UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATE DE STIINTE, EDUCTIE FIZICA SI INFORMATICA

PROGRAM DE STUDII: KINETOTERAPIA LA PERSOANELE CU
DIZABILITATI
DOMENIUL:STIINTA SPORTULUI SI EDUCTIEI FIZICEI

Devianta toleranta

PROF.UNIV.DR.GEROGESCU LUMINITA IONELA MASTERAND

LECTOR UNIV.RABOLU ELENA
LECTOR UNIV. NEAGOE IOANA CRISTINA ANDREEA

MASTER KPD

PITESTI
2023 ANUL I, SEM I
ETICA SI INTEGRITATE
 Notiuni generale

Există astăzi o criză a conceptului de toleranţă. Sub ce formă şi cât suntem dispuşi să
o tolerăm?
Nu poţi fi tolerant cu o idee sau cu un fapt pe care să le validezi fără rezerve. Nu
tolerezi „lucrurile” cu care eşti în consonanţă afectivă sau cognitivă. Trebuie să existe
o nepotrivire în opţiune, o rezervă mentală, o diferenţă de atitudine între cel ce
tolerează şi deviant.
Practic, toleranţa este decizia de a accepta lucruri pe care, anumite criterii, ale tale
sau ale altora, le-ar defini ca inacceptabile.
 Variantele tolerantei

De la varianta uşoară, banală a toleranţei numită indulgenţă ( o indulgenţă a

bunicilor care zâmbesc discret la şotiile nepoţilor), la toleranţa ceva mai „tare”
bazată pe un soi de complicitate şi consimţire tacită în faţa unei acţiuni care
încalcă regula, norma şi pe care decidem să nu o sancţionăm, s-o îngăduim, e
cale ceva mai lungă, parcursă de fiecare dintre noi în tumultul periplului
cotidian.
Maniera aceasta de a judeca lucrurile simplist,
de te resemna în condiţiile în care respingi o regulă în interior, dar o suporţi ca
pe ceva inevitabil, încerci să-ţi decompensezi frustrarea tolerând
comportamentul deviant al celor din jurul tău, duce la schimbarea sensului
termenului de toleranţă. Toleranţa nu mai înseamnă acceptarea a ceea ce e
diferit de noi, o opinie ”altfel”, ci pur şi simplu, ignorarea anumită a opiniei
diferite, o indiferenţă „civilizată” în faţa diferenţei.
 Conceptul de devianta toleranta

Conceptul de devianţă tolerată se referă la situaţii de devianţă lejeră, la acte de

devianţă foarte frecvente, vizibile şi sancţionate foarte îngăduitor de autorităţi.
Deşi larg răspândite şi cvasi-acceptate de societate, anumite tipuri de devianţă
lejeră se soldează cu urmări cât se poate de nefericite
Mediul de grup contribuie decisiv la iniţierea unor comportamente deviante
în raport cu normele autorităţii şi la impunerea ideii că acestea sunt mai puţin
grave. Pentru un motiv sau altul, grupurile tolerează nerespectarea unora din
regulile emanate de instanţele înzestrate cu putere. La limită, devianţa tolerată
constituie rezultatul conflictului dintre atitudinea de loialitate faţă de grup şi
respectul pentru unele legi scrise. Întregul demers se axează pe evidenţierea
coeziunii dintre cele două tipuri de norme.
 Norma,normalitate,anormalitate

Termenul de normă este definit ca o „regulă obligatorie”, o lege după care trebuie să se
conducă cineva sau ceva, spre a se integra într-o stare de
„normalitate”.
Normalitatea unei persoane, a unei situaţii, apare astfel ca o măsură a respectării
normelor, a constrângerilor şi prescripţiilor căreia îi aparţine individul.
Anormalitatea, abaterea de la normă provoacă efecte negative asupra lui, iar respectarea
normelor apare ca o constrângere a societăţii asupra membrilor ei.
 Legitimitatea sau ilegitimitatea unei norme

Caracterul exterior al regulilor provine din obiceiurile, tradiţiile şi legile unei

societăţi care grup social care îşi constrânge membrii să adopte conduite şi
comportamente care să corespundă aşteptărilor acelor societăţi sau grup social.
Legitimitatea sau ilegitimitatea unei norme este dată de gradul în care este
instituţionalizată şi recunoscută juridic sau ca normă de convieţuire socială.,
caracterul ei legic poate fi abrogat, modificat, precedat sau nu de nesupunere civilă
sau socială, o normă fiind înlocuită cu altă normă prin intenţionalitate colectivă.
 Atitudinea grupului

Intenţionalitatea colectivă crează norme sociale pentru a folosi evoluţiei societăţii, însă
nu întotdeauna reacţia grupului faţă de normă este lipsită de nocivitate pentru societate.
Atitudinea grupului este constitutivă pentru pentru „sănătatea” societăţii şi
transgresiunea normei. Ea constituie pârghia care susţine relaţiile sistemului, ale
grupului şi care asigură supravieţuirea acestora. Acceptarea, recunoaşterea şi
consimţirea la normă, sau dimpotrivă, eludarea ei face diferenţa între şansa pe care o are
societatea de a progresa sau de a stagna.
 Norma inpusa unilateral

În cazuri nefericite, când norma este impusă unilateral, când ea nu constituie rezultatul
unei negocieri în opoziţie cu autoritatea care emană norma , se află o forţă centrifugă –
norma grupului, expresia unui consens al membrilor grupului de a permite nerespectarea
normei şi încurajează violarea ei.
Interacţiunea în cadrul grupului e o stare de lucruri firească, e apanajul grupului social, de
aici poate şi forţa cu care se confruntă inevitabil cu autoritatea.
Numeroase cercetări au demonstrat că procesele de comunicare, prin excelenţă interacţiuni
contribuie la extinderea consensului. În plus, grupul evită să stabilească pedepse pentru
membrii săi în cazul în care aceştia ar ignora regula autorităţii.
Altfel spus, un standard poate fi impus din afară – de exemplu: un regulament de ordine
interioară într-o instituţie – dar astfel de standarde impuse nu devin cu adevărat norme
până nu sunt acceptate ca juste şi interiorizate ca fiind necesare şi fireşti pentru membrii
grupului.
 Constragerile pentru respectarea normelor

Constrângerile la care subiectul uman este supus pentru respectarea normelor, chiar dacă
sunt suportabile sau suportate de bună voie de majoritatea indivizilor, nu încetează a fi
constrângeri. Astfel, mereu se va găsi cineva care să încerce să le ocolească sau să le încalce.
Devianţa tolerată conceptualizează tocmai dinamicile complexe declanşate de contactul
grupului cu normele impuse de autorităţi.
Forţa grupului care reacţionează promt la constrângeri, prin acceptarea devianţei prezentă
la unii dintre membrii ei e de multe ori, mai puternică decât forţa cu care se impune
autoritatea.
Pe lângă gradul scăzut de implicare în conceperea normei, un alt factor determinant e lipsa
implicării în actul decizional, ceea ce are ca rezultat direct absenţa motivaţiei de a respecta
norma. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât uneori intenţia implicării grupului în decizie e în
mod evident formală.
 Studiu de caz

Pentru exemplificarea acestui aspect, să luăm exemplul negocierilor sindicale din

învăţămînt de acum un an.
În timpul discuţiilor aprinse cu privire la lipsa resurselor financiare pentru satisfacerea
doleanţelor sindicatelor, considerate ca fiind nerealiste şi flagrant disproporţionate în
raport cu posibilităţile economiei, sindicatele fac importanţi paşi înapoi, reducând
semnificativ pretenţiile salariale, dovedind astfe, nu o incapacitate de a negocia, ci
sensibilitate la perspectiva nouă din care ajung să privească norma impusă de guvern,
încercând să-şi regleze comportamentul gândind la grupul extins-societatea.
Întâmplare sau nu, momentul coincide cu ştirea că reprezentanţii puterii îşi măresc
salariile cu dublul sumei la care ajunseseră, în ultimă instanţă, să îndrăznească cadrele
didactice. Acutizarea competiţiei între autoritate şi grupul cadrelor didactice duce la
pierderea încrederii în autoritate şi a normelor impuse de aceasta.
 Reactia liderilor de sindicat

Interesantă a fost, deasemeni, reacţia liderilor de sindicat care s-au aflat în acel moment
sub impactul direct al ambelor demersuri de influenţă – grup şi autoritate.
Intensificarea conflictului normativ creat a condus la elaborarea depersonalizată a
conflictului de către aceştia, prin simpla percepţie de sine din perrspective apartenenţei
la grup.
Astfel, liderii de sindicat care, în urma analizei atente a tuturor datelor, ajunseseră să
înţeleagă punctul de vedere al guvernului şi consecinţele în plan macrosocial ale
solicitărilor celor pe care îi reprezentau, au avut o reacţie conformistă manifestă faţă de
grup.
Bibliografie selectivă
 
Boncu, Ştefan,Devianţa tolerată,Editura U. Al. I Cuza – Iaşi- 2000 Boncu, Ştefan,
Psihologie socială
Curs 32 ...Dilemele sociale Curs 21 Ignoranţa pluralistă
Curs 10 Conformismul
 
Pleşu, Andrei,Toleranţa şi intolerabilul,Criza unui concept- Revista Cuvântul -
2005