TEMA 2

PLANIFICAREA PROIECTULUI
ŞEDINŢA 1
CONŢINUTUL Şi TEHNICILE DE PLANIFICARE A PROIECTELOR

2.1.1. Necesitatea şi conţinutul planificării de proiect

Adjudecarea şi decizia de implementare a proiectului reprezintă, de fapt, momentul zero care
marchează începerea activităţilor propriu-zise. Lipsa regulilor, normelor şi principiilor de organizare a
activităţilor echivalează cu modul de executare haotic, întâmplător iar rezultatul va fi irosirea resurselor,
în principal timpul.
Planificarea şi programarea proiectelor au rolul de a evidenţia ce activităţi trebuie executate,
în ce ordine, în cât timp pentru a fi atinse obiectivele propuse şi a ajunge la rezultatul scontat.
Planificarea reprezintă unul dintre atributele managementului, în general, şi, implicit, al
managementului de proiect, care marchează voinţa de a interveni asupra viitorului. A planifica presupune
să selectezi obiectivele şi să stabileşti mijloacele prin care acestea vor fi atinse. Intr-un proiect, procesele
de planificare sunt deosebit de importante pentru atingerea obiectivelor. De aceea, putem spune că
planificarea reprezintă un proces de bază în cadrul derulării proiectelor. O planificare şi o urmărire
riguroase a obiectivelor pot asigura succesul proiectelor.
Există câteva motive care impun planificarea unui proiect şi anume:
 eliminarea şi reducerea nesiguranţei;
 îmbunătăţirea eficienţei operaţiilor;
 înţelegerea mai clară a obiectivelor;
 asigurarea unei baze pentru desfăşurarea muncii de monitorizare şi control.
Planificarea comportă o serie de decizii şi acţiuni. Deciziile se iau astăzi pentru mâine ele nu se
programează în viitor. Acţiunile sunt stabilite în timp pe mai mulţi ani.
Ca demers în cadrul proiectului, planificarea presupune patru etape, şi anume:
 formularea obiectivelor;
 descompunerea şi descrierea activităţilor;
 elaborarea planurilor globale;
 elaborarea planurilor de detaliu.
Văzută dintr-un alt punct de vedere, planificarea reprezintă determinarea a ceea ce trebuie
făcut, de către cine şi când pentru a îndeplini o responsabilitate. Componentele procesului de
planificare pot fi identificate astfel:
 obiectivele: stabilirea obiectivelor ce trebuie realizate într-o perioadă de timp;
 programul: detalierea în timp şi spaţiu a acţiunilor majore ce trebuie întreprinse pentru a
îndeplini obiectivele;
 termenele: stabilirea momentelor de începere şi de finalizare a unei activităţi, respectiv
grup de activităţi;
 bugetul: determinarea cheltuielilor necesare pentru atingerea obiectivelor;
 previziuni / estimări: proiecţia a ceea ce se va întâmpla la un moment dat;
 organizarea: stabilirea numărului de persoane (inclusiv sarcinile şi responsabilităţile
aferente) necesare pentru atingerea obiectivelor;
 politica: un ghid general pentru luarea deciziilor şi pentru acţiunile individuale;
 procedura: o metodă detaliată de îndeplinire a politicii;
 standardul: un nivel al performanţei de grup sau individuale, definit ca fiind acceptabil sau
adecvat.
În raport cu orizontul de timp la care se referă planificarea, deosebim planificarea strategică, care
se întinde pe o perioadă de peste trei ani, planificarea tactică ce vizează o durată între unu şi cinci ani şi
planificarea (programarea) operaţională care se realizează pe perioade scurte de timp (semestru,
trimestru, luna, săptămână, zi şi, uneori, chiar oră). În cazul proiectelor care au un impact deosebit

1 din 4
 asupra organizaţiei, chiar dacă durata este mai mică de cinci ani, acestea sunt adesea tratate ca fiind
strategice.
Planificarea trebuie privită diferenţiat la cele trei niveluri ale organizaţiei astfel:
La nivelul organizaţional sau "al proiectului", planificarea trebuie sa se refere la:
• recunoaşterea şi modul de soluţionare a conflictelor de grup sau de interese;
• acceptarea intereselor de grup;
• participarea activă şi motivarea crescută în sensul îndeplinirii obiectivelor organizaţionale;
• coordonarea activităţilor între grupuri;
• comunicarea verticală şi orizontală.
La nivelul grupului de lucru sau la nivel funcţional, planificarea trebuie să includă:
• acceptarea responsabilităţilor individuale;
• acordul asupra scopului;
• coordonarea activităţilor;
• participarea activă a membrilor grupului;
• comunicarea orizontală.
La nivelul individual, planificarea asigură o simulare cognitivă înainte de a fi întreprinse acţiuni
irevocabile.
2.1.2.Tehnici de planificare a proiectelor

Planificarea este o componentă importantă, complexă şi dificilă (etapa a II-a a ciclului de viaţă a
unui proiect) în care dimensiunea tehnică a procesului de management este esenţială pentru o bună
anticipare şi ordonanţare a tuturor lucrărilor. Planificarea proiectelor utilizează instrumente specifice. Pe
baza instrumentelor de planificare, managerii de proiect descriu activităţile care trebuie efectuate,
succesiunea lor logică, legăturile de interdependenţă şi sintetizează procesul de planificare folosind alte
instrumente. Intre aceste, des utilizate sunt: matricea şi schema logică a proiectului şi o gamă variată
de grafice de programare (Gantt, CPM, PERT, etc.), definite de teoreticieni şi practicieni tehnici de
planificare. Vom detalia doar tehnica planificării pe baza matricei şi schemei logice a proiectului.
2.1.2.1.Planificarea pe baza matricei şi schemei logice a proiectului
Din punctul de vedere al metodologiei matricei logice a proiectului, structura şi planificarea
proiectului sunt abordate din perspectiva a trei direcţii:
•proiectarea proiectului (este o propunere realistă şi consistentă de realizare a proiectului);
•implementarea proiectului (constă în crearea unui instrument de pilotare a proiectului de către
managerul său);
•realizările proiectului (reprezintă o previziune asupra cadrului proiectului pe baza căruia va fi
evaluat, controlat şi monitorizat).
Matricea logică a proiectului prezintă o formă tabelară cu patru coloane şi patru linii (Tabelul 2.1).
Tabelul 2.1.Matricea logică a proiectului
Elementele
Indicatori
proiectului Surse de verificare Ipoteze (factorii
(verificabili în mod
(logica (informare) externi de risc)
obiectiv)
intervenţiei)
Surse de obţinere a
informaţiilor pentru
Obiectivele Indicatori de atingere a
determinarea sau verificarea
generale obiectivelor
indicatorilor de atingere a
obiectivelor
Sursele de estimare a Condiţii importante sau
informaţiilor necesare pentru decizii (în afara
Obiectivul Indicatori de atingere a
determinarea sau verificarea managementului
imediat obiectivului imediat
indicatorilor de atingere a proiectului) care odată atins
obiectivelor imediate obiectivul imediat permit
2 din 4
 atingerea obiectivelor
generale
Condiţii importante sau
Sursele de obţinere a decizii (în afara
informaţiilor necesare pentru managementului
Indicatori de obţinere a proiectului) care odată atins
Rezultate determinarea sau verificarea
rezultatelor
indicatorilor de obţinere a obiectivul imediat permit
rezultatelor atingerea obiectivului
imediat
Condiţii importante sau
decizii (în afara
managementului
Activităţi Resurse Costuri
proiectului) care odată atins
obiectivul imediat permit
obţinerea rezultatelor
Precondiţii
Condiţii importante sau
decizii (în afara
managementului
proiectului) necesare pentru
începerea activităţilor

Matricea logică a proiectului descrie un proces în două etape: analiza şi proiectarea.

Analiza urmăreşte să clarifice aspecte legate de înţelegerea problemei specifice, contextului,
obiectivelor, variantelor (alternativelor problemei) şi alegerea strategiei, a factorilor implicaţi sau
interesaţi în realizarea proiectului şi a resurselor proiectului.
Analiza problemei specifice are drept scop identificarea problemei specifice sau a nevoii de
proiect. Problemele identificate sunt ierarhizate şi, conform principiilor managementului, sunt abordate
pe rând, „o problemă la un moment dat". In urma abordării este selectată o problemă care va face obiectul
propriu-zis al analizei:
identificarea cauzelor care determină problema, determinarea efectelor (negative) ale problemei,
realizarea conexiunilor cauză-efect şi stabilirea schemei logice pe baza legăturilor cauză-efect.
Analiza contextului este orientată spre cunoaşterea conjuncturii în care este iniţiat şi se va
desfăşura proiectul. Analiza este direcţionată spre aspecte referitoare la nivelul de cunoaştere şi al
capacităţii de înţelegere a proiectului, la nivelul tehnologic posibil, la posibilitatea alocării de resurse
pentru realizarea proiectului.
Analiza contextului este mai puţin structurată, se realizează pe baza informaţiilor deţinute,
inclusiv informaţiile despre piaţă şi concurenţă. Paşii analizei contextului sunt:
• inventarierea informaţiilor deţinute;
• colectarea de informaţii suplimentare;
• ierarhizarea şi sortarea informaţiilor pe categorii;
• prelucrarea şi interpretarea informaţiilor;
• construirea tabloului conjunctural.
Analiza obiectivelor serveşte pentru stabilirea obiectivului general şi a obiectivelor specifice ale
proiectului. Nu este exclus ca un proiect să aibă mai multe obiective generale. Pornind de la schema
logică a cauzelor care generează problema şi efectele acestora, precum şi a tabloului conjunctural, se
identifică ceea ce trebuie realizat pentru ca să rezulte un proiect de succes. Paşii analizei obiectivelor
sunt:
• verificarea schemei de legături cauză-efect;
• conectarea schemei la tabloul conjunctural;
• identificarea obiectivelor posibile;
3 din 4
 • sistematizarea obiectivelor şi revizuirea lor;
• selectarea obiectivelor realizabile;
• prezentarea obiectivelor în succesiunea logică.
Analiza variantelor (alternativelor) şi alegerea strategiei are în vedere identificarea soluţiilor
pentru rezolvarea problemelor. Analiza se încheie cu selectarea unei variante (alternative) de rezolvare a
problemei. Pe baza variantei selectate se trece la formularea unei strategii de realizare a proiectului. Paşii
analizei variantelor şi alegerii strategiei sunt:
• identificarea variantelor posibile;
• prezentarea avantajelor şi dezavantajelor;
• evaluarea valorii efectelor fiecărei variante;
• alegerea variantei de rezolvare a problemei (de proiect);
• formularea criteriilor de alegere a strategiei;
• alegerea strategiei de proiect.
Analiza factorilor implicaţi sau interesaţi în realizarea proiectului, prezintă rolul de a stabili
posibilitatea de antrenare a diferiţilor factori interesaţi în realizarea proiectului, astfel:
• inventarierea stakeholderilor (persoane fizice sau organizaţii);
• organizarea acestora pe grupuri specifice;
• stabilirea relaţiilor fiecărui grup cu proiectul;
• identificarea căilor de comunicare cu fiecare grup;
• identificarea efectelor relaţionării proiectului cu grupurile.
Analiza resurselor proiectului serveşte pentru identificarea disponibilităţii, accesibilităţii şi
posibilităţii de mobilizare a resurselor în vederea realizării proiectului. Succesiunea logică a paşilor
analizei este:
• inventarierea resurselor necesare proiectului;
• identificarea posibilităţilor de accesare a resurselor;
• stabilirea variantelor de înlocuire;
• identificarea formelor de mobilizare a resurselor;
• determinarea eficienţei şi eficacităţii proiectului;
• reevaluarea resurselor proiectului.
Proiectarea, cea de-a doua etapă a matricei logice a proiectului, cuprinde patru componente:
•stabilirea structurii proiectului;
•repartizarea resurselor proiectului;
•definirea indicatorilor de performanţă;
•identificarea rezultatelor proiectului.

BIBLIOGRAFIE

- Dumitru Constantinescu, Tudor Nistorescu, Managementul Proiectelor – Fundamente, metode şi

tehnici, Editura Sitech, Craiova, 2012.

- Florian Buşe, Aurelian Simionescu, Nicolae Bud, Managementul Proiectelor, Editura Economică,
Bucurşti, 2008.

- Nicolae Postăvaru, Managementul Proiectelor, editura a III-a, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2003.

4 din 4