Da in urma cu cativa ani ADHD era cotat cu o prevalenta de 6-8% in

randul populatiei de copii, astazi cifrele indica un procent de 17%,

conform profesorului doctor Mircea Tiberiu, presedintele Societatii
Nationale de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din
Romania.

Un prim pas spre ameliorare este cunoasterea acestei stari de catre

parinti si familie, pentru a se reusi o interventie precoce. ADHD inseamna
tulburare prin hiperactivitate si deficit de atentie. Un copil ce manifesta o
astfel de stare pur si simplu nu poate sta locului, e ca argintul viu, nu se
poate concentra si adesea devine obraznic, rebel, agresiv.

De cele mai multe ori, parintii pun acest comportament pe seama varstei
si asteapta ca, odata cu trecerea anilor, manifestarile de conduita ale
copilului sa se imbunatateasca.

La un an, parintii si rudele cred ca cel mic este foarte simpatic, la doi ani
toti sunt deja lesinati dupa limbajul sau complex, il considera genial, iar la
trei ani ii lauda de acum personalitatea, pentru ca el nu cedeaza, da din
picioare, urla, are crize de afect, ne-a spus profesorul doctor Mircea
Tiberiu.

Sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie, ADHD, este o tulburare

behaviorista care se manifesta prin lipsa concentrarii, concomitent cu
dificultatea realizarii unei sarcini.
Copilul este neatent, impulsiv, hiperactiv, agitat, are un comportament
inadecvat. Simptomele devin evidente odata cu inceperea scolii.
Copilul are note si scoruri mici la testele de aptitudini, nu se poate
organiza, nu-si poate planifica timpul de invatare, are probleme de
socializare, isi creeaza o imagine de sine negativa si are impresia ca este
respins de colegi. Parintii ii pedepsesc sau ii bat, crezand ca nu depun
destul efort la scoala.
De fapt, este vorba despre o modificare neurobiologica ce ii impiedica pe
acesti copii sa inregistreze performante academice, ne-a precizat tot
Mircea Tiberiu. 50% dintre dansii ajung la maturitate cu aceleasi
simptome, avand probleme in a-si pastra locul de munca, familia si
suferind de tulburari afective, indeosebi depresie.
Odata descoperita cauza, exista solutii.

Atat psihologii, cat si psihiatrii considera ca medicamentele imbinate cu

psihoterapia au rezultate mai bune decat fiecare dintre ele separat. Astfel,
se poate apela la specialisti.
De asemenea, la Cluj, psihologul Daniel David deschide un centru virtual
pentru tratarea acestei tulburari de comportament si a altora la fel de
problematice, iar din acest an va functiona un program national pentru
copii cu profiluri atipice de evolutie, intre care ADHD e prioritar.
Vor fi infiintate centre la Bucuresti, Cluj si Timisoara, unde se vor oferi
servicii integrate de sanatate, materiale informative pentru parinti si
specialisti. Centrele vor avea psihiatru, psiholog, asistent medical si
asistent social, ne-a spus psihologul Domnica Petrovai, de la Centrul
National de Sanatate Mintala.

In privinta psihoterapiei, s-a constatat ca procesul terapeutic are o

eficienta sporita cand se desfasoara in cadrul unor grupuri de copii.
Impreuna, acestia invata sa relationeze, nu se mai simt izolati,
descurajati, ajung sa coopereze, sa comunice, deprind o serie de reguli. Si
toate acestea le accepta mult mai usor de la cei asemenea lor decat de la
adulti. In grup, copiii pot face spectacole, pot picta pe aceeasi coala de
hartie, pot juca teatru.

Diagnosticarea e dificila Dr. Ioana Popescu, psihoterapeut, psihiatru

pediatru, Centrul Medical Ioana Diagnosticul ADHD se bazeaza pe
evaluarea clinica a copilului, dar si pe interviul cu parintii, educatorii sau
cu alte persoane care se ocupa de el. Examenul clinic are in principal rolul
de a exclude alte posibile tulburari raspunzatoare pentru simptomele
respective, de a evalua puterile si abilitatile copilului, care vor fi folosite
ulterior in lucrul cu acesta, si de a dezvolta o alianta terapeutica cu cel
mic. Un copil intre doi si patru ani e dificil de diagnosticat deoarece
comportamentele specifice varstei pot fi confundate cu simptome
hiperkinetice. Pentru un diagnostic corect, copilul trebuie vazut de mai
multe ori.

Una din caracteristicile tulburarii este inconstanta: un copil care prezinta

in mod normal simptome ADHD poate, pentru o ora sau doua, sa-si
suprime comportamentul problematic, intr-o situatie total noua pentru el
sau intr-o interactiune de tip unu la unu cu un adult necunoscut.

In formele usoare de ADHD si nu numai, simptomatologia se poate

manifesta doar in contextele in care copilul trebuie sa depuna efort
sustinut, la gradinita sau la scoala de exemplu, unde e nevoie sa se
supuna unor reguli sau unui program mai riguros.
In acest caz, ADHD poate fi considerat o tulburare dependenta de context.
Uneori, ADHD poate fi confundat cu tulburarea de opozitie.
Aceasta presupune refuzul de a se implica in anumite activitati sau
sarcini ce necesita efort sau concentrarea atentiei, deoarece ei nu vor sa
se supuna solicitarilor celorlalti.

Astfel de manifestari apar si in cazurile de ADHD, insa hiperactivitatea

intervine si in situatii cand se realizeaza activitati ce nu sunt impuse.
Rareori se inregistreaza cazuri pure.
Adesea, simptomele apar impreuna cu tulburarea de limbaj, de invatare,
cu retardul mintal sau cu tulburarea autista.

Rezultatele primului studiu national despre impactul social al sindromului

hiperkinetic cu deficit de atentie ADHD Cunoastere & Atitudine, realizat de
ISRA Center in luna aprilie 2007 si finantat de compania Eli Lilly, arata ca:
– 53,2% din totalul parintilor intervievati nu cunosc termenul ADHD; –
46,8% dintre parintii din mediul urban cunosc termenul respectiv; – 15%
dintre acestia au cel putin un copil diagnosticat cu ADHD; – 66% dintre
parintii care au copii cu ADHD au ajuns sa consulte un medic ca urmare a
urmatoarelor simptome observate la cel mic: nu era atent, se misca tot
timpul, era impulsiv, era obraznic; – 91% din totalul parintilor intervievati
considera imperativa prezentarea la medic in cazul observarii
simptomatologiei specifice; – 95,5% dintre parinti nu considera foarte
importanta solicitarea consilierii psihologice pentru copiii cu ADHD; –
30,4% dintre parintii care detin cunostinte despre sindromul mentionat
considera ca integrarea in societate a unui copil cu ADHD constituie o
problema; – 29,9% din totalul intervievatilor cred ca ar trebui ca parintii sa
atentioneze si scoala; – 82,4% din totalul copiilor diagnosticati (n.red.14
copii din 17) frecventeaza o gradinita sau o scoala normala.

Conform Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM IV),

criteriile de diagnosticare pentru hiperactivitate sunt reprezentate de
urmatoarele manifestari de comportament:
– copilul isi misca des mainile sau picioarele sau freamata pe scaun;
– el isi paraseste locul in clasa sau se retrage din alte contexte organizate;
– copilul fuge sau se catara excesiv in situatiile in care acest lucru este
nepotrivit;
– cel mic are dificultati in a se juca sau in a se angaja in activitatile
caracteristice timpului liber, fara sa faca zgomot;
– se afla des pe picior de plecare sau actioneaza ca si cum ar avea un
motor;
– copilul este impulsiv;
– el raspunde inainte ca intrebarea sa fi fost formulata in intregime;
– ii intrerupe sau inoportuneaza pe altii destul de frecvent (se amesteca in
conversatiile sau jocurile altora).