GÂRDA DE SUS
Gârda de Sus este o comună
Aici mai gasim si numeroase
obiective turistice:
Rezervații naturale: Peștera
Scărișoara, Pojarul Poliței , Cheile
Ordâncușei ,Hoanca Apei , Avenul
de la Tău , Avenul din Șesuri ,
Izbucul Poliței , Izbucul de la Cotețul
Dobreștilor ,Ghețarul de sub
Zgurăști ,Peștera Poarta lui Ionele .
din județul Alba, situată pe
valea superioară a Arieșului
Mare, fiind străbătută de
drumul național DN75. Are în
componență un număr de 17
sate, cu o populație de 1694 de
locuitori.
Denumirea Gârda, după cum
spun bătrânii, vine de la unele
cascade naturale, denumite
local "gârde", formate din
trunchiurile copacilor doborâți
de vânt și a bolovanilor adunați
după ei.”
 OBICEIURI SI TRADITII DE
CRACIUN DIN GÂRDA DE SUS

 Crăciunul este o sărbătoare foarte

importantă pentru creştini: este sărbătoarea
Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al
păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă
în care primim şi dăruim multă iubire şi
căldură sufletească. Acest lucru se remarcă
şi în entuziasmul cu care se fac pregătirile
pentru această sărbătoare.

Colindătorii merg din casă-n casă
şi strigă la ferestrele luminate:
Bună dimineaţa la Moş Ajun /
Ne daţi ori nu ne daţi",
şi dacă cei din casă le deschid uşa,
încep să cânte mai departe:
"Am venit şi noi odată / La un an
cu sănătate / Şi la anul să venim /
Sănătoşi să vă găsim
Ne daţi, ne daţi / Ori nu ne daţi.
 Începând cu noaptea de 23 spre
24 Decembrie, de la miezul
nopţii şi până la revărsatul
zorilor, uliţele răsună de glasul
micilor colindători.
Colindătorii cu traista după
gât, cu băţul în mână şi căciula
pe urechi, poartă în căciulile
lor colinzi, care se fac din lemn
de salcie care se taie cu câteva
zile înainte de Crăciun şi este
lăsat să îngheţe.Din lemnul
îngheţat se trăge cu mezdreala
(o unealtă de ciubărit), fâsii
ondulate ca părul de femei, în
număr de 7-8 bucătii, care se ţin
deolaltă într-o codiţă, prin care
colinda respectivă se pune în
căciulă.
•Aceste colinzi se pun şi în casă
pe pereţi, ca ornament, chiar la
grinda de sus a casei din lemn.
De la Crăciun şi până la
Bobotează, copiii umblă cu
steaua, un obicei vechi ce se
întalneşte la toate popoarele
creştine. Acest obicei vrea sa
amintească steaua care a vestit
naşterea lui Isus şi i-a călăuzit
pe cei trei magi.
Cântecele despre stea provin
din surse diferite: unele din
literatura bizantină ortodoxă,
altele din literatura latină
medievală a Bisericii Catolice,
câteva din literatura de nuanţă
Calvină şi, multe din ele, din
tradiţiile locale.
Micul cor al stelarilor, care
intră în casă în zilele
Crăcinului, cântă versuri
religiose despre naşterea lui
Isus: "Steaua sus răsare"; "În
oraşul Vitleem"; "Trei crai de la
răsărit".
Cu colinda mai merg şi
tinerii, căsătoriţi sau
necăsătoriţi, care merg
însoţiţi de muzicanţi şi
intrau de obicei la case cu
fete sau neveste tinere,
acestia primesc bani.
Din banii adunaţi se
organizează ospăţ .
Gospodinele pregătesc
pentru Crăciun: sarmale în
foi de varză murată, drob,
cârnaţi de porc, tobă,
jumeri şi mămăligă
toponită.
Sărbătorile de iarnă sunt
asteptate cu nerabdare,
întrucât ele sunt un prilej
de bucurie, rudeniile şi
cunoscuţii au ocazia să
se întâlnească, deoarece
în restul anului fiecare
sunt plecaţi la muncă în
diferite părţi ale ţării.