi numai în condiţii de deosebită vigilenţă oncologică.

Pentru cancerul regiunii periampulare şi cefalice isterul este semnul cel


mai frecvent care sesizează bolnavul sau medicul, el fiind prezent la majoritatea
bolnavilor care se prezintă la consultaţie (95%). Până a apariţia icterului, pentru
localizările cefalice, ca şi pentru celelalte localizări simptomatologia este de
ordin dispeptic, asociată cu un sindrom dureros.

Durata este semnalată ca difetite statistici ca fiind prezentă în 50%-80%


din cazuri sub forma unei dureri constante, de mică intensitate cu sediul în
epigastru dar cu unele iradieri dorsale. Alteori durerea are localizări strict
dorsală. Ea are un caracter mai pronunţat şi este mai frecventă în cancerul cu
localizare corporeală şi caudală fapt ce poat fi legat de dimensiunea tumorii ce
invadează ţesutul retroperitoneal şi nervii splanhnici.

Anorexia şi slăbirea în greutate, urmată de o slăbire progresivă şi relativ


rapidă reprezintă semne obişnuite în cancerul pancreasului. La aceasta se adaugă
greţuri, vărsături, intolerant pentru grăsimi. Tranzitul intestinal este semnificativ
modificat, dar sunt unii bolnavi care prezintă un sindrom de malabsorbţie prin
deficitul pancreasului exocrin.

Pentru localizările cefalice, până la apariţia icterului unii bolnavi prezintă


prurit, urini închise la culoare şi scaune decolorate.

Icterul este semnul cel mai caracteristic al cancerului zonei cefalice fiind
descris ca un icter progresiv, cu evoluţie fără remisiuni, indolor şi afebril.

15
L. Miron, E. Bild, Terapia cancerului, Editura Tehnopress, 2003, pag. 164.
19
Caracterul clasic de icter cu debut indolor al cancerului capului
pancreasului este actualmente reconsiderat, constatându-se un număr important
de cazuri cu icter însoţite de durere şi mai rar ictere însoţită de febră sau ictere
variabile ca intensitate, prezentând mici remisiuni în cursul evoluţiei.

De asemenea, vezicula paplpabilă lipseşte în aproape jumătate din cazuri,


fiind fie moderat distinsă, fie mascată pe hepatomegalie, vezicula de stază fiind
însă des descoperită cu ocazia intervenţiei. Posibilitatea unor afecţiuni biliare
asociate face ca acest semn să lipsească în unele cazuri.

Evoluţia lentă şi ascunsă a bolii duce la o prezentare tardivă şi o dată cu


apariţia icterului se poate palpa o tumoră abdominală imobilă cu respiraţia
nemobilizată la palpare, hepatomegalie neregulată de metastază, ca şi prezenţa
de ganglioni supraclaviculari stângi.

Tabloul clinic este completat în 2/3 din cazuri printr-o depresie psihică.

Prezenţa tromboflebitei membrului inferior sau a flebitei superficiale,


uneori migratorie, a fost corelată cu cancerul pancreatic, mai ales cefalic şi
corporeal, dar frecvenţa acestora este foarte rară.

Cancerul regiunii periampulare are manifestări mai precoce decât


localizarea cefalică.

Cancerul ampular debutează uneori cu icter dureros, febril şi variabil. La


tubajul duodenal se poate obţine sânge în unele forme.

Sângerări pot apărea şi în cazul localizărilor corporeale şi caudale ale


cancerului prin rupturi de varice esofagiene, datorită unui sindrom de
hipertensiune portal segmentară prin invazia neoplazică.

1.3.4. Diagnosticul paraclinic

În prezenţa de date clinice manifeste sau în caz de suspiciune de localizare


pancreatică a bolii canceroase, o serie de mijloace paraclinice ne pot furniza
elemente preţioase de precizare a diagnosticului.

Examenele biologice în prezenţa icterului, arată elemente de icter


obstructiv cu creştere moderată a transaminazelor, probe de disproteinemie
nemodificate, creşterea globulinelor şi a fosfatazei alcaline. Dacă icterul durează
mai multe săptămâni pot apărea modificări biologice care imită un icter
hepatocelular.
20
Doza amilazelor în sânge şi urina poate arăta o uşoară creştere a acestora,
datorită unui proces discret de reacţie pancreatică realizat prin obstrucţie
ductală, fapt mai frecvent întâlnit în localizările periampulare şi cefalice.
Dozarea amilazelor nu este însă un element care să aibă semnificaţie nici în ce
priveşte dignosticul şi nici pentru localizarea afecţiunii.

Testul de toleranţă la glucoză se înscrie pe aceeaşi linie lipsită de


semnificaţie.

Examenul radiologic baritat descendent standard rămâne în contiunuare


un examen de rutină pentru cancerul regiunii cefalice şi a celei periampulare, dar
cu multe rezerve în ce priveşte posibilitatea stabilirii unui diagnostic cert. El
poate arăta un cadru duodenal lărgit prin tumoră, dar această imagine poate
apărea şi în cazuri de pancreatită cronică hipertrofică. Poate că este mai
semnificativ un cadru duodenal retractat.

Deplasarea duodenului, a antrului gastric, prezenţa unei ancoşe pe


duodenul descendent reprezintă de asemenea elemente de interpretare în
contextul clinic.

Ultrasonografia este o tehnică neinvazivă simplă cu mare specificitate şi


sensibilitate în diagnosticul cancerului pancreatic, având o mare putere de
destincţie faţă de alte afecţiuni, ca necroza pancreatică, chiste sau pseudochiste,
abcese, fibroze pancreatice. Ultrasonografia are un procent relativ mic de eşec
tehnic, rezultatul pozitiv are o valuare de probabilitate ceva mai mică decât cel
negativ. În ansamblu diagnosticul de certitudine se situează între 50-80% rata
fiind mai scăzută în cancerul regiunii periampulare.

Tomografia computerizată aduce elemente în plus în ce priveşte extensia


cancerului, prezenţa unor blocuri ganglionare invadate, starea ficatului.
Tomografia computerizată combinată cu ultrasonografia creşte performanţa
diagnostică, permiţând în acelaş timp puncţia percutantă a tumorii pentru a
recolta material citologic în scopul precizării naturii tumorii pancreatice.

1.3.5.Diagnosticul diferenţial

Pune în evidenţă ampulomul vaterian, cancerul duodenal, cancerul


colorectal terminal, dar atitudinea terapeutică este similară.

În faţa unui sindrom icteric se va elimina icterul hepatocelular şi icterul


calcaros prin calcul inclavant în coledocul terminal.
21
Un diagnostic defernţial important şu dificil de soluţionat chiar
intraoperator îl reprezintă unele forme de pancreatită cronică de aspect tumoral,
care pot evolua cu compresia coledocului terminal şi sindrom icteric.

Evoluţie prognostic

Evoluţia carcinomului pancreatic este descurajatoare, rata supravieţuirii


din momentul diagnosticului este de aproximativ 6 luni în formele inoperabile.

În formele operabile există o deosebire netă în favoarea localizărilor


periampulare şi restul localizărilor glandulare.

Tratament

Tratamentul de bază al cancerului pancreatic este cel chirurgical. Mult


timp cancerul pancreatic a fost considerat inutil de a fi rezecat. Această opinie
mai persistă şi în prezent.

1.3.6. Rezecţiile radicale în cancerul capului pancreasului şi a regiunii


periampulare

Intervenţiile de rezecţie radical, având în vederea amploarea lor, pretind


un bolnav remontat biologic în prealabil cu multă insistenţă. Dacă explorarea
abdomenului se trece la o explorare minunţioasă atât pentru stabilirea
diagnosticului de cancer, cât şi pentru a aprecia operabilitatea.

Prezenţa metastazelor, invazie masivă a organelor adiacente - stomac,


colon, mezocolon – reprezintă contraindicaţii pentru rezecţie.

Prezenţa adenopatiei regionale chiar dacă nu contraindică intervenţia


reduce mult rata de supravieţuire.

Elementul cel mai important în explorare îl reprezintă infiltraţia


posterioară ce poate interesa vena cavă, vena portă, vena mezenterică
superioară. Este important ca această explorare să se efectueze cu prudenţă astfel
încât în caz de inoperabilotate să nu ajungă la o fază care să ajungă la o fază care
să impună o exereză de necesitate.

Două intervenţii cu pretenţie de radicalitate sunt practicate în cancerul


capului pancreasului şi a regiunii periampulare în caz de operabilitate.

22
 Duodenopancreatectomia cefalică – convine în special cancerelor
regiunii periampulare, care este mai puţin frecvent decât cel a
capului pancreasului şi nu pot fi determinate în timpul operaţiei.
Dacă din punct de vedere fiziologic păstrarea unui bont pancreatic
cu funcţie exo şi endocrină reprezintă un avantaj incontestabil,
anastomoza pancreatico-jejunală reprezintă cea mai severă şi gravă
complicaţir care apare chiar şi în clinici experimentate în această
intervenţie.

Rezultate

Duodenopancreatectomia cefalică convine foarte bine localizării


periampulare a cancerului, în contras cu cel al regiunii cefalice.

În timp ce pentru prima categorie supravieţuirea la 5 ani se situează între


15-50% pentru capul pancreasului este între 0-16%. Dar aşa cum s-a arătat,
distincţia nu poate fi făcută intraoperator. Nu sunt argumente în sensul că
localizarea periampulară ar fi multicentrală şi în consecinţă ar beneficia mai
mult de o pancreatectomie total.

Mortalitatea generală în această intervenţie a scăzut progresiv, de la 30%


la 10% şi chiar sub 10%. Dacă mortalitatea generală după intervenţia Whipple a
scăzut simţitor, complicaţiile postoperatorii, morbilitatea postoperatorie se
menţine încât în limite crescute de 50-60%.

 Pancreatectomia totală – este scutită de posibilitatea apariţiei


fistulei pancreatice. Restul complicaţilor apar în proporţie mică, în
schimb pe prim plan apare deficitul secretor endocrin şi exocrin.
După pancreatectomie totală se va instala un diabet insulino-
dependent, necesitând o îngrijire atentă, dar în perioada
postoperatorie glicemia este bine să fie mai larg controlată,
preferându-se un grad mai ridicat de glicemie pentru a evita
oscilaţii în doza de insulină şi valorile glicemiei. Deficientul
exocrin se poate controla mai uşor având la dispoziţie o medicaţie
polienzimatică şi reglând alimentaţia bolnavului ca ritm şi conţinut.
În general rezultatele sunt nesatisfăcătoare.16

16
Idem 1, pag. 195-204.
23
1.3.7. Radioterapia şi chimioterapia în cancerul pancreasului

Aceste doua mijloace terapeutice prezintă un interes crescând în


tratamentul cancerului pancreatic depăşit chirurgical.

Radioterapia îşi găseşte raţiunea având în vedere numărul mare de cancere


pancreatice nerezecabile, cât şi pentru cazurile de recidivă după rezecţiile cu
pretenţie de radicalitate.

Dacă în 1958 rezultatele au fost complet nesatisfăcătoare, începând din


1973 s-au obţinut rezultate care subliniază eficienţa radioterapiei. Combinaţia
radioterapiei cu chimioterapie sugerează prespective mai promiţătoare.

Introducerea chimioterapiei a fost mai tardivă, dar recent este frecvent


asociată radioterapiei. Cel mai bine evaluat drog a fost 5 Fluorouracil. În
continuare s-au validat Mitomicina C. Şi Streptozocina.

Monochimioterapia a fost înlocuită cu polichimioterapia, în deosebi


asocierea 5 Flourouracil–Mitomicina C. sau 5 Fluorouracil, Adriblastin,
Mitomicin C. şi o chimioterapie intraarterială şi intraperitoneală.

În concluzie deşi tratamentul cancerului pancreatic este în foarte mare


măsură descurajator, o serie de măsuri complexe pot optimiza rezultatele.

Privind în ansamblu aceste măsuri ar fi următoarele:

 Dezvoltarea metodelor de diagnostic pentru a surprinde afecţiunea


în faza incipientă;
 Intervenţia chirurgicală singură nu este sficientă la majoritatea
cazurilor şi mai mult;
 Există o controversă în ce priveşte indicaţia pentru
duodenopancreatectomie cefalică faţă de pancreatectomie totală
care evită recidiva în caz de boală multifocală;
 Asocierea radio şi chimioterapiei în leziunile rezecabile;
 Combinaţia chimioterapiei cu iradiere locală măreşte posibilitatea
de a asana mictometastazele, care pot fi depăşite în timpul
intervenţiei;
 În leziunile nerezecabile, radio şi chimioterapia au o rată de răspuns
promiţătoare;

24
 Hiperalimentaţia reprezintă un imperativ în vederea menţinerii unui
status biologic cât mai optim.

Chirurgul care tratează cancerul pancreasului trebuie să dispună de


posibilitatea de a aborda orice situaţie cu siguranţă. Mai important este faptul că
rezolvarea acestei localizări să fie limitată la centre antrenate, care tratează
sistematic cancerul pancreatic şi care sunt receptive la noile tendinţe în
problemă.

Radioterapia

Poate prelungi sau sau/şi îmbunătăţii calitatea vieţii la unii pacienţi cu


adenocarcinom de pancreas nerezecabil. Supravieţuirea medie obţinută este de
6-10 luni. Principalele modalităţi de administrare a dozelor de radiaţii sunt:

 Radioterapia preoperatorie cu doze de 45-50 Gy în asociere cu


chimioterapia , trebuie luată în calcul în cazul cancerelor
pancreatice potenţial rezecabile. Radioterapia locală preoperatorie
îmbunătăţeşte procentul de rezecabilitate al leziunilor avansate
(60% din leziuni au fost complet rezecate după un interval de 1-1,5
luni după terminarea radiochimioterapiei).

 Radioterapia postoperatorie poate elimina boala reziduală


microscopică, din patul tumoral sau de la nivelul adenopatiilor
regionale. Folosirea radioterapiei adjuvante a fost limitată de
morbilitatea sa ce se suprapune morbidităţii perioperatorii.
Depăşirea dozelor de 45-50 Gy prezintă un risc crescut de enterită
severă, obstrucţie intestinală sau sângerare gastrointestinală.
Controlul metastazelor la distanţă se face prin asocierea
chimioterapiei. Studiile asupra radioterapiei adjuvante asociate cu
administrarea de 5-Fluorouracil, după rezecţia radicală, au arătat o
semnificativă creştere a supravieţuirii medii, până la 7-10 luni.

 Radioterapia externă. Doza de radiaţii este de 50 Gy care se


administrează în 28 de fracţii, timp de 5,5 săptămâni, pe patru
câmpuri (anterior, posterior şi două câmpuri laterale). Fracţionarea
rapidă (30 Gy în două săptămâni) scade durata tratamentului,
efectele secundare şi costul. Hiperfracţionarea (1,2 Gy administraţi
de două ori pe zi) nu aduce nici un beneficiu faţă de radioterapia
convenţională.

25
Alte modalităţi de radioterapie intensivă:

a. Asocierea hipertermiei produsă cu microunde sau ultrasunete;


b. Brahiterapie cu Iod 125;
c. Iradierea întregului ficat.

Aceste tratamente îmbunătăţesc controlul local, dar nu oferă nici un


beneficiu pentru supravieţuire comparativ cu radioterapia convenţională asociată
cu chimioterapia cu 5-Fluorouracil.

Chimioterapia

Chimioterapia este aplicată în tumorile pancreatice local avansate


nerezecabile, la pacienţii cu status de performanţă bun, în asociere cu
radioterapia, sau în cancerele metastatice ca tratament de paliaţie.
Adenocarcinomul pancreatic este una dintre tumorile solide cele mai dificil de
tratat, puţini agenţi demostrând o eficienţă mai mare de 10%.
 Cel mai folosit citostatic clasic a fost 5-Fluorouracilul cu o rată de
răspuns de 28% , administrat fie în bolus 400-500 mg/m 2/zi, timp
de 5 zile, sau în perfuzie continuă 1000 mg/m 2/zi în 5 zile.
Supravieţuirea pacienţilor, în special a acelora în stadiul metastatic
nu depăşeşte 6 luni în multe cazuri chimioterapia având aceeaşi
eficienţă ca şi tratamentul simptomatic.
 Gemcitabina a demonstrat rate de răspuns de 24% cu o durată
medie a răspunsului de 18 săptămâni faţă de rate de răspuns de 5%
cu durată de 3 săptămâni după tratamentul cu 5-FU singur.
 Protocolul FAM (5-FU+Adriamicina+Mitomicina C) studiat în
cancerul metastatic a prezentat o rată de răspuns de 13% la pacienţii
netrataţi anterior , cu o supravieţuire medie de 12 luni, rezultate
comparabile cu monoterapia cu 5-FU.
 Regimurile de bază de Cisplatin şi 5-FU au prezentat o rată maximă
de răspuns 26,5%.

 Asociaţii promiţătoare includ: Irinotecan (CPT11, Campo) +


Gemzar, Cisplatin + Gemzar, Cisplatin + 5-FU şiasociaţii cu
Oxaliplatin (Eloxatin).

 Docetaxel (Traxotere) determină rate de răspuns de 20% (în doză


de 100 mg/m2).17

17
Idem 15, pag. 167-169.
26
1.3.8. Neoplasmele chistice ale pancreasului

Sunt tumori foarte rare, de origine inflamatorie sau posttraumatică.


Degenerarea formaţiunilor chistice, de diverse origini se apreciază că survine în
10% din totalitatea cazurilor.

Chistadenimul şi chistadenocarcinomul sunt tumorile obişnuite chistice


ale pancreasului, există mult mai rar în varietăţi anatomopatologice de tip
sarcomatos, dermoid, hemangiomatos.

Chistadenomul

Adloff (1863) a prezentat pentru prima oară această afecţiune. De atunci


s-a publicat cazuri izolate. Afecţiunea apare mai frecvent la subiecte tinere, dar
poate apărea la orice vârstă, mai ales la femei.

Tablou clinic

Evoluţia locală este lentă, suferinţa clinică mai pregnantă, apărând în


medie la un an primele semne vagi ale bolii. De regulă, evoluşia bolii este
asimptomatică încât poate fi descoperită întâmplător cu ocazia unui examen
baritat sau la autopsie.

Semnele clinice

Constau din durere situată în etajul abdominal superior, localizate în


epigastru, hipocondrul stâng cu iradiere dorsal. Durerile vor fi influenţate de
poziţie. Slăbirea în greutate, greţuri vărsături, diaree completază tot tabloul
clinic. Localozarea în capul pancreasului poate determina un sindrom icteric.

O manifestare clinică mai deosebită este reprezentată de hemoragia


digestivă superioară, care are ca şi cauză eroziunea vaselor intrachistice,
eroziuni ale vaselor de vecinătate sau prin ruptura de varice esofagiene realizată
printr-o hipertensiune portală segmentară (compresiunea sau tromboza venei
splenice).

Hemoragiile sunt de diferite grade începând cu hemoragii oculare.


Hemoragiile intraperitoneale pot fi şi este întâlnite având un caracter cataclismic
în caz de eroziune a unui vas mai mare. Incidenţa totală a hemoragiilor este de
aproximativ 10%.

Examenul fizic depistează prezenţa tumorii în limite foarte largi, 2/3 în


medie, situate în epigastru sau hipocondrul stâng. Diagnosticul paraclinic se

27
bazează pe modificările tractului digestiv evidenţiate prin pasaj bariat care arată
modificări, deplasări, compresiuni ale stomacului, colonului.

Ultrasonografia şi tomografia computerizată disting caracterul chistic al


tumorii. Endoscopia cu injectare ductală retrogradă se asociază explorărilor.
Diagnosticul creşte în precizile prin asocierea acestor explorări.

Chistadenocarcinomul

Apare la indivizii în vârstă, frecvenţa rămâne ceva mai crescută la sexul


feminin, tumora având o frecvenţă foarte scăzută.

Simptomatologia este asemănătoare chistadenomului: durere, dispepsie,


slăbire-posibilitatea metastazelor, icte în localizările cefalice, hemoragii
digestive. Tumora la palpare este mai fermă, mai puţin delimitată.

Diagnosticul paraclinic foloseşte aceleaşi explorări ca şi în chistele şi


tumorile pancreasului de regulă asociate.

Diagnosticul de chistadenocarcinom va fi suspectat în tumorile corpului şi


cozii pancreasului întâlnite la bolnavi care nu au trecut de pancreatita acută,
alcoolism sau traumatisme abdominale. Pentru a confirma diagnosticul sunt
necesare numeroase biopsii extemporanee din marginea chistului, pentru că
există şi zone cu aspect benign. Deşi localizarea preferenţial este pe corp şi
coadă, ea poate fi şi cefalică sau multiplă. Localizarea cefalică este de tip
mucinos.

Tratament

Soluţia chirurgicală de elecţie constă în extirparea completă a tumorii. În


funcţie de localizare, se practică pancreatectomie totală, pancreatectomie
subtotală, duodenopancreatectomie cefalică. Splenectomia se practică în caz de
invazie şi trombozăa venei splenice sau invazia în hilul splenic. Decă tumora nu
are elemente de malignitate şi este limitat la capsulă se poate face enucleerea
chistului. Drenajul extern trebuie evitat.

Mortalitatea operatorie este de aproximativ 3%, iar supravieţuirea la 5 ani


este de 68% dacă extirparea este completă. Extirparea incompletă scade
supravieţuirea de la 5 ani la 14%. Evident, chistadenocarcinomul are un
prognostic mai bun decât cancerul ductal al pancreasului.18

18
Idem 1, pag. 214-216.
28
II. PARTEA SPECIALĂ

2.1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE NURSING

2.1.1. Procesul de nursing


Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică, care permite
acordarea de îngrijiri individuale. Demersul de îngrijire este centrat pe reacţiile
particulare ale fiecărui individ (sau grup de indivizi) la o modificare reală sau
potenţială de sănătate.

După Genéviève Déchanoz, procesul de îngrijire reprezintă aplicarea


modului ştiinţific de rezolvare a problemelor, a analizei situaţiei, a îngrijirilor,
29
pentru a răspunde nevoilor fizice, psihosociale ale persoanei, pentru a renunţa la
administrarea îngrijirilor stereotipe şi de rutină, bazate pe necesităţi presupuse,
în favoarea unor îngrijiri individualizate, adaptate fiecărui pacient. Este un mod
de a gândi logic, care permite intervenţia conştientă, planificată a îngrijirilor, în
scopul protejării şi promovării sănătăţii individului.

Nursingul reprezintă o parte integrantă a sistemului de îngrijire a săsătăţii


cuprinzând:

 Promovarea sănătăţii
 Prevenirea bolii
 Îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic,handicapaţi) de
toate vârstele în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în
toate formele de asistenţă medicală.19

Prin nursing înţelegem ajutorul dat fiecărei persoane, fie acesta bolnav sau
sănătos, să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să-şi folosească fiecare
acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca aceasta să
aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea, necesare pentru a o face să acţioneze în aşa
fel încât acesta să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil.

Nursingul are un caracter continu, el fiind orientat asupra individului, a


familiei sau a grupului şi contribuie astfel la sănătatea întregii populaţiei a zonei
respective.

Nursingul se ocupă deci de aspectele psihosomatice şi psihosociale ale


vieţii, deoarece acestea afectează sănătatea, boala şi moartea. De aceea nursingul
foloseşte cunoştinţe şi tehnici din ştiinţele fizice, sociale, medicale, biologice şi
umaniste.

2.1.2. Etapele procesului de nursing

Procesul de nursing constă în cinci etape:

1. Culegerea de date
 ne permite să facem o inventariere a tuturor aspectelor privind
pacientul în globalitatea sa. Se poate spune că ele ne informează
asupra a ceea ce este pacientul, asupra suferinţei, asupra
obiceiurilor sale de viaţă şi asupra stării de satisfacere a nevoilor
fundamentale.

2. Analiza şi interpretarea datelor


19
Titircă Lucreţia, Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2008, pag. 38-39.
30
 ne permite să punem în lumină problemele specifice de
dependenţă şi sursa de dificultate care le-a generat, adică
elaborarea ,,diagnosticului de îngrijire”.

3. Planificarea îngrijirilor ne permite:


 determinarea scopurilor care trebuie urmărite – mai precis
determinarea obiectivelor de atins (rezultatul aşteptat);
 stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor (pentru
atingerea rezultatelor).

4. Executarea, aplicarea intervenţiilor


 utilizarea planului de intervenţii elaborate (precizarea concretă a
intervenţiilor)

5. Evaluarea
 constă în analiza rezultatului obţinut (dacă intervenţiile au fost
adecvate, dacă s-a obţinut rezultatul dorit sau nu) şi dacă au
apărut noi date în evoluţia stării pacientului (care trebuie notate)
şi eventual, dacă este necesară reajustarea intervenţiilor şi
obiectivelor.20
2.1.3. Ierarhizarea nevoilor după Abraham Maslow

a) Nevoi fiziologice
 a mânca, a bea, a te odihni, a comunica, a se distra, a elimina,
absenţa durerii, a nularea suferinţei;
 nevoia de aer, apă.

b) Nevoia de siguranţă
 nevoia de siguranţă se manifestă în cayul agresiunilor externe
(pierderea locului de muncă, schimbarea mediului, oraşului) –
catastrofe, razboi etc;
 evenimente sociale etc.

c) Nevoia de apartenenţă
 nevoia de a stăpâni situaţiile;
 de a aparţine unui grup;
 de a fi recunoscut şi acceptat de către grup;
 de a avea cui împărtăşi;
20
Idem 19, pag. 39-40.
31
 nevoia de putere.

d) Nevoia de recunoaştere
 de iubire – de recunoştinţă;
 de stimă – de recunoaştere a statutului, a competenţei;
 de respect.

e) Nevoia de realizare
 realizarea personalităţii;
 autodepăşire;
 creativitate.21

2.1.4. Identificarea nevoilor fundamentale în concepţia Virginiei


Henderson

Aplinarea cadruluin individual conceptual al Virginiei Henderson în


procesul de îngrijire uşurează identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-
psiho-social, cultural şi spiritual şi găsirea suselor de dificultate care împiedică
satisfacerea nevoilor. De asemenea, permite stabilirea intervenţiilor capabile să
reducă influenţa acestor surse de dificultate, în scopul de a ajuta persoana să-şi
recapete autonomia.
Fără îndoială există anumite nevoi fundamentale comune tuturor fiinţelor
umane, care trebuie satisfăcute pentru a atinge un nivel optim de bunăstare.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
1. a respira şi a avea o bună circulaţie;
2. a bea şi a mânca;
3. a elimina;
4. a se mişca şi a avea o bună postură;
5. a dormi şi a se odihni;
6. a se îmbrăca şi dezbrăca;
7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale;
8. a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele;
9. a evita pericolele;
10.a comunica;

21
Idem 19, pag.32.
32
11.a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica
religia;
12.a fi preocupat în vederea realizării;
13.a se recreia;
14.a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea.
Fiecare din aceste nevoi comportă diferite dimensiuni ale fiinţei umane
anume:
 o dimensiune biologică;
 o dimensiune psihologică;
 o dimensiune sociologică;
 o dimensiune culturală;
 o dimensiune spirituală.

Cele 14 nevoi îmbracă forme foarte variate după: individ, starea sa de


sănătate, maturitatea sa, obiceiuri personale şi culturale. Fiecare nevoie prezintă
componente bio-fizico-psiho-socio-culturale.22

2.1.5. Clasificarea nivelurilor de dependenţă

Nivelul de dependenţă (indicele de gravitate) al persoanei îngrijite se


poate determina după evaluarea funcţiei de independenţă‌ / dependenţă a fiecărei
nevoi fundamentale, după următorul tabel:

Nivelul de Nivelul 1 Nivelul 2 Nivelul 3 Nivelul 4


dependenţă
Persoana este Persoana Persoana Persoana
independentă prezintă o prezintă o prezintă o
şi autonomă dependenţă dependenţă dependenţă
moderată majoră totală

Fiecare nevoie fundamentală poate fi încadrată într-una din cele patru


categorii.
Totalul de puncte obţinut permite clasificarea pacienţilor în patru categorii
de dependenţă, astfel.
22
Idem 19, pag. 29.
33
Clasificarea în patru categorii de dependenţă:
1. persoană independentă până la 14 puncte – nivel 1;
2. pacient cu dependenţă moderată de la 15 la 28 puncte – nivel 2;
3. pacient cu dependenţă majoră de la 29 la 42 puncte – nivel 3;
4. pacient cu dependenţă totală de la 43 la 56 puncte – nivel 4.

Importanţa practică
Evaluarea de dependenţă a pacientului foloseşte ca instrument de măsură
pentru a ne orienta în procesul de îngrijire. Astfel consemnarea şi urmărirea
nivelului de dependenţă ne permite aprecierea rezultatului obţinut în urma
tratamentului şi intrvenţiilor de îngrijire.
Determinarea şi consemnarea nivelului de dependenţă se pot face şi
numai pentru una sau mai multe dintre nevoile nesatisfăcute, acordând nevoi
respective punctaj de la 1 la 4, fără să se mai facă totalizarea punctelor.23

2.1.6. Sinteza diferenţelor între diagnosticul de îngrijire şi diagnostic


medical.

Diagnosticul de îngrijire
1. ţine cont de starea pacientului care trăieşte o problemă de
dependenţă şi de reacţia sa faţă de această stare;
2. identifică un răspuns uman specific la un procent de boală
particular, condiţie sau situaţie;
3. se schimbă în funcţie de modificările răspunsurilor
pacientului;
4. nu există o terminologie anume desemnată şi acceptată de
comunitatea profesională de nursing pentru a descrie reacţia
umană;
5. ţine cont de sursele de dificultate care cauzează problema de
sănătate. Ex: aport caloric întrecând nevoile organismului
legat de inactivitate sau lipsă de cunoştinţe;
6. serveşte ca ghid în determinarea tipurilor de intervenţii de
nursing care va asiguta ca îngrijirea acordată, furnizată de
orice nursă, să promoveze reacţii sănătoase şi un trai de
calitate;
7. orientează asistenta spre intervenţii autonome.

Diagnosticul medical
23
Idem 19, pag. 32.
34
1. ţine cont de problema de sănătate în sine, descrie procesul.
Ex: artrită reumatoidă, AVC;
2. identifică un proces anume de boală în legătură cu patologia
unor organe şi sisteme specifice;
3. deobicei rămâne constant în decursul bolii (deşi mai poate fi
adăugat şi un alt diagnostic);
4. o terminologie anumită a fost desemnată şi acceptată de
comunitatea profesională medicală pentru a descoperii
procesele specifice de boală;
5. formularea sa nu implică, în general, factorii etiologici. Ex:
obezitatea;
6. Serveşte ca ghid în determinarea cursului obişnuit al
tratamentului medical pentru promovarea însănătoşirii;
7. Orientează practicianul spre tratament medical.24

II.2. ROLUL, FUNCŢIILE ŞI ATRIBUŢIILE ASISTENTEI


MEDICALE ÎN NURSINGUL
PACIENŢILOR CU CANCER DE PANCREAS

Funcţiile asistentei medicale sunt de natură:

 Independentă;
 Dependentă;
 Interdependentă.

Funcţiile de natură independentă

Asistenta asigură pacientul din propria iniţiativă, temporar sau definitiv


în:

 Îngrijiri de confort, atunci când el nu îşi poate îndeplini


independent anumite funcţii. Ajutorul asistentei medicale este în
funcţie de vârstă, de natura bolii, de alte dificultăţi, fizice, psihice
sau sociale;
 Stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu
aparţinătorii;
 Este alături de indivizi şi colectivitate în vederea promovării unor
condiţii mai bune de viaţă şi sănătate;
24
Idem 19, pag. 59.
35
 Le transmite informaţii, învăţăminte, ascultă pacientul şi îl susţine.

Funcţia de natură dependentă

La indicaţia medicului asistenta medicală aplică metodele de observaţie,


de tratament sau de readaptare, observă la pacienţi modificări provocate de boală
sau tratament şi le transmite medicului.

Funcţia de natură interdependentă

Asistenta colaborează cu alţi profesionoşti din domeniul sanitar, social,


educativ, administrativ etc. şi participă la activităţi interdisciplinare.

Exemplu:

 Acţiunea de depistare a tulburărilor de ordin fizic, psihic sau social;


 Acţiuni de educaţie pentru sănătate, de sensibilizare asupra
responsabilităţilor şi asupra drepturilor pe care le are populaţia în
materie de sănătate;
 Acţiuni de rezolvare a problemelor psihosociale;
 Acţiuni privind organizarea şi gestionarea centrelor sau unităţilor
de îngrijire.25

Rolul asistentei medicale

Rolul asistentei medicale în societate este să asiste indivizi, famili şi


grupuri, să optimizeze şi să integreze funcţiile fizice, mentale şi sociale, afectate
semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate. Aceasta implică personalul de
nursing în activităţi de asistenţă ce se referă la sănătate ca şi la boală şi care
privesc întreaga durată a vieţii de la concepţie la moarte.

Asistenta medicală aplică diverse metode pentru a menţine şi stimula


sănătatea, coordonează activitatea în acest domeniu şi stimulează continuitatea.
Scopul ei este şi acela de a-i apropia pe indivizi, familie sau diverse grupuri,
rezultând că intervenţiile asistentei medicale nu se orientează doar spre pacienţii
individuali, ci cuprind şi mediul social, afectiv şi fizic al acestora.

25
Idem 19, pag. 45.
36
Pentru a răspunde nevoilor persoanelor şi grupărilor cărora li se adresează
îngrijirile, asistenta utilizează în practica profsională cunoştinţe teoretice şi
practice medicale.

Rolul asistentei medicale şi staisfacerea nevoilor începe odată ci


internarea bolnavilor în spital, ea trebuie să fie o gazdă bună şi atentă deoarece
pacienţii rupându-se de mediul său obişnuit, intrând într-un mediu cu totul nou,
asistenta trebuie să înlăture teama de necunoscut a pacientului şi să inspire
încredere şi siguranţă. Primirea trebuie să fie caldă, pacientul să vadă un prieten
în personalul secţiei şi să risipim starea de axietate.

Asistenta medicală care primeşte pacientul trebuie să fie o gazdă bună şi


atentă, se va prezenta bolnavului, va prezenta echipa de medici, prsonalul în
subordine şi va vorbi despre restul echipei care lucrează după-amiază şi noaptea.
Se va interesa de vârsta bolnavului, locul de muncă, aspect familial şi probleme
personale. Va prezenta bolnavii din salon, va arăta patul şi noptiera unde să-şi
aşeze lucrurile, lampa de la capul patului şi soneria.

Bolnavul va fi amplasat în salon cu bolnavi de aceeaşi categorie, cu


evoluţie normală, cu preocupări asemănătoare. Acest deziderat este mai greu de
realizat în saloanele mari 6-7 paturi; spitalele moderne trebuie să asigure saloane
de 1-4 paturi. Saloanele trebuie să fie luminate, aerisite, cu temperatura în jur de
20-22o C, să fie creat un climat de linişte şi ordine. Asistenta trebuie să arate
noului pacient baia, grupul sanitar, orificiul şi sala de mese, să vadă dacă are
obiecte de toaletă: prosop, săpun, perie şi pastă de dinţi.

Primirea caldă şi ospitalieră, alături de celălalte elemente specificate


anterior, au introdus pacientului în noul mediu, în condiţii în care teama de
necunoscut a dispărut, cel puţin parţial.26

În munca de îngrijire a pacienţilor rolul asistentei medicale este


covârşitor. Ea reprezintă veriga principală a întregului proces de îngrijire,
constituind o adevărată punte de legătură între medic, care prescrie tratamentul
şi bolnav, asupra căruia trebuie să se răsfrângă totalitatea măsurilor terapeutice
indicate.

Marea răspundere legată de îngrijirea unui pacinet presupune o serie de


calităţi absolute indispensabile îndeplinirii acestei înalte misiuni. În general
asistenta medicală trebuie să posede două grupe de calităţi, una privind

26
Mihăilescu M., Chirurgie pentru cadre medi, Editura Medicală, 1979, pag. 28-29.
37
activitatea ei directă în munca de îngrijire, cealaltă menită să inspire încrederea
bolnavului care trebuie să primească ajutorul medical.

Prima grupă cuprinde elemente de ordin profesional. Astfel asistenta


medicală trebuie să aibă o bună pregătire teoretică dublată de cunoştinţe practice
dobândite prin munca de zi cu zi la patul pacientului. De asemenea să fie foarte
conştiincioasă şi conştientă de faptul că neexecutarea unei prescripţii executarea
greşită sau neexecutarea la timp pot avea consecinţe grave, mergând până la
pierderea unei vieţi omeneşti. În munca de îngrijire, asistenta medicală trebuie
să dea dovadă de mult devotament care să meargă până la abnegaţie, să situeze
interesle serviciului mai presus de orice interese personale.

A doua grupă de calităţi, menite să inspire încrederea pacientului, sunt în


foarte strânsă legătură cu comportarea asistentei medicale în general. Asistenta
medicală trebuie să apară în permanenţă în faţa pacientului într-o ţinută
vestimentară corectă şi îngrijită. Să se adreseze bolnavului cu blândeţe, dar să
ştie să arate o hotărâre calmă, atunci când trebuie să aducă la îndeplinire un
tratament pe care pacientul îl refuză. Momentele libere să le folosească umplând
timpul pacientului prin conversaţii serioase, lecture recreative sau prin
informarea bolnavilor asupra problemelor de educaţie sanitară.27

Atribuţiile asistentei medicale

Asistenta medicală are următoarele atribuţii în legătură cu îngrijirea


bolnavilor:

 Efectuează tratamente bolnavilor şi asigură întreaga îngrijire a


acestora, în conformitate cu indicaţiile date de medici;
 Răspunde de igiena individuală a bolnavilor internaţi;
 Asigură toaleta şi igiena individuală abolnavilor care nu se pot ajuta
singuri;
 Primeşte rufăria de pat şi de corp şi face patul bolnavului ajutată de
infirmieră;
 Aşează bolnavul în pat, aşează şi ia urinarul şi plosca la cazurile
deosebite, fiind ajutată în aceste munci de infirmieră;
 Ajută bolnavii să facă mişcări, deplasări la la W.C., la spălător, la
serviciul de radiografie etc.;
 Supraveghează şi ajută bolnavii grav şi pe cei agitaţi;
27
Păunescu Constantin, Manual pentru surori medicale, Editura Medicală, Bucureşti, 1963, pag. 184-185.
38
 Controlează curăţenia bolnvilor nou-internaţi;
 Măsoară şi înregistrează zilnic temperatura bolnavilor;
 Cântăreşte bolnavii şi înregistrează greutatea în conformitate cu
indicaţiile primite;
 Supraveghează în permanenţă starea bolnavilor şi aduce la
cunoştiinţă medicului orice schimbare în starea lor;
 Însoţeşte pe medici la vizită sau contravizită, însemnându-şi în
caietul de activitate toate prescripţiile medicului;
 Răspunde neîntârziat la chemarea bolnavilor şi în caz de urgenţă,
anunţă fără întârziere medicul de salon sau medicul de gardă;
 Se îngrijeşte de trimiterea la timp a produselor pentru examenele de
laborator, răspunde de aducerea la timp a rezultatelor şi ataşarea lor
pe foaia de observaţie; însoţeşte bolnavii la serviciile de diagnostic
şi tratament;
 Aplică tratamente bolnavilor din salon conform prescripţiilor
medicale. Asistenta are sarcina de a aplica în practică cunoştiinţele
învăţate în perioadele de şcolarizare şi de aş-i împrospăta
cunoştinţele, fiind un factor activ în asigurarea asistenţei bolnavilor.

Toate tratamentele efectuate de asistenta medicală se fac la indicaţia,


supravegherea şi răspunderea medicilor. Asistele răspund în cazul când nu au
aplicat tratamentele în conformitate cu indicaţiile date de medic. Ele au datoria
ca, ori de câte ori să ceară lămuriri suplimentare medicului şi să sesizeze imediat
medicul, ori de câte ori apare o stare neobişnuită în evoluţia bolnavului căruia îi
aplică tratamentul.

 Răspunde de predarea condiţiilor de prescripţii medicale la


farmacie, de preluarea medicamentelor, păstrarea şi distribuţia lor
la bolnavi;
 Ajută bolnavii la administrarea medicamentelor şi la hrănirea lor
conform indicaţiilor primite, sesizând celor în drept orice abatere a
acestora de la prescripţiile făcute;
 Execută pregătirea preoperatorie şi supraveghează îndeaproape
bolnavii operaţi, în stare gravă şi agitaţi.28

Pregătirea preoperatorie a bolnavului trebuie făcută de către asistenta


medicală arătându-i bolnavului şi ajutându-l să treacă cu uşurinţă de gândul
intervenţii chirurgicale, convingându-l că această soluţie este în avantajul său şi

28
Idem 27, pag. 273-274.
39
că după efectuarea intervenţiei îşi va putea relua activitatea anterioară în condiţii
mult mai bune. Se va urmări înlăturarea tuturor factorilor nocivi din preajma
bolnavului, va fi încurajat, va fi însoţit de asistentă la probele funcţionale şi
examenele de specialitate, va fi înlesnită vizita familiei, la fel în camera de zi va
avea la dispoziţie ziare, reviste, va putea urmări programe de televiziune.

Asistenta va avea grijă ca bolnavul să se odihnească, să aibă un somn


liniştit, să se combată eventuale tulburări psihice, la fel se va combate durerea,
precum şi alte simptome care-i provoacă discomfort (prurit, greţuri, vărsături
etc.). Personalul mediu trebuie să dea dovada de mult profesionalism şi
conştiinciozitate în pregătirea psihică a bolnavului, pentru intervenţia
chirurgicală. Se va explica bolnavului, pe înţelesul lui, necesitatea şi mersul
intervenţiei operatorii şi anesteziei.

Asistenta va asigura bolnavul că totul se va desfăşura în condiţii perfecte,


ca echipa operatorie (chirurgi, anestezişti, asistente medicale) va face totul ca
intervenţia să se desfăşoare bine. Ea va da câteva detalii generale asupra
modului în care bolnavul va fi transferat la secţia de operaţie, despre echipa de
acolo care va prelua bolnavul.

Echipa de la blocul operator trebuie să facă acelaş lucru: să preia


bolnavul, să-l asigure că totul se va desfăşura normal, să-i explice înainte de a
acţiona asupra lui ceea ce urmează a-i face: o injecţie intramusculară sau
intravenoasă şi scopul pentru care i se leagă antebraţele şi coapsele pe masa de
operaţie, fapt că în urma injecţiei intravenoase care i se face urmează să
adoarmă, că apoi se va trezi la pat sau în salonul de terapie intensivă, operat şi
cu o stare mai bună etc.

Punerea în temă a bolnavului cu toate aceste acţiuni care se desfăşoară


asupra lui este pentru a se îndepărta teama de necunoscut şi surprizele neplăcute
dureroase, deseori factori de stres extrem de importanţi, care pot determina
accidente foarte grave.29

 Răspunde de pregătirea şi sterilizarea instrumentarului şi aparaturii


necesare aplicării tratamentului şi de păstrarea în bune condiţii a
instrumentelor şi aparatelor medicale încredinţate personal, precum
şi de cele care se folosesc în comun;

29
Mihăilescu M., Daschevici, Chirurgie, Editura Medicală, 2007, pag. 534-535.
40
 Participă la munca de educaţie sanitară a bolnavilor, la toate
formele de instruire iniţiate în spital pentru ridicarea nivelului
profesional;
 Instruieşte bolnavii privind comportarea lor pe timpul spitalizării.30

II.3. MATERIALE ŞI METODE

Studiul cazurilor cu cancer de pancreas, s-a efectuat în secţia de


Oncologie a Centrului de Diagnostic şi Tratament N. Bălcescu, Piteşti.
Pentru efectuarea acestei lucrări ,, Nursingul pacientului cu cancer de
pancreas” am folosit ca material de studiu foaia de observaţie clinică, observarea
clinică a pacienţilor dar şi interviul planificat cu pacienţii, urmărind date clinice
şi paraclinice înregistrate din momentul internării, pe parcursul internării dar şi
la externare.
Satistica pacienţilor a fost făcută pe anul 2012 în Spitalul Judeţean de
Urgenţă, Piteşti unde s-au înregistrat 97 de cazuri în ceea ce priveşte cancerul de
pancreas clasificându-se în:
 49 pacienţi au fost diagnosticaţi cu Tumoră malignă capul
pancreasului;
 5 pacienţi au fost diagnosticaţi cu Tumoră malignă ampula Vater;
 21 pacienţi au fost diagnosticaţi cu Tumoră malignă corpul
pancreasului;
 17 pacienţi au fost diagnosticaţi cu Tumoră malignă leziune
depăşind pancreasul;
 5 pacienţi au fost diagnosticaţi cu Tumoră malignă pancreas, fără
precizare.

Am luat în studiu un număr de 3 pacienţi internaţi în secţia de Oncologie


cărora li s-a întocmit o foaie de observaţie care a cuprins:
 Date personale;

30
Idem 27, pag. 174.
41
 Antecedente personale;
 Diagnosticul complet;
 Date privind istoricul bolii;
 Simptome şi semne;
 Date de laborator;
 Tratamentul urmat;
 Medicaţia asociată.

II.3.1. Prezentare cazuri


 R.G., sex: masculin, vârsta:63 ani, diagnostic: Neoplasm pancreas;
 M.V., sex:masculin, vârsta:66 ani, diagnostic: Neoplasm cap
pancreas;
 P.V., sex: feminin, vârsta:54 ani, diagnostic: Tumoră malignă
pancreas fără precizare.
2.4. DATE STATISTICE PRIVIND CAZURILE DE CANCER DE
PANCREAS ÎN ANUL 2012 LA SPITALUL JUDEŢEAN
PITEŞTI

Numărul pacienţilor internaţi în Centrul de Diagnostic şi Tratament


N.Bălcescu, Piteşti pe Secţia de Oncologie în anul 2012 cu cancer de pancreas
este de 97 pacienţi, dintre care:
 49 pacienţi au fost diagnosticaţi cu Tumoră malignă capul
pancreasului;
 5 pacienţi au fost diagnosticaţi cu Tumoră malignă ampula Vater;
 21 pacienţi au fost diagnosticaţi cu Tumoră malignă corpul
pancreasului;
 17 pacienţi au fost diagnosticaţi cu Tumoră malignă leziune
depăşind pancreasul;
 5 pacienţi au fost diagnosticaţi cu Tumoră malignă pancreas, fără
precizare.

Clasificânduse pe:
 Sexe: masculin şi feminin;
 Categorii de vârste: sub 44 ani; între 45-74 ani; peste 74 ani;
 Mediul de viaţă: urban şi rural.

Tebelul 1. Clasificarea cancerului de pancreas la numărul de pacienţi

42
Tumoră Tumoră Tumoră Tumoră Tumoră
Nr.total malignă malignă malignă malignă malignă
de capul ampula corpul leziuni pancreas,
pacienţi pancreasului Vater pancreasului depăşind fără
pancreasul precizare
Nr.pacineţi 97 49 5 21 17 5
% 100% 51% 5% 22% 18% 5%

Statistica tumorilor pancreatice de natură malignă arată o creştere


considerabilă în ceea ce priveşte Tumora malignă capului pancreasului în rândul
pacienţilor fiind prezentă în mai mult de jumătate din cazurile diagnosticate cu
un procent de 51%.

Rata de diagnosticare în cazul Tumorei amligne ampula Vater are un


procent mic de 5% din cazurile diagnosticate în ceea ce priveşte cancerul de
pancreas.

O rată destul de crescută în ceea ce priveşte tumorile cancerului de


pancreas este întâlnită şi la Tumora malignă corpului pancreasului având un
procent de 22%.

Un procentaj de 18% întâlnim la Tumora malignă depăşind pancreeasul,


în ceea ce priveşte diagnosticul în rânudul pacienţilor internaţi în anul 2012.

La fel ca şi în cazul Tumorei maligne ampula Vater întâlnim o rată de


diagnosticare de 5% în ceea ce priveşte Tumora malignă pancreas,fără precizere
întâlnită în diagnosticul pacienţilor internaţi pe Secţia de Oncologie.

43
Statisticile pacienţilor dignosticaţi cu Tumoră malignă capul
pancreasului internaţi în anul 2012, Centru de Diagnostic şi Tratament
N.Bălcescu, Piteşti, Secţia Oncologie s-a ridicat la 49 de dintre care:

 35 de pacienţi sunt de sex masculin şi 14 de sex feminin;


 19 pacienţi provin din mediul urban şi 30 din mediul rural;
 10 pacienţi fac parte din categoria de vârstă sub 44 ani, 24 de
pacienţi fac parte din categoria între 45-74 ani iar 15 pacienţi fac
parte din categoria de vârstă peste 75 ani.

Tabelul 2. Distribuţia pacienţilor pe sexe


Număr total de pacienţi Masculin Feminin
Nr. Pacienţi 49 35 14
% 100% 71% 29%

Sexul masculin are o rată mai mare decât cel feminin în ceea ce priveşte
diagnosticul Tumoră malignă capul pancreasului.

Tebelul 3. Distribuţia pacienţilor pe mediul de viaţă


Număr total de pacienţi Urban Rural
Nr. Pacienţi 49 19 30
% 100% 39% 61%

44
În mediul de viaţă rural rata de diagnosticare în ceea ce priveşte Tumora
malignă capul pancreasului este mai crescută faţă de mediul urban.

Tabelul 4. Distribuţia pacienţilor pe categorii de vârstă


Număr total de pacienţi Sub 44 ani 45-74 ani Peste 75 ani
Nr. Pacienţi 49 10 24 15
% 100% 20% 49% 31%

Satistica în ceea ce priveşte categoriile de vărstă în Tumora malignă capul


pancreasului este mai frecventă la pacienţii între 45-74 ani.

45
Statisticile pacienţilor dignosticaţi cu Tumoră malignă ampula Vater
internaţi în anul 2012, Centrul de Diagnostic şi Tratament N.Bălcescu, Piteşti,
Secţia Oncologie s-a ridicat la 5 de dintre care:

 3 de pacienţi sunt de sex masculin şi 2de sex feminin;


 2 pacienţi provin din mediul urban şi 3din mediul rural;
 1 pacient face parte din categoria de vârstă sub 44 ani, 2 de
pacienţi fac parte din categoria între 45-74 ani iar 1 pacient face
parte din categoria de vârstă peste 75 ani.

Tabelul 5. Distribuţia pacienţilor pe sexe


Număr total de pacienţi Masculin Feminin
Nr. Pacienţi 5 3 2
% 100% 60% 40%

În ceea ce priveşte statistica pe sexe a pacienţilor, sexul predominant este


cel masculin în acest diagnostic Tumora malignă ampula Vater faţă de cel
feminin.

Tabelul 6. Distribuţia pacienţilor pe mediul de viaţă


Număr total de pacienţi Urban Rural
Nr. Pacienţi 5 2 3
% 100% 40% 60%

46
Distribuţia pacienţilor pe mediul de viaţă diagnosticaţi cu Tumoră
amlignă ampula vater este mai frecventă în mediul rural 60%, faţă de cel urban
40%.

Tebelul 7. Distribuţia pacienţilor pe catergorii de vârstă


Număr total de pacienţi Sub 44 ani 45-74 ani Peste 75 ani
Nr. Pacienţi 5 1 3 1
% 100% 20% 60% 20%

Se constată o creştere în ceea ce îi priveşte pe pacienţii între 45-74 de ani


cu diagnosticul Tumoră malignă ampula Vater faţă de celelalte grupe de vârste.

47
Statisticile pacienţilor dignosticaţi cu Tumoră malignă capul
pancreasului internaţi în anul 2012, Centrul de Diagnostic şi Tratament, Piteşti,
Secţia Oncologie s-a ridicat la 49 de dintre care:

 49 de pacienţi sunt de sex masculin şi 35 de sex feminin;


 19 pacienţi provin din mediul urban şi 30 din mediul rural;
 10 pacienţi fac parte din categoria de vârstă sub 44 ani, 24 de
pacienţi fac parte din categoria între 45-74 ani iar 15 pacienţi fac
parte din categoria de vârstă peste 75 ani.

Tabelul 8. Distribuţia pacienţilor pe sexe


Număr total de pacienţi Masculin Feminin
Nr. Pacienţi 21 15 6
% 100% 71% 29%

Incidenţa în ceea pe priveşte Tumora malignă corpului pancreasului este


mai crescută la sexul masculin 71% faţă de cel feminin care reprezintă 29%.

Tabelul 9. Distribuţia pacienţilor pe mediul de viaţă


Număr total de pacienţi Urban Rural
Nr. Pacienţi 21 14 7
% 100% 67% 33%

48
În urma studiului efectuat pe mediul de viaţă al pacienţilor diagnosticaţi
cu Tumoră malignă corpului pancreasului este mai răspândită în mediul urban
faţă de cel rural.
Tabloul 10. Distribuţia pacienţilor pe categorii de vârstă
Număr total de pacienţi Sub 44 ani 45-74 ani Peste 75 ani
Nr. Pacienţi 21 5 11 5
% 100% 20% 60% 20%

Analizând din punct de vedere al cazurilor pe categorii de vârstă incidenţa


mai mare şi de această dată o întâlnim la pacienţii între 45-74.

49
Statisticile pacienţilor dignosticaţi cu Tumoră malignă leziuni depăţind
pancreasului internaţi în anul 2012, Centrul de Diagnostic şi Tratament
N.Bălcescu, Piteşti, Secţia Oncologie s-a ridicat la 17 de dintre care:

 10de pacienţi sunt de sex masculin şi 7 de sex feminin;


 10 pacienţi provin din mediul urban şi 7 din mediul rural;
 3 pacienţi fac parte din categoria de vârstă sub 44 ani, 10 de
pacienţi fac parte din categoria între 45-74 ani iar 4 pacienţi fac
parte din categoria de vârstă peste 75 ani.

Tabelul 11. Distribuţia pacienţilor pe sexe


Număr total de pacienţi Masculin Feminin
Nr. Pacienţi 17 10 7
% 100% 59% 41%

Se observă şi de această data o incidenţă mai mare la sexul masculin ca şi


în celelalte tumori ale pancreasului faţă de sexul feminin.

Tabelul 12. Distribuţia pacienţilor pe mediul de viaţă


Număr total de pacienţi Urban Rural
Nr. Pacienţi 17 10 7
% 100% 59% 41%

50
Statistica în ceea ce priveşte mediul de viaţă al pacienţilor diagnosticaţi ci
Tumoră malignă leziune depăşind pancreasul este mai desc întâlnită în mediul
urban.

Tabelul 13. Distribuţia pacienţilor pe grupe de vârste


Număr total de pacienţi Sub 44 ani 45-74 ani Peste 75 ani
Nr. Pacienţi 17 3 10 4
% 100% 18% 59% 24%

O prevalescenţă mai ridicată a pacienţilor diagnosticaţi cu Tumoră


malignă leziune pancreas în ceea ce constă categoriile de vârste este la pacienţii
între 45-74 ani faţă de grupele de vârstă sub 44 ani şi peste 75 ani unde cazurile
sunt mai puţin des întâlnite.
51
Statisticile pacienţilor diagnosticaţi cu Tumoră malignă pancreas, fără
precizare internaţi în anul 2012 Centrul de Diagnostic şi Tratament, Piteşti,
Secţia Oncologie s-a ridicat la 5 dintre care:

 2 pacienţi de sex masculin şi 3 de sex feminin;


 3 pacienţi provin din mediul urban iar 4 din mediul rural;
 1 pacient face parte din categoria de vârstă sub 44 ani, 2 fac parte
din categoria de vârstă între 45-74 ani, iar 2 pacienţi fac parte din
categoria de peste 75 ani.

Tabelul 14. Distribuţia pacienţilor pe sexe


Număr total de pacienţi Masculin Feminin
Nr. Pacienţi 5 2 3
% 100% 40% 60%

Distribuţia pacienţilor cu Tumoră malignă, fără precizare pe sexe este mai


frecventă la sexul feminin cu un procent de 60% faţă de cel masculin 40%.

Tabelul 15. Distribuţia pacienţilor pe mediul de viaţă


Număr total de pacienţi Urban Rural
Nr. Pacienţi 5 3 2
% 100% 60% 40%

52
Mediul urban în ceea ce priveşte incidenţa Tumorei pancreasului,
fără precizare este mai mare în mediul urban faţă de cel rural.

Tablou 16. Distribuţia pacienţilor de categorii de vârste


Număr total de pacienţi Sub 44 ani 45-74 ani Peste 75 ani
Nr. Pacienţi 5 1 2 2
% 100% 20% 40% 40%

53
Analizând din punct de vedere al categoriilor de vârste al pacientului
diagnosticat cu Tumoră malignă pancreas fără precizare, s-a observat că există
un echilibru între categoriile de vârstă între 45-74 ani şi cele de peste 75 ani.

Prezentare caz 1

 Culegerea datelor

Nume şi prenume: R.G.

Sex: masculin;

Data naşterii: 02.01.1950;

Domiciliul legal: Localitatea Ticveni, Judeţul Argeş;

Cetăţenie: român;

Ocupaţia: pensionar;

Nivel de instruire: liceu;

Tipul internării: trimitere medic de familie;

54
Criteriu internare: nedeplasabil;

 Diagnostic de internare: Neoplasm pancreas OP.

 Diagnostic la 72 ore: Neoplasm pancreas OP.

 Diagnostic principal la externare: Polinevrită mixtă, insuficienţă


hepatică
.
 Motivele internării: stare generală alterată, subicter conjunctival,
dureri abdominale, dureri ale membrelor inferioare, parastezie ale
membrelor inferioare, lipsa poftei de mâncare, greaţă şi vărsături,
hipertermie.

 Alergii: nu este.

 Anamneză

a) Antecedente herdo-colaterale: fără importanţă;


b) Antecedente personale, fiziologice şi patologice:
hipertensiune arterială;
c) Condiţii de viaţă: bune;
d) Comportamente (fumat, alcool etc): nu fumează, nu
consumă alcool.

 Istoricul bolii: bolnavul în evidenţa serviciilor oncologice se


internează cu stare generală alterată, paloare tegumentară, astenie
fizică, parestezii şi dureri ale membrelor inferioare, greaţă şi
vărsături.

 Examenul obiectiv

a) Stare generală: alterată;


b) Stare de nutriţie: scăzută;
c) Facies: palid;
d) Mucoase: subicter conjunctival;
e) Tegumente: palide;
f) Fanere: normale;
g) Ţesut conjunctiv-adipos: normal;
h) Sistem ganglional: nepalpabil;
55
i) Sistem muscular: normal;
j) Sistem osteo-articular: dureri ale membrelor inferioare
.
 Aparat respirator: torace de conformaţie normală, sonoritate
pulmonară normală, murmur vezical prezent.

 Aparat cardiovascular: tensiunea arterială este 100/60 mmHg,


zgomote cardiace ritmice.

 Aparat digestiv: limbă saburală, tranzit intestinal prezent, jenă la


palpare în epigastru, abdomen de aspect normal.

 Ficat, căi biliare, splină: splina nepalpabilă, cula biliară mărită în


volum, dureri moderate la palparea ficatului.

 Aparat uro-genital: urină normocromă, renale simple, micţiuni


spontane.

 Examenul de laborator

Nr.Crt. Analiza. cerută Valoarea obţinută Valoarea normală


1 Creatinină 1,15 mg/dl 0,70-1,50 mg/dl
2 Fosfatază alcalină 1060 U/L 98,0-279,0 U/L
3 Glicemie 91 mg/dl 70,00-15,00 mg/dl
4 GGT 1346 U/L 7,0-50,0 U/L
5 TGO 1308 U/L 0,00-37,00 U/L
6 TGP 1747 U/L 00,0-40,00 U/L
7 Uree serică 46 mg/dl 15,00-50,00 mg/dl

 Tratament

a) Chimioterapie cu gemicitabină 1000 mg/ m2 săptămână i.v.


x3 săptămâni (1,8,15), urmat de o săptămână pauză apoi
reluareaciclului în ziua 29;
56
b) 5-fluorouracil 600 mg/m2/ zi i.v. bolus, săptămânal.

 Nevoile nesatisfăcute:

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie;


2. Nevoia de a bea şi a mânca;
3. Nevoia de a elimina;
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură;
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni;
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca;
7. Nevoia de a comunica.
8. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite
normale.

Planul de îngrijire al pacientului

Nevoia Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare


fundamentală nursing nursing
De a respira Pacientul Pacientul să Administrarea Pacientul are
şi a avea o prezintă aibă o medicaţiei T.A. în
bună H.T.A. frecvenţă prescrise de valori
circulaţie. normală a medic, normale
respiraţiei şi a măsurarea 130/70
T.A. pulsului, mmHg.
respiraţiei şi a
T.A.
De a bea şi a Alterarea Pacientul să nu Servirea mesei Pacientul îşi
mânca. stării deprezinte semn pacientului cu o reia
nutriţie de deshidratare, alimentaţie alimnetaţia,
datorită greţuri şi bogată în se
procesului vărsături prin proteine şi alimentează
infecţios menţinerea lipide la o sănătos şi
manifestat metabolismului temperatură corespunză-
prin greaţă şi
printr-o moderată, la ore tor.
vărsături. alimentaţie regulate.
adecvată.
De a elimina. Urină Pacientul să Recoman-dăm Pacientul are
normocromă elimine o pacientului o diureză în
57
sub valorile cantitate de consumarea valori
normale. diureză în alimentelor şi normale.
valori lichidelor ce
fiziologice favorizează
normale şi eliminarea.
nedureroasă.
De a se mişca Parestezi şi Pacientul să Încercăm Pacientul are
şi a avea o dureri ale prezinte o împreună cu o bună
bună postură. membrelor mobilitate şi o pacientul un mobilitate şi
inferioare; postură cât mai program de postură.
dureri bună. exerciţii fizice
epigastrice moderate,
iradiate adaptate
dorsal. capacităţii
fizice ale
pacientului.
De a dormi şi Incapacita- Pacientul Administrarea Pacientul
a se odihni. tea în ceea trebuie să aibă medicaţiei prezintă o
ce priveşte parte de o prescrise de stare de
odihna odihnă medic. Învăţăm odihnă
datorită favorabilă, atât pacientul favorabilă
durerilor. cantitativ, cât şi tehnici de organismu-
calitativ. relaxare şi lui.
modalităţi care
să-i favorizeze
odihna.
De a se Parestezii Pacientul să se Supraveghem Pacientul
îmbrăca şi ale poată îmbrăca pacientul să-şi îmbunătă-
dezbrăca. membrelor singur, şi să-şi aleagă singur ţeşte stilul
inferioare. aleagă ţinuta şi-l vestimentar
corespunzător ajutăm să se şi se îmbracă
îmbrăcămintea îmbrace. singur.
ţinând cont de
climatul de
afară.
De a Pacientul Îmbunătăţirea Ascultăm Pacientul
comunica. prezintă comunicării cu pacientul şi îi prezintă o
stare alţi pacienţi în transmitem stare
generală ceea ce priveşte siguranţă şi generală
alterată şi nu starea de sprijin, astfel îmbunătă-
comunică. sănătate pentru încât pacientul ţită.
a determina să comunice
nevoia afectată. deschis şi fără
nici o reţinere.
58
De a-şi Hipertermie Pacientul să Asigur o Pacientul are
menţine datorită aibă tempratură o
temperatura procesului temperatura ambiantă. temperatură
corpului în inflamator corporală Supraveghez corporală în
limite manifestat normală în 2 temperatura limitele
normale. prin zile. Pacientul corpului, normale
temperatură să prezinte pulsul,tensiune 37oC
37,9o C. stare de bine, a arterială şi resimţind o
îmbunătăţirea respiraţia. stare
confortului. Administrez generală
soluţiile bună.
perfuzabile
pentru
reechilibrare.

Nivelul de dependenţă al pacientului

Nr. Nevoia fundamentală Nivel 1 Nivel 2 Nivel 3 Nivel 4


Crt. Autonomă Moderată Majoră Totală

1. Nevoia de a respira şi a √
avea o bună circulaţie.
2. Nevoia de a bea şi a √
mânca.

3. Nevoia de a elimina. √

4. Nevoia de a se mişca şi √
a avea o bună postură.

5. Nevoia de a dormi şi a √
se odihni.

6. Nevoia de a se îmbraca √
şi dezbraca.

7. Nevoia de a păstra √
temperatura corpului în
limite normale.

8. Nevoia de a fi curat, √
îngrijit, de a proteja
tegumentele şi

59
mucoasele.

9. Nevoia de a evita √
pericolele.

10. Nevoia de a comunica. √

11. Nevoia de a acţiona √


conform propriilor
convingeri şi valori, de a
practica religia.
12. Nevoia de a fi preocupat √
în vederea realizării.

13. Nevoia de a se recrea. √

14. Nevoia de a învăţa cum √


să-şi păstreze sănătatea.

Total 27 puncte, rezultă dependenţă de gradul 2, ceea ce înseamnă că


pacientul are o dependenţă moderată.

 Concluzii
Pacientul R.G. se internează pentru copletarea terapiei sub control
biologic, s-a aplicat o serie de citostatice bine suportată, alterând cu nevoile de
îngrijire autonome şi delegate acordate de asistenta medicală.

Se externează cu recomandările:

a) Evitarea efortului fizic si a stresului;


b) Continuarea şi respectarea medicaţiei recomandate;
c) Dispensarizarea prin medicul de familie şi control oncologic la 21 zile.

60
Prezentare caz 2

 Culegerea datelor

Numeşi prenume: M.V;

Sex: masculin;

Data naşterii: 18.04.1947;

Domiciliul legal: Sat Valea Mare, Judeţul Argeş;

Cetăţenie: român;

Ocupaţia: pensionar;

Nivel de instruire: liceu;

61
Tipul internării: trimitere medic de familie;

Criteriu internare: deplasabil;

 Diagnosticul de internare: Neoplasm cap pancreas;

 Diagnosticul la 72 ore: Neoplasm cap pancreas;

 Diagnostic principal la externare: Tumoră malignă a capului


pancreasului;

 Motivele internării: stare generală alterată,durere transversală


deasupra ombilicului, icter, prurit, greaţă, vărsături, respiraţie
şuierătoare însoţită de anxietate.

 Alergii: nu este alergic.

 Anamneză

a) Antecedente heredo-colaterale: fără importanţă;


b) Antecedente personale, fiziologice şi patologice: H.T.A.;
c) Condiţii de viaţă şi muncă: stres;
d) Comportamente (fumat,alcool etc.): fumează, consumă
alcool.

 Istoricul bolii: bolnavul în evidenţa servicilor oncologice se


internează cu stare generală alterată, dureri în epigastru, diaree
persistentă, greaţă,vărsături, scădere în greutate, prurit.

 Examenul obiectiv

a) Stare generală: alterată;


b) Stare de nutriţie: scăzută;
c) Facies: palid;
d) Mucoase: icter, umede;
e) Tegumente: palide;
f) Fanere: normal;
g) Ţesut conjunctiv adipos: satisfăcător;
62
h) Sistem ganglional: nepalpabil;
i) Sistem muscular: scăzut;
j) Sistem osteo-articular: bun.

 Aparat respirator: torace cu sonoritate şuierătoare, murmur


vezicular prezent;

 Aparat cardiovascular: cord mărit în volum la percuţie, zgomote


cardiace ritmice, T.A=180 /90 mmHg;

 Aparat digestiv: tranzit intestinal prezent, limbă saburală;

 Ficat, căi biliare, spină: colecist dureros la palpare, splină


nepalpabilă;

 Aparat uro-genital: loje renale dureroase, urină normocromă,


micţiuni spontane.

 Examenul de laborator

Nr.Crt. Analiza. cerută Valoarea obţinută Valoarea normală


1 Creatinină 0,73 mg/dl 0,70-1,50 mg/dl
2 Fosfatază alcalină 153 U/L 98,0-279,0 U/L
3 Glicemie 185 mg/dl 70,00-15,00 mg/dl
4 GGT 121 U/L 7,0-50,0 U/L
5 TGO 27 U/L 0,00-37,00 U/L
6 TGP 61 U/L 00,0-40,00 U/L
7 Uree serică 32 mg/dl 15,00-50,00 mg/dl

 Tratament
63
a) Gemcitabină: 1000 mg/ m2 perfuzie 15‛ săptămânal x 7, se
repetă în săptămâna 9, în ciclul 2 în zilele:1,8,15. Se repetă în
ziua 29.

 Nevoile nesatisfăcute:

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie;


2. Nevoia de a bea şi a mânca;
3. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
4. Nevoia de a elimina;
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni;
6. Nevoia de a comunica;
7. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi
mucoasele.

Planul de îngrijire al pacientului

Nevoia Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare


fundamental nursing
ă
De a respira Respiraţie Pacientul să Înlăturarea Pacientul
şi a avea o şuierătoare, aibă posturi obiceiurilor prezintă o
bună însoţită de adecvate care dăunătoare stare generală
circulaţie. anxietate să-i favorizeze (tabagism, bună.
respiraţia. mese
copioase).
De a bea şi a Senzaţii de Pacientul să Servirea Pacientul nu
mânca. greaţă şi prezinte un mesei se va mai prezintă
vărsături. aport alimentar face într-un greaţă şi
în funcţie de cadru cât vărsături, se
necesităţile mai sigur alimentează
acestuia. sau în grup. corespunzător.
De a se mişca Scăderea Pacientul să Educăm Pacientul
64
şi a avea o tonusului participe la pacientul să îndeplineşte
bună postură. muscular activităţi fizice participe la programul
datorită pentru a avea o activităţi fizic.
alimentaţiei bună postură. fizice şi să
nesănătoase. evite
tabagismul,
mesele
bogate în
grăsimi.
De a elimina. Absenţa Reluarea Evaluăm Pacientul
peristaltismulu peristaltismului bilanţul prezintă
i implicit a şi implicit a hidric, tranzit pentru
scaunului. scaunului. ascultăm gaze şi materii
Supravegehere zgomotele fecale în 12 h.
a apariţiei intestinale,
scaunului în 12 urmărim
ore apariţia
postoperator. scaunului
De a dormi şi Pacientul Înlăturarea Observăm Pacientul are
a se odihni. prezintă insomniei, dacă un somn
insomni. pacientul să perioada de liniştit.
prezinte un somn
somn corespunde
corespunzător. necesităţii
organismu-
lui,
asigurând
linişte
însoţită de o
temperatură
optimă.
De a Alterarea Pacientul să Supraveghe Pacientul
coumunica. comunicării poată comunica -rea în prezintă o
datorită stării adecvat stările permanenţă deschidere în
de sănătate. de sănătate. a ceea ce
pacientului, priveşte
dăm counicarea şi
posibilitatea luarea
pacientului deciziilor
65
să ia singur singur.
deciziile.
De a fi curat, Dificultatea în Pacientul să fie Servim Pacientul
îngrijit, de a a-şi asigura îngrijit adecvat pacientul la prezintă un
proteja îngrijiri de postoperator pat cu tot ce nivel
tegumentele igienă. efectuându-se are nevoie. satisfăcător
şi mucoasele. Incapacitatea igienă pe rgiuni Ajutăm postoperator
de a se spăla, la pat în prima pacientul şi este
pieptăna de a- zi să-şi facă îmbrăcat
şi îngriji postoperatorie. toaleta pe adecvat
fanelele. regiuni. mediului
slăbiciune spitalicesc.
postoperatorie.

Nivelul de dependenţă al pacientului

Nr. Nevoia fundamentală Nivel 1 Nivel 2 Nivel 3 Nivel 4


Crt. Autonomă Moderată Majoră Totală

1. Nevoia de a respira şi a √
avea o bună circulaţie.
2. Nevoia de a bea şi a √
mânca.

3. Nevoia de a elimina. √

4. Nevoia de a se mişca şi √
a avea o bună postură.

5. Nevoia de a dormi şi a √
se odihni.

6. Nevoia de a se îmbraca √
şi dezbraca.

7. Nevoia de a păstra √
temperatura corpului în
limite normale.

8. Nevoia de a fi curat, √
îngrijit, de a proteja
tegumentele şi
mucoasele.

9. Nevoia de a evita √

66
pericolele.

10. Nevoia de a comunica. √

11. Nevoia de a acţiona √


conform propriilor
convingeri şi valori, de a
practica religia.
12. Nevoia de a fi preocupat √
în vederea realizării.

13. Nevoia de a se recrea. √

14. Nevoia de a învăţa cum √


să-şi păstreze sănătatea.

Total 24 puncte rezultă dependenţă de gradul 2, ceea ce înseamnă că


pacientul are o dependenţă moderată.

 Concluzii

Bolnavul M.V. în evidenţa serviciului oncologic se internează pentru


contiunarea terapiei de specialitate, sub control biologic s-a efectuat o serie de
citostatice bine suportată în concordanţă cu acordarea nevoilor fundamentale
nesatisfăcute, autonome de asistenţa medicală.

Se externează cu recomandările:

a) Evitarea efortului fizic, stresului, expunerea la temperaturi înalte;


b) Dispensarizarea prin medicul de familie:
c) control oncologic periodic.

67
Prezentare caz 3

 Culegerea datelor

Nume şi prenume: P.D.;

Sex: feminin;

Data naşterii:29.08.1959

Domiciliul legal: Localitatea Domneşti, Judeţul Argeş;

Cetăţenie: română;

Ocupaţia:salariat;

Nivel de instruire: liceu;

Tipul internării: trimitere doctor de familie;

Criteriu internare: deplasabil;


68
 Diagnostic de internare: Neoplasm pancreas OP.;

 Diagnostic la 72 ore: Tumoră malignă corpului pancreasului;

 Diagnostic principal la externare: Tumoră malignă pancreas, fără


precizare;

 Motivele internării: stare generală alterată, dureri în epigastru,


scădere ponderală scaun albicios decolorat, greaţă, vărsături.

 Alergii: nu este alergică;

 Anamneză

a) Antecedente heredo-colaterale: neconcludente;


b) Antecedente personale, fiziologice şi patologice:
menarhă la 13 ani;
c) Condiţii de viaţă: stil de viaţă nesănătos;
d) Comportamente (fumat, alcool etc.): fumează, consumă
alcool şi mănâncă nesănătos.

 Istoricul bolii: bolnava în evidenţa servicilor oncologice, se


internează prezentând stare de rău, icter, dureri în epigastru, greaţă,
vărsături, lipsa poftei de mâncare, scădere în greutate, febră.

 Examenul obiectiv
a) Stare generală: alterată;
b) Stare de nutriţie: scăzută;
c) Facies: palid, obosit;
d) Mucoase: icter;
e) Tegumente: deshidratate;
f) Fanere: normal;
g) Ţesut conjunctiv adipos: scăzut;
h) Sistem ganglionar: nepalpabil;
i) Sistem muscular: scăzut;
j) Sistem osteo-articular: dureri ale mebrelor superiaore.

69
 Aparat respirator: torace cu sonoritate moderat crescută, murmur
vezical prezent;

 Aparat cardiovascular: T.A. = 150/80 mmHg, zgomote cardiace


ritmice, cord mărit la percuţie;

 Aparat digestiv: limbă saburală, tranzit intestinal prezent.

 Ficat, căi biliare, splină: ficat de consistenţă crescută, splină


nepalpabilă, colecist dureros la palpare.

 Aparat uro-genital: urină colorată spre portocaliu, micţiuni


spontane.

 Examene de laborator

Nr.Crt. Analiza. cerută Valoarea obţinută Valoarea normală


1 Creatinină 0,77 mg/dl 0,70-1,50 mg/dl
2 Fosfatază alcalină 168 U/L 98,0-279,0 U/L
3 Glicemie 120 mg/dl 70,00-15,00 mg/dl
4 GGT 49 U/L 7,0-50,0 U/L
5 TGO 36 U/L 0,00-37,00 U/L
6 TGP 32 U/L 00,0-40,00 U/L
7 Uree serică 46 mg/dl 15,00-50,00 mg/dl

 Tratament

a) Gemcitabină 1000 mg/m2 i.v. perfuzie (30‛) zilele


1,8,15,22;
b) Acid folinic 200mg/m2 i.v. (2h) zilele 1,8,15,22;

70
c) 5-fluorouracil 750 mg/m2 i.v. (perfuzie 24 h) zilele
1,8,15,22.
d) Se repetă la fiecare 6 săpzămâni, se începe cu ziua 43.

 Nevoile nesatisfăcute:

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie;


2. Nevoia de a bea şi a mânca;
3. Nevoia de a elimina;
4. Nevoia de a dormi şi a se odihni;
5. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite
normale;
6. Nevoia de a comunica;
7. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi
mucoasele.

Planul de îngrijire al pacientului

Nevoia Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare


fundamentală nursing nursing
De a respira Dispnee . Pacientul să Învăţarea Pacientul
şi a avea o aibă o pacientului să respiră
bună respiraţie în tuşească şi normal şi
circulaţie. valorile asigurarea prezintă o
normale şi o poziţiei şezând stare
stare generală sau semişezând. generală
bună. bună.

De a bea şi a Alterarea Asigurarea Se ţine cont de Pacienta


mânca. nutriţiei, unei alimentaţii regimul prezintă
datorită bogate îndietetic, stare
excesului de proteine, informând generală
alcool şim lipide, glucide. pacienta despre bună
mâncare importanţa şi datorită
nesănotoasă necesitatea respectării
manifestându- acestui regim regimului
se prin greaţă care îi alimentar.
şi vărsături. favorizează
nevoia
fundamentală
afectată.
De a elimina. Scaun Pacientul să Administrarea Pacientul
71
albicios aibă un tranzit medicaţiei prezintă
decolorat. intestinal prescrise de tranzit
normal. medic prin intestinal
înlăturarea normal.
deshidratării.
De a dormi şi Oboseală . Pacientul să Observăm şi Pacientul
a se odihni. înveţe um să îşi notăm funcţile prezintă
planifice vitale şi activităţi
activităţile vegetative, cotidiene
cotidiene, perioada somn care îi
satisfăcându-i odihnă şi favorizează
nevoia afectată. comportamentul. odihna .
Ajut pacientul să
se aşeze comod,
să stea în
decubit dorsal cu
genunchii
flectaţi şi
susţinuţi pentru
relaxarea
musculaturii
abdominale.
De a păstra Febră . Pacienta să Măsurarea zilică Pacienta
temperatura aibă o a temperaturii prezintă o
corpului în temperatură dimineaţa şi stare
limite corporală seara. generală
normale. normală care să bună şi o
îi favorizeze temperatură
sănătatea. în valorile
normale.

De a Alterarea Pacienta să Liniştirea Pacienta


comunica. comunicării comunice pacientei şi comunică
datorită deschis şi fără îmbunătăţirea deschis faţă
anxietăţii. nici o reţinere comunicării cu de cei din
faţă de cei din pacienta, astfel jur.
jur. încât aceasta să
simtă siguranţă
din partea celor
din jur.
De a fi curat, Dificultăţi de Pacienta să fie Planificăm un Pacienta
îngrijit, de a a urma îngrijit şi curat. program de prezintă un
proteja prescripţiile igienă cu aspect
tegumentele de igienă. pacienta, în exterior
72
şi mucoasele. funcţie de plăcut.
activităţile sale.
De a învăţa Pacientul Pacientul să Explicăm Pacienta ştie
cum să-şi duce lipsă de ştie în ce pacientei în ce constă
păstreze cunoştinţe constă importanţa şi diagnosticul
sănătatea. suficiente diagnosticul scopul medical şi
asupra bolii, medical. procedurilor în investigaţiile.
lipsa Diminuarea investigarea Neliniştea şi
cunoaşterii stării de bolii. anxietatea
măsurilor de anxietate a pacientului
prevenire şi a pacientei sau diminuat.
diagnosticului înainte de
medical. inevstigaţii.

Nivelul de dependenţă a pacientului

Nr. Nevoia fundamentală Nivel 1 Nivel 2 Nivel 3 Nivel 4


Crt. Autonomă Moderată Majoră Totală

1. Nevoia de a respira şi a √
avea o bună circulaţie.
2. Nevoia de a bea şi a √
mânca.

3. Nevoia de a elimina. √

4. Nevoia de a se mişca şi √
a avea o bună postură.

5. Nevoia de a dormi şi a √
se odihni.

6. Nevoia de a se îmbraca √
şi dezbraca.

7. Nevoia de a păstra √
temperatura corpului în
limite normale.

8. Nevoia de a fi curat, √
îngrijit, de a proteja
tegumentele şi
mucoasele.

73
9. Nevoia de a evita √
pericolele.

10. Nevoia de a comunica. √

11. Nevoia de a acţiona √


conform propriilor
convingeri şi valori, de a
practica religia.
12. Nevoia de a fi preocupat √
în vederea realizării.

13. Nevoia de a se recrea. √

14. Nevoia de a învăţa cum √


să-şi păstreze sănătatea.

Total 26 puncte, rezultă dependenţă de gradul 2, ceea ce înseamnă ca


pacienta are o dependenţă moderată.

 Concluzii

Pacienta P.D. în evidenţa serviciilor oncologice se internează pentru


completarea terapiei, sub control biologic, s-a aplicat o serie de citostatice bine
suportată şi o serie de nevoi fundamentale autonome şi delegate acordate de
asistenta medicală, fiind satisfăcute toate nevoile cu succes datorită bunei
cooperări şi o bună relaţie între asistenta medicală şi pacient.

Se externează cu recomandările:

a) Continuarea tratamentului prescris de medic;


b) Evitarea oricărui efort,
c) Dispensarizare prin medicul de familie;
d) Control oncologic după 21 zile.

74
CONCLUZII

1. Cancerul de pancreas este una din neoplaziile la care incidenţa este


egală cu mortalitatea 5% din toate decese sunt cauzate de cancer.

2. Cancerul de pancreas ocupă locul 5 ca mortalitate după cancerul


pulmonar, colorectal, mamar şi prostatic. El reprezintă 2% din
cancerele nou diagnosticate.

3. Statisticile recente arată o creştere importantă a morbidităţii şi


mortalităţii prin cancerul de pancreas. Mortalitatea este în special
foarte crescută, supravieţuirea de 3-5 ani.

4. Situaţia profundă retroperitoneală a organului, evoluţia insidioasă a


afecţiunii precum şi dificultăţile de rezolvare operatorii a acestei
localizări, grevetă şi ea de o mortalitate operatorie foarte crescută,
au dus la rezultate terapeutice dintre cele mai decurajatoare.

5. Date privind incidenţa cancerului pancreatic pe mediul de viaţă de


provenienţă a pacienţilor se observă că există un echilibru între cele
două medii, mediul urban are un procent de 49% iar cel rural 51%.

75
6. După unele cercetări cancerul de pancreas este de două ori mai
frecvent la sexul masculin cu un procent de 67% datorită
consumului excesiv de alcool şi mese bogate în grasimi, faţă de cel
feminin cu un procent de 33%, care sunt mult mai ponderate la
factorii de risc.

7. Apariţia cancerului pancreatic este mai frecvent la grupele de vârstă


între 45-74 ani fiind descoperit în stadii avansate cu un procent de
52%, faţă de grupele de vârstă sub 44 ani cu un procent de 20% şi
un procent de 29% la grupele de vârstă peste 75 ani.

8. Concluzie deosebit de importantă este şi aceea că rolul asistentei


medicale vizavi de de această boală, nu se rezumă numai la tratarea
ei, ci şi în prevenirea acestei boli, datorită faptului că deşi pacienţii
acuză dureri la nivelul abdomenului, sau alte simptome
caracteristice cancerului de pancreas din lipsa de educaţie sanitară
aceştia nu se prezintă la medic. Tocmai aici intervine una dintre
misiunile asistentei medicale de promovare a sănătăţii, care printr-o
activitate bine coordonată poate descoperii boala din stadii
incipiente şi astfel tratamentul său are rezultate sondate.

9. Am studiat cu real interes şi curiozitate, atât teoretic cât şi practic


chirurgia pancreasului şi am aflat informaţii utile pentru instruirea
mea profesională acordând şi satisfăcând nevoile fundamentale
afectate ale pacienţilor.

76
BIBLIOGRAFIE

1. Barbu Cornelia, Tase Anca, Tase Adrian – ,, Medicină internă şi


oncologie”, Editura Universităţii din Piteşti, 2009.

2. Daschevici Silvian, Mihăilescu Mihai – ,,Chirurgie” , Editura Medicală,


2007.

3. Gruia Crişan – ,, Bolile chirurgicale” , Editura Facla, 1984.

4. Groza P.P. – ,,Fiziologia” , Editura Medicală, 1990.

5. Ifrim M. – ,,Compedium de Anatomie” , Editura Stiinţifică şi


Enciclopedică, Bucureşti, 1988.

77
6. Juvara Ion – ,,Chirurgia pancreasului” , Editura Medicală, Bucureşti,
1957.

7. Mihăilescu M. – ,,Chirurgia pentru cadre medii” , Editura Medicală ,


1979.

8. Miron L. , Bild E. – ,, Terapia cancerului”, Editura Tehnopress, 2003.

9. Papilan V. – ,, Anatomia omului” , Editura All, 2011.

10.Păunescu Constantin – ,,Manual pentru surori medicale” , Editura


Medicală, Bucureşti, 1963.

11. Titircă Lucreţia – ,, Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri


corespunzătoare nevoilor fundamentale” , Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 2008.

78