ROLUL KINETOTERAPIEI IN RECUPERAREA PACIENTILOR CU

INFARCT ISCHEMIC CEREBRAL

Autor:Prof. Chiriac Oana Andreea

Școala Postliceala Sanitară”FEG” Craiova
Introducere: Accidentul vascular cerebral (AVC) constituit este un deficit neurologic brusc
instalat care durează mai mult de 24 ore, fiind datorat unui mecanism vascular. 20% sunt
hemoragii primare, incluzând hemoragii subarahnoidiene şi hemoragii hipertensive lobare şi
cerebrale profunde, iar 80% sunt corelate cu ischemia.Ţesutul cerebral ischemic îşi pierde rapid
funcţionalitatea, dar poate rămâne viabil, cu potenţial de recuperare, timp de mai multe ore.
Sechelele AVC au ca particularitate în primul rând , hemiplegie, adică pierderea motilităţii
voluntare a unei jumătăţi de corp sau hemipareză – slăbiciune musculară sau paralizie uşoară a
uneia dintre laturile corpului.
Obiective: Stabilirea procesului de reeducare neuromotorie prin metode de instruire , explicare ,
demonstrare , repetarea acțiuniilor și gândirea de soluții practice în cadrul programului kinetic
aplicat în conformitate cu starea evolutivă si cu contextul etiopatogenic.
Ipoteza: Studierea acestei patologii se impune pentru a fi cunoscută foarte bine, în scopul de a
preveni un infarct cerebral sau un accident hemoragic cerebral şi de a fi tratat cât mai corect,
pentru a reduce la maximum handicapul pe cate îl poate lăsa, să nu influenţeze negativ calitatea
vieţii acestor pacienţi.
Metode și mijloace: Baza recuperării , bolnavului hemiplagic revine secțiilor de neurologie , din
care nu trebuie să lipsească fizioterapeutul , logopedul , ergoterapeutul , kinetoterapeutul ,
psihologul și asistența socială, care pregăteasc trecerea hemiplegicului de la viața de spital la cea
de domiciliu.
Concluzii: Recuperarea neuromotorie și reeducarea funcțională a bolnavului hemiplegic trebuie
riguros făcută pentru a nu irosii capitalul moral și material , iar eforturile trebuie dirijate fără a
ține cont de elementele prognostice , fără a fixa limită de timp , îmbinând prestațiile mediului
spitalicesc cu cele ale aparținătorilor bolnavilor.
Cuvinte cheie:Infarct ischemic, program kinetic, funcționalitate
Din punct de vedere epidemiologic, accidentele vasculare cerebrale reprezintă la noi în ţară
prima cauză de deces în cadrul bolilor vasculare, adică al bolilor cerebro-vasculare şi cardio-
vasculare considerate la un loc.Bolile cerebrovasculare reprezentând a treia cauză de deces după
afecţiunile cardiace şi cancer, gravitatea fiind dată de frecvenţa acestora, gravitatea cazurilor şi
mortalitatea crescută .
Accidentul vascular cerebral poate afecta pe oricine: nou-născut, tânăr, adult sau bătrân. În
ultimii ani s-a observat o creştere a frecvenţei la vârste tinere, gravitatea acestui tip de accident
fiind dată în mare parte de sechele. Această realitate obligă sistemele de sănătate la demararea
unor programe coerente care să cuprindă educaţia medicală preventivă, diagnosticul precoce şi
evitarea recurențelor după apariţia accidentului vascular cerebral.Hemiplegia cerebrală vasculară
are debut brusc şi evoluţie lentă şi parţial regresivă. Această evoluţie prezintă 2 faze: o fază
iniţială (flască) care durează ore sau zile şi o fază ulterioară de stare (spastică) care durează mai
mult: luni, ani sau chiar toată viaţa.
În recuperarea hemiplegiei foarte mare accent se pune pe reeducarea neuro-motorie. Engramele
motorii ale pacientului, în timpul AVC sunt şterse, iar pacientul se comportă ca un nou-născut cu
partea afectată. El trebuie învăţat să-şi mişte membrele, să se întoarcă de pe o parte a corpului pe
cealaltă, să se ridice.
Fără o muncă în echipă nu se poate concepe o recuperare optimă pentru fiecare pacient, iar
această muncă trebuie menţinută şi după externarea pacientului. De asemenea, deosebit de
importană este şi relaţia pacientului cu terapeutul, a terapeutului cu familia şi a familiei cu
pacientul. Între aceştia trebuie să fie o colaborare permanentă.
Asistenţa de recuperare a acordat din totdeauna o atenţie deosebită sechelelor bolilor
neurologice, iar în cadrul acestora hemiplegia s-a plasat pe primul loc, atât frecvenţei, cât şi
rezultatelor deosebit de bune care se pot obţine prin reeducarea funcţională.Acesta este şi
motivul pentru care pacienţii hemiplegici trebuie ajutaţi, pe cât posibil, pentru a ajunge
independenţi şi a se putea reintegra în societate şi în viaţa economică a ţării, pentru a nu mai fi
consideraţi o povară pentru cei din jur şi pentru familie. Accidentele vasculare cerebrale pot fi
clasificate în două mari grupe: ischemice şi hemoragice (cu existenţă însă a unor combinaţii între
acestea, de exemplu: accidente ischemice cu transformare hemoragică). La debut, infarctul
cerebral este alb. În câteva ore sau zile, substanţa cenuşie devine congestivă şi edemaţiată cu
dilataţia vaselor și minuscule peteşii hemoragice (infarct hemoragic). Atunci când un embol
blochează un vas mare, migrează, se lizează sau se organizează în câteva ore. Recirculaţia în
zona ischemică poate da un infarct hemoragic şi poate agrava reacţia edematoasă datorită rupturii
barierei sânge/creier.
În caz de accident ischemic, hemoragie cerebrală sau de semne de ischemie cerebrală tranzitorie,
un diagnostic precis este necesar înaintea începerii tratamentului. Va trebui să recunoaştem
natura şi sediul leziunii, mecanismul ce stă la baza semnelor şi să evaluăm circulaţia de supleanţă
colaterală a zonei de ischemie.
Dintre pacienţii care supravieţuiesc unui accident vascular, o treime prezintă o îmbunătăţire a
stării generale în prima săptămână de evoluţie, 40% prezintă o evoluţie lentă, cu apariţia unor
dizabilităţii permanente, în timp ce 20% suferă o agravare a simtomatologiei iniţiale în decursul
primei săptămâni de evoluţie (4).
Pacienții cu AVC trebuie să aibă acces prioritar la imagistica cerebrală, deoarece timpul este
crucial. Examenul CT cerebral disponibil în general, identifică majoritatea afecțiunilor care
mimează AVC, distinge AVC ischemic de cel hemoragic în primele 5-7 zile ( 5-7). CT cerebral
este înalt specifică pentru identificarea precoce a leziunilor cerebrale ischemice ( 8-10 )
Recuperarea neuromotorie este, indiscutabil, de apartenenţă pluridisciplinară. Alături de
medicina fizică îşi aduc contribuţia neurologia, ortopedia, chirurgia plastică şi recuperatorie,
psihologia, logopedia, asistenţa socială, precum şi alte specialităţi, la nevoie.Hemiplegia ridică
aspecte cu totul particulare datorită implicaţiilor pe care le antrenează după sine specializarea
hemisferică, în care tulburările de vorbire ce sunt atribuite hemisferei dominante le sunt opuse
tulburările vizuo-spaţiale ce aparţin hemisferei opuse. Sub aspect neuromotor, bilanţul este
întotdeauna mai bun dacă suferinţa cerebrală nu interesează hemisfera dominantă.Oricare ar fi
gravitatea leziunii cerebrale, recuperarea neuromotorie nu poate obţine, decât cu totul
excepţional, o remisiune completă a handicapului motor. Am plecat de la ideea că recuperarea
handicapatului motor se sprijină în principal pe mişcare.
Nu se poate gândi astfel decât că mişcarea prin mişcare se reeducă şi nu ca urmare a unei terapii
medicamentoase şi balneo-fizioterapice, la care bolnavul asistă pasiv şi culege.Practica medicală
a demonstrat că majoritatea hemiplegicilor ajung să-şi reia mersul, chiar şi în condiţiile în care
nu a fost recuperată nici o comandă voluntară, recuperarea locomoţiei într-o hemiplegie, într-o
astfel de situaţie, deşi nu reprezintă un act medical terapeutic,trebuie considerată o remarcabilă
realizare morală pentru bolnav.

Bibliografie
• 1. Brainin M, Bornstein N, Boysen G, Demarin V - Acute neurological stroke care in Europe: results of the European Stroke
Care Inventory. Eur J Neurol 2000; 7: 5-10.  
• 2.Mogoantă L, Mehedinţi T, Bold M, Hâncu M - Histologie medicală ed Aius, 250-252, 2004
• 3. Ghid pentru preventia secundara a accidentelor vasculare cerebrale-2007, 4.  
• 4. Hankey GJ - Long-term outcome after ischaemic stroke/transient ischaemic attack. Cerebrovasc Dis, 2003: 16, Suppl 1, 14-
19.
• 5. Kidwell Cs, Chalela JA, Saver JL, Starkman S, Hill MD, Demchuck AM, Butman JA, et alti: Comparison of MRI and CT
for detection of acute intracerebral hemorrhage. JAMA 2004; 292: 1823-1830.
• 6. Schellinger PD, Fiebach JB: Intracranial hemorrhage: the role of magnetic resonance imaging. Neurocrit Care 2004; 1: 31-
45.
• 7. Wardlaw Jm, Keir SL, Seymour J, Lewis S, Sandercock Pa, Dennis MS, Cairns J: What is the best imaging strategy for
acute stroke? Health Technol Assess 2004; 8: iii, ixx, 1-180.  
• 8. Von Kummer R, Allen KL, Holle R, Bozzao L, Bastianello S, Manelfe C, Acute stroke: usefulness of early CT findings before
trombolytic therapy. Radiology 1997; 205: 327-333.
• 9. Dzialowski I, Klotz E, Goericke S, Doerfler A, Forsting M, Von Kummer R: Ischemic brain tissue watter content: CT
monitoring during middle cerebral artery occlusion and reperfusion in rats. Radiology 2007; 243: 720-726.
• 10. Hill MD, Rowley HA, Adler F, Eliasziw M, Furlan A, Higashida RT, Wechsler LR, Roberts HC, Dillon WP, et alti: Selection
of acute ischemic stroke patients for intra-arterial trombolysis with pro-urokinase by using ASPECTS. Stroke 2003; 34: 1925-
1931.