MPLEXE DE EXERCITII PENTRU EDUCAREA ATITUDINII CORECTE A

CORPULUI
1. Stand cu spatele lipit de un plan vertical (perete sau scara fixa), ducerea bratelor
prin lateral sus, simultan cu indoirea genunchilor - pastrand spatele si bratele lipite pe
planul vertical in timpul, executarii exercitiului.

2. Stand cu mainile pe sold - cu spatele lipit de perete, indoirea trunchiului spre

dreapta si spre stanga -, trunchiul ramanand lipit de perete in timpul miscarii.

3. Stand cu mainile pe sold - cu spatele lipit de perete -, deplasare laterala spre

stanga, cu doi pasi de galop -, mentinand spatele lipit de perete; aceeasi deplasare spre
dreapta.

4. Stand cu un baston apucat inainte jos - ducerea bastonului sus, cu inclinarea

usoara a trunchiului inainte.

5. Stand cu un baston mentinut la nivelul omoplatilor,

coatele indoite, bratele lipite de torace, intinderea coatelor simultan cu indoirea
genunchilor.

6. Stand cu genunchii indoiti, cu un baston mentinut la spate, trecut pe sub coate,

trecerea prin saritura in departat, stand cu trunchiul usor aplecat inainte, inspiratie revenire
- expiratie

7. Stand, spate in spate cu un partener, bratele lateral sus, de maini apucat, indoirea
genunchilor, pastrand spatele lipit de al partenerului, atat la indoirea genunchilor, cat si
la revenire.

8. Stand departat cu spatele lipit de un plan vertical, maini

pe sold, indoirea trunchiului lateral, cu ducerea bratelor lateral pe planul vertical, inspiratie,
revenire - expiratie.
 9. Stand cu fata la scara fixa - cu piciorul drept intins, sprijinit pe sipca a 5-a, trecerea
greutatii pe piciorul din fata, cu indoirea lui simultan cu ducerea bratelor lateral. In timpul
executarii miscarii bratelor, piciorul din spate se mentine intins. Aceeasi miscare
se executa cu sprijinirea piciorului stang.

10. Stand spate in spate cu un partener, maini pe sold, pas inainte, urmat de
apropierea celuilalt picior; trunchiul si membrele superioare isi mentin aceeasi pozitie la
revenire, cand segmentele corpului trebuie sa-si recapete acelasi contact ca la pozitia de
plecare.

11. Stand cu spatele la scara fixa, mainile pe sold, indoirea genunchiului stang in
fata, ducerea genunchiului lateral pana atinge scara fixa; spatele se mentine drept, piciorul
de baza intins, iar cel indoit sprijinit cu varful la genunchiul piciorului de
baza. Cand genunchiul este dus lateral, ridicarea pe varf a piciorului de baza, si revenire.
Acelasi exercitiu cu piciorul opus.

12. Sezand incrucisat, cu mainile pe genunchi, ducerea capului in extensis cu tragerea

umerilor inapoi-inspiratie, relaxare -expiratie.

13. Sezand departate cu palmele in sprijin pe sol, langa solduri, ridicarea bratelor prin
lateral sus, inspiratie, simultan cu indoirea genunchilor la piept si extensia capului,
revenire-expiratie.

14. Sezand cu spatele lipit de scara fixa, bratele in sus pe langa cap, mainile apucate
deasupra capului, indoire laterala spre dreapta si spre stanga trunchiului, pastrand tot timpul
contactul spatelui cu scara fixa

15. Pe genunchi, cu sprijin pe palme, indoirea coatelor simultan cu extensia capului si

gatului cu inspiratie, revenire cu expiratie.
 16. Pe genunchi, cate doi fata in fata cu trunchiul la orizontala, bratele intinse inainte,
apucat reciproc la nivelul antebratelor, ducereatrunchiului in jos, simultan cu lasarea sezutei
pe calcaie. In
timpul executarii miscarii, mainile aluneca pe antebratele partenerului, mentinandu-se
apucarea la nivelul palmelor.

17. Pe genunchi, cu spijin pe palme, trunchiul sub orizontala, bratele intinse mult
inainte, mutarea succesiva a mainilor din aproape in aproape pe sol.

18. Culcat inapoi cu genunchii indoiti, talpile sprijinite pe sol, ducerea bratelor prin
lateral sus - revenire.

19. Culcat inapoi pe sol sau pe o banca de gimnastica in lungul ei, cu bratele intinse in
prelungirea corpului, tarare prin impulsul alternativ al picioarelor.

20. Culcat inapoi pe o banca de gimnastica cu genunchii indoiti la piept, tarare prin
tractiunea alternativa sau simultana a bratelor, prin apucarea de marginile laterale ale bancii.

21. Culcat inapoi cu genunchii indoiti, talpile sprijinite pe sol - bratele asezate pe
langa trunchi -, inspiratie profunda cu „sugerea' peretelui abdominal, simultan cu
incercarea de a apropia umerii perfect de sol, inspiratie, revenire - expiratie.

22. Culcat inainte pe banca de gimnastica, cu jumatatea superioara a trunchiului

in afara suprafetei de sprijin, mainile sprijinite pe partea laterala a bancii de gimnastica,
extensia trunchiului simultan cu ducerea bratelor lateral sus - inspiratie, revenire – expiratie

23. Atarnat cu fata la scara fixa, genunchii indoiti si varfurile picioarelor sprijinite pe
sipca corespunzatoare, intinderea genunchilor cu ducerea bazinului inapoi si inclinarea
trunchiului inainte, capul si gatul in extensie - revenire.

24. Atarnat cu spatele la scara fixa, indoirea si intinderea genunchilor la piept -

pastrand trunchiul lipit pe verticala.

25. Atarnat cu spatele la scara fixa - pendularea dreapta-stanga a membrelor inferioare.

 26. Mers pe varfuri cu mainile la ceafa, coatele trase mult inapoi, privirea inainte.

27. Mers cu mainile pe sold, ridicarea alternativa a genunchilor la piept.

28. Mers cu mainile pe sold, la trei pasi, ducerea alternativa a unui picior in extensie,
simultan cu ducerea bratelor lateral.
29. Mers - ducerea in cerc a bratelor spre inapoi cu oprire, indoirea genunchilor si balansarea
bratelor inapoi revenire cu bratele sus.

30. Mers - In trei pasi, indoirea si intinderea alternativa a unui genunchi inainte, lateral
si in spate.
26 of 37
 Formarea si-educarea-atitudinii-corecte
2,708 views

 Share

 Like

 Download

Emilia Emilia
, Working
Follow

Published on May 26, 2014

1 Comment
4 Likes
Statistics
Notes

Post


Dinca Andra
cine a conceput exercitiile astea,nu le-a facut deloc cu cap ,unele sunt total absurde!!!"Şezând cu genunchii
îndoiţi.- târâre înainta şi înapoi cu sau fără sprijinul tălpilor",te poti târî numai cu posteriorul?nici macar cu
talpile nu poti !Absurd!
1 year ago

Formarea si-educarea-atitudinii-corecte
1. 1. CORECTAREA DEFICIENŢELOR FIZICE Elemeutul principal folosit de gimnastica medicală
pentru prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice este exerciţiul fizic, grupat şi sistematizat în
procedee şi metode de gimnastică medicală. Exerciţiul fizic este definit ca o activitate statică şi
dinamică încadrată într-una din formele de exercitare curentă. Această activitate este realizată după
reguli tehnice şi metodice bine stabilite, respectând cerinţele generale de anatomie, biochimie,
fiziologie, igienă şi pedagogie. Corectarea deficienţelor fizice prin practicarea exerciţiilor fizice
este posibilă numai datorită efectelor acestora asupra structurii ţesuturilor corpului, asupra
funcţiilor organice şi psihicului. Astfel exerciţiile fizice, statice şi dinamice, exercită asupra
corpului omenesc multiple înfluenţe pozitive. De aceea nu se poate vorbi de o singură clasificare a
acestora. Se constată astfel că în urma practicării sistematice a exerciţiilor fizice apar în organism
modificări locale sau generale, trecătcare sau de lungă durată, rapide sau lente care modifică
structura şi funcţionalitatea ţesuturilor, organelor şi aparatelor corpului omenesc. Efectele
profilactice, dar mai ales cele corective ale exerciţiilor fizioe rezultă din efectele morfogenetice
 (plastice), fisiologice şi educative ce se observă la cei ce practica timp îndelungat şi metodic
exerciţiile fizice, adecvate scopului propus. Exerciţiul fiaic este un important factor morfo-genetic,
mai ales pentru elementele aparatului locomotor. Oasele şl periostul, articulaţiile şi muşchii,
tendoanele şl fasciile au o structură funcţională atât de evidentă încât capătă semnificaţia unei
reprezentări grafice a forţelor mecanice, pe care acţiunile statice şi dinamice le exercită asupra lor.
Acţiunile mecanice, care se aplică asupra unul os - întinderea, presiunea şi răsucirea - influenţează
aşezarea sistemelor traiectoriale din structura epiflzelor. Cercetările din acest domeniu au subliniat
faptul că exerciţiul fizic, determînă o remaniere continuă a elementului fundamental al structurii
osoase, osteooitul - în sensul unei ajustări, distrugeri sau reconstrucţii concordante acţiunii
mecanice. În acest sens, unele poziţii şi mişcări, care alcătuiesc exerciţiile fizice, prin acţiunile
mecanice imprimate asupra osului, pot fi folosite pentru creşterea în lungime şi grosime a acestuia
(legea osteogenezei a lui Delpech şi Wolff) totodată, exerciţiile fizice aplicate în prima perioada. A
vieţii pot preveni şi corecta - prin acţiune statică sau dinamică - deformaţiile osoase mult mai uşor
decât în celelalte perioade ale vieţii. Periostul are la rândul său o structură funcţională, demonstrată
de grosimea, dispoziţia şi orientarea fibrelor din care este alcătuit. Forma articulaţiei ca şi calităţile
sale funcţionale, mobilitatea şi stabilitatea - sunt determînate de rolul articulaţiei în statica şi
motricitatea corpului omenesc. Amplitudinea mişcărilor condiţionează întinderea suprafeţelor
articulare, lungimea şi grosimea capsulei şi ligamentelor articulare. În structura aparatului fibros
periarticular, fibrele conjunctive sunt orientate În concordanţă cu factorii mecanici de tracţiune
directă sau indirectă, exercitată asupra articulaţiei. În tulburările de formă ca şi în tulburările
funcţionale ale articulaţiilor, executarea exerciţiilor analitice la nivelul articulaţiei, activ sau
împotriva unei rezistenţe, poate reda mobilitatea dar şl stabilitatea articulaţiei deficiente. Orice
activitate cu caracter fizic - fie subforma efortului static sau a mişcărilor cu amplitudine şi
întensitate diferită constituie o exercitare apscifică pentru muşchi. Prin exercitarea muşchilor sau a
grupelor musculare se îmbunătăţesc atât proprietăţile fiziologice ale muşcailor cât şi calităţile lor
fizice. Astfel volumul şi forţa musculară pot fi înfluenţate pozitiv de exerciţiile fizice executate
liber şi îndeosebi de exerciţii simple executate împotriva gravitaţiei preeam şi de mişcările legate
de aparate a căror îngreuiere poate fi mărită progresiv. Reziatenţa se dezvoltă printr-un număr
mare de repetări a unor contracţii statice — izometrice - ca şi prin mişcări cu autorezistenţă sau
împotriva unei rezistenţe manuale sau
2. 2. mecanice. Elasticitatea muşchilor ae păstrează sau se recapătă prin mişcări ample, mişcări de
pendulare sau împotriva unei rezistente - executate excentric şi în afara segmentului de comtracţie.
Una din cauzale cele mai frecvente a deficienţelor fizice sunt tulburările de tonus muscular.
Executate metodic, exerciţiile fizice pot tonifica în condiţii de scurtare grupele musculare
hipotone-întinse, dar şi să lungească şi să relaxeze pe cele contracarate şi scurte. De fapt,
corectarea celor mai frecvente deficienţe fizice se bazează pe aceste efecte morfogenetice de la
nivelul muşchilor. Odată cu tonificarea musculaturii se întăresc tendoanele şi fasciile musculare.
Structura faşiilor, aponevrozelor şi mai ales a tendoanelor demonstrază funcţiile motoare pe care le
îndeplînesc. În cazul unor modificări de structuri ale acestora sau numai a unor tulburări
funcţionale prin exercitarea lor cu ajutorul grupelor musculare învecinate se pot obţine îmbunătăţiri
evidente ale aceslfeor ţesuturi. Exerciţiul fizic, folosit în scop profilactic dar mai ales corectiv
influenţează nu numai forma şi structura ţesuturilor corpului omenesc ci echilibrează concomitent
funcţiile fiecărui organ, realizînd o stare de sinergie şi solidaritate funcţională. Cele mai evidente
efecte funcţionale se constată tot la nivelul aparatului locomotor. În gimnastica corectivă exerciţiile
fizice urmăresc nu numai exercitarea, dezvoltarea şi perfecţionarea funcţiilor motoare normale dar
mai ales reeducarea şi recuperarea celor slăbite sau tulburate. În tulburările şi deficienţele
aparatului locomotor, exerciţiul fizic dozat şi gradat în concordanţă cu posibilităţile funcţionale ale
deficientului, reeducă şi perfecţionează calităţi motrice de bază, în special forţa, viteza, rezistenţa,
supleţea şi îndemînarea. Aceste îmbunătăţiri funcţionale se datoresc intervenţiei unor factori
neuromusculari, care uşurează transmiterea impulsului nervos şi utilizarea completă a substanţelor
energetice. Efortul fizic, chiar de intensitate mică, creează nevoia unui aport crescut de substanţe
nutritive, accelerând funcţiile respiratorii şi cardio-vasculare, absorbţia de la nivelul intestinului,
nutriţia şi excreţia. În gimnastica medicală sunt selecţionate şi grupate exerciţiile fizice care
înfluenţează una sau alta dintre marile funcţiuni. În fiziologia exerciţiilor fizice se explică pe larg
mecanismele complexe care dirijează armonios aparatele şi sistemele organismului. Se poate
afirma astfel că exerciţiul fizic, repetat metodic, şi gradat după principii şi reguli bine stabilite, în
concordanţă cu vârsta, sexul dar mai ales cu pregătirea anterioară a individului, îmbunătăţeşte
 funcţiile mari ale organismului. Exerciţiul fizic are la orice vârstă, dar mai ales în perioada de
creştere un puternic rol educativ. Sistemul nervos este educabil mai ales în sectorul neuromotor.
Mişcarea repetată şi corectată se perfecţionează nu numai printr-o reglare mai bună a lucrului
grupelor musculare ci mai ales printr-un mai bun control paihoneuromotor. Atitudinea corpului,
mişcărilor şi gesturile corpului precum şi toate manifestările cu caracter motric sunt de fapt o
adaptare continuă a funcţiei psihoneuromotoare la cerinţele continue ale adaptării corpului în
concordanţă cu necesităţile lui. Stimularea simultană a factorilor morali şi de voînţă contribuie
substanţial la realizarea corectării atitudinilor greşite, la perfecţionarea şi corectarea mecanismelor
psihoneuromotorii. În corectarea deficienţelor fizice, exerciţiul fizic este folosit atât sub forma
exerciţiilor statice cât şi a celor dinamice. Exerciţiile statice corective constau fie din poziţii, fie
din contracţii izometrice. Poziţiile sunt asigurate de contracţii musculare statice care fixează
trunchiul şi segmentelor sale, menţinându-le împotriva gravitaţiei sau a altor forţe medanice care
tind să modifice raporturile dintre ele. În gimnastica medicală poziţiile de lucru se împart în poziţii
fundamentale (stând, pe genunchi, şezând, culcat, atârnat) şi derivatele lor. Poziţiile, după
atitudinea corpul în timpul menţinerii lor pot fi corecte - când este o respectare a atitudinii normale
globală sau segmentară - corectivă - când se realizează o corectare parţială a deficienţei globale sau
segmentare - şi hipercorectivă - când se obţine nu numai corectarea poziţiei dar chiar
3. 3. realizarea aspectului invers deficienţei. Poziţiile corective şi hipercorective sunt derivate ale
poziţiilor fundamentale simetrice sau asimetrice, obţinute prin modificări ale poziţiei capului şi
gâtului, trunchiului, membrelor supericare şi înfericare. Poziţiile fundamentale folosite în
gimnastica medicală 1. Poziţia stând - se mai numeşte şi ortostatică - are o bază de susţinere
redusă, limitată la contactul tălpilor cu solul sau podeaua. Este o poziţie puţin stabilă şi angrenează
în contracţia statică o mare parte din muşchii planului posterior al corpului cum sunt muşchii cefei
şi spatelui, muşchii posteriori ai coapsei şi gambei. Poziţia stând este mult utilizată pentru
corectarea deformaţiilor toracelui şi spatelui, membrelor supericare şi infericare mai ales sub forma
poziţiilor derivate. 2. Poziţia pe genunchi - se menţiae mai greu cu trunchiul vertical întrucât
proiecţia centrului de greutate pe suprafaţa de sprijin este dispusă excentric. Totodată genunchii nu
au o structură potrivită pentru sprijin - iar atunci când se foloseşte mai mult timp este necesară
protejarea genunchilor cu apărătoare, special confecţionate. În gimnastica corectivă se foloseşte în
special poziţia derivată cu sprijin pe palme (poziţie pe patru labe) pentru că asigurând
orizontalizarea coloanei vertebrale o eliberează de funcţia statică în menţinerea echilibrului şi îi
măreşte amplitudinea mişcărilor. De aceea, poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme este mult
utilizată în corectarea deviaţiilor coloanei vertebrale şi a toracelui. Prin stabilitatea pe care o oferă
corpului întreg eate indicată în reeducarea tulburărilor de echilibru şi coordonare. 3. Poziţia şezând
- oferă corpului o bună stabilitate pentru că efortul muscular necesitat de menţinerea echilibrului
este redus, suprafaţa de sprijin este mai mare iar centrul de greutate se apropie de suprafaţa de
sprijin. În această poziţie, bazinul se apropie ca înclinare de planul orizontal iar curbura lordotică a
coloanei vertebrale lombare se îndreaptă sau se poate chiar inversa. Poziţia şezînd poate fi folosită
ca poziţie iniţială pentru exerciţiile de trunchi şi membre superioare ca şi pentru efectuarea
exerciţiilor de respiraţie diafragmatică. 4. Poziţia culcat - este poziţia cu suprafaţa de sprijin mult
mărită iar coloana vertebrală nu mai are rolul de menţinere a verticalităţii corpului, de aceea
mişcările de trunchi se efectuează cu amplitudine mărită în toate planurile de mişcare, la nivelul
fiecărei regiuni. Poziţiile derivate (culcat înainte, lateral) sunt de asemenea folosite pentru
corectarea deficienţelor coloanei vertebrale şi spatelui, toracelui şi abdomenului, membrelor
supericare şi infericare. 5. Poziţia atârnat - este singura poziţie fundamentală în care sprijinul se
află deasupra centrului de greutate. Această poziţie se menţine prin forţa membrelor supericare şi a
centurii scapularei capul şi gâtul sunt uşor înclinate înapoi, toracele proemină, abdomenul este supt
şi membrele inferioare sunt în uşoară extensie. Poziţia atârnat poate fi incompletă când corpul mai
păstrează parţial sprijinul pe sol - poziţia atârnat combinat. Totodată ea se mai poate realiza pasiv
cu ajutorul unor dispozitive de fixare a corpului (căpăstrul Glisson sau Sayre), situaţie în care
membrele şi trunchiul sunt întinse pasiv pe verticală. Această poziţie poate fi executată la bara fixă
înaltă, la inele, trapez sau la scara fixă, corpul fiind vertical în jos sau poate să fie realizată pe un
plan oblic (bancă de gimnastică sau redresor universal). Poziţia atârnat se foloseşte pentru
corectarea deviaţiilor coloaoei vertebrale şi spatelui, deformaţiile abdomenului, membrelor
supericare şi infericare. În afara acestor poziţii, exerciţiile statice se mai pot folosi şi sub forma
exerciţiilor izometrice adică menţinerea unei poziţii corective sau hipereorective mai mult timp,
împotriva gravitaţiei sau a altor rezistenţe. EXERCIŢIILE FIZICE DINAMICE - CU CARACTER
 CORECTIV Exerciţiile dioamice se pot realiza în gimnastica medicală sub forma mişcării active,
libere sau legate, a mişcării active Cu rezistenţă. Exerciţiile dinamice corective se pot sistematiza
astfel: 1. Exerciţii active de cap şi gât, trunchi, membre supericare şi infericare - executate
4. 4. liber sau cu îngreuierei. 2. Exerciţii de respiraţie cu caracter corectiv, 3. Exerciţii aplicative cu
caracter corectiv; 4. Exerciţii de redresare - pasive, pasivo-active sau active; 5. Exerciţii de
relaxare a grupelor musculare contracturate sau scurtate. 1. Din grupa exercitiilor active fac parte
în primul rând exerciţii active cu segmentul deficient precum şi exerciţii cu segmente învecinate
care amplifică mişcările corective ale deficienţei primare. Exerciţiile active vor fi foarte localizate
numai la segmentul deficient pentru a nu crea alte deficienţe compensatorii. Exemplu: pentru
corectarea lordozei lombare se vor executa mişcări de flexii ale trunchiu lui numai la nivelul
regiunii lombare, coloana vertebrală toracală fiind fixată sau menţinută în poziţii corective. Aceste
mişcări pot fi executate cu îngreuiere - mingi medicinale, bastoane, gantere etc. sau împotriva unei
rezistenţe manuale sau opuse forţei gmvitaţiei. Exerciţiile segmentelor învecinate deficienţei
principale vor întregi sau corecta exerciţiul principal. Astfel membrele supericare în lordoza
lombară vor lucra în plan posterior pentru a evita compensarea cifotică a coloanei vertebrale
dorsale în timp ce membrele infericare vor fi duse, menţinute sau fixate în plan anterior pentru
corectarea poziţiei bazinului. De asemenea aceste exerciţii vor fi executate liber sau cu îngreuiere
diferită. În cadrul exerciţiilor corective, mişeările pot fi executate analitic, dar cele mai bune
rezultate se obţin atunci când se execută exerciţii combînate. 2, Exerciţiile de reaspiraţie cu
caracter corectiv se execută din poziţii stabilite. Se pot execata liber sau în timpul exerciţiilor de
trunchi şi membre supericare, din poziţii simetrice sau asimetrice care să nu stânjenească mişcările
toracelui. În general exerciţiile de respiraţie se pot introduce la sfârşitul părţii introductive şi în
partea fundamentală a lecţiei, după exerciţiile corective mai grele. 3. Exerciţiile aplicative cu
caracţer corecţiv. Exerciţiile aplicative se folosese pentru educarea sau reeducarea deprinderilor
motrice de bază dintre cele mai bune exerciţii aplicative, cu conţinut corectiv sunt exerciţiile de
mers, exerciţii de târâre, echilibru şi suspensiuni. Exerciţii de mers corectiv sunt incluse în partea
introductivă şi fînală a lecţiei de gimnastică medicală. Se vor folosi numai acele exerciţii de mers
ca structură corectivă pentru deficienţa primară; exemplu: mers pe vârfuri pentru corectarea
cifozei, mers cu genunchii îndoiţi, trunchiul vertical pentru corectarea cifozei, mers cu genunchii
îndoiţi, trunchiul vertical pentru corectarea lordozei etc. Exerciţii de tâţâre - se efectuează din
poziţii cu bază mare de susţinere şi centrul de greutate foarte aproape de baza de sprijîn. Aceste
poziţii permit o localizare precisă a exerciţiilor la nivelul segmentului deficitar şi angrenează în
lucru grupe mari musculare. Exerciţiile de târâre se execută din poziţiile fundamentale culcat, pe
genunchi şi şezând, dar şi din poziţiile derivate ale acestora, executate simetric sau asimetric.
Exercijii de echilibru pot fi simple şi asociate cu purtări de obiecte uşcare, determînînd o solicitare
simetrică a muşchilor antagonişti. Suspensiunile se pot realiza pasiv prin susţinerea greutăţii
corpului cu ajutorul diferitelor aparate sau pot fi realizate activ prin forţa membrelor supericare.
Astfel pot să fie complete - când se realizează pe verticală sau incomplete pe plan oblic sau cu
sprijînul membrelor inferioare. Suspensiunile active pot fi executate simplu sau combinate - cu
mişcări active (pendulări, răsuciri) cu redresări pasive - active. 4. Exerciţiile de redresare constau
din luarea unoi poziţii corective sau hipercorective şi menţinerea lor o perioadă de timp bine
determinată. Ele se pot executa pasiv sau activ. Trebuie subliniată incidenţa mare a exerciţiilor
corective atât în condiţii de repaus cât şi în mers. Redresările pasive se pot însoţi de tracţiuni şi
presiuni imprimate asupra segmentului deficient de căti^e profesor sau de unele aparate mecanice
cum sunt aparatul Zander. De asemenea se poate asocia cu suspensiunile. Gel mai bune redresări
pasive se obţîn din poziţia atârnat §i
5. 5. culcat. Redresările active constau de fapt, dintr-o auto-corectare progresivă a atitudinii corpului
imprimând şi menţinând poziţii corective prin încercări repetate şi insisteme în faţa oglinzii. Ele
contribuie la formarea reflexului de atitudine corectă a corpului. Poziţiile cele mai indicate pentru
executarea acestor exerciţii sunt poziţiile stând şi şezând. În continuare vom prezenta complexe de
exerciţii corective pentru cele mai frecvente deficienţe ale aparatului locomotor care se întâlnesc la
vârsta şcolară. Pornînd de la faptul că educarea atitudinii normle a corpului trebuie să fie în
permanenţă în preocupările profesorului de educaţie fizică vom prezenta modul în care putem
contribui la formarea şi păstrarea acesteia, precum şi posibilităţile de corectare a atitudinii
deficiente globale. Practicarea gimnasticii corective se poate realiza în centre specializate; tot în
continuare vom prezenta corectarea deficienţelor coloanei vertebrale şi spatelui, toracelui şi
abdomenului, membrelor supericare şi infericare. Vrem să subliniem că aceste exerciţii corective le
 considerăm numai orientative, de aceea le prezentăm sub forma complexelor de exerciţii, întrucât
ele pot fi îmbunatăţite, schimbate şi completate în concordanţă cu vârsta şi posibilităţile copilului
deficient precum şi cu cauza şi evoluţia fiecărei deficienţe fizice. FORMAREA ŞI EDUCAREA
ATITUDINII CORECTE Atitudinea corectă este o funcţie a corpului omenesc care are la bază o
serie de reflexe senzorio-motoare. Acestea au ca punct de plecare impulsurile recepţionate de
proprioreceptorii din ţesuturile periarticulare, tendoane şi muşchi, precum şi de interoreceptorii din
piele, şi analizatorii vizuali sau acustico-vestibulari. Toate aceste excitaţii se transmit structurii
perceptive a scoarţei cerebrale care le reţine şi trimite pe cale motorie, efectoare pînă la nivelul
măduvei spinării, impulsuri prin intermediul, cărora se modifică starea de tonus a musculaturii
corpului omenesc neoesară menţinerii în condiţii diferite a aceleiaşi atitudini. Deci atitudinea
corpului - corectă sau nu - se formează prin intermediul unor reflexe prin care individul îşi menţine
aceleaşi raporturi între segmentele sale, în condiţii asemănătoare desfăşurării activităţilor statice şi
dinamice. Procesul de educare a atitudinii corecte a corpului trebuie să înceapă după vîrsta de 5
ani, adică vîrsta la care terminîndu-se mielinizarea fibrelor nervoase se poate regla tonusul
muscular şi forma un reflex corect şi stabil de atitudine corectă. Măsurile prin care se poate educa
atitudinea corectă a corpului sunt numeroase şi variate. Unele dintre ele se adresează întregului
organism, altele numai aparatului locomotor şi sistemului nervos; primele acţionează indirect
asupra funcţiei de atitudine corecte, cealaltă se a- âreeează direct elementelor pasive şi active de
care depinde atitudinea corpului. Din prima grupă - fac parte toate măsurile prin care se
îmbunătăţeşte starea generală de sănătate şi rezistenţă a corpului ca bază împotriva predispoziţiilor
şi cauzelor care favorizează sau determână atitudinile deficiente Pentru educarea unei atitudini
corecte este utilă organizarea raţională a activităţii zilnice şi evitarea oboselii. Pgrinţii şi chiar
profesorii impun în foarte multe cazuri menţinerea îndelungată a unor poziţii la banca sau masa de
lucru care solicită static muşchii spatelui. Lucru static prelungit este mai obositor decît lucru
dinamic şi favorizează luarea şi menţinerea unor poziţii incorecte, deficiente. Pe lîngă faptul că
şederea şi activitatea statica din banca şcolară trebuie să se desfăşoare într-o poziţie cît mai corectă,
evitîndu-se înclinările, răsucirile şi po- ziţiile asimetrice ale corpului şi trunchiului se impune chiar
şi organizarea petrecerii timpului liber. Din cea de a doua grupă fac parte factorii prin care putem
să educăm reflexul neuromuscular de atitudine corectă precum şi tonificarea unor grupe musculare
ou un rol preponderent în păstrarea atitudinii corecte a corpului (muşchii peretelui abdominal şi
bazinului, a membrelor superioare şi inferioare). Vom prezenta în continuare un complex de
exerciţii care incluse parţial sau integral în
6. 6. lecţia de educaţie fizică pot contribui la educarea atitudinii corecte. C0MPLEX DE ERCIŢII
PENŢRU EDUCAREA ATITUDINII CORECTE A CORPULUI 1. Stând cu spatele lipit de un
plan vertical (perete sau scară fixă) aucerea braţelor prin lateral sus,simultan cu îndoirea
genunchilor - păstrând spatele şi braţele lipite pe planul vertical în timpul executării exerciţiului. 2.
Stând cu mâinile pe şold - cu spatele lipit de perete, îndoirea trunchiului spre dreapta şi spre stânga
-trunchiul rămînînd lipit de perete în timpul mişcării. 3. Stând cu mâinile pe şold - cu spatele lipit
de perete - deplasare laterală spre stânga cu doi paşi de galop - menţinând spatele lipit de perete;
aceiaşi deplasare spre dreapta. 4. Stând cu un baston apucat înainte jos –ducerea bastonului sus cu
înclinarea uşoară a trunchiului înainte. 5. Stând cu un baston menţinut la nivelul omoplaţilor,
coatele îndoite, braţele lipite de torace întinderea coatelor simultan cu îndoirea genunchilor. 6.
Stând cu genunchii îndoiţi cu un baston menţinuţi la spate, trecut pe sub coate, trecerea prin
săritură în depărtat stând cu trunchiul uşor aplecat înainte, inspiraţie, revenire - expiraţie. 7. Stând,
spate în spate cu un partener, braţele lateral sus, de mâini apucat - îndoirea genunchilor - păstrând
spatele lipit de al partenerului atît la îndoirea genunchilor, cît şi la revenire. 8. Stând depărtat cu
spatele lipit de un plan verti- 1 cal, mâini pe şold, îndoirea trunchiului lateral cu ducerea braţelor
lateral pe planul vertical inspiraţie, revenire - expiraţie. 9. Stând cu faţa la scara fixă - cu piciorul
drept întins, sprijinit pe şipca a 5-a, trecerea greutăţii pe pi-; clorul din faţă cu îndoirea lui simultan
cu ducerea braţelor lateral. In timpul executării mişcării braţelor, picioJ rul din spate se menţine
întins. Aceiaşi mişcare se execută] cu sprijinirea pieiorulvi stâng. 10. Stând spate în spate cu ttn
pactemenr, - miini pe şold, pas înainte, urmat de apropierea celuilalt picior; trunchiul şi membrele
superioare îşi menţin aceiaşi poziţie la revenire cînd segmentele corpului trebuie sa-şi recapete
acelaşi contact ca la poziţia de plecare. 11. Stând cu spatele la scara fixă, mâinile pe şold, îndoirea
genunchiului stâng în faţă, ducerea genunchiului lateral pînă atinge scara fixă ; spatele se menţine
drept, piciorul de bază întins, iar cel îndoit sprijinit cu vârful la genunchiul piciorului de bază. Cînd
genunchiul este dus lateral ridicarea pe vârf a piciorului de bază, şi revenire. Acelaşi exerciţiu cu
 piciorul opus. 12. Şezând încrucişat, cu mâinile pe genunchi, ducerea capului în extensie cu
tragerea umerilor înapoi - inspiraţie, relaxare-expiraţie.
7. 7. 13. Şezând depărtate cu palmele în sprijin pe sol, lîngă şolduri, ridicarea braţelor prin lateral sus,
inspiraţie, simultan cu îndoirea genunchilor la piept şi extensia capului, revenire - expiraţie. 14.
Şezând cu spatele lipit de scara fixă, braţele în sus pe lîngă cap, mâinile apucate deasupra
capului,îndoire laterală spre dreapta şi spre stânga trunchiului, păstrând tot timpul contactul
spatelui cu scara fixă. 15. Pe genunchi cu sprijin pe palme îndoirea coatelor simultan cu extensia
capului şi gâtului cu inspiraţie, revenire cu expiraţie. 16. Pe genunchi cite doi faţă în faţă cu
trunchiul la orizontală, braţele întinse înainte apucat reciproc la aivelul antebraţelor, ducerea
trunchiului în jos simultan cu lăsarea şezutei pe călcâie. În timpul executării mişcării mâinile
alunecă pe antebraţele partenerului, menţinându-se apucarea la nivelul palmelor. 17. Pe genunchi
cu sprijin pe palme, trunchiul sub) orizontală, braţele întinse mult înainte, mutarea succesiva a
mâinilor din aproape în aproape pe sol. 18. Culcat înapoi cu genunchii îndoiţi, tălpile sprijinite pe
sol, ducerea braţelor prin lateral sus - revenire. 19. Culcat înapoi pe sol sau pe o bancă de
gimnastică în lungul ei, cu braţele întinse în prelungirea corpuj lui, târâre prin impulsul alternativ
al picioarelor. 20. Culcat înapoi pe o bancă de gimnastică cu genunchii îndoiţi la piept, târâre prin
tracţiunea alternativă sau simultană a braţelor prin apucarea de marginile laterale ale băncii. 21.
Culcat înapoi cu genunchii îndoiţi, tălpile sprijinite pe sol - braţele aşezate pe lângă trunchi -
inspiraţie profundă cu "sugerea" peretelui abdominal, simultan cu încercarea de a apropia umerii
perfect de sol inspiraţie, revenire - expiraţie. 22. Culcat înainte pe banca de gimnastică, cu
jumătatea superioară a trunchiului în afară suprafeţei de sprijin, mâinile sprijinite pe partea laterală.
a băncii de gimnastică, extensia trunchiului simultan cu dueserea braţelor lateral sus - inspiraţie,
revenire - expiraţie. 23. Atârnat cu faţa la scara fixă, genunciiii îndoiţi, şi vârfurile picioarelor
sprijinite pe şipca corespunzătoare, întinderea genunchilor cu ducerea bazinului înapoi şi înclinarea
trunchiului înainte, capul şi gâtul în extensie - revenire. 24. Atârnat cu spatele la scara fixă îndoirea
şi întinderea genunchilor la piept - păstrând trunchiul lipit de verticală. 25. Atârnat cu spatele la
scara fixă - pendularea dreapta - stânga a membrelor inferioare. 26. Mers pe vârfuri cu mâinile la
eeafă, coatele trase mult înapoi, privirea înainte. 27. Mers cu mâinile pe şold, ridicarea alternativă a
genunchilor la piept. 28. Mers cu mâinile pe şold, la trei paşi, ducerea alternativă a
8. 8. unui picior în extensie simultan cu ducerea braţelor lateral. 29. Mers - ducerea în cerc a braţelor
spre înapoi cu oprirea, îndoirea genunchilor şi balansarea braţelor înapoi - revenire cu braţele sus.
30. Mers - la trei paşi, îndoirea şi întinderea alternativă a unui genunchi înainte, lateral şi în spate.
CORECTAREA ATITUDINILOR DEFICIENTE GLOBALE ALE CORPULUI Atitudinile
deficiente globale sau totale ale corpului sunt abateri de la normal apărute fie prin insuficienţă sau
ecces funcţional, fie prin dezechilibru sau asimetrie funcţională a întregului aparat de susţinere şi
mişcară. Aceste abateri apar sub influenţa mai multor factori cum sunt de exemplu predispoziţiile
ereditare, tipul constirtaţional, tulburări ale motricitatii sau desprinderile defectuos formate,
slăbirea capacităţii funcţionale a musculaturii etc. Atitudinile deficiente globale se pot observa în
plan sagital (antero-posterior) şi în plan frontal. În plan antero-posterior se produc deficienţe de
atitudiise prin insuficienţă sau relaxare. Aceste atitudini pot lua forme în extensiune sau
predominant lordotică şi în flexiune sau predominant cifotică. Mai rar, se produc tot în plan sagital
atitudinile rigide care fixează corpul pe axul vertical (atitudinile plan rigide), În plan frontal se
produc atitudini asimetrice ţrin înclinarea, sau răsucirea corpului într-o parte sau cealaltă apărând o
formă scoliotică a trunchiului. Atitudinea globală lordotloă se caracterizează printr-o uşoară
accentuare a curburii coloanei vertebrale lombare care se poate întinde în sus cuprinzînd o parte a
coloanai dorsale şi uneori spatele în întregime. Examinând copilul din profil, observăm capul şi
gâtul vertical sau înclinate în faţă, în sens compensator, umerii sunt traşi înapoi, toracele şi
abdomenul proemână înainte, bazinul este înclinat mult sub linia orizontală. Membrele inferioare
sunt întinse, uneori genunchii fiind în hipaaextensie. Este atitudinea frecvent întâlnitî la copii dar şi
la adolescenţii slabi, cu musculatura abdominală atonă, ca bazinul mult înclinat sub orizontală.
Atitudinea global cifotică - se apreciază deasemenea din profil, observîndu-se capul şi gâtul
înclinat înainte, umerii aduşi în faţă, toracele este înfundat sau în flexiune, abdomenul supt sau
rareori balonat sub-ombilical. Conturul spatelui este arcuit posterior, cu o cifozare dorso-lombară
sau totală a coloanei vertebrale. Bazinul este puţin înclinat, membrele inferioare sunt drepte sau
mai frecvent cu genunchii în flexiune. Se poate astfel constata că această atitudine se menţine mai
mult pe baza elementelor pasive întrucât muşchii planului posterior şi trunchiul sunt întinşi,
muşchii situaţi anterior sunt relaxaţi. Aoeastă atitudine este frecvent întîlnită la copiii de vîrstă
 şcolară care nu-şi corectează suficient atitudinea corpului, precum şi la adolescenţii care au o
creştere rapidă în înălţime fără o dezvoltare corespunzătoare a musculaturii. Atitudinea global
rigidă sau plană se caracterizează prin situarea tuturor segmentelor corpului, cap şi gât, trunchi şi
membre - pe verticală. Trunchiul este aproape lipsit de reliefuri musculare, spatele, toracele şi
abdomenul fiind aproape plane. La examinarea coloanei vertebrale se constată lipsa curburilor
fiziologice şi uneori chiar o tendinţă spre inversare a curburilor coloanei vertebrale dorsale şi
lombare. Membrele inferioare sunt drepte şi rigide, cele superioare - lipsite de coordonare în
mişcare. Atitudinea plan rigidă este destul de rar întâlnită la elevi şi atunci este ereditară.
Atitudinea global asimetrică se apreciază examinând corpul din faţă sau spate - adică în plan
frontal. Se datoreşte unei inegalităţi funcţionale, în sprijin şi în mişcare, a membrelor inferioare,
care determână înclinarea sau translatarea de o parte sau de alta a bazinului,
9. 9. trunchiul înclinându-se într-o parte sau alta. Se întâlneşte frecvent la fete, care în ortostatism se
sprijină mai mult pe un picior, celălalt membru fiind uşor în flexiune. De această parte bazinul
coboară, iar trunchiul deviază lateral spre compensare. Corectarea atitudinilor deficiente poate să
înceapă la orice vârstă, dar practica a demonstrat că această acţiune este mai uşoară şi mai sigură la
copii şi adolescenţi. Rezultatele depind de precocitatea sesizării atitudinii deficitare, de alegerea
mijloacelor de corectare şi mai ales de complexitatea factorilor folosiţi pentru obţinerea unei
atitudini normale. Între aceşti factori terapeutici un rol deosebit îl au exerciţiile fizice, căci nici un
alt tratament nu poate înlocui exerciţiul fizic în tonificarea musculaturii, mobilitatea articulaţiilor şi
mai ales în perfecţionarea atitudinii şi coordonării mişcărilor. Vom prezenta în continuare scopul
urmărit, mijloacele şi exerciţiile sub formă de complexe de exerciţii folosite în corectarea acestor
atitudini global deficiente. CORECTAREA ATITUDINII GLOBAL LORDOTICĂ Scopul
exerciţiilor fizice: 1. Formarea reflexului de atitudine corectă a corpului în ortostatism şi în
secţiunile dinamice. 2. Corectarea şi redresarea curburii lordotice mai accentuate la nivelul
coloanei vertebrale lombare prin tonificarea şi scurtarea muşchilor abdominali hipotonici şi
lungirea muşchilor sacrolombari. 3. Redresarea bazinului prea mult înclinat înainte şi a
genunchilor hiperextinşi. 4. Corectarea poziţiei capului şi gâtului, dezvoltarea toracelui. Mijloace
folosite 1. Exerciţiile statice cele mai indicate sunt poziţiile derivate din poziţiile fundamentale
şezând, culcat şi atârnat. Se folosesc mai puţin poziţiile stând şi pe genunchi care sunt în general
lordozante. 2. Exerciţiile dinamice cele mai indicata sîunt exerciţiile de trunchi - îndeosebi
mişcările de flexie precum îndoirile laterale şi răsucirile executate simultan cu flexiunea
trunchiului; - exerciţiile de membre superioare şi inferioare; - exerciţii aplicative: mers corectiv,
târâre, suspensiuni, echilibru; - exerciţii de respiraţie executate din poziţii corective pentru
prevenirea lordozei; - exercitii de redresare a trunchiului şi mai ales a bazinului executate pasivo-
activ sau activ. COMPLEXE DE EXERCIŢII CORECTIVE PENTRU ATITUDINEAA GLOBAL
LORDOTICA 1. Mers cu trunchiul înclinat înainte cu mîicils pe şold. 2. Mers cu mlinile la ceafă,
ridicarea alternativă a genunchilor la piept. 3. Mers cu genunchii îndoiţi cu un baston fixat la spate,
pe sub ooate. 4. Stând ou trunchiul înclinat braţele oblic sus ducerea braţelor în jos şi înapoi cu
îndoirea genunchi lor, alternativ cu ducerea braţelor în sus prin înainte cu întinderea genunchilor şi
înclinarea trunchiului. 5. Stând depărtat, aplecarea trunchiului cu rasucirea trunchiului şi ducerea
palmei
10. 10. drepte la piciorul opus - idem ducerea palmei stângi la piciorul drept. 6. Stând depărtat cu
înclinarea trunchiului înainte, mâini pe şold, circomducţia trunchiului în plan anterior. 7. Stând în
faţa scării fixe cu piciorul drept sprijinit pe şipca a 6-a (de jos în sus) trecerea grea™ taţii pe
piciorul din ţaţă cu îndoirea genunchiului şi apucarea şipcii corespunzătoare nivelului umerilor.
Coatele se duc lateral iar capul şi gâtul în extensie. 8. Stând depărtat cu mingea medicinală ţinută
deasupra capului - aplecarea trunchiului cu ducerea mingii la piciorul stâng odată cu fandarea
laterală a piciorului drept - revenire. Se execută în continuare în sens opus. 9. Stând depărtat cu
bastonul apucat înainte joa, înclinarea trunchiului la orizontală cu spatele drept, cu ducerea
bastonului sus, - inspiraţie revenire - expiraţie. 10. Pe genunchi pe călcâie şezând cu un picior
îndoit în faţă - ridicarea pe genunchi cu ducerea braţelor lateral sus - inspiraţie, revenire - aşezare
pe călcâie ou expiraţie, - continuarea exerciţiului cu ducerea celuilalt picior îndoit. 11. Pe genunchi
pe călcâie şezând, cu trunchiul înclinat înainte, cu un baston fixat la spate susţinut pe sub coate
târâre înainte cu ridicarea şi coborârea bastonului. 12. Pe genunchi cu sprijin pe palma aşazarea pe
o coapsă, cu ducerea mâinilor la ceafă inspiraţie - revenire - expiraţie. Se execută în continuare în
cealaltă parte. 13. Şezând cu genunchii îndoiţi.- târâre înainta şi înapoi cu sau fără sprijinul tălpilor.
14. Şezând cu aţele sprijinit pe sol, înapoi, ] ducerea membrelor inferioare în cerc - idem forfecarea
 picioarelor în plan vertical şi orizontal. 15. Şezând cu picioarele întinse, mâinile spriji-j nite înapoi
- ridicarea membrelor inferioare la 45 grade simultan cu ducerea braţelor lateral. Menţinerea echili-
| brului cel puţin 5 - 6". 16. Şezând depărtat faţă în faţă cu un partener-] cu mingea meDţinută
deasupra capului-trei arcuiri cu mingea spre înapoi, aruncarea mingii la partener sau rularea! ei pe
sol. 17. Şezând cu sprijin pe antebraţe înapoi - în- 1 doirea genunchilor inspiraţie - întinderea lor -
expira- 1 ţie. Mişcarea se poate executa simultan sau alternativ cu ambii genunchi. 18. Culcat
înapoi cu mâinile la ceafă - ridicarea membrelor inferioare la verticală şi ducerea lor în cerc. 19.
Culcat înapoi - cu braţele întinse oblic în 1 sus pe sol, ducerea membrului inferior drept spre mâna
stângă. Idem - ducerea membrului inferior stâng spre mâna dreaptă. 20. Culcat înapoi cu genunchii
îndoiţi, târâre cu ajutorul membrelor superioare şi umerilor. 21. Culcat înapoi cu tălpile sprijinite
pe sol, I genunchii uşor îndoiţi, ridicarea trunchiului la verticală cu ducerea braţelor lateral -
inspiraţie, revenire aspiraţie. 22. Culcat înapoi - brutele întinsa pe lîngă corp - genunchii îndoiţi ou
sprijin pe tălpi - contracţia peretelui abdominal cu inspiraţie - revenire expiraţie. 23. Culcat înapoi,
braţele întinse în sus pe lîngă cap - genunchii îndoiţi pe abdomen - lăsarea genunchilor să cadă
amîndoi simultan spre stânga şi spre dreapta. 24. Atârnat cu faţa la scara fixă - membrele inferioare
fixate pe şipcă - depărtarea bazinului de scara fixă cu arcuirea trunchiului 25. Atârnat la bîrna
suedeză, genunchii îndoiţi mers lateral cu ajutorul mâinilor. 26. Stând faţă în faţă cu un partener,
cu mâinile fixate reciproc pe umeri -
11. 11. aplecarea trunchiului înainte cu tensiuni finale. 27. Stând depărtat alunecarea mingii
medicinale printre picioare. 28. Stând cu faţa la scara fixă cu genunchii îndoiţi (mâinile apucate la
nivelul umerilor sau mai jos), întinderea genunchilor cu ridicarea pe vârfuri şi aplecarea trunchiului
înainte, inspiraţie, revenire, expiraţie. CORECTAREA ATITUDINII GLOBALE CIFOTICE
Scopul exerciţiilor corective: 1. Crearea unui reflex corect de atitudine a corpului în activităţile
statice şi dinamice ale elevului. 2. Tonificarea şi scurtarea muşchilor planului posterior al
trunchiului pentru îndreptarea curburii mai accentuate a coloanei vertebrale. 3. Corectarea toracelui
îngust şi înfundat la bază, restabilirea poziţiei corecte a umerilor şi omoplaţilor prin scurtarea
musculaturii fixatoare a centurii scapu-lare. 4. Corectarea membrelor inferioare în deosebi a
genunchilor în flexiune atît în menţinerea poziţiei cît şi în timpul mersului. Mijloace folosite. 1.
Exerciţiile statice sub forma poziţiilor funda-i mentale dar mai ales a poziţiilor derivate, simetrice
care să solicite sinergie muşchii planului posterior al corpului. Cele mai indicate poziţii din punct
de vedere al eficaoităţii sunt poziţiile înalte şi cele cu suprafaţă mare de sprijin. Astfel de exemple -
cele mal folosite poziţii sunt : - poziţia pe genunchi - cu mâinile la ceafă precum şi pe genunchi ou
sprijin pe palme cu trunchiul sub orizontală ; - poziţia culcat înainte şi înapoi ; - poziţia atârnat - cu
faţa sau cu spatele la scara fixă sau pe plan oblic. 2. Exerciţiile dinamice cele mai indicate sunt: -
exerciţiile de trunchi sub forma mişcărilor de extensie, a îndoirilor laterale, răsucirilor şi cir-
cumducţiilor în plan posterior ; - exerciţiile de membre superioare, se vor executa în plan posterior
şi deasupra liniei orizontale e umerilor - exerciţii de membre inferioare executate în plan posterior ;
- exerciţii de respiraţie au un caracter corectiv evident ; se pot executa liber sau legate de mişcările
corective ale trunchiului şi membrelor ; - exerciţii aplicative sub forma exerclţillor de mers
corectiv, alergare, suspensiunl, târâre şi echilibru - exerciţii cu obiecte portatlre (minge medicinală
halteră, bastoane) şi la aparate fixe (bancă, scară fixă); - exerciţii de redresare pasivă sau activă.
COMPLEX DE EXERCIŢII PEHTRU CORECTAREA ATITUDINII GLOBAL CIFOTICA 1.
Mers înainte cu ridicarea braţelor lateral] sus şi extensia trunchiului; piciorul dinapoi rămâne
sprijinit pe vârf. 2. Mers pe vârfuri, braţele în sus pe lîngă cap, extensia trunchiului cu ducerea
braţelor alternativ înapoi.
12. 12. 3. Mers cu fandară pe piciorul drept, mâinile prinse deasupra capului - extensia trunchiului.
Idem -fandare pe piciorul stâng. 4. Alergare uşoară cu aruncarea în sus şi prinderea unei mingi
medicinale. 5. Stând depărtat, ducerea mâinilor la umeri apoi întinderea braţelor în sus cu arcuirea
trunchiului! inspiraţie revenire expiraţie. 6. Stând - cu un săculeţ cu nisip aşezat pe -frunte.capul în
extensie, ridicarea în stând pe vârfuri ! cu ducerea braţelor lateral. 7. Stând depărtat - mlinile la
ceafă, săritură 1 ca mingea cu apropierea şi depărtarea picioarelor. 8. Stând cu spatele la scara fixă
braţele întinse sus - mâinile apucă de sus, ducerea bazinului înainta şi extensia amplă a trunchiului
- inspiraţie, revenire -j expiraţie. 9. Stând cu spatele la scara fixă, braţele întinse sus, îndoirea
genunchilor, păstrând spatele în contact permanent cu scara fixă - revenire în poziţia iniţială. 10.
Stând - pas cu piciorul drept înainte cumpăna înapoi cu ducerea braţelor oblic şi trunchiul în
extensie. 11. Stând - ducerea piciorului drept sprijinit înapoi pe vârf simultan cu ducerea braţelor
lateral, ridicarea piciorului drept şi legănarea lui înainte, înapoi, înainte şi pas, cu ducerea braţelor
 la loc. Acelaşi exerciţiu cu piciorul stâng. 12. Pe genunchi cu sprijin pe palme, îndoirea coa-telor
cu ridicarea unui picior în sus. 13. Pe genunchi depărtat, apucarea gleznelor cu mâinile extensie
amplă a capului şi trunchiului - cu inspiraţie, revenire, expiraţie. 14. Pe genunchi în faţa scării fixe
mâinile sprijinite pe o şipcă la nivelul umerilor, extensia alter nativă a picioarelor simultan cu
extensia capului şi gâtului, cu arcuire. 15. Pe genunchi - cu mâinile pe şold, ducerea plj clorului
drept înapoi, cu întinderea genunchiului sima tan cu ducerea braţelor lateral sus şi extensia trunci
lui idem cu inspiraţie revenire - expiraţie. Acelaşi xerclţiu cu piciorul stâng.
13. 13. 16. Culcat înainte mâinile prinse la spate, tîrîrj cu ajutorul umerilor şi impulsul picioarelor. 17.
Culcat înainte, cu braţele întinse oblic în sus sau înainte, picioarele uşor depărtate, arcuirea pu
ternică a corpului cu ridicarea alternativă a braţelor şi picioarelor. 18. Culcat înapoi - cu minge
medicinală, rularea. 19. Culcat înainte, cu braţele pe lîngă cap, rularea laterală a corpului. 20.
Atârnat cu faţa la scara fixă - ducerea picioarelor în extensie. 21. Culcat înapoi - genunchi
semiflectaţi - braţele lateral - inspiraţie cu proiectarea toracelui înainte, expiraţie cu proiectarea
abdomenlului. 22. Atârnat cu faţa la scara fixă; urcarea şi coborârea în braţe cu genunchii îndoiţi.
23. Atârnat la inele - cu o minge medicinală ţinută între glezne, extensia amplă a trunchiului
păstrând mingea medicinală între glezne. 24. Atârnat pe un plan oblic, cu faţa în sus - cu picioarele
lăsate în jos pe părţile laterale, tragere. 25. Stând depărtat - extensia trunchiului cu ducerea braţelor
lateral sus şi ridicarea, pe vârfuri, Inspiraţie, revenire expiraţie. 26. Stând - spate în spate cu un
partener braţale oblic sus, apucat de mâini, fandare îninte - cu ducerea trunchiului în extensie. 27.
Stând cu spatele lipit de perete braţele pe lângă cap - extensia trunchiului cu proiectarea bazinului
înainte, mâinile sprijinite pe perete. 28. Mers cu deplasare înapoi, cu ridicarea alternativă a unui
picior în spate simultan cu ducerea braţelor prin lateral - sus. La fiecare pas coborârea braţelor. 29.
Mers cu un baston la spate susţinut cu braţele îndoite la nivelul coatelor cu ridicarea pe vârfuri la
fiecare pas. 30. Mers în echilibru pe partea îngustă a băncii da gimnastică, braţele lateral.
CORECTAREA ATITUDINII DEFICIENTA GLOBAL PLANĂ. Scopul exeroiţljlor corective 1.
Formarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale şi prevenirea tendinţei de inversare a
acestora. 2. Corectarea atitudinilor deficiente ale toracelui şi mărirea elasticităţii cutiei toracice. 3.
Combaterea stângăciei şi lipsei de coordonare a mişcărilor corpului în general şi în deosebi a
membrelor superioare şi inferioare. Mijloace folosite În corectarea acestei atitudini deficiente vor
fi folosite acele mişcări ale trunchiului şi membrelor, de pe loc sau din deplasare, executate amplu,
cu tensiuni finale care favorizează mărirea supleţei mişcărilor. Sunt contraindicate redresările şi
suspensiunile. 1. Exerciţiile statice se folosesc sub forma poziţiilor derivate din acele poziţii
fundamentale, care crează condiţii mecanice favorabile realizării scopurilor propuse. Exerciţiile
statice nu sunt folosita ca exerciţii în sine. Se folosesc poziţiile fundamentale şi derivatei în care
coloana vertebrală are mobilitatea crescută cum sunt: poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme,
poziţiile derivate în care coloana vertebrală are mobilitatea crescută cum sunt: poziţia pe genunchi
cu sprijin pe palme, poziţiile derivate din poziţia culcat (înainte, înapoi, lateral). Sunt mai puţin
indicate poziţiile deriva din stând (numai stând depărtat, fandat, pe vârfuri în sprijin). Poziţia
atârnat întrucît determână ştergerea curburilor coloanei vertebrale şi poziţia şezând –
orizontalizează bazinul şi prin aceasta reduce curbura lombară, sunt contraindicate în corectarea
spatelui plan.
14. 14. 2. Exerciţii dinamice sub formă de: - exerciţii de trunchi - executate pentru formarea curburii
dorsale (flexii cervico- dorsale) şi lombare; (extensii în regiunea lombară). Exerciţiile de îndoire
laterală, răsuciri şi circumducţii măresc mobilitatea şi supleţea coloanei vertebrale; - exerciţii de
membre superioare sub forma mişcărilor de ducere înainte, lateral sau circumducţii executate în
plan anterior. Aceste exerciţii amplifică mişcările regiunii toracice. Se vor executa liber sau lega te
de unele obiecte uşoare; - exerciţii de membre inferioare prin care se urmăreşte redresarea
bazinului şi amplificarea mişcări lor în regiunea lombară. De aceea se vor executa în plan
posterior; - exerciţii aplicative - sunt cele mai indicat exerciţii întrucât pot asigura coordonarea
mişcărilor, recăpătarea mobilităţii şi supleţei în articulaţiile corpului. Dintre aceste cele mai
indicate sunt exerciţiile de mers, de târâre (culcat pe genunchi cu sprijin pe palme) căţărări,
transportări de obiecte uşoare. Sunt contraindicate redresările şi suapensiunile - îrtrucît limitează
mobilitatea coloanei vertebrale şi reduce curburile fiziologice ale acesteia. COMPLEX DE
EXERCIŢII PENTRU CORECTAREA ATITUDINII GLOBAL PLANĂ 1. Mers pe vârfuri cu
ducerea alternativă a picioarelor în extensie, simultan cu ducerea braţelor înainte. 2. Mers fandat
înainte, cu braţele încrucişate la nivelul toracelui, trunchiul în extensie. 3. Alergare uşoară cu pas
sărit, braţele se duc alternativ sus prin înainte. 4. Stând, ducerea braţelor prin înainte sus simultan
 cu extensia trunchiului şi ridicarea pe vârfuri inspiraţie - revenire expiraţie. 5. Stând depărtat cu
câte o măciucă în mână, ducerea în cerc cu braţele în plan anterior şi lateral (simetrie sau
asimetrie). 6. Stând fandat lateral - cu câte o măciucă (sau halteră mică) în fiecare mână - răsucirea
trunchiului spre dreapta cu ducerea braţelor lateral sau în cerc -idem cu răsucirea trunchiului spre
stânga. 7. Stând cu braţele înainte, pas lateral simultan, ducerea braţelor descriind un opt culcat, cu
îndoiri uşoare de trunchi şi genunchi în sensul buclei respective. Capul urmăreşte mişcarea braţelor
genunchii se întind după fiecare mişcare a braţelor. 8. Stând cu faţa la scara fixă, mâinile apucă o
şipcă la nivelul umerilor - ridicarea piciorului stâng înapoi, cu ducerea trunchiului în extensie şi
ridicarea piciorului drept pe vârf - revenire. Acelaşi exerciţiu cu ridicarea piciorului drept. 9. Stând
depărtat cu un baston apucat de la capete - menţinut vertical - mâna dreaptă sus - stânga jos
întinderea braţelor şi ducerea alternativ a mâinii stângi sus - dreapta jos simultan cu ducerea pe
rând a unui picior spre spate. 10. Pe genunchi cu sprijin pe palme, aşezate lingă genunchi ducerea
unui picior înapoi, sus - alternativ arcuite, stângul dreptul cu marcarea mişcării. 11. Pe genunchi cu
sprijin pe palme, târâre cu ridicarea alternativă a câte unui picior în extensie.
15. 15. 12. Pe genunchi în faţa scării fixe, apucat cu mâinile la nivelul umerilor, aruncare uşoară a
trunchiului cu ducerea unui picior înapoi - inspiraţie, revenire, expiraţie. 13. Pe genunchi stând - cu
braţele lateral, ţinând câte o ganteră în mână - îndoirea trunchiului sprej stânga simultan cu ducerea
braţelor sus - arcuire şi rvenire, acelaşi - cu îndoirea trunchiului, spre dreapta; 14. Culcat înainte cu
palmele sprijinite în dreptul umerilor, coate îndoite lateral, ridicarea taratnchiului în extensie
împingând în braţe, cu ducerea simultană a unui picior în extensie celălalt sprijinit cu vârful sub
genunchiul piciorului întins. 15. Culcat înainte sprijin pe palme, coatele îndoite şi aşezate pe lîngă
torace, cu genunchi îndoiţi, târâre. 16. Culcat înapoi, cu o minge medicinală sub regiunea lombară,
forfecarea braţelor înainte. 17. Culcat înapoi, cu braţele întinse pe lîngă cap, rostogoliri laterale ale
corpului. 18. Pe genunchi cu sprijin pe palme, ducerea piciorului drept în extensie şi circumducţia
lui; idem pe piciorul stâng. 19. Pe genunchi cu mâinile pe şold, lăsarea trunchiului să cadă lateral
spre stânga şi dreapta. 20. Pe genunchi cu sprijin pe palme - coatele întinse, sugerea peretelui
abdominal cu inspiraţie,relaxarea cu expiraţie. 21. Pe genunchi cu un baston la spate aşezate în
dreptul regiunii lombare, apucat cu mâinile de la capete ducerea bazinului înainte, bastonul
amplificînd mişcarea. 22. Căţărări la scara marinărească cu ajutorul mâinilor sau cu ajutorul
mâinilor şi picioarelor. 23. Stând apucat la inele, ridicarea în braţe cu ducerea membrelor
inferioare înapoi cu genunchii îndoiţi, 24. Stând cu picioarele depărtate ducerea braţelor prin
înainte sus cu uşoară extensie a trunchiului inspiraţie, revenire expiraţie. 25. Stând cu o minge
medicinală în mâini aruncarea mingei în sus şi prinderea ei cu o săritură în extensie a trunchiului.
26. Săritură cu mâinile pe şold, cu ducerea alternativă a unui picior înapoi sau lateral. 27. Mers - la
trei paşi ducerea alternativă a unui picior lateral şi la spate cu braţele oblic sus. 28. Mers - ducerea
braţului drept înainte cu ridicarea piciorului drept pe vârf şi ducerea piciorului stâng înapoi -
inspiraţie - revenire - expiraţie. Acelaşi pas cu schimbarea mâinii şi piciorului. 29. Mers, sărituri cu
bătaia palmelor alternativ înainte şi
16. 16. înapoi. 30. Mers pe loc cu legănarea liberă a braţelor. CORECTAREA ATITUDINII
ASIMETRICE GLOBAL SPRE STÂNGA Scopul exerciţiilor corective. 1. Formarea simţului de
simetrie la nivelul trunchiului prin corectarea atitudinilor asimetrice a umerilor, omoplaţilor,
toracelui şi coloanei vertebrale. 2. Realizarea unui sprijin simetric pe membrele inferioare prin
corectarea asimetriei funcţionale a acestora. 3. Corectarea şi redresarea poziţiei asimetrice a
bazinului. Mijloace folosite 1. Exerciţii statice sub forma poziţiilor corective şi hipercorective,
derivate din poziţiile fundamentale prin dispunerea simetrică dar mai ales asimetrică a membrelor
superioare şi inferioare. Astfel se pot folosi din: - poziţia stând - pe vârfuri, cu mîns dreaptă la
ceafă, stânga pe şold; cu bastonul asimetric prins la spate; cu piciorul stâng fixat lateral sau înainte
la scara fixă; cu genunchiul îndoit la piept; - poziţia şezând pe coapsa dreaptă, cu mâna dreaptă pe
creştet; - poziţia pe genunchi cu piciorul drept întins înapoi; cu piciorul stâng întias înainte sau
lateral; - poziţia culcat înainte, înapoi cu dispunerea braţului drept deasupra axei umerilor şi
îndoirea genunchiului stâng; - poziţia atârnat, apucat asimetric, braţul drept mai sus. 3. Exerciţii
dinamice; cele mai indicate sunt: - exerciţii de trunchi - extensiile pentru crearea simţului de
simetrie a trunchiului; îndoiri laterale spre stânga în scopul corectării atitudinii scoliotice a
coloanei vertebrale şi răsucirii spre dreapta (mai ales cînd se constată o torsionare a corpurilor
vertebrelor); - exerciţii de membre superioare - executate simetric dar mai ales asimetric pentru
corectarea asimetriei poziţiei umerilor şi omoplaţilor. Pentru aceasta braţul drept va fi dus, fixat
sau menţinut în plan posterior şi deasupra axei orizontale a umerilor. Braţul stâng va fi fixat sau
 dus în plan posterior dar sub linia orizontală a umerilor; - exerciţii de respiraţie - pentru
dezvoltarea simetrică a celor două hemitorace; - exerciţii aplicative sub forma exerciţiilor de mers,
târâre (din poziţia culcat, pe genunchi, şezând) suspensiuni, echilibru; - exerciţii de redresare -
executate pasiv din poziţia culcat, pasiv-activ din poziţia şezând sau activ din poziţia stând şi
atârnat. COMPLEX DE EXERCIŢII PENTRU CORECTAREA ATITUDINII ASIMETRICE
GLOBAL SPRE STÂNGĂ 1. Mers pe vârfuri cu un baston la spate, ţinut între coate cu ducerea
trunchiului înapoi în arcuire la fiecare pas. 2. Mers pe vârfuri cu un baston la spate ţinut între coate
cu răsucirea trunchiului spre dreapta. 3. Mers pe vârfuri cu un baston aşezat diagonal la spate,
mâna dreaptă apucă de sus, stânga de jos, extensia trunchiului la fiecare pas.
17. 17. 4. Stând fandat lateral spre dreapta, cu mâna stânga pe şold dreapta pe creştet, îndoirea
trunchiului spre stânga cu ducerea braţului drept sus, inspiraţie, revenire - expiraţie. 5. Stând
depărtat cu trunchiul răsucit dreapta, cu un baston la spate aşezat diagonal, mâna dreaptă sus,
ducerea trunchiului în extensie, inspiraţie, revenire -expiraţie. 6. Stând - fandare mare pe piciorul
stâng cu răsucirea trunchiului spre dreapta - simultan cu ducerea braţelor asimetric - dreptul oblic
sus - stângul jos -revenirea cu ducerea piciorului drept lângă cel stâng. 7. Stând depărtat - inspiraţie
lentă şi amplă cu ridicarea braţului stâng sus concomitent răsucirea trunchiului spre dreapta, mâna
stânga pe şold - revenire cu inspiraţie. 8. Pe genunchi cu mâna dreaptă deasupra capului, stângă la
spate sau pe şold, trunchiul în extensie, îndoirea laterală a trunchiului spre stânga. 9. Pe genunchiul
drept, piciorul stâng întins lateral mâinile la ceafă, ducerea bazinului spre dreapta şi înclinarea
trunchiului apre stânga - cu torsiuni. 10. Pe genunchi cu mâna dreaptă sus susţinând o minge
medicinală pe cap, mâna stânga pe şold, îndoirea laterală spre stânga a trunchiului. 11. Pe genunchi
cu sprijin pe palme, coloana vertebrală sub orizontală, coatele întinse, ducerea trunchiului în cerc
spre stânga, păşind cu mâinile din aproape în aproape. 12. Pe genunchiul drept, piciorul stâng
lateral cu mâna dreaptă pe creştet, stânga pe şold - îndoirea trunchiului lateral spre stânga cu
întinderea braţelor înapoi. 13. Pe genunchiul drept stând, cu piciorul stâng lateral sprijinit pe o
minge medicinală - mâinile sus încleştate - îndoirea laterală a trunchiului spre stânga cu arcuire -
inspiraţie - revenire expiraţie. 14. Pe genunchi cu trunchiul sub orizontală mâinile încleştate la
spate - ridicarea trunchiului cu ducerea braţelor prin lateral sus - şi răsucirea trunchiului spre
dreapta - acelaşi exerciţiu pînă ce mâna stânga atinge călcîlul drept - privirea spre mâna dreaptă -
capul în extensie. 15. Şezând cu spatele la scara fixă, mâna dreaptă apucat de sus, stânga de jos,
ultima şipcă, trecerea corpului în extensie cu sprijin pe tălpi - revenire. 16. Şezând cu un baston la
spate sprijin la nivelul coatelor - târâre înainte şi înapoi. 17. Şezând pe coapsa stânga, cu piciorul
drept întins lateral - braţele oblic sus - îndoirea laterală spre stânga a trunchiului cu ducerea
braţului drept în cerc deasupra capului, stângul în cerc înapoi şi în jos - revenire. 18. Şezând
încrucişat cu mâinile la ceafă trunchiul în extensie - răsucirea trunchiului spre dreapta cu inspiraţie,
revenire - cu expiraţie. 19. Culcat înainte cu mâinile prinse la spate ducerea trunchiului în extensie,
alternativ cu ducerea picioarelor în extensie (bărcuţa). 20. Culcat înainte - braţele întinse sprijinite
pe o minge medicinală, deplasarea mingii
18. 18. prin rostogolire spre stânga fără deplasarea picioarelor şi revenire fină la linia mediană. 21.
Culcat înapoi - braţele întinse simetric pe lângă cap, ducerea picioarelor în cerc spre stânga - apoi
revenire. 22. Culcat înainte cu trunchiul în afara suprafeţei de sprijin, mâna dreaptă la ceafă, stânga
la spate, extensia trunchiului cu arcuire. 23. Culcat înainte cu mâinile sub bărbie sprijinirea
mâinilor lîngă torace cu extensia trunchiului şi ridicarea piciorului drept în extensie - inspiraţie,
revenire - expiraţie. 24. Culcat înainte - ducerea braţelor lateral şi în extensie - menţinerea poziţiei
5-6 secund - revenire. 25. Culcat pe spate - braţele lateral pe sol, inspiraţie cu ducerea braţelor pe
lîngă cap, revenire - expiraţie. 26. Atârnat cu spatele la scara fixă, pendularea picioarelor - dreapta,
stânga. 27. Atârnat cu spatele la scara fixă, apucat asimetric, mâna dreaptă de sus, ducerea
piciorului stâng lateral. 28. Stând cu umărul stâng spre scara fixă, mâna dreaptă apucă pe deasupra
capului o şipcă, mâna stângăl apucă la nivelul şoldului, păşire laterală cu piciorul drept,
concomitent cu îndoirea lateral stânga a trunchiului - inspiraţie, revenire - expiraţie. 29. Stând la
faţa oglinzii, redresarea trunchiului - închiderea ochilor şi menţinerea poziţiei 10” – redeschiderea
ochilor şi controlarea simetriei segmentelor corpului. 30. Mers pe vârfuri în faţa oglinzii - cu auto-
control asupra poziţiei simetrice a umerilor şi trunchiului. Aceleaşi exerciţii executate însă în
partea dreaptă precum şi cu dispunerea inversă a membrelor superioare şi inferioare se pot folosi
pentru corectarea atitudinii asimetrice global spre dreapta. CORECTAREA DEFICIENŢELOR
FIZICE PARŢIALE Deficienţele fizice parţiale trebuie cercetate cu atenţie pentru a stabili dacă
sunt în stadiu de atitudine defectoasă determinată de o tulburare funcţională a aparatului locomotor
 sau sunt deformaţii rezultate din modificări ale formei şi structurii corpului. Exerciţiile fizice
folosite urmăresc, în general, tonificarea musculaturii segmentului deficient pentru a-1 menţine în
atitudine corectă, îndreptarea deficienţelor secundare apărute fie la acelaşi segment sau la nivelul
segmentelor imediat învecinate precum şi redresarea şi menţinerea conştientă în atitudine normală
urmată de crearea reflexului corect pentru această poziţie. În lecţia de gimnastică corectivă vor fi
incluse aşadar exerciţii statice şi dinamice care să producă simultan efectele amintite. Deficienţele
fizice parţiale se grupează pentru uşurinţa prezentării tratamentului corectiv după principalele
regiuni şi segmente ale corpului în felul următor: - deficienţe fizice ale capului şi gâtului; -
deficienţe fizice ale trunchiului - adică la nivelul spatelui, toracelui, abdomenului şi bazinului; -
deficienţe fizice ale membrelor superioare şi inferioare. Subliniem că vom prezenta numai
deficienţele fizice funcţionale frecvent întîlnite la nivelul segmentelor amintite şi doar mijloacele
de corectare prin gimnastică medicală. 1. Corectarea prin gimnastică medicală a deficientelor
capului şi gâtului.
19. 19. Pentru a stabili posibilităţile de corectare a deficienţelor capului şi gâtului trebuie mai întâi
examinat cu atenţie. Deficienţele capului şi gâtului se cercetează de obicei împreună, întrucît
deficienţele capului sunt de regulă însoţite de deviaţii ale poziţiei gâtului iar gâtul determină mai
întotdeauna modificarea poziţiei capului. Deficienţele de poziţie ale capului şi gâtului care se pot
corecta prin gimnastica medicală sunt -cap şi gât înclinat - înainte, mai rar - înapoi, îndoit lateral şi
torsionat către dreapta sau stînga. Aceste deviaţii se pot întîlni împreună sau fiecare separat.
Înclinarea înainte a capului şi gâtului este cea mai frecventă deficienţă la copiii şi adolescenţii
timizi, miopi şi debili. Se însoţesc de o atitudine cifotică dorsală sau totală, de proiectarea înainte a
umerilor precum şi de flexiunea toracelui. La vârsta şcolară se datoreşte poziţiei defectuoase a
elevilor când îşi pregătesc lecţiile. Îndoirea laterală a capului şi gâtului sînt deficienţe frecvente la
copii şi se datoresc obişnuinţei sau unui defect de auz sau de vedere. Existenţa acestei deficienţe
este confirmată de evidenţa diferenţă de formă şi tonus între muşchii laterali ai gâtului, de
asimetria umerilor şi a toracelui. Torticolisul (capul şi gâtul strîmb) constă din răsucirea capului şi
gâtului de partea sănătoasă şi înclinarea lor de partea bolnavă. Torticolisul se poate produce în
viaţa intrauterină (determinat de poziţii vicioase a capului, de presiunile exercitate de cordonul
ombilical asupra gâtului) sau de malformaţiile coloanei vertebrale cervicale şi la naştere
(torticolisul obstetrical). Cea mai frecvent formă este însă cea căpătată în timpul vieţii prin
deprindere greşită sau prin leziuni, inflamaţii, pareze sau spasme, cicatrici sau scleroză, precum şi
de unele traumatisme produse la acest nivel. Înclinarea înapoi a capului, singur sau împreună cu
gâtul sunt deficienţe rare, datorate mai puţin obişnuinţei cît mai ales compensator unor deficienţe
ales spatelui (spatele plan, cu tendinţă de inversarea curburilor}. Întrucît celelalte deformaţii ale
capului şi gâtului nu pot fi influenţate pozitiv prin practicarea metodică a exerciţiilor fizice, vom
prezenta tehnica pentru corectarea capului şi gâtului înclinat înainte, lateral şi torsionat. Corectarea
capului şi gâtului înclinat înainte Scopul - gimnasticii corective; 1. Tonificarea simetrică, în
condiţii de scurtare a musculaturii posterioare a gâtului şi în condiţii de lungire a grupelor
musculare anterioare; în acest sens grupele musculare posterioare ale gâtului vor lucra concentric
şi în interiorul segmentului de contracţie în timp ce grupele musculare anterioare vor lucra
excentric şi în afara segmentului de contracţie. 2. Corectarea atitudinilor deficiente secundar
apărute la nivelul coloanei vertebrale, umerilor şi toracelui. 3. Stingerea reflexului greşit de
atitudine a capului şi gâtului precum şi formarea unui nou reflex neuromuscular corect stabil.
Mijloacele folosite pentru corectarea acestor deficienţe constau din: 1. Exerciţii statice Exerciţiile
statice folosite sînt poziţiile corecte şi hipercorective, selecţionate din poziţiile fundamentale ale
gimnasticii medicale: stând, pe genunchi, şezând, culcat şi atârnat, având o structură care să
corespundă scopului corectiv. Astfel se vor folosi: - poziţia stând depărtat, pe vârfuri, cu mâinile pe
frunte sau la ceafă ; - poziţia stând cu sprijin, rezemat; - poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme, pe
genunchi pe călcâie şezând cu trunchiul în extensie ; - poziţia culcat înapoi, cu capul în afara
suprafeţei de sprijin, culcat înainte; - poziţia atârnat cu faţa sau cu spatele la scara fixă. 2. Exerciţii
dinamice constau din mişcări care să redreseze capul şi gâtul, formînd o atitudine corectă a acestor
segmente ;
20. 20. - exerciţii pe cap şi gât sub forma mişcărilor de extensie, mişcare corectivă îndoire laterală spre
stânga sau spre dreapta, răsucire spre stânga sau dreapta şi circumducţii în plan posterior. La aceste
mişcări analitice se poate adăuga mişcarea de întindere a gâtului în axul lung al coloanei vertebrale
cervicale; - exerciţii de membre superioare executate la nivelul umerilor şi peste nivelul umerilor
în plan posterior; - exerciţii de trunchi sub forma mişcărilor de extensie şi îndoire laterală, răsuciri
 şi circumducţii efectuate simultan cu mişcările capului şi gâtului, pentru a le amplifica; - exerciţii
aplicative sub forma exerciţiilor de mers corectiv, echilibru corectiv, târâre şi suspensiuni; -
exerciţii de respiraţie pentru a corecta atitudinea în flexiune a toracelui; - exerciţii de redresare în
atitudine corectă, executate activ şi pasiv, împreună sau nu cu exerciţiile de relaxare sau elongaţii;
- exerciţii cu obiecte sub forma exerciţiilor cu mingea medicinală, bastonul, măciuci. CONSPECT
DE LECŢIE PENTRU CORECTARERA CAPULUI ŞI GÂTULUI ÎNAINTE 1. Mers cu ducerea
braţelor lateral sas, la doi paşi, privirea înainte. 2. Mers, mâinile pe şold, extensia capului la fiecare
pas cu uşoară extensie a trunchiului. 3. Mers pe vârfuri - ducerea alternativă a braţelor prin înainte
sus cu arcuire. 4. Mers cu bastonul ţinut sub coate, extensia trunchiului şi a capului cu inspiraţie,
revenire expiraţie. 5. Stând depărtat cu mîlnile la spate circumducţia capului şi gâtulul în plan
posterior. 6. Stând în faţa oglinzii ridicarea capului şi gâtului în poziţie corectă, tragerea umerilor
înapoi şi proiectarea toracelului înainte (autocontrolul poziţiei). 7. Stând cu spatele lipit de perete,
genuflexiui cu capul în extensie. 8. Stând depărtat ou spatele la scara fixă, la un pas distanţă, cu o
minge medicinală ţinută în faţă, extensia trunchiului până se atinge scara fixă cu mingea
medicinală - revenire. În timpul mişcării genunchii se menţin întinşi. 9. Stând cumpănă pe piciorul
drept cu ridicaree piciorului stâng înapoi, ducerea braţelor oblic înainte şi menţinerea la nivelul
umerilor, ducerea capului pe spate - linia gâtulul liberă fără a ridica umerii - revenire. Acelaşi
exerciţiu ou piciorul opus. 10. Pe genunchi pe călcâie şezânnd, mîlnile pe şold, ducerea capului în
cerc, numai în plan posterior. 11. Pe genunchi cu sprijin pe palme, trunchiul sub orizontală târâre.
12. Pe genunchi cu sprijin pe palme, trunchiul sub orizontală - conducerea a unei mingi medicinale
cu capul. 13. Şezând călare pe banchetă, instructorul stă în spatele copilului cu mâna pe ceafă şi
opune rezistenţa la efectuarea mişcării de extensie (extensie concentrică în interiorul segmentului
de contracţie).
21. 21. 14. Şezând călare - instructorul pune mâna pe frunte şi copilul rezistă mişcării de flexie
concentrică în afara segmentului de contracţie. 15. Şezând, cu sprijin înapoi, trunchiul în extensie
inspiraţie cu ducerea capului înapoi, revenire în expiraţie. 16. Şezând cu sprijinul palmelor înapoi,
ridicarea bazinului odată cu extensia trunchiului şi a capului. 17. Şezând pe scaun cu vârful
picioarelor sprijinite sub scara fixă, mâinile la umeri, ducerea trunchiului în extensie menţinând
spatele drept şi umerii traşi înapoi - braţele întinse până pot ridica o minge medicinală de jos. La
revenire se menţine spatele drept şi braţele întinse cu mingea medicinală deasupra capului – 18.
Culcat înainte cu mâinile sub bărbie – relaxare. 19. Culcat înapoi pe banchetă - capul în afara
suprafeţei de sprijin - este lăsat în jos şi rămîne în această poziţie l0"-15". 20. Culcat înainte
mâinile la spate, târâre ca ajutorul picioarelor (mersul şarpelui). 21. Culcat înainte, mâinile la ceafă
extensia trunchiulul. 22. Culcat înainte pe banca de gimnastică, braţele lateral sus - menţinerea
capului şi a trunchiului în poziţie corectă. 23. Culcat înainte - cordonul elastic apucat de capete,
braţele întinse, extensia trunchiului cu ducerea braţelor peste cap cu întinderea cordonului -
inspiraţie, revenire - expiraţie. 24. Atârnat cu faţa la scara fixă, extensia capului şi a picioarelor. 25.
Atârnat cu spatele la scara fixă, cu o mingi medicinală sub regiunea dorsală, capul pe spate ş
întinderea genunchilor. 26. Mers pe partea îngustă a băncii de gimnastică cu o minge medicinală
pe cap - susţinută cu amîndouă mâinile. 27. Mers - mâinile pe şold - expiraţie cu extensia
trunchiului şi a capului - revenire - expiraţie. 28. Mers fandat cu ducerea braţelor lateral sus
extensia capului. 29. Mers pe vârfuri, cu fandarea mult în faţă pe piciorul stâng, braţele sus,
revenire în stând pa vârfuri.
22. 22. 30. Stând în faţa oglinzii, cu o cărte pe cap - menţinerea ei. CORECTAREA CAPULUI ŞI
GÂTULUI ÎNCLINAT LATERAL SPRE STÂNGA. Scopul exerclţillor fizice. 1. Tonificarea în
condiţii de lungire a grupela musculare laterale ale gâtului scurtate şi contracturate (stânga) şi în
condiţii de scurtare a grupelor musculare de partea opusă înclinării, care sunt hipotrofioe şi
hipotonice. Grupele musculare laterale ale gâtului din partea stângă vor lucra excentric şi în afara
segmentului de contracţie; grupele musculare din partea dreaptă vor lucra concentric şi în interiorul
segmentului de contracţie, 2. Corectarea deviaţiei umerilor şi omoplaţilor, coloanei vertebrale şi
toracelui. 3. Ştergerea reflexului greşit de atitudine a capului şi gâtului şi formarea unui nou reflex
neuromuscular corect şi stabil în activităţile statice şi dinamice ale corpului. Mijloace folosite.
Pentru corectarea acestei deviaţii folosim: 1. Exarcitii statice, care constau din poziţii corective şi
hipercorective simetrice dar mai ales asimetrice pentru corectarea asimetriei elementelor centurii
scapulare (membru superior drept va lucra deasupra umerilor şi în plan posterior). Astfel cele mai
indicate sunt poziţiile derivate ale poziţiilor fundamentale cu un caracter evident corectiv. Exemplu
- poziţia stând - cu bastonul fixat asimetric la spate - mâna dreaptă sus, stânga jos, cu mâna dreaptă
 la ceafă sau pe creştet, cu braţul drept lateral sus; - poziţia şezând - derivatele vor aveai de
asesenea structuri asemănătoare, braţul drept fiind dispus asimetric; - poziţia pe genunchi - cu
piciorul stâng întins lateral, braţul drept lateral sus, cu sprijin pe palme, dispuse asimetric; - poziţia
culcat - îaaiate - cu mâna dreaptă la ceafă - braţul drept oblic sus, sau lateral; - poziţia atârnat - cu
braţul drept mai sus apucat. 2. Exerciţii dinamice - constau din deplasări ale segmentului sau a
capului - global - în sensul redresării corective sau hipercorective a capului şi gâtului. În cazul
deviaţiei laterale spre stânga a capului şi gâtului se folosesc următoarele exerciţii dinamice. a)
Exerciţii de cap şi de gât sub forma mişcării de îndoire laterală dreaptă, răsucire spre stânga,
extensie, circumducţie în plan posterior şi în jumătatea dreaptă precum şi mişcarea de întindere a
gâtului în axul lung al coloanei cervicale capul şi gâtul fiind în atitudine corectă. b) Exerciţii de
membre superioare vor fi exercitate asimetric după cum urmează: membrul superior drept
efectuează mişcări peste nivelul umerilor şi în plan posterior, iar membrul superior stâng
efectuează mişcări sub nivelul umerilor şi în plan posterior. c) Exerciţii de trunchi în sensul
mişcărilor efectuate de cap şi gât - pentru a amplifica mişcările acestora. d) Exerciţii de repiraţie -
folosite în scop corectiv pentru a îndrepta deformaţia toracelui. e) Exerciţii de redresare pasivă şi
activă.
23. 23. f) Exerciţii aplicative cu caracter corectiv sub forma exerciţiilor de mers corectiv, echilibru,
târâre, suspensiune. g) Procedee de mărire a rezistenţei periferice prin folosirea rezistenţei
manuale, obiectelor portative (mingi medicinale, bastoane, gantere). Pentru capul şi gâtul înclinat
lateral dreapta se vor folosi aceleaţi exerciţii executate însă în sens opus. CONSPECT DE LECŢIE
PENTRU CORECTAREA CAPULUI SI GÂTULUI ÎNCLINAT LATERAL STÂNGĂ. 1. Mers
cu paşi încrucişaţi spre dreapta, braţul stâng ridicat lateral sus, mâna dreapta la spate. 2. Mers pe
vârfuri - braţul drept lateral sus, mâna stângâ pe şold. 3. Mers, braţul drept sus, braţul stâng pe
lîngâ oorp, îndoirea trunchiului spre dreapta - la doi paşi, 4. Mers fandat, mâinile pe şolduri,
răsucirea capului spre stânga cu ducerea trunchiului în extensie. 5. Mers cu ducerea braţelor prin
lateral sus şi ridicarea pe vârfuri inspiraţie, revenire - expiraţie. 6. Stând în faţa oglinzii - mâinile
pe şold, înclinarea capului spre dreapta – autocontrol. 7. Stând fandat lateral dreapta - braţul drept
oblic lateral, îndoirea trunchiului spre dreapta. 8. Stând depărtat cu un baston apucat oblic -mâna
dreaptă sus, stânga jos - ducerea unui picior înainte şi extensia trunchiului - inspiraţie, revenire –
expiraţie. 9. Stând cu braţele lateral ducerea piciorului drept înainte cu răsucirea trunchiului spre
stânga simultan cu ducerea braţului drept sus, stângul jos inspiraţie, revenire în poziţia stând cu
expiraţie. 10. Stând - îndoirea genunchilui drept cu ducerea braţului drept prin lateral sus, stângul
înapoi şi ridicarea pe vârful piciorului stâng - inspiraţie, revenire - expiraţie. 11. Şezând călare pe
banchetă, instructorul în spatele copilului, opune rezistenţă manuală îndoirii laterale spre dreapta
(îndoire laterală concentrică dreaptă în interiorul segmentului de contracţie) idem - învinge
rezistenţa opusă de deficient şi ducerea capului spre dreapta (îndoire excentrică stânga în afara
segmentului de contracţie). 12. Şezând cu sprijin la scara fixă mâna stângă apucă de sus -
depărtarea trunchiului de scară şi extensia capului şi gâtului.
24. 24. 13. Şezând - cu genunchii îndoiţi cu o minge medicinală pe cap, susţinută cu mâna dreaptă -
târâre înainte. 14. Şezând cu sprijin înapoi - ducerea capului în cerc spre dreapta şi stânga. 15. Pe
genunchi pe câlcâie şezând cu câte o ganteră în fiacre mână, ducerea lor prin lateral sau cu
ridicarea şi extensia trunchiului. 16. Pe genunchi cu sprijin pe palme târâre în cerc spre dreapta. 17.
Pe genunchi cu sprijin pe palme, trecerea trunchiului printre braţe (valul). 18. Pe genunchi stând cu
mingea medicinală menţinută sus, braţele întinse aşezarea pe latura stângă cu îndoirea capului spre
dreapta - inspiraţie - revenire, expiraţie. 19. Pe genunchi cu sprijin pe palme târâre cu ridicarea
braţului drept şi a piciorului stâng în extensie. 20. Culcat înainte - mâinile prinse la spate, -
asimetric, dreapta pe sus, stânga jos, târâre în cerc spre dreapta. 21. Culcat lateral pe stânga, cotul
stâng îndoit sub torace, braţul drept întins pe lîngă cap, ridicarea capului cu răsucirea spre stânga.
22. Culcat lateral pe dreapta - pe banchetă, cu capul în afara suprafeţei de sprijin, lăsarea capului să
cadă spre partea dreaptă, menţinerea 15"-20". 23. Culcat înapoi, braţul drept întins pe lîngă cap
genunchii îndoiţi, târâre înainte. 24. Cuclat înainte, cu braţele întinse înainte, lăsarea alternativă a
trunchiului înainte cu ridicarea picioarelor la spate apoi lăsarea picioarelor înapoi cu extensia
trunchiului şi ducerea braţelor oblic sus. Se execută în continuare legat. 25. Atârnat cu faţa spre
scara fixă, apucat cu mâna dreaptă mai sus, balansarea picioarelor spre dreapta. 26. Atârnat lateral
la scara fixă, apucat cu mâna dreaptă capul se lipeşte de braţul drept menţinerea poziţiei l0”-15”.
27. Stând cu spatele la scara fixă, mâna draptă apucă o treaptă cât mai sas posibil, îndoirea
genunchilor.. 28. Mers pe vârfuri cu ducerea braţului drept sus, stângul oblic înapoi, cu arcuire. 29.
 Mers ca mingea medicinală pe umărul stâng susţinută cu mâna dreaptă. CORECTAREA
TORTICOLISULUI MUSCULAR DREPT. Pentru a se putea obţine rezultate bune se recomandă
începerea gimnasticii medicale imediat după depistarea deficienţei (prevenirea apariţiei
asimetriilor secundare de la nivelul feţei şi toracelui). Scopul tratamentul corectiv. 1. Tonificarea şi
lungirea muşchiului sternocleidomastoidian scurtat şi contracturat de pe partea dreaptă şi
tonificarea şi scurtarea muşchiului sterhocleidomastoidian din parte opuaâ.
25. 25. În acest sens muşchiul sternocleidomastoidian de pe partea dreaptă va lucra excentric şi în
afara segmentului de contracţie; muşchiul sternocleidomastoidian din partea stângă va lucra
concentric şi în interiorul segmentului de contracţie. 2.Corectarea asimetriei centurii scapulare şi
toraceului. 3. Formarea reflexului de postură corectă a capului şi gâtului în acţiunile statice şi
dinamice ale corpului în condiţiile nou create prin schimbarea staticii capului şi gâtului. Mijloacele
folosite. 1. Exerciţii statice. Exerciţii statice se folosesc sub forma poziţiilor corective şi
hipercorective care să favorizeze efectuarea mişcărilor corective ale capului şi gâtului. Poziţiile de
lucru trebuie să aibă baza mare de susţinere pentru a asigura echilibrul corpului şi localizarea
mişcărilor corective. Astfel, cele mai folosite poziţii derivate ale poziţiilor fundamentale sunt: -
poziţia stând - depărtat, fandat, cu sprijin (sprijinul poate fi în „cârje” - cu subţioara de partea
bolnavă agăţată de bară sau bara suedeză); - poziţia pe genunchi- cu sprijin pe palme, cu un picior
în treaptă, pe călcâie şezând; - poziţia şezând - rezemat, întreg, călare pe banchetă; - poziţia culcat -
înainte, înapoi, pa o latură cu capul în afara suprafeţei de sprijin; - poziţia atârnat - la scara fixă, la
căpăstrul Glissson. 2. Exerciţii dinamice constau din; a) Exerciţii de cap şi gât se execută sub
forma mişcărilor de răsucire spre partea bolnavă (dreapta); - îndoire laterală spre partea sănătoasă
(stângă); - extensia capului şi gâtului; - circumducţia gâtului executată în plan posterior; -
întinderea în axul vertical al coloanei vertebrale. Sunt contraindicate mişcările de flexie. b)
Exerciţii de membru superior, umeri si omoplaţi constau din fixări şi mişcări ale braţelor asimetric.
Pentru corectarea asimetrie centurii scapulare, membrul superior de partea sănătoasă (stânga)
efectuează mişcările peste linia orizontală a umerilor şi în plan posterior, Iar membrul superior
drept de partea torticolisulul va executa mişcări sub nivelul umerilor. c) Exerciţii de trunchi sub
forma mişcărilor de îndoire laterală spre stânga, răsucire spre dreapta, extensie şi circumducţie în
plan posterior. Aceste exerciţii au drept scop corectarea deficienţelor toracelui, iar când sunt
executate în acelaşi timp cu mişcările capului şi gâtului au rolul de a amplifica mişcările capului şi
gâtului. d) Exerciţii de respiraţie sub formă liberă sau, legate de exerciţii corective pe momentele
favorabile respiraţiei. e) Exerciţii cu obiecte portative si la aparate fixe, vor avea aceiaşi structură
corectivă a mişcărilor capului şi gâtului executate concentric şi în segmentul propriu pentru partea
stângă, excentric şi în afara segmeatului pentru partea bolnavă. f) Exerciţii aplicative vor avea o
structură oorectivă selecţionate din exerciţiile de mers, târâre, echilibru şi suspensiune. Exerciţiile
de echilibru se fac sub forma mersului pe vârfuri pe sol precum şi a purtărilor de greutăţi pe cap.
Exerciţiile de târâre se execută din poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme (mers înainte, în cerc
spre partea stângă) şi din poziţia culcat înainte sau culcat pe o latură. Suspensiunile se fac la scara
fixă atârnat simetric şi în căpăstrul Glisson, pe verticală şi pe plan înclinat. g) Exerciţiile de
redresare constau din accentuări ale exerciţiilor corective sub controlul profesorului. Redresările,
pasive şi active, pot fi completate cu tensiuni şi tracţiuni în sensul
26. 26. corectării şi hipercorectării. Redresările active se pot face cu autocontrolul în oglindă. Pentru
corectarea torticolisulul muscular stâng se folosesc aceleaşi exerciţii executate în sensul
corespunzător. CONSPECT DE LECŢIE PENTRU CORECTAREA TORTICOLUSULUI
MUSCULAR DREPT 1. Mers pe toată talpa cu capul în extensie şi răsucit spre partea dreaptă. 2.
Mers pe vârfuri cu capul şi gâtul înclinat spre stângă - braţele lateral. 3.Alergare spre dreapta cu
paşi adăugaţi cu capul înclinat spre stângă - braţul stâng sus, braţul drept oblic înapoi. 4. Alergare
cu paşi încrucişaţi cu capul şi gâtul răsucit spre dreapta. 5.Mers fandat cu răsucirea capului spre
dreapta, mâinile pe şold. 6. Mers pe partea îngustă a băncii de gimnastică cu o minge medicinală
pe cap, susţinută din lateral cu mâna stângă. 7. Mers cu pas înalt, capul răsucit spre dreapta ducerea
simultană a braţului stâng sus, braţul drept jos. 8. Stând depărtat, cu mâna stângă pe creştet,
fandare laterală spre dreapta cu îndoirea trunchiului şi înclinarea capului şi gâtului spre stângă. 9.
Stând depărtat, fandare spre stângă cu răsucirea capului spre stângă. 10. Stând cu latura stângă la
scara fixă apucat cu mâna stângă bara din dreptul şoldului, braţul drept îndoit la spate - îndoire
laterală spre stângă a trunchiului prin depărtarea bazinului de scara fixă. 11. Stând în faţa oglinzii
se execută cumpăna pe piciorul drept, cu braţul stâng înainte, braţul drept înapoi. 12. Stând cu
spatele la scara fixă, apucat inegal cu mâna stângă mai sus, dreapta cu 1-2 trepte mai jos, extensia
 trunchiului şi a gâtului prin proiectarea bazinului înainte simultan cu răsucirea capului şi gâtului
spre dreapta. 13. Stând, ridicarea piciorului drept oblic lateral cu ducerea braţului stâng sus oblic
lateral simultan cu răsucirea trunchiului spre dreapta - inspiraţie, revenire - expiraţie. 14. Şezând
călare, profesorul se aşează în spatele copilului şi opune rezistenţă pentru mişcarea de îndoire
laterală stângă concentrică, în interiorul segmentului de contracţie şi răsucire dreapta concentric.
27. 27. 15. Pe genunchi pe călcâie şezând cu o halteră uşoară în mână, ridicarea în pe genunchi,
trunchiul, capul şi gâtul în extensie cu ducerea braţului stâng sus - cel drept înapoi şi în jos. 16. Pe
genunchi pe călcâie şezând întinderea concentrică a braţelor cu rezistenţă manuală opusă de
profesor, simultan cu încercarea de alungire a coloanei vertebrale cervicale în axul său vertical. 17.
Pe genunchi cu sprijin pe palme, îndoirea coatelor cu răsucirea capului şi gâtului spre dreapta până
la contactul tâmplei stângi cu podeaua. 18. Idem - cu coatele îndoite lateral târâre în cerc spre
stângă. 19. Pe genunchi cu sprijin pe antebraţe împingerea unei mingi medicinale spre dreapta. 20.
Culcat înainte - mâna dreaptă la spate,stângă la ceafă extensia capului şi gâtului simultan cu
răsucirea capului spre dreapta. 21. Culcat înainte cu bastonul ţinut oblic la spate, mâna stângă sus,
dreapta jos - extensia şi îndoirea capului spre stângă. 22. Culcat pe latura dreaptă pe banchetă - cu
faţa spre oglindă - îndoirea laterală spre stângă a capului -împotriva gravitaţiei (autocontrolul
poziţiei corecte). 23. Culcat înapoi cu braţul stâng în prelungirea corpului, târâre în cerc spre
stânga, cu capul îndoit lateral stângă. 24. Atârnat la scara fixă, inegal apucat, cu mâna stângă mai
sus, dreapta mai jos, pendularea membrelor inferioare spre dreapta şi stânga cu menţinerea
atitudinii corecte a capului şi gâtului. 25. Atârnat la bârna suedeză, inegal aşezată - mâna stângă
mai sus, deplasarea laterală cu ajutorul mâinilor, menţinând atitudinea corectă a capului şi gâtului.
26. Şezând lateral pe coapsa atângă cu un cordon elastic la spate aşezat diagonal, apucat cu mâna
stângă sus şi cu dreapta în jos, întinderea cordonului cu inspiraţie, revenire - expiraţie. 27. Stând cu
o minge medicinală pe umărul drept sus - ţinută pe deasupra capului cu mâna stângă - fandare
înainte cu extensia capului şi gâtului, şi a trunchiului. 28. Stând depărtat cu braţele lateral, stângul
sus, dreptul jos, extensorul apucat de capete, ţinut la spate (fără a fi întins), răsucirea capului şi
trunchiului spre dreapta simultan
28. 28. cu întinderea extensorului, inspiraţie,revenire - expiraţie. 29. Stând cumpăna pe piciorul drept
cu braţul stâng înainte dreptul înapoi, 30. Mers pe vârfuri, cu capul în extensie şi cu o minge
medicinală susţinută pe frunte cu mâna stângă din lateral. 2. CORECTAREA DEVIAŢIILOR ŞI
DEFORMAŢIILOR SPATELUI 2.1. Corectarea deviaţiilor coloanei vertebrale În partea
posterioară a trunchiului şi gâtului se găseşte situată coloana vertebrală. Cele 32-33 de segmente
vertebrala care alcătuiesc acest stâlp mobil sunt unite între ele prin articulaţii şi întărite de
ligamente şi muşchi. Coloana vertebrală este fixată prin osul sacral în peretele posterior al
bazinului osos, iar prin bazinul osos, coloana vertebrală are strînse legături funcţionale cu
membrele inferioare. La extremitatea superioară, coloana vertebrală se articulează cu baza
craniului, coloana vertebrală toracală este articulată cu coastele, iar prin intermediul acestora cu
elementele centurii scapulare şi membrele superioare. Rolul coloanei vertebrale este static şi
dinamic. Rolul static este predominent şi constă din menţinerea atitudinii verticale a corpului, În
acelaşi timp în poziţia stând, coloana vertebrală constituie un stâlp puternic de sprijin pentru
mişcările capului şi gâtului, toracelui şi membrelor superioare. Rolul dinamic al coloanei
vertebrale este demonstrat prin mobilitatea sa. Din acest punct de vedere se deosebesc două părţi
verticale: una anterioară, formata din corpurile vertebrale - cu un rol deosebit în stabilitatea
trunchiului. Cealaltă parte, situată posterior, este forma din arcurile vertebrelor şi prezintă
articulaţii mai mici dar mai numeroase întărite de ligamente şi numeroşi muşchi, Această diferenţă,
dintre partea anterioară şi cea posterioară este deosebit de importantă din punct de vedere corectiv
căci dezvoltînd selectiv muşchii şanţurilor intervertebrale putem acţiona asupra curburilor coloanei
vertebrale, să le menţinem sau să le corectăm. În mod normal, coloana vertebrală prezintă în
ortostatism următoarele curburi în plan sagital, care au reeşit din necesităţile funcţionale ale
fiecărei regiuni: - în regiunea cervicală există o curbură lordotică care apare în jurul vîrstei de 3
luni şi care permite ridicarea şi menţinerea capului; - în porţiunea toracală se păstrează uşoară
curbură cifotică existentă în viaţa intrauterină. Menţinerea ei in timpul vieţii asigură forma şi
mobilitatea cavitaţii toracice; - la vîrsta de 8-9 luni, când copilul se ridică în stând apare cea de a
treia curbură a coloanei vertebral; în regiunea lombară, în sens lordotic prin înclinare, bazinului
înainte. În plan frontal pot sa apară curburi în regiuna lombară sau dorsolombară, mai frecvent cu
convexitatea spre stânga. Curburile coloanei verticale pot să fie exagerate sau să dispară
determinînd în aceste cazuri deviaţiile şi deformaţiile coloanei vertebrale. După întinderea lor,
 deviaţiile coloanei vertebralei pot fi exagerări ale curburilor fiziologice numite deviaţii tipice, sau
pot cuprinde în totalitate coloana vertebrală sau numai regiunile de trecere - cervico-dorsal şi
dorso-lombar - numite deviaţii atipice. Unele deviaţii pot sa modifice şi elementele spa-H telui,
dteterminînd apariţia deformaţiilor spatelui cum sunt spatele rotund, cifotic, lordotic şi plan. După
cauzele şi mecanismele de producere deviaţiile coloanei vertebrale se împart în deviaţii funcţionale
şi patologice. Deviaţiile funcţionale ale coloanei vertebrale sunt de obicei tipice, cu un început greu
de precizat, cu o evoluţie lungă şi lentă, fiind cele mai uşor de corectat prin gimnastică medicală.
Deformaţiile patologice sunt mai accentuate şi mai grave, fiind determinate de modificări în
structura elementelor coloanei vertebrale. Dintre acestea numai o parte pot fi corectate prin
exerciţii fizice. Deviaţiile şi deformaţiile coloanei vertebrale sunt întîlnite la toate vîrstele. Întrucît
29. 29. frecvenţa lor este crescută la vârsta şcolară - în perioada de creştere - ne vom ocupa în cele ce
urmează numai de acele deviaţii vertebrale care se pot corecta prin gimnastică medicală la această
vîrsta a şcolarităţii. Aceste deviaţii le vom prezenta astfel: 2.1.1 Cifozele - cu localizări mai
importante în regiunea toracală, lombară şi totală. 2.1.2 Lordozele lombare. 2.1.3 Cifolordozele
2.1.4 Scoliozele 2.1.5 Cifoscoliozele 2.1.1. Corecţarea prin gimnastica medicală a cifozelor
Cifozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale în plan sagital cu convexitatea curburii îndreptată
înapoi. Se consideră cifoză tipică - cifoza care este o exagerare a curburii fiziologice dorsale;
cifozele atipice sunt localizate în regiunea lombară, mai rar cervicală, dar şi cifozele zonei de
trecere dorso-lombare sau cele totale - cervico-dorso-lombare sau cele totale - cervico-dorso -
lombare. Cifozele funcţionale sunt deviaţii tipice, provocate şi întreţinute de tulburările funcţionale
ale coloanei vertebrale care se accentuează atunci cînd nu sunt corectate corespunzător şi la timp,
fiind însoţite de unele modificări în forma şi structura oaselor şi a articulaţiilor vertebrale. Aceste
deviaţii se pot întîlni sub forma a-titudinii cifotice, cifozei habituale, profesionale sau
compensatorii. Cifozele patologice care se pot întîlni la şcolari pot fi congenitale, rahitice,
paralitice, prin tuberculoză osteoarticulară, grave ale adolescenţilor şi tinerilor, traumatice precum
şi alte forme clinice mai rare. Corecţarea cifozei dorsale Scopul exerciţillor fizice corective: a).
Tonificarea şi scurtarea muşchilor spatelui şi lungirea celor situate în partea anterioară a
trunchiului. Pentru aceasta muşchii spatelui vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de
contracţie; b). Corectarea deficienţelor secundare care însoţesc cifoza cum sunt: cap şi gât înclinat
înainte, omoplaţi depărtaţi şi desprinşi, umeri aduşi în faţă, torace înfundat sau în flexiune. c)
Stângerea reflexului de atitudine greşită a trunchiului şi formarea unui reflex de postură corect şi
stabil în activităţile statice şi dinamice ale corpului care să asigure coloanei vertebrale dorsale şi
lombare poziţia corectă. Mijloacele folosite sunt : Exerciţiile statice sub forma poziţiilor
fundamentale dar mai ales a celor derivate cu o structură corectă, corectivă sau hipercorectivă în
care trunchiul este în extensie în regiunea dorsală, înclinat înainte sau aplecat din regiunea
lombară. Totodată aceste poziţii vor fixa membrele superioare la şi peste nivelul umerilor, iar
membrele inferioare vor fi fixate sau menţinute în plan anterior. Astfel putem lucra din
următoarele poziţii: - poziţia stând - cu trunchiul înclinat sau aplecat cu mâinile la ceafă, sau
braţele lateral sus; - cu trunchiul vertical cu membrele inferioare îndoite (ghemuit) sau fixate
înainte la scara fixă, pe scaun etc.; - poziţia şezând - este una dintre cele mai bune poziţii corective
întrucît permite o localizare foarte bună a mişcării în regiunea dorsală, simultan cu o fixare a
coloanei vertebrale; - poziţia pe genunchi - pe călcâie şezând sau cu un picior întins şi îndoit în
plan anterior;
30. 30. - cu sprijin pe palme - cu trunchiul sub orizontală; - poziţia culcat, înapoi cu genunchii îndoiţi
sau culcat înainte cu un sul sau şea sub abdomen; cu trunchiul coborît sub orizontală; - poziţia
atârnat – la inele, scară fixă etc. cu genunchii îndoiţi, Exerciţii dinamice - constau din mişcări
active libere sau îngreuiate care să redreseze coloana vertebrală şi celelalte deficienţe secundare ale
cifozei. Astfel sunt: - Exerciţiile de trunchi - sub forma mişcării de extensie în regiunea dorsală - ca
mişcare corectivă şi a mişcărilor de îndoire laterală, răsucire spre stânga sau dreapta, întinderii în
axul vertical al coloanei vertebrale. - Exerciţii de membre superioare sub forma ducerii şi
menţinerii în plan posterior a braţelor, fie la nivelul liniei orizontale sau deasupra acesteia. Aceste
exerciţii pot fi însoţite de duceri în cerc, sau rotaţii externe din articulaţia scapulohumerală, care
corectează îndeosebi poziţia umerilor duşi în faţă. Exerciţiile se pot efectua liber sau cu diferite
obiecte portative din gimnastică: bastoane, mingi medicinale, gantere, măciuci etc. - Exerciţii de
membre inferioare - executate în plan anterior sub forma mişcării de forfecare, abducţie întindere,
îndoiri, flexii şi circumducţii - Aceste exerciţii redresează poziţia bazinului şi tonifică peretele
abdominal adică previne lordozarea compensatorie a curburii lombare . - Exerciţiile de respiraţie -
 folosite în mod corectiv pentru corectarea toracelui înfundat şi a măririi mobilităţii cutiei toracice. -
Exerciţiile de respiraţie se pot executa sub forma exerciţiilor libere de respiraţie dar mai ales
amplificate de mişcări corective, ale trunchiului şi membrelor superioare. - Exerciţii aplicative - cu
o structură corectivă şi hipercorectivă cum sunt exerciţiile de mers (mers pe vâfuri) târâre (din
poziţiile pe genunchi cu sprijin pe palme şezând şi culcat) echilibru şi suspensiuni. - Exerciţii de
redresare realizate pasiv dar mai ales activ sub forma exerciţiilor cu autocontrol în oglindă pentru
obţinerea unei poziţii corecte. CONSPECT DE LECŢIE 1. Mers obişnuit cu mâinile la ceafă şi
ducerea la trei paşi a unui genunchi îndoit în faţă, 2. Mers cu mâinile pe şold, patru paşi pe vârfuri,
patru paşi pe călcâie. 3. Mers pe vârfuri cu ducerea în cerc mic spre înapoi a braţelor întinse lateral
- mişcarea cu amplitudine mică se execută cu coatele în extensie în ritm vioi, iar cele ample lent
îndoind uşor coatele. 4. Mers pe vârfuri cu trunchiul înclinat uşor înainte - mâinile susţinând o
minge medicinală pe cap. 5. Stând cu spatele lipit de scara fixă - mâinile pe cap, coatele lipite,
întinderi în axul lung vertical al corpului. 6. Stând cu mâinile la spate apucat, săritură cu depărtarea
picioarelor, genunchii întinşi simultan cu ducerea braţelor lateral, aterizarea cu apropierea
picioarelor şi ducerea mâinilor la spate. 7. Stând în faţa scării fixe - cu sprijinirea unui picior
înainte la şipcă a 6-a, coatele îndoite la piept extensia trunchiului cu ducerea braţelor lateral -
inspiraţie, revenire - expiraţie, cu menţinerea coatelor în dreptul umerilor. 8. Stând cu mâinile la
ceafă - ghemuire menţinând spatele drept simultan cu
31. 31. ducerea braţelor lateral sus - revenire. 9. Stând depărtat cu mâinile la umăr, cu cordonul elastic
la spate, apucat de capete, întinderea bruscă a cordonului elastic lateral - prin extensia coatelor şi
menţinerea braţelor lateral - revenirea se execută lent. 10. Stând depărtat cu cordonul în faţă, încli-
narea trunchiului înainte cu spatele drept, cu ducerea braţelor peste cap, oblic înapoi cu întinderea
cordonului, menţinând genunchii în extensie. 11. Stând depărtat în faţa scării fixe la distanţă de un
pas - înclinarea trunchiului cu apucarea şipcii de la nivelul umerilor, cu arcuirea trunchiului. 12. Pe
genunchi, pe călcâie şezând cu un baston apucat, fixat peste omoplaţi, ducerea bastonului în sus şi
a braţelor oblic sus, cu extensia capului şi gâtului. 13. Pe genunchi cu sprijin pe palme – în-
tinderea coatelor, menţinând coapsele vertical. 14. Pe genunchi cu sprijin pe palme - trunchiul sub
orizontală, braţele înainte - târâre prin alunecarea mâinilor pe sol. 15. Pe genunchi pe călcâie
şezând – mâinile la ceafă, ducerea braţelor lateral sus - inspiraţie, revenire - expiraţie. 16. Şezând
cu picioarele întinse înainte – cu bastonul ţinut între coate, târâre prin mutarea alternativă a
picioarelor. 17. Şezând – spate în spate cu un partener - braţele întinse oblic sus - apucat - îndoirea
- şi întinderea coatelor - păstrând spatele lipit de al partenerului. 18. Şezând călare pe un scaun,
profesorul în spatele copilului - apucat reciproc palmă în palmă, întinderea cu rezistenţă a coatelor.
Din aceiaşi poziţie cu mâinile la ceafă, profesorul opune rezistenţă ducerii înapoi a coatelor. 19.
Culcat înapoi cu genunchii îndoiţi – cu o şea sub coloana vertebrală toracală, respiraţie liniştita
controlată. 20. Culcat înapoi – cu genunchii îndoiţi pe abdomen, braţele întinse pe lîngă cap -
târâre cu ajutorul umerilor.
Recommended


Sales Skills Fundamentals


 Competitive Strategy Fundamentals

Leadership Fundamentals

Gimnastica in kinetoterapie g.niculescu

Narcis Turlea

readaptarea copilului handicapat fizic p.2(Partea speciala)

geobog


 Educatia fizica
Sima Sorin

kinetoterapia-in-afectiunile-cardiovasculare
b_raluca25

Retete traditionale-romanesti
Emilia Emilia

Retete din-bucataria-internationala
Emilia Emilia
 

Retete pentru masina_de_paine

Emilia Emilia

 English
 Español
 Português
 Français
 Deutsch
 About

 Dev & API

 Blog

 Terms

 Privacy

 Copyright

 Support






LinkedIn Corporation © 2017