UNIVERSITATEA ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE

SPECIALIZAREA BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE SI RECUPERARE
 CUPRINS

PARTEA GENERALA
INTRODUCERE
CAP.I Studiul actual al cunostintelor in patologia studiata
1.1 Definitie
1.2 Cauze
1.3 Diagnostic
1.4 Etilogie
1.5 Metode de examinare clinico-functionale
1.6 Factori de risc
1.7 Clasificare
1.8
Bibliografie selectiva

PARTEA SPECIALA
CAP.II Analiza lotului studiat: material si metoda
CAP.III Rezultate si discutii
CAP.IV Concluzii
Bibliografie
SCOPUL STUDIULUI ŞI IMPORTANŢA PROBLEMEI

Coloana vertebrala este elementul esential de mentinere. Ea dispune de un mare grad de

mobilitate ce intereseaza articulatiile intervertebrale, avand amplitudine variabila de la regiune la
regiune. Curburile coloanei vertebrale au aparut ca o adaptare la ortostatism.
Curbura toracala o gasim la nou-nascut, curbura cervicala apare cînd copilul ia pozitia
sezînd, iar cea lombara odata cu mersul. Acum apar solicitarile muschilor flexori si extensori ai
rahisului pentru sustinerea rahisului.
Atitudinea corecta a corpului este semn al echilibrului fizic si psihic, rezultanta a dezvoltarii
normale si armonioase a corpului
Scolioza reprezinta o problema de actualitate destul de raspandita mai ales in randul
adolescentilor, debutand in copilarie si agravandu-se pe parcursul vietii.
Creşterea frecvenţei deviaţiilor de coloană vertebrală este cauzată nu numai de incidenta
majora a factorilor de risc ci şi de cea a preocupării medicilor în depistarea precoce a acestei
patologii.
Motivaţia lucrării constă în evidenţierea frecventei si evoluţiei patologiei luate în studio,
precum si eficacitatea kinetoterapiei in recuperarea pacientilor cu scolioza.
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii peste 13.000 de copii din România suferă de
scolioză, ceea ce ne situează pe primul lor în Europa, avertizează specialiştii în ortopedie pediatrică.
Aceştia ţin să precizeze că boala nu este un rezultat al poziţiei incorecte în bancă sau al
ghiozdanului prea greu pe care micuţii îl poartă în spate, confuzie pe care o fac inclusiv medici de
familie.
În multe cazuri, micuţii ajung la specialişti în stadii avansate ale bolii, ceea ce complică mult
tratamentele. În acest moment, peste 300 de copii se află pe listele de aşteptare pentru a fi operaţi de
scolioză. Un rol important în depistarea deformaţiilor coloanei vertebrale îl au şi părinţii, care
trebuie să meargă cât mai repede la medic dacă observă că micuţii au deviaţii sau denivelări ale
coloanei.
Din acest punct de vedere tema aleasă are prioritate naţională, în literatura de
specialitate consultată si constituie o provocare in ceea ce priveste implementarea unui program
terapeutic individualizat prin kinetoterapie cu rezultate semnificative.
 CAP.I Stadiul actual al cunostintelor in patologia studiata

1.1 Definitie
Scolioza reprezinta deviatia laterala a axului normal al coloanei vertebrale manifestata în trei planuri:
frontal, sagital si orizontal (pe o suprafată mai mare sau mai mică) cu rotatia corpilor vertebrali spre
partea convexă fără pierderea continuitătii osteo-articulare.
În 90% din cazuri etiologia bolii este necunoscută (scolioză idiopatică) iar în procent de 10% pot să
apară datorită malformatiilor vertebrale, fracturilor vertebrale sau a bolilor neuromusculare.
1.2 Cauze
Scoliozele functionale sunt determinate de:
 defecte de postura
 reactii antalgice
 curburi de compensatie
 atitudini vicioase ale soldului
 durere sau spasm muscular
 imbalans muscular
 suprasolicitare
 lipsa de miscare organizata
Cauzele scoliozei structurale reprezinta:
 anomalii congenitale ale coloanei
 afectiuni musculare
 paralizii cerebrale
 traumatisme
 infectii
 tumori
1.3 Diagnostic
Diagnosticul scoliozei este evocat atunci cand exista doua anomalii principale ale coloanei
vertebrale:
• Curbarea laterala: ceea ce insemna ca daca o coloana este privita in plan anteroposterior
apare o curbura anormala in acest plan. Aceasta curbura persista de obicei cand pacientul se apleaca spre
inainte sa-si atinga picioarele cu mana. O usoara inclinare laterala a coloanei vertebrale nu este neaparat o
scolioza. Astfel deviatiile laterale mai mici de 10 grade sunt considerate a fi in limite normale.
• Rotatia vertebrelor: Rotatia vertebrelor este de obicei greu de observat pe radiografii, dar este
intotdeauna prezenta intr-o scolioza reala.
1.4 Etiologie
a. Factorul ereditar
Influenta genetică are un rol important, boala fiind frecventă la pacientii cu antecedente
heredocolaterale de scolioză. Tulburarea elasticitătii părtilor moi determinată genetic, conduce la
afectarea functiei locomotorii si a metabolismului colagenului. O predilectie genetică s-a observat la
gradul unu de rudenie pentru forma scoliozei.
b. Factorii neuro-musculari reprezintă o tulburare de maturatie a proprioceptiei si a
echilibrului postural, sub incidentă genetică (predominentă feminină).
c. Factori de creştere si antropometrici
Importanţa creşterii în constituirea unei scolioze idiopatice este cunoscută din secolul XIX. Au fost
stabilite clar trei fenomene:
 creşterea este necesară pentru constituirea scoliozei
  progresia deformării este foarte netă in timpul puseului de creştere rapid de la pubertate
 scoliozele cu unghi mic ramin relativ stabile la sfirşitul maturării osoase
Creşterea asimetrică a coloanei vertebrale a fost propusă frecvent pentru a explica apariţia unei
scolioze. Dacă creşterea porţiunii anterioare a coloanei vertebrale(corpul vertebral) este mai mare decît
cea a porţiunii posterioare(arcul vertebral), din punct de vedere mecanic apariţia scoliozei este
obligatorie.
1.5 Metode de examinare clinico-functionale
Testul inclinarii spre anterior ( testul Adam)
Acest test este considerat un examen clasic al pacientului cu scolioza. Pacientului I se va cere sa se
aplece inainte si cu bratele intinse sa incerce sa atinga solul. Acest test evidentiaza anomalii anatomice
ale coloanei, ca prezenta unei gibozitati toracice sau o deviatie a axului coloanei vertebrale.

Fig.2 Testarea Adam – prezenta gibozitatii toracice

Testul firului cu plumb

Acesta este un test rapid vizual prin care se verifica daca coloana este verticala. La un pacient cu
scolioza, firul cu plumb care se sprijina pa apofiza vertebrei cerviale C7 va aunge la dreapta sau la stanga
liniei mediane in loc sa fie situat in mijlocul liniei interfesiere.

Fig.3 a.Scolioza in C – toracala sinistroconvexa(spre stanga)

b.Scolioza in S - toracal dextroconvexa(spre dreapta)

Examinarea radiologica
Pentru a determina varsta scheletului este necesara realizarea unei radiografii de pumn, care in urma
compararii cu normele radiologice standard arat daca scolioza pacientului poate sau nu progresa.
Daca este nenvoie, medicul poate de asemenea sa ceara radiografii ale intregii coloane in incidenta
anteroposterioara si laterala.
 Fig.4 Reprezentare radiografica a scoliozei dupa gradul curburii

1.6 Factorii de risc

Factorii care cresc riscul unei persoane de a dezvolta scolioza, includ:
- istoria familiala. Se cunoaste faptul ca scolioza este o afectiune cu caracter familial. Copii, in
special fetele ale caror mame au avut scolioza, prezinta un risc crescut de a dezvolta scolioza.
- sexul feminin. Fetele cu varsta cuprinsa intre 10 si 16 ani sunt de 7 ori mai predispuse decat baietii
sa faca scolioza cu curbura severa care sa necesite tratament.
Scolioza este mai frecventa la persoanele care au:
- vertebre impinse spre inainte (deplasare anterioara), mai obisnuita in partea inferioara a coloanei
vertebrale
- lipsa sau scurtarea membrelor superioare sau inferioare
- alte tulburari legate de dezvoltarea tisulara in viata intrauterina

1.7 Clasificare
Scoliozele sunt impartite in doua grupe principale: scolioze functionale (nestructurale) si scolioze
structurale.

SCOLIOZELE FUNCTIONALE:
 cuprind deviatii moderate, fara modificari de structura vertebrala si reductibile spontan, prin
decubit ventral, prin suspensie sau prin aplecarea inainte a trunchiului. Din aceasta categorie fac parte:
A) atitudinea scoliotica
B) scolioza profesionala si din tulburari de auz si vedere
C) scolioza statica:
--prin asimetrie de bazin (redoare a soldului)
--prin ascensionarea congenitala a omoplatului
--prin inegalitatea membrelor inferioare
D) scolioza antalgica (sindromul vertebral din discopatia vertebrala)

SCOLIOZELE STRUCTURALE SAU OSOASE:

 reprezinta grupul cel mai important sub toate aspectele.
A) Scolioza congenitala:
 cu malformatii vertebrale asimetrice: hemivertebre, blocuri vertebrale, sacralizare
 fara malformatii vertebrale: scolioza idiopatica a nou-nascutului
B) Scolioza aparuta in cursul cresterii:
 afectiuni genetice: sindromul Marfan, boala Lobstein, boala Marquio
 afectiuni musculare (miopatii): distrofii musculare, sindroame miotonice
 afectiuni neurologice: boala Friedreich, poliomielita, paralizia cerebrala infantila
 rahitismul
C) Scoliozele secundare unor afectiuni dobandite:
 osoase: traumatisme(fracturi-luxatii), costectomii, toracoplastie,laminectomie
  neurologice: neurofibromatoza, siringomielita, tumori vertebromedulare, poliomielita
 empiem toracic cu retractie fibroasa
D) Scoliozele idiopatice(esentiale), se clasifica in diferite forme, in raport cu localizarea, gradul,
supletea si aparitia curburii primare:
1. Dupa localizarea curburii primare:
 Scolioza dorsala este cea mai inestetica si mai grava prin consecintele cardiopulmonare.
 Scolioza dorsolombara are curbura primara mai moderata, situata deobicei la dreapta.
 Scolioza cu dubla curbura, contine o curbura dorsala mai importanta, de obicei la dreapta si
alta lombara la stanga.
 Scolioza lombara, mai moderata, are curbura predominant la stanga.
 Scolioza cervicodorsala este exceptionala, are prognoza buna, dar este inestetica.
2. Dupa gradul curburii:
 scolioza usoara 10°-30°
 scolioza medie 30°-50°
 scolioza grava 50°-90°
 scolioza foarte grava >90°
3. In functie de varsta debutului curburii primare, scoliozele se impart astfel:
 scolioza infantila (primii 3 ani de viata)
 scolioza juvenila(3-14 ani)
 scolioza adolescentilor (14-21 ani)
 scolioza idiopatica a adultului (>21 ani, posibil debut in adolescenta)

1.8 Tratamentul
Tratamentul scoliozelor este alcatuit dintr-o asociere a kinetoterapiei (gimnastica medicala),
fizioterapiei si masajului terapeutic sau a  tratamentului chirurgical, in functie de stadiul evolutiv al bolii
si de varsta pacientului. Trebuie precizat faptul ca in studiul unei scolioze se tine cont in primul rand de
varsta osteo-articulara si abia apoi de varsta cronologică a pacientului.
A) Profilactic
 Alimentatie corecta bogata in vitaminele A, D , C, P, Calciu, Magneziu si expunerea
organismului la factorii naturali (aer, apa , soare) la ore potrivite din zi;
 Amelioarea si antrenarea functiei respiratorii de la varsta frageda prin plimbari,  alergare,
joaca, etc.;
 Nefolosirea premergatoarelor, a rotobilululi sau a altor dispozitive pentru a verticaliza
inainte de vreme copilul mic cu varsta de 5-12 luni;
 Parintii nu trebuie sa grabeasca mersul copilului inainte de timp;
 Sa se invete corect mersul;
 Incurajarea inotului de la varsta frageda;
 Control periodic medical pentru a descoperi malformatiile congenitale ale scheletului si ale
aparatului locomotor (inegalitatile membrelor inferioare);
 Depistarea timpurie (0 - 3 luni) a eventualelor tulburari in neurodezvoltare (NTD) sau a 
bolilor neurologice (poliomelita, encefalopatiile infantile, plex brahial,  etc.);
 Tratarea din timp si corect a bolilor infectioase ale copilariei: scarlatina, rujeola, parotidita
epidemica, hepatitele virale repetate sau cu evolutie lunga, gripele cu complicatii secundare;
 Verificarea acuitatatii vizuale si a celei auditive care determina pozitii asimetrice ale
capului si gatului, deregleaza postura corecta, mai ales la gradinita si scoala;
 Corectarea pozitiilor vicioase ale copiilor atat acasa, cat si la gradinita si scoala: pozitia
"soldie" care este evidenta in repaus, copilul preferand sa stea sprijinit mai mult pe unul
dintre membrele inferioare etc.;
 Evitarea purtarii greutatilor (genti, ghiozdane, etc.) in aceeasi mana. Copilul va fi educat sa
schimbe greutatea alternativ, in ambele maini sau sa poarte ghiozdanul pe spate;
 Eliminarea, daca este cazul, a sporturilor si a jocurilor  "asimetrice" (tenisul, tenisul de
masa, alergare cu trotineta, aruncarile din atletism sau chiar sariturile, etc.) care dezvolta
predominant asimetric hemicorpul solicitat.
 B) Tratament igieno-dietetic
Se recomanda pacientilor cu scolioza o dieta adecvata astfel încât greutatea lor corporala sa fie
optima în raport cu înaltimea si vârsta. Acest lucru este necesar mai ales la pacientii supraponderali,
deoarece greutatea poate accentua deviatiile coloanei vertebrale.
C) Tratamentul medicamentos
Se administreaza antiinflamatoare (ibuprofen, fenilbutazona, aminofenazina, aspirina), antalgice si
decontracturante, acestea din urma avand rol de relaxare a musculaturii ale carei contractii pot genera
deformari ale coloanei. Administrarea de cortizon joaca un rol foarte important dar trebuie avut in vedere
dozajul si stadiul evolutiv.
Se mai prescriu calciu si vitamine din grupurile D, B si vitamina C.
D)Tratamentul ortopedico-chirugical
In scolioza esentiala cu o curbura de 30-50 de grade, se recurge la tratamentul ortopedic. Dupa o
pregatire generala prin exercitii de mobilizare si intindere, se trece la redresarea scoliozei prin elongatii la
cadrul Abott si se fixeaza in corsetul de gips. In scoliozele idiopatice se aplica corsete care fac extensia si
derotarea coloanei activa si nu pasiva ca aparatul gipsat. Contentiei in corset i se adauga o gimnastica
zilnica pentru coloana, abdomen si miscari de respiratie. Scoaterea corsetului se face progresiv.
Se recomanda:
 exercitii in corset;
 mersul de-a busilea precum si plimbatul cel putin 20 - 30 minute;
 pentru a mentine tonusul muscular obtinut, este indicata imbracarea corsetului la 30 de
minute dupa terminarea programului kinetic.

Fig.5 Exemplu de corsete moderne de tip Cheneau folosite pentru tratamentul scoliozei

Tratamentul chirurgical poate fi utilizat in tratamentul scoliozelor severe. Rezultatul nu va fi o

coloana vertebrala perfect dreapta, dar scopul este de a echilibra coloana vertebrala si de a impiedica
agravarea curburii.
Chirurgia in mod normal implica stabilizarea coloanei si impiedicarea agravarii prin unirea
permanenta a vertebrelor intre ele.
Factorii ce trebuie luati in considerare inainte de operatie sunt:
- varsta persoanei
- marimea, directia, localizarea curburii sau curburilor coloanei
- daca alt tratament, precum purtarea corsetului nu a fost eficienta
Tratamentul chirurgical poate fi luat in considerare daca:
- copilul are o curbura mai mare de 45 pana la 50 de grade
- se prevede o agravare a curburii.
- nu pot fi folosite corsetele sau nu sunt eficace.
 Principalul tip de interventie chirurgicala consta in atasarea unor tije metalice la coloana vertebrala
si realizarea fuziunii vertebrelor, ceea ce determina reducerea si stabilizarea curburii vertebrale stopand
agravarea curburii prin unirea definitiva a vertebrelor intr-o masa osoasa solida.

Fig.6 Scolioza- inainte si dupa interventia chirugicala

E) Tratamentul de recuperare - KINETOTERAPIA

Depistarea precoce reprezinta cel mai eficient tratament. Kinetoterapia folosita singura nici nu
amelioreaza scolioza, nici nu o controleaza.
In cazul scoliozelor sub 50° se recomanda purtarea corsetului si kinetoterapie, iar in cazul
scoliozelor peste 50° tratament chirugical.
Obiectivele kinetoterapiei sunt:
 ameliorarea posturii coloanei
 cresterea mobilitatii coloanei
 ameliorarea fortei musculare (muschii abdominali si paravertebrali)
 amelioraea respiratiei
In cazul scoliozelor juvenile, se urmaresc aceste obiective, la care se adauga purtarea corsetului pe
toata perioada cresterii, pana la stabilizarea scoliozei.
Planul kinetoterapeutic se elaboreaza in functie de stadiul bolii, tipul scoliozei si caracteristicile
psihosomatice ale bolnavului.
Procedeele trebuie sa fie nedureroase, acceptate usor de catre pacient, pentru a exista o cat mai buna
colaborare.
Kinetoterapia incepe chiar din momentul de repaus la pat, sub aparat gipsat, aplicand contractii
musculare izometrice.
Kinetoterapia, sub toate formele ei (pasiva, activa, combinata), se aplica in toate fazele scoliozei,
din etapa profilactica, pana la recuperarea si reincadrarea bolnavului.
Trebuie avuta in vedere, inainte de reeducarea activa a muschilor, redresarea difomitatii sau
asuplizarea ei.
In scolioze in primul rand se va viza redresarea curburilor prin intindere progresiva pasiva si
completa a musculaturii concavitatii, pe cand pe musculatura convexitatii se indica procedeul invers,
adica exersarea in contractie completa.
Recuperarea prin kinetoterapie a scoliozelor incepe cu tratamentul general, continua cu cel
preoperator, respectiv postoperator si se termina cu reeducarea functionala si profesionala a bolnavului.
Se va tine cont de o serie de factori in definitivarea programului kinetoterapeutic:
 varsta si sexul bolnavului
 forma clinica si stadiul scoliozei
 momentul aparitiei curburii primare si a curburilor de compensare
 tratamente efectuate pana in momentul inceperii recuperarii si rezultatele lor
 prognosticul scoliozei
Obiectivele de baza ale kinetoterapiei in scolioze sunt de a dirija cresterea coloanei vertebrale si a
intregului organism in conditii cat mai apropiate de cele normale, precum si ameliorarea functiilor vitale
ale viscerelor toracice.
 Principiile kinetoterapiei:
 reducerile pasive, prin elongatii si tractiuni progresive, menite sa asuplizeze aparatul
musculo-ligamentar al coloanei vertebrale.
 stimularea autocorectiei bolnavului, atat prin mijloace statice, gimnastica posturala, cat si
prin mijloace dinamice.
PARTEA SPECIALA

CAP.II Analiza lotului studiat

Material si metoda
Acest studiu a fost efectuat la Spitalul Clinic De Recuperare Medicala Baile Felix Sectia de
recuperare Copii Baile 1 Mai in perioada 2009-2010 lotul de studiu fiind constituit din 157 copii
din care: scolioze au fost diagnosticate la 62 de cazuri (61%), în timp ce 95 de cazuri (39%) au
prezentat alte afec¡iuni ale coloanei vertebrale.

scolioze

scolioze
39% alte afecţiuni ale
alte afecţiuni coloanei
ale coloanei vertebrale
vertebrale
61%

Frecventa scoliozelor

15-22 ani
10%
1-7 ani
7-15 ani 7-15 ani
1-7 ani
32% 15-22 ani
58%

Grafic nr.2
 masculin
31%
masculin
feminin
feminin
69%

Grafic.nr 3

rural
32%
urban
rural
urban
68%

Grafic Nr. 4

dublă
curbură
15%
o singură
curbură
scoliotică
dublă curbură
o singură
curbură
scoliotică
85%

Grafic Nr. 5
 idiopatică
5% 3%
11% congenitală

apărută în cursul
creşterii
secundară unor afecţiuni
81% dobândite

13% 21% cervicodorsală

19% dorsolombară
dorsală
lombară
13% 34% dublă curbură

12%
30% uşoară 10°-30°
20% medie 30°-50°
grava 50°-90°
foarte grava >90°
38%
 infantilă 1-3 ani
14% 2%
28% juvenilă 3-14 ani

adolescenţi 14-21
ani
56%
adult >21 ani

Rezultate

Redresarea curburii scoliotice

30

25

20
27
15
23
10
12
5

0
foarte bun satisfăcător acceptabil