CURS

Difteria – boală acută infecțioasă și contagioasă!

Difteria reprezintă о boală acută infecţioasă și contagioasă caracteristică

doar omului (antroponoză). Această boală infecțioasă este produsă de către
bacilii difterici toxigeni. Difteria se caracterizează printr-o evoluție deosebit de
severă, potențial letală. Calea de transmitere este cea aeriană. Difteria se
caracterizează clinic prin inflamaţie fibrinoasă la poarta de intrare, intoxicaţie şi
complicaţii din partea sistemelor cardiovascular, nervos şi renourinar. Difteria
nu lasă imunitate de durată.

Difteria este cunoscută omenirii de la începutul e.n. Însă a fost descrisă

pentru prima dată în secolul XVI de către spanioli. Descrierea s-a bazat pe
observațiile făcute de către medici, deoarece difteria era larg răspândită în acel
moment. Boala a fost numită inițial „garotillo” – ștreangul sugrumatului,
caracteristic fiind fenomenul de asfixie și decesul bolnavului. Bretoneau a
descris detaliat în anul 1815 clinica bolii. Pentru prima dată el a folosit
termenul „difterit” din grec. diphtheron înseamnă membrană. Termenul a fost
înlocuit de către Trousseau în 1846 în „difterie”, utilizat până în prezent pentru
desemnarea acestei boli infecțioase.

În Germania (1890), de către Behring a fost obținut serul antidifteric, cu care s-a
tratat primul bolnav de difterie. Datorită acestei invenții a primit premiul Nobel.
În 1923 Ramon, în Franța a obținut anatoxina, un mijloc de prevenire a
îmbolnăvirilor prin difterie.

Agentul patogen al difteriei este Corynebacterium diphtheriae, un bacil

polimorf aerob, Gram (+). C. diphtheriae face parte din genul Corynebacterium,
acesta include și alte specii de corynebacterii (C. ulcerans, C.
pseudotuberculosis). Doar C. diphtheriae are o capacitate toxigenă și potențial
patogenă pentru om.

Cultural și biochimic C. diphtheriae poate fi diferențiat în 3 biotipuri:

 ·         gravis (forma R) – cel mai virulent și toxigen;

 ·         intermedius (forma intermediară) – toxigen facultativ;
 ·         mitis (forma S) – netoxigen.
C. diphtheriae este rezistent în mediul extern, la uscare și temperaturi scăzute.
Rezistă până la două săptămâni pe obiectele mediului înconjurător, iar în apă și
lapte – 6-20 zile. C. diphtheriae rezistă în membranele difterice uscate la
temperatura camerei până la 5-6 luni, iar în solul uscat – 3-5 luni. Bacilul
difteric este distrus la fierbere timp de 1 minut. Este sensibil și la acțiunea
razelor ultraviolete, a apei oxigenate de 10%, a alcoolului și a dezinfectantelor
cu conținut de clor.

Sursa de agent patogen este reprezentată de către omul bolnav sau purtător de C.
diphtheriae: convalescenți și sănătoși (imuni). Incubația este de 1-7 zile.
Bolnavul este contagios pe tot parcursul bolii, din prima zi.

Modul de transmitere al difteriei este respirator. Contaminarea poate avea loc:

 ·         Direct – pe cale aerogenă: prin picături de salivă, secreții

nazofaringiene infectate, particule de praf contaminat;
 ·         Indirect – prin mâini și obiecte de uz contaminate cu secreții – jucării,
veselă;
 ·         Prin alimente contaminate (excepţional), de către persoanele
purtătoare de C. diphtheriae;
 ·         În difteria cutanată – prin contact direct cu bolnavii care au ulcere
difterice cutanate.

În organismul omului C. diphtheriae se localizează la poarta de intrare – în

mucoasa orofaringiană, nazofaringiană, laringe, conjunctive, tegumente lezate,
ureche. Doar aici se multiplică secretând o toxină puternică și nu pătrunde în
sânge. Toxina difterică rapid se fixează pe diverse celule. Ea blochează
ireversibil sinteza proteică și cauzează leziuni degenerative în organe. Toxina
difterică are afinitate faţă de miocard, ţesutul nervos și rinichi. Astfel va
determina miocardită toxică, nevrită toxică, nefroză toxică și leziuni de
degenerescență.

Factorii favorizanți sunt:

         suprapopularea încăperilor;

        colective de copii;
        scăderea imunității populației;
         lunile reci ale anului;
         nivelul înalt de portaj a C. diphtheriae în populație;
         procesele migratorii ale populației.