MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea Pedagogică De Stat „Ion Creangă”

din municipiul Chișinău

Facultatea Științe ale Educației şi Informatică

Catedra Științe ale Educației și Management
Programul de studiu Consilierea și educația familiei

Calin Vera

EFICIENTIZAREA STRATEGIILOR DE CONSILIERE A

FAMILIILOR TINERE RECONSTITUITE

Teză de master

Conducător științific:
Cuznețov Larisa, dr. conf. univ.

Chişinău, 2020

1
I: Precizarea aspectelor metodologice ale consilierii psihopedagogice a
elevilor cu comportament deviant

1.1. Delimitări teoretice asupra comportamentului deviant

De mai bine de două decenii, năim într-o societate dominată de profunde

nansfounări politice, economice, sociale, culturale, educaționale etc., intr-o
societate în care incercăm să taxăm în urmă un sistem totalitat, excesiv
centralizat, dominat de ideea că cetățeanul se allà in slujba statului și să ne
îndreptăm către unul bazat pe autonomia individului şi pe respect recipros, in
care instituțiile statului se află în slujba cetățeanului. Unii specialişti (politologi,
sociologi etc.) susțin că am trecut de la un regim unic și dictatorial la unul
pluralist și democratic, in vreme ce

Pp

alți experți (filosofi, pedagogi ş.a.) sunt de părere că am trecut de la

tradiționalism la modernism sau chiar postmodernism. In acest context, unor
trăsături precum rigurozitatea, raționalitatea, determinarea oil precizia
(definitorii pentru tradi fionalism sau modernism) li se opun altele cum ar fi
conduita ludica, existența mal multor altermative, depăşirea limitelor, conduite
inovatoare, mobilități interculturale etc. Existenţa acestor trăsături ne fac să
credem că postmodernismul reprezintă o doctrină a negării tiparului, cenzurii,
stereotipului, ori a sauzalității riguros determinate (E. Stan, 2004, Allica, 2005).

Ppp

Convenția Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului elaborată la 20

noiembrie 1989 stipulează că (Adriana Baban şi colab 2001, p. 9):

orice copil are dreptul la dezvoltare fizică și psihică armonioasis orice copil are
dreptul de a-şi exprima opiniile în toate chestiunile care il privesc

⚫orice copil are dreptul de a fi protejat impotriva violenței fizice şi psihice şi

împotriva oricărei forme de maltratare,

Ppp

2
⚫orice copil are dreptul la educație, care trebuie să-i pregitească pentru viață, să
li dezvolte respectul pentru drepturile omului, să-l formeze în spiritul toleranței
și înțelegerii;

⚫orice copil are dreptul la protecție Impotriva folosirii drogurilor; ⚫orice copil
are dreptul la protecție împotriva folosirii sexuale, a abuzului sexual, a
prostituției și pornografiei;

⚫niciun copil nu trebuie supus la tratamente crude şi degrada

orice copil care a fost supus abuzurilor fizice şi psihic dreptul la cefacere fizică
și psihică și la reintegrare socia

pp

Respectarea acestor drepturi garantează o dezvoltare fizică şi psihică echilibrată

a copilului în spiritul dezvoltării umane şi pentra a face față provocărilor
sociale, economice şi culturale ale mileninini, iar şcoala, prin menirea sa,
trebuie să asigure cadrul formal de realizare a acestor finalităţi (V. Blåndul,
2007, p. 77)

Pp

Ca atare, consilierea psihopedagogică are rolul de a-i asigura elevului

confortului fizic şi psihic necesar atingerii stării de bine, preve nind astfel
apariția eventualelor comportamente deviante consecutive neacceptării de sine,
relațiilor personale alterate, lipsei de sens şi semnificație în viață, valorizării
inadecvate a propriei persoane şam.d. Consilierea psihopedagogică va opera,
aşadar, cu două tipuri de măsuri în prevenirea comportamentelor deviante:

1) nespecifice - axate pe dezvoltarea personală a elevilor, cu aplicabilitate

pentru intreaga populaţie şcolară;

2) specifice axate pe prevenirea efectivă a comportamentelor deviante, se

adresează cu predilecţie grupurilor şcolare de risc

Pp

3
La nivelul simțulul comun, tulburările de comportament presupun o deviere
(abatere) a individului de la normele valabile într-un grup social şi intr-un
context determinat. Orice normă prescrie individului forme specifice de
conduită, obligându-l să se conformeze anumitor exigente, respectiv să tralizeze
numai acţiuni compatibile cu regulile, interesele şi valorile grupului social
căruia li aparține. Cu alte cuvinte, normele pot fi privite ca prescripţii ale
acţiunii sociale a individului ori repere ideale care să-i guverneze compor
tamentul. Cu toate acestea, comportamentul uman este supus mereu

Pp

influențelor unor variabile intermediare (psihologice, sociale, culturale etc.),

ceea ce face ca acesta să nu fie întotdeauna strict normativ, adică să nu respecte
Intotdeauna regulile jocului. Aceasta înseamnă că normele sociale (legile,
regulamentele de organizare și funcționare a unei societăți) nu se suprapun
Intotdeauna şi în totalitate peste normele statistice (obiceiuri, convenții) care
sunt preferate de majoritatea indivizilor. Pe de altă parte, punctul de vedere din
care sunt interpretate face ca normele să fie considerate relative. Spre exemplu,
reacția agresivă a unei persoane la o amenințare sau injurie este sancționată de
Codul penal, insa absența ei ar putea fi interpretată social ca

pp
un semn de laşitate ori de servilism. Prin urmare, nu orice comportament
considerat firesc prin prisma frecvenței cu care este produs la nivelul unui grup
se află şi în acord cu normativitatea socială.

Putem defini, aşadar, norma ca fiind ansamblul obiceiurilor, convențiilor,

regulilor sau interdicţiilor prescrise într-o societate la un moment at. Potrivit lui
S. Rădulescu (1998, pp. 17-18), principalele funcții ale

ormelor sociale sunt următoarele:

pp
a) garantează predictibilitatea relativă a acţiunilor social-umane, astfel încât să
producă un efect scontat de toţi membrii unui grup social;

b) dirijează sociabilitatea umană într-un sens dezirabil în concordanţă cu

interesul general al grupului social ori al societăţii în ansamblul său;
4
c) raţionalizează acţiunea umană, astfel încât respectarea normelor să devină

obligatorie pentru indeplinirea scopurilor propuse;

d) oferă temeiul pentru legitimitatea, consistenţa, eficienţa şi corectitudinea

acţiunilor.

Potrivit aceluiaşi autor (1998, p. 18), în orice societate există mai categorii de
norme, ce pot fi clasificate după mai multe criterii:

Pp

1. după conținutul normel

norme prescriptive-indică individulul ceea ce trebuie sa faedi norme

proscriptive-indică individului ceea ce nu trebuie să facă.

II. după caracterul aplicat al normel

norme formale - exprimate sub forma regulilor scrises

⚫norme informale - exprimate sub forma regulilor neseries

III. după gradul de generalitate:

⚫norme generale-caracteristice unel Intregi societăți

⚫norme specifice - caracteristice numal anumitor grupuri sociale.

Din analiza acestor definiții și clasificări, vom deduce caracterul

5
 relativ al normei, în condițiile in care, ceea ce este valabil pentru un grup

social intr-un context determinat işi poate pierde valabilitatea în cazul

altui

grup sau poate chiar în cazul aceluiaşi grup in momente diferite. Mai
mult,

modul de aplicare practică a normelor poate accentua gradul de

ambiguitate.

Spre exemplu, în România există o serie de legi adoptate de parlament şi

promulgate de preşedintele țării care nu se aplică sau se aplică sub o altă

pp

formă decât cea inițială. In practica școlară cotidiană ne întâlnim ca numeroase

situați in care paragrafe din Regulamentele școlare nu sont cunoscute nici măcar
de către profesori și - cu atât mai puțin - aplicate. Nu mai amintim aici de
interpretările subiective date diferitelor norme sociale formale! Pe de altă parte,
este la fel de adevărat că absența normelor invocate ar genera haos în întreaga
societate. In aceste condiții, devine extrem de greu pentru un individ să-şi
modeleze comportamentul social în aşa fel încât să respecte în totalitate
normele care guvernează comunitatea.

Pp

Un fenomen care amplifică gradul de relativitate al respectării normelor

este oferit de însăşi definiția dată de M. Golu în Dicţionarul de
Psihologie" (1997, p. 164) comportamentului uman. Acesta este privit ca
totalitatea reacțiilor pe care o persoană le exprimă în mod organizat față
de incitațiile incluse în factorii de mediu." Ca răspuns la solicitările
mediului, omul selectează din multitudinea de reacții posibile pe cele
considerate adecvate în raport cu situația prezentă. Deși unii autori includ

6
 în comporta- ment orice act (mişcare) pe care o persoană o produce (K.
Lewin), in

prezenta lucrare vom oferi o semnificație mult mai amplă conceptului studiat,
apreciind comportamentul ca o reacţie complexă și integrată a omului la
Mimulările din mediu. Însă şi această abordare poate fi privită sub aspectul mai
multor paradigme. De o parte sunt reprezentanţii behaviorismului care

pp

reduc comportamentul uman la relația stimul-răspuns (S-R), cantitatea şi

calitatea actelor comportamentale depinzand de structura, dinamica,
durata şi intensitatea stimulărilor la care suntem expuşi. De cealaltă parte
se găsesc reprezentanții psihologiei cognitive, care includ in ecuația
menționată variabilele personale ale omului (S-O-R), fiecare dintre noi
filtrand stimulările mediului prin prisma propriilor particularități
psihofizice, trăsături de personalitate ori experiență de viață și oferind
răspunsuri ca atare. Oricare ar fi modelul către care se înclină rămâne o
certitudine faptul că reacțiile comportamentale umane sunt extrem de
complexe, iar studierea
gyryg
Prin urmare, este cu atât mai dificil de stabilit ce înseamnă o tulburare, respectiv
devianță comportamentală şi care sunt limitele în care ea se incadrează. Cu
toate acestea, S. Rădulescu (1998, pp. 22-27) propune o serie de criterii care să
ajute la definirea fenomenului studiat:

Pp

a) criteriul statistic-devianţa este o abatere semnificativă de la media

comporta- mentelor celorlalţi membri ai comunităţii;

b) criteriul normativ - devianţa reprezintă o încălcare a normelor sociale

care sunt standardele principale de adecvare a conduitei umane la

7
 exigenţele societăţii; c) criteriul magnitudinii şi al gravităţii octulul
deviant-comportamente deviante

sunt considerate numai acelea care se abat in mod semnificativ de la

aşteptările celorlalţi şi al căror grad de periculozitate reclamă Intervenţia
forţelor de ordine, a justiţiei sau chiar a instituţiilor corecţionale;

d) criteriul medical-devianţa se manifestă la persoane cu tulburări de

comporta- ment apărute pe fondul deficienţelor fizice sau psihice (în
special psihotice sau psihopatii), din această cauză individului lipsindu-i
capacitatea de a distinge intre bine şi rău, precum şi cea de a respecta
normele sociale;
gyryg
e) criteriul reacţiei sociale - devianţa depinde de punctul de vedere al
publicului, care o defineşte şi care utilizează diferiți indicatori în
caracterizarea unui comporta- ment ca fiind deviant sau nu.

Deşi au o valoare incontestabilă în definirea devianțelor comporta-

mentale, criteriile amintite prezintă și o serie de puncte vulnerabile. Un

prim aspect ar fi cel referitor la normativitatea statistică, potrivit căreia
majori- tatea are întotdeauna dreptate. Nu este obligatoriu ca lucrurile să
stea aşa, nici măcar din punct de vedere juridic, deoarece, dacă mai mulți
indivizi
gyryg
procedează într-un fel anume, nu rezultă neapărat că aceștia respectă în mod
necesar o normă socială formală. În plus, abaterea „pozitivă" de la normă a
constituit dintotdeauna un factor de progres pentru majoritatea societăților.

Pp

Un al doilea aspect se referă la caracterul relativ şi fluctuant al nermelont

(aspect asupra căruia deja am insistat), precum şi la variabilitates circum
stantelor in care se poate produce un comportament. Gravitates of
periculozitatea faptelor sunt şi ele interpretabile, în funcție de contextul

8
sociocultural şi circumstanțele în care se produc. Astfel, într-un studiu
eltat de S. Rădulescu (1998, p. 27) se arată că americanii percep
omuciderile ca fiind cele mai grave forme ale devianțelor
comportamentale, in vreme ce
gyryg
delincvența juvenilă ar fi mai puțin periculoasă. Din contes, românii
consideră că cele mai grave acte delictuale ar fi violurile, lar
comportamentul cel mai puțin periculos este prostituția. Până la urmă,
Impărtăşim opiriia autorului citat, conform căreia publicul vizat este cel
care defineşte şi condamnă devianțele comportamentale ale semenilor
săi, atât timp cât dacă o manifestare nefirească nu este sancționată de
comunitate, aceasta poate rămâne „invizibilă. Cu siguranță însă, spiritul
civic şi simțul responsa bilității trebuie să primeze, întrucât lipsa de
reacţie a unei comunități poate avea consecințe incalculabile atât pentru
ea (ca structură de ansamblu), cát şi pentru membrii săi.
gyryg
In consecință, potrivit Dicționarului de Psihologie" (A. Neculau, 14997,
pp. 226-228) putem aprecia că devianța este o situație de abatere de la
normele unui grup față de care persoana deviantă încalcă sistemul de
reguli şi consemne şi vine in contradictie cu opiniile atitudinile,
aspirațile, Interesele sau comportamentele membrilor acelui grup. Mult
mai restrictive par a fi punctele de vedere ale lui A. Giddens (1996) şi
Andrea Fabian (2006), care văd in devianță încălcarea de către individ a
sistemelor normative respectate de majoritatea oamenilor, fapt care este
apreciat în mod negativ și conduce la o serie de consecințe ca atare.
Motivul pentru care considerăm această viziune întrucâtva limitativă (şi
apropiată mai
gyryg
curând de delincvență) este dat de împărtăşirea opiniei mai multor autori
potrivit căreia devianța ce nu depăşeşte într-un mod grosolan anumite
limite poate fi tolerată de către membrii grupului sau, mai mult, poate
conduce chiar la progres. Totul depinde de flexibilitatea/rigiditatea
regulilor, de factorul timp (durata acțiunii), precum și de intensitatea
angajării indivi dului cu comportament deviant. Prin urmare, devianța
comportamentală poate fi manifestă sau latentă, se poate încadra in

9
 anumite limite de toleranță sau le poate depăşi, poate fi acceptată de
membrii grupului, în măsura în care nu le este periclitată siguranţa şi
integritatea sau poate fi respinsă şi

pp

sancționată, sau poate îmbrăca diverse forme de manifestare, mergând

până la acte delictuale și infracționale.

Reacțiile grupului la comportamentul deviant sunt şi ele variabile în

funcție de gravitatea faptei. Astfel, în prima fază, presiunea exercitată de
grup este numai de natură afectivă, apoi grupul manifestă o atitudine mai
activă prin blamare şi atribuirea unor etichete. In următoarea etapă se pot
rupe relațiile afective și sociale, persoana fiind inițial evitată, ulterior
respinsă sau chiar ostracizată (S. Schachter, 1961, apud A. Neculau,
1997, p. 226).
gyryg
Paradoxal însă, comportamentul deviant poate avea şi efecte pozitive. In
afară de posibilul progres al grupului din care face parte persoana
(întotdeauna liderii care au împins" societățile înainte au avut şi o doză de
nonconformism), comportamentul deviant al unora favorizează adaptarea
la normele sociale a acelor persoane care nu au pășit pe căile devianței,
făcându-le să-şi reanalizeze propriul comportament, precum şi
eventualele lui consecințe. Apoi comportamentul deviant poate conduce
la apariția și funcționarea unor legi nescrise pe care întreaga comunitate
este invitată să le respecte (adeseori chiar mai des decât legile scrise!). În
acest
gyryg
sens, mediatizarea comportamentelor negative poate fi un bun indicator a
ceea ce trebuie respectat, precum și a ceea ce nu trebuie făcut. O altă
consecință pozitivă a devianței este faptul că solidarizează grupul
împotriva unor asemenea practici, cei „buni" conştientizând faptul că
numai uniți pot face față agresiunii celor „răi". În fine, o altă consecință
benefică a devianței o constituie faptul că aceasta canalizează schimbarea
la nivelul unei societăţi, arătând care este problema şi obligând la găsirea

10
 unor soluții rezolutive (absenteismul şcolar poate indica fie existenţa
unor posibile probleme personale şi familiale ale elevilor, fie carențe ale
activităților didactice la nivelul unităţilor şcolare, ambele impunându-se a
fi rezolvate) (Andrea

Fabian, 2006, p. 13-14).

gyryg
O formă particulară a comportamentului deviant o constituie delincvența,
care, în sens juridic, este asimilată comportamentului infrac- țional și este
privită ca faptă ce prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi
prevăzută în legea penală. Sub aspect psihosocial, comportamentul
delincvent este caracteristic unei persoane dispusă să-şi atingă scopurile
și aspirațiile pe căi sociale inacceptabile. Ca atare, delincvența poate fi
privită ca o formă antisocială a comportamentului deviant. În definirea și
explicarea delincvenţei este foarte important să se ţină cont de principiul
determi- nismului social, potrivit căruia, actele comportamentale umane
(inclusiv

Pp

cele infracționale) pot avea o cauzalitate externă determinată de circumstanțe

sociale. Acestea nu sunt însă singurii factori cauzatori, la fel de importantă fiind
şi insuficienta maturizare psihosocială a persoanel, manifestată printr-un
dezechilibru între interesele sale şi cele ale societății, intre propriile nevoi şi
aspirații, respectiv doleanțele și preocuparile societății. Astfel, delincvența se
manifestă prin neacceptarea de către individ a colectivității, falsa sa percepție
socială a celor din jur, lipsa anticipării şi evaluării adecvate a consecinţelor
actelor comise, respectiv respingerea rolului social ce i-a fost atribuit de către
grup inaintea comiterii faptel. In consecință, delincvența reprezintă a formă
particulară, antisocială, gravă a devianței, caracteristică persoanelor ale căror
necesități biologice, intelec tuale, afectiv-educaționale și sociale nu au fost
satisfăcute la timp şi în mod corespunzător normelor culturale existente (V.
Preda, 1998, pp. 1-4).

Pp

11
gyryg
căror consecințe variază în funcție de gravitatea abaterii de la formele
uşoare la cele care interesează domeniul psihiatric. Prin urmare, vom
folosi concep- tul de tulburare comportamentală pentru a include în
semnificația lui atât devianta (ca formă primară cu consecințe variabile în
funcție de gravitatea faptei şi de rigiditatea/permisivitatea normelor
sociale încălcate), cât şi delincvența (ca formă antisocială a
comportamentului deviant, cu consecinţe Juridice și sociale grave).
Nevola unei asemenea abordări flexibile este oferită de multitudinea
situaților școlare în care se poate afla un elev şi în care
gyryg
comportamentele lui pot fi interpretate ca deviante (mergând de la actele
minore de indisciplină școlară până la cele antisociale de tipul violenţei
în şcoală, ori a abuzului de alcool sau a consumului de droguri). Ne
propunem în această lucrare să explicăm fenomenul devianțelor de
comportament definite în acest subcapitol, insistând asupra teoriilor care
le fundamentează ştiinţific, etiologiei, clasificării lor şi descrierii
principalelor forme de manifestare, precum şi a modalităților de
intervenţie specifice profesorilor de diferite specialităţi fără o pregătire
riguroasă în domeniul psihopedagogiei speciale materializată prin
diplomă de licență sau postlicență
gyryg
Problematica tulburărilor de comportament şi a devierilor de la normele
scrise sau nescrise ale societății a preocupat omenirea încă din cele mai
vechi timpuri ale dezvoltării sale. Cu toate acestea, abordarea științifică a
fenomenului s-a realizat cu precădere începând cu prima jumătate a
secolului al XIX-lea, când, rând pe rând, cercetători din diferite domenii
au Incercat să dea o semnificație devianțelor de comportament
manifestate de o serie de persoane. Astfel, au apărut teoriile biologice,
psihologice, respectiv socioculturale ale deviantelor comportamentale,
teorii pe care, într-o manieră sintetică, vom încerca să le prezentăm în
rândurile ce urmează (S. Rădulescu, 1998, Andrea Fabian, 2006).
gyryg

12
 Potrivit teoriilor biologice (primele care au încercat să fundamenteze
științific fenomenul devianțelor comportamentale undeva în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea), omul este o ființă naturală al cărei
compor- tament este influențat exclusiv de factori constituționali, alții (ca
de exemplu cei sociali) având un rol nesemnificativ sau, în orice caz, de
subordonare.

În acest sens, teoria antropologului francez Paul Broca a evidenţiat

anumite particularități ale craniului și creierului care ii deosebesc pe cei
care încalcă legea de cei care o respectă. Teoria s-a dovedit a fi însă una
naivă, cercetările ulterioare demonstrând că nu poate fi stabilită o
corelație certă între cele două elemente.
gyryg
Întrucâtva similar, cercetătorul italian Cesare Lombroso considera la
sfârşitul secolului al XIX-lea că aptitudinile delincvente innăscute,
precum și o formă particulară a craniului sunt caracteristice persoanelor
cu un comportament deviant, deprinderile sociale dobândite având doar
un rol secundar. Şi această teorie s-a dovedit a fi vulnerabilă, deoarece
printre persoanele cu conduite deviante au fost identificate atât cazuri
care corespundeau portretului descris, cât și unele ce nu se încadrau în
tipar. Oricum, a rămas în vigoare concepția potrivit căreia
comportamentul deviant are o determinare biologică.

Tot pe această linie se înscrie și teoria lui Richard Dugdale (1895), care, pentru
a determina anumite caracteristici ereditare ale aptitudinilor delincvente, a
comparat arborele genealogic al familiei Duhes (în care, din

Aaa

gyryg
Teoriile psihologice ale devianțelor de comportament vin in prelun- girea
celor biologice, încercând să surprindă rolul unor factori precum
deficienţele conştiinţei, imaturitatea socioafectivă, socializarea
incompletă, lipsa afecțiunii materne in prima copilărie, dezvoltarea

13
morală insuficientă, alte deficienţe psihice in generarea unor manifestări
deviante.

Teoria lui Sigmund Freud reprezintă una dintre cele mai valoroase
contribuţii ştiinţifice la explicarea cauzelor psihice şi psihiatrice ale
comportamentului deviant. Această teorie se fundamentează pe
următoarele trei principii:
gyryg
1. Comportamentele şi acţiunile unui adult pot fi înțelese pe baza
dezvoltării sale din timpul copilăriei. În acest sens, un rol aparte îi revine
subconştientului, care face ca experiențele negative trăite în prima
copilărie și care și-au lăsat amprenta asupra persoanei să justifice
comportamentul deviant, chiar și atunci când individul nu le
conştientizează. Astfel, o persoană agresată în timpul copilăriei este
posibil ca, la rândul ei, să dezvolte un comportament agresiv, reacție ce
poate fi reprimată într-o oarecare măsură în condițiile în care această
persoană conştientizează experienţa

prin care a trecut.

gyryg
2. Comportamentul și impulsurile inconştiente se întrepătrund, fapt ce ar
putea explica anumite comportamente deviante. Freud postulează
existenţa în structura psihică a persoanei a trei componente principale:

a. sinele (id) - locul unde se nasc pulsiunile instinctuale şi care este

izvorul principal de energie al psihismului;

b. supraeul (superego) - instanţă psihică cu rol prohibitiv/reglator care

împiedică exteriorizarea pulsiunilor inconştiente;

c. eul (ego) - sistemul conştient de conducere şi control al

comportamentului, la nivelul căruia se rezolvă conflictele între sine şi
supraeu.
gyryg

14
 Aşadar, sinele este prezent încă de la naştere, nu este conştient şi tinde
spre rezolvarea plăcerilor, Dimpotrivă, supracul se dezvoltă în timpul
copilăriei şi acţionează ca o instanță cu rol reglator, devenind principala
forță a personalității individului în perioada școlară. În fine, eul
reprezintă un element de legătură care stabileşte un echilibru între sine și
supracu. Potrivit acestei teorii, un elev işi poate reprima anumite plăceri
ce s-ar putea Incadra în categoria comportamentelor deviante (cum ar fi
fumatul, abuzul de alcool, consumul de droguri, unele porniri sexuale
ş.a.) nu numai pentru că s-ar teme de consecințele faptelor sale, ci mai
ales pentru că instanţele morale care ii guvernează personalitatea nu ii
permit acest lucru. Din acest
gyryg
punct de vedere, Freud explică apariția devianțelor de comportament in
principal la persoanele dominate de plăcerile sinelui şi la care supracul
este slab. O posibilă soluție în acest sens o constituie sublimarea
pulsiunilor inconştiente şi înlocuirea acestora cu comportamente
dezirabile social.

2. Devianța comportamentală este rezultatul unui conflict psiho- logic. Freud

explică acest aspect prin intermediul Complexului lui Oedip". parcurs de
orice persoană în copilărie. În esență, acesta constă în atracţia pe care un
copil o resimte față de părintele de sex opus şi, implicit, în

Aa

gyryg
caracter benefic, însă greu de realizat în societățile complexe, acolo unde
pedeapsa (consecutivă devianței) are mai curând o funcție reparatorie
prejudiciului creat. In consecință, potrivit teoriei lui Durkheim, anomia este
stare normala", datorită lipsei solidarității organice a societății, care însă se
manifestă suli forme patologice (anormale) prin consecințele ei asupra unor
membri ai acelei comunități
gyryg

15
O altă perspectivă asupra infracționalității o oferă Şcoala clasică de
criminologie, ai cărei reprezentanţi s-au exprimat începând cu secolul al XVIII-
lea. După cum se ştie, comportamentul deviant era privit in perioada Evului
Mediu ca o consecinţă a influenţelor spiritelor malefice (diavoli, demonii răului
etc.), iar sancțiunile erau pe măsură. Iluminismul a liberalizat" inclusiv
atitudinea față de persoanele care comiteau fapte ilegale, oferind primele
interpretări laice asupra comportamentului deviant
gyryg
pe baza unor idei fundamentate pe deschiderea spre om, spre rațiune şi spre
voința liber exprimată. Unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai Școlii
clasice de criminologie a fost Cesare Beccaria (1737-1794), care a plecat de la
ideea că acțiunile indivizilor nu sunt predeterminate (divin), ci sunt rezultatul
opțiunii raționale, responsabile, liber exprimate între bine și rău, motiv pentru
care sancțiunile trebuie adecvate delictului comis şi privite ca frână" în
producerea unor fapte penale viitoare. Jeremy Bentham
gyryg
(1748-1832) explică comportamentul delincvent prin prisma unui calcul
utilitar" cu caracter rațional, ce il obligă pe individ să aleagă între bine şi rău. În
mod normal, majoritatea indivizilor se orientează către obținerea plăcerii şi
evitarea durerii. Opţiunile lor se pot orienta fie către soluții convenționale, fie
criminale. Cel mai probabil, soluțiile imediat obținute cu efort minim se referă
la al doilea caz, fapt ce l-a determinat pe Bentham så afirme că sistemul justiției
trebuie să asocieze plăcerea produsă de comiterea infracţiunii cu durerea
pricinuită de sancționarea acesteia şi astfel pedeapsa să se constituie într-un
răspuns proporţional cu gravitatea faptei, de asemenea cu efect de frånare.
gyryg
Reprezentanții antropologiei culturale oferă o altă perspectivă interesantă
asupra diferenței dintre normal şi patologic (S. Rădulescu, 1998, pp. 46-48).
Potrivit acestora, cultura unei societăți reprezintă un ansamblu complex care
include cunoaşterea, arta, credința, morala, legea, tradiția, precum şi alte
deprinderi dobândite de indivizii care compun respectiva societate. Cu toate
acestea, cultura nu se reduce la un simplu cumul al acestor valori, ci sintetizează
într-un tip de om ideal" (cum ar fi, de exemplu, kalos kaghatos în cultura greacă
sau civic romanus în cea romană), orice abatere de la acest tipar creând

16
premisele instalării anormalității. Concret, idealul educațional în Grecia Antică
era reprezentat de omul
gyryg
armonios dezvoltat, atât din punct de vedere fizic, cât și psihomoral, iar
depărtarea de la acest tipar era privită ca o abatere de la normă. Dimpotrivă, în
Roma Antică idealul uman era reprezentat de cetățeanul care îşi făcea datoria pe
câmpul de luptă (uneori până la sacrificiul suprem), dar în egală măsură se
implica activ şi în viața comunității în care trăia. Astfel, valorile culturale sunt
exigențe generale, având un caracter abstract, inepuizabil, bipolar şi determinat
istoric, ce orientează indivizii referitor la modul cum trebuie să se raporteze la
anumite evenimente sociale şi în funcție de care este apreciată normalitatea sau
devianța

ppp

gyryg
Există însă unele cazuri în care răspunsurile individului se abat de la
expectanțele societății fie prin caracterul lor insuficient adaptativ, fie prin
inconstanță. În momentul în care acestea depăşesc o anumită limită, putem
discuta despre tulburări de personalitate sau despre psihopatii. Tulburările
gyryg
de personalitate se caracterizează prin faptul că trăsăturile psihice sunt
inflexibile, iar fapta afectează semnificativ abilitățile individului de a funcționa
corespunzător, de a se adapta la rigorile mediului sau de a controla
gyryg
adecvat efectele agenților stresogeni. Psihopatiile au ca note definitorii
controlul incomplet al sferelor afectiv-voliționale și instinctive, nerecu-
noaşterea defectului structural, precum și incapacitatea de integrare armonioasă
în mediul social. Cu toate acestea, având în vedere că personalitatea umană îşi
definitivează structura abia la debutul maturității
gyryg
vieții psihice, un diagnostic cert al tulburărilor de personalitate va putea fi
formulat abia după vârsta de 16-17 ani, ceea ce face ca prezenţa unor
manifestări comportamentale dezadaptative la copii să fie pusă mereu sub

17
semnul întrebării. Un alt fenomen care caracterizează tulburările de
personalitate il reprezintă relativa independență dintre trăsăturile intelectuale, pe
de o parte (normal dezvoltate), şi cele emoționale, pe de altă parte (imature şi
insuficient adaptate). Astfel se explică de ce oamenii cu o personalitate
psihopată au mari dificultăți de integrare în mediul social, în
gyryg
condițiile unei dezvoltări normale din punct de vedere intelectual. Din această
cauză se poate afirma că respectivele persoane au o inteligenţă emoțională
insuficient dezvoltată, ele putând fi încadrate (potrivit lui Picard) In categoria
nebuniei morale" (Camelia Dindelegan, 2006, pp. 209-211).
gyryg
Etiologia tulburărilor de personalitate este extrem de complexă şi trebuie
abordată dintr-o perspectivă multifactorială. Astfel, din punctul de vedere al
eredității, implicarea mecanismelor genetice este demonstrată prin studii
gemelare efectuate de-a lungul mai multor generații, fără însă a se cunoaşte
modalitatea exactă de realizare a acestui proces. Sub aspect neurochimic, un rol
foarte important îl are echilibrul dintre sistemul serotoninic (cu rol inhibitor) şi
cel nonadrenergic (cu rol facilitator asupra impulsivității). Din perspectivă
neurofiziologică, pentru instalarea tulburărilor
gyryg
de personalitate cu urmări antisociale au fost făcute răspunzătoare o serie de
microleziuni apărute înaintea încheierii maturizării sistemului nervos central.
Tot în această categorie au fost incluse şi modificările traseului undelor
electromagnetice în zona temporal-posterioară și temporo-parietală, scăderea
ratei pulsului și a conductanței pielii etc. Aspectul familial are un dublu impact
în cauzarea tulburărilor de personalitate, familia reprezentând atât un model, cât
şi cadrul în care individul se formează. Astfel, certurile frecvente, violența
gyryg
domestică, divorțul părinților, familiile dezorganizate sunt doar câțiva factori
posibili etiologici. În fine, perspectiva ontogenetică evidențiază rolul factorilor
socioculturali în apariția tulburărilor de personalitate (Camelia Dindelegan,
2006, pp. 214-215).

Ppp

18
gyryg
Tulburarea paranoida a personalității - se caracterizează prin suspiciune,
neîncredere și interpretativitate apărute la adultul tânăr, având o logică fermă şi
argumentativă;

Tulburarea schizoidă a personalității - se caracterizează clinic printr-un grad

semnificativ de introversie, detaşare de realitate, sociofobie, nonimplicare și
slabă disponibilitate de rezonanță

afectivă;
gyryg
Tulburarea schizotipală a personalității - are ca elemente caracte- ristice
deficitul interpersonal sau social marcat de un disconfort afectiv acut, de
capacitatea redusă pentru legături apropiate şi de distorsiuni cognitive sau
perceptuale ilustrate prin excentricităţi comportamentale;

Tulburarea antisocială a personalității - se defineşte prin acte antisociale

continue, care nu trebuie confundate cu criminalitatea, ci mai degrabă cu
incapacitatea individului de a se conforma unui set de norme sociale;
gyryg
Tulburarea bordeline a personalității - se manifestă prin instabi- litatea relațiilor
interpersonale, a imaginii de sine, a afectelor şi printr-o impulsivitate exagerată;

Tulburarea histrionică a personalității - este ilustrată prin extra- versie,

sociofilie, comunicabilitate, impresionabilitate, labilitate emoțională, respectiv
conduită demonstrativă şi de rol;

Tulburarea narcisistă a personalității - se caracterizează printr-un sentiment

exagerat al importanței propriei persoane şi convingerea nerealistă asupra
calităților sale, pe care le consideră unice sau excepționale;
gyryg
Tulburarea evitantă a personalității - se caracterizează prin inhibiție socială cu
sentimente de hipersensibilitate la evaluarea negativă, fenomene ce apar la
debutul vieții adulte;

19
Tulburarea dependentă a personalității - presupune o stimă de sine redusă,
neîncredere în propriile posibilități, nevoia excesivă de ocrotire şi îngrijire,
incapacitatea de a lua decizii în probleme curente, tendința de a-i delega altuia
sarcina efectuării propriilor responsabilități;

Tulburarea obsesiv-compulsivă a personalității - se caracterizează prin ordine,

rigoare, meticulozitate excesivă, perseverenţă şi perfecţionism, manifestări
întâlnite la adolescenţi şi care însoţesc persoana pe parcursul întregii vieţi.
gyryg
Rezumând cele expuse, putem desprinde câteva concluzii importante pentru
demersul nostru. In primul rând, tulburările de personalitate menționate pot fi
diagnosticate cu precizie abia începând cu adolescența sau chiar cu vârsta
adultului tânăr. Cu toate acestea, In perioada copilăriei - etapă care ne
interesează cu predilecție în această lucrare - ar putea fi create premisele unor
asemenea manifestări, pe fondul acțiunii convergente a unor factori biologici,
psihologici sau sociali. Un alt aspect se referă la trăsăturile specifice acestor
tulburări de personalitate ce pot favoriza sau chiar determina producerea unor
comportamente indezirabile pe plan social. Tulburări ale personalității precum
cea paranoidă, schizotipală,
gyryg
narcisistä, histrionică etc., marcate de fenomene clinice cum ar fi: suspici- unea,
neincrederea, alterarea relațiilor interpersonale fie prin evitare, fie printr-un
ataşament exacerbat, hiperbolizarea propriilor calități pe fondul sensibilității
excesive la criticile celor din jur ş.a.m.d. fac parte din prima

ppp

gyryg
abordare predominant psihiatrică la vârsta şcolară subestimează importanța
influențelor sociale asupra persoanei, atribuind factorilor interni responsa-
bilitatea integrală pentru producerea comportamentului aberant. Prin urmare,
pentru corectarea tulburărilor de comportament, curentul psihiatric a propus ca

20
intervenţiile terapeutice cu caracter nonpunitív så se realizeze în instituții
speciale. Odată cu trecerea anilor şi realizarea unor noi descoperiri în domeniu,
s-a ajuns la concluzia că abaterile de la normele psihomorale valabile în şcoală
pot fi considerate, in anumite limite, ca fiind normale şi tratabile" in instituţiile
învăţământului de masă alături de ceilalți membri ai comunității școlare, fapt ce
le degrevează de semnificația patologică acordată iniţial. Acest fapt a făcut ca
însuşi termenului de tulburare de comportament" să-i fie preferat cel de
probleme de compor- tament", mult mai general atât ca semnificație semantică,
cât şi ca încărcătură emoțională
gyryg
Mai mult chiar, spre sfârşitul anilor 1990, s-a insistat inclusiv asupra
caracterului benefic al unor tulburări/probleme comportamentale, mani- festate
desigur in anumite limite. O parte dintre acestea au fost menționate in
subcapitolele precedente. Particularizându-le pentru instituția școlară, Cristina
Neamțu (2003, p. 31) aminteşte:

⚫ problemele comportamentale ale elevilor pot comunica profeso- rului că

aceștia percep ca amenințătoare sau inacceptabilă situația care le-a generat;

problemele de comportament ale elevilor ar putea indica profesorului că

regulile după care se ghidează nu sunt funcționale şi că ar trebui înlocuite cu
altele adecvate;

conduitele aberante pot indica un protest „mascat" al elevilor față de o anumită

stare de lucruri generată de către profesori;
gyryg
in fine, prezenţa unor tulburări comportamentale în rândul elevilor poate sugera
nevoia acestora de activare, implicare, captare a atenției din partea profesorului,
a adulţilor în general.

Indiferent de natura consecințelor pe care le au asupra celor din jur, trebuie

reținut că tulburările de comportament au o cauzalitate multiplă, fiind
determinate de factori biologici, psihologici (cognitivi şi afectivi), respectiv
sociali. Prin urmare, inclusiv definirea cu precizie a acestui concept este
dificilă, abordările în acest sens fiind multiple.
21
gyryg
Noțiunea imediat subordonată celei referitoare la tulburările de

comportament este comportamentul deviant. Dacă tulburările de comporta-

ment presupun abaterea de la normele psihomorale pe fondul unor cauze

predominant endogene și au ca manifestări pregnante pe cele neurosomatice,

caracteriale, psihopatice și psihotice - potrivit viziunii psihiatriei infantile ->

comportamentul deviant se referă strict la abaterile de la normele scrise sau

nescrise valabile pentru un anumit grup social. Nerespectarea de către elevi a
dispozițiilor Regulamentului școlar ori a regulilor nescrise care guvernează
grupul din care fac parte poate atrage după sine etichetarea lor ca având un
gyryg
comportament deviant. Pe de altă parte, etiologia unor asemenea compor-
tamente ar putea fi predominant psihosocială, fără a fi în mod necesar implicată
și latura biologică. În plus, aşa cum menționam în subcapitolul 1.2 al prezentei
lucrări, devianța de la normal se poate realiza și în sens pozitiv, fapt cu efecte
benefice asupra evoluției școlii. De asemenea, prin reacţiile lor, elevii pot
semnala o situație nefirească în clasă sau la școală sau pot contribui la anularea
unor reguli ineficiente care funcţionează în şcoala

ppp

gyryg
şi pentru cadrele didactice, în vreme ce altele sunt mai permisive din acest
punct de vedere, Sub aspect diacronic, normele şcolare au evoluat odată cu
societates, fiind introduse unele noi (reguli privind violența școlară,
vandalismul, consumul substanțelor psihoactive etc.), în vreme ce altele s-au
mai diluat" odată cu democratizarea societății (de exemplu, interdicţia adresată
elevilor de a intra în baruri fără a fi însoțiți de părinți). Acest lucru

22
gyryg
La determinat pe sociologii americani R. Horton și C. Hunt (apud M. Strauss,
1995) să afirme că unele comportamente deviante pot deveni norme pentru
generațile vitoare. In al treilea rând, abia la începutul anilor 1990 problema
devianțelor comportamentale în şcoală a devenit o preocupare majoră la nivel
mondial, chestiune dezbătută cu prilejul Conferinței Mondiale a UNESCO din
Thailanda. În fine, în studiile lor, mulți cercetători s-au preocupat de latura
pragmatică a problemei, insistånd asupra cauzelor, formelor de manifestare, dar
mai ales asupra intervenţiilor terapeutice ce se impun în cazul devianțelor
comportamentale în şcoală, aspecte care, fără îndoială, corespund cel mai bine
nevoilor cotidiene ale cadrelor didactice,
gyryg
Ca o concluzie, vom analiza câteva criterii in baza cărora se poate Incadra un
comportament deviant al elevilor in categoría deviantelor școlare (V. Blandul,
2005a, p. 196):

⚫ comportamentul este inadecvat värstel și nivelului de dezvoltare a elevului:

⚫comportamentul este periculos atât pentru elevul care la generat cât şi pentru
cei din jur;

⚫ asociat cu alte cerințe educaționale speciale (eventuale dizabilități, rezultate

şcolare nesatisfăcătoare, probleme personale temporare etc.), comportamentele
deviante pot genera dificultăți suplimen tare de integrare școlară și socială;
gyryg
devianțele comportamentale pot produce un stres suplimentar pentru persoanele

cu care elevul respectiv vine mai des în contact ⚫ comportamentul este contrar
normelor şcolare și sociale. Vom reține din cele exprimate că paleta
comportamentelor pe care

23
le pot genera elevii unei școli este extrem de diversă și de complexă,
proporţional cu varietatea situațiilor educaționale. Pe de altă parte, nu toate
aceste comportamente intră în gama celor deviante, pragul unde se termină
„normalul" fiind foarte flexibil, deoarece atât elevii, cât și profesorii pot
interpreta subiectiv acest lucru. Astfel, dacă pentru un elev o conduită poate
gyryg
părea firească sau poate reprezenta doar o abatere minoră, pentru un profesor
poate fi ceva mult mai grav. Indiferent de semnificația care li se acordă, este
foarte important ca aceste manifestări comportamentale să nu Impiedice
desfăşurarea în bune condiții a procesului instructiv-educativ, stiut fiind faptul
că în şcolile româneşti elevul cu rezultate bune la învăţătură este asociat cu
elevul disciplinat. Fără îndoială că între aceste două dimensiuni nu se poate
stabili o relație de proporţionalitate directă, tot ceea ce contează este însă ca
elevul să se poată adapta cât mai eficient mediului şcolar şi, ulterior, social în
care va trebui să se integreze.

Aaa

gyryg
nu este excesiv preocupat de expectanţele şi evaluările celorlalți.

CONTROL: sentiment de competență și control personal asupra sarcinilor, îşi

creează oportunități pentru valorizarea nevoilor personale, face opțiuni
conforme cu valorile proprii.

SENS ȘI SCOP ÎN VIAŢĂ: direcționat de scopuri de durată medie şi lungă,

experiența pozitivă a trecutului, bucuria prezentului şi relevanţa viitorului,
convingerea că merită să te implici, curiozitate.

. DEZVOLTARE PERSONALĂ: deschidere spre experiențe noi, sentimentul

de valorizare a potențialului propriu, capacitate de auto-reflexie, percepția
schimbărilor de sine pozitive, eficienţă, eta flexibilitate, creativitate, nevoia de
provocări, respingerea rutinei.
gyryg

24
Ar fi total eronat să considerăm că starea de bine este condiționată de
parcurgerea unui proces psihoterapeutic complex. Înainte de toate, familia şi
şcoala au un rol esenţial în dezvoltarea şi menţinerea stării de bine. În acelaşi
timp se constată că, nu de puține ori din păcate, tocmai familia şi şcoala sunt
instituțiile care generează condiții ce subminează încrederea în sine a copiilor şi
elevilor, îngrădesc autonomia şi independența lor, şablonează individualitățile,
implică competiții neproductive în detrimentul cooperării şi colaborării,
cenzurează
gyryg
bucuriile şi plăcerile cotidiene, induc percepții amenințătoare asupra lumii şi
vieții, desfoliindu-le de orice element ludic şi hedonist. Focalizarea exclusivă a
şcolii pe latura intelectuală a elevilor și pe performanțele lor şcolare, ignorând
nevoile lor emoționale și sociale, sunt căi sigure de diminuare a stării de bine şi
de creştere a riscului pentru disfuncții şi boli fizice şi psihice. Școala modernă
nu mai poate ignora, în numele nevoii imperative de cunoștințe și rezultate
şcolare performante, starea de bine şi de sănătate fizică, psihică, spirituală şi
socială a elevilor săi. În caz
gyryg
contrar, şcoala devine o instituție segregată de individ, societate şi viaţă. Înainte
de a fi o instituție care conferă diplome, şcoala trebuie să fie locul în care se
formează persoane armonioase cu sine, cu ceilalți, cu lumea, capabile astfel să
transpună în instrumente conținutul diplomei, să opereze eficient cu ele, să se
bucure de procesul şi produsul activității lor.

Consilierea educațională poate fi definită ca o relație interumană de asistență şi

suport dintre persoana specializată în psihologia şi consilierea educațională
(profesor) şi grupul de elevi în scopul dezvoltării personale şi prevenției
situațiilor problematice şi de criză. Principala sarcină a consilierului este
gyryg
de a ajuta elevii să parcurgă paşii unui demers de conştientizare, clarificare,
evaluare şi actualizare a sistemului personal de valori. Deşi accentuăm încă o
dată că profesorul-consilier nu este şi nu poate să se substitue consilierului-
psiholog. între cei doi profesionişti (profesor şi psiholog) trebuie să existe relații
de colaborare. Profesorul-consilier poate facilita, prin activitatea sa, reducerea
riscului apariției şi dezvoltării de probleme care solicită în mod obligatoriu

25
expertiza psihologului specialist. În acelaşi timp, psihologul şcolar are
competența de a
gyryg
favoriza procesul educativ prin conturarea unor strategii de intervenţie
cognitivă, motivațională, emoțională şi comportamentală, atât la nivel
individual cât şi de grup. Sintetizăm în tabelul 2.2. diferențele dintre consilierea
psihologică şi cea educaţională.

AA

gyryg
Pe tot parcursul procesului de consiliere sunt absolut necesare anumite shitināti
fundamentale (capacități) care permit desfăşurarea cu succes a activităților sidus
la efectele cove score. Abilitățile necesare profesorului pentru desfăşurarea
activităților de consiliere sunt prezentate în tabelul 3.2.

Tabel 3.2. Abilitățile de bază în consiliere

ascultarea activă

observarea

adresarea întrebărilor

oferirea de feed-back

furnizarea de informații

parafrazarea

sumarizarea

reflectarea
gyryg

26
Ascultarea activă este abilitatea de bază în consiliere ce oferă suportul unei
eleve comunicări între profesor și clevia debuttaren ectivă este cea care
încurajeand elevii să vorbească deschis şi liber. Prin ascultare activă se
comunică respect pentre ceea ce gândește sau simte interlocutorul și se
transmite mesajul nonverbal că este înțeles.

Factori care susțin procesul de ascultare activă:

gyryg
comunicarea nonverbală (tonul și intensitatea vocii, mimica, gestica) să fie
adecvată conținutului şi stării afective a interlocutorului;

contact vizual cu interlocutorul, fără însă a-l fixa cu privirea: asigurați-vă că ați
înțeles corect ceea ce v-a comunicat interlocutorul prin

formule de genul "Ceea ce vrei tu să îmi spui este că ..."; ascultați interlocutorul
fără a fi preocupat de răspunsurile pe care doriți să

le dati; puteți apela la afirmații de genul "hmm", "da", "inteleg":

nu vorbiţi continuu, dați interlocutorului ocazia întrebări: să vorbească şi să

pună

ascultarea să fie autentică problema/subiectul abordat; consilierul să fie sincer

interesat de

ascultarea să nu fie evaluativă nu faceți judecăţi de valoare în funcție de

propriile atitudini şi convingeri, în termeni de "bine" sau "rau",
Ai trimis
AAA

gyryg
1. Definirea problemei - stabilirea problemei și a modului de formulare sunt
redate în capitolul „Rezolvarea de probleme". Exemple de probleme: abilități

27
sociale scăzute, strategii de învăţare insuficient dezvoltate, dificultăți de
comunicare în situații de conflict, stil de viață nesănătos.

2. Descrierea problemelor se realizează prin descrierea comportamentală,

cognitivă şi emoțională (după criteriile prezentate în capitolul Managementul
clasei"). Descrierea problemei se va baza pe caracteristici comportamentale,
cognitive și emoționale mai prevalente și cu o frecvență mai mare în grupul
analizat.
gyryg
Identificarea posibililor factori de formare şi dezvoltare a problemet. De cele
mai multe ori problemele au mai multe surse de formare rareori un singur factor
declanşează un comportament neadecvat (de exemplu, în cazul fumatului la
adolescenți pot interveni: reclama, presiunea grupului, neîncrederea în sine,
aderența la normele de grup etc.). Identificarea cauzelor care au condus la
dezvoltarea unei probleme este un pas indispensabil în eliminarea ei. Factorii de
gyryg
formare a problemei trebuie să fie identificați de grupul care se confruntă cu
acea problema şi nu să i se impună un punct de vedere din afară asupra cauzelor
problemei.
gyryg
Identificarea factorilor de menținere și de activare a problemei. Factorii de
menținere a problemes (exces/deficit comportamental) împiedică formarea unor
atitudini adecvate sau abilități eficiente. De exemplu, utilizarea etichetelor şi a
criticii în comunicarea dintre elevi reduc posibilitatea de autocunoaştere,
încredere în sine şi exprimare asertivă.

5. Planul de intervenție este etapa cea mai

gyryg
importantă în proiectarea şi desfăşurarea procesului.de consiliere. Planul
cuprinde totalitatea modalităților de realizare a obiectivelor de intervenție.
Intervenția la ora de consiliere este numai de grup şi se focalizează pe
dezvoltarea unor abilități comune unui grup de elevi. Etapele formulării
planului de intervenție sunt: a) formularea obiectivului de lungă durată -
exemple: formarea unei stime de sine pozitive, dezvoltarea abilităților de

28
management al stresului, dezvoltarea abilităților de pregătire pentru examene;
b)
procesului.de
gyryg
formularea obiectivelor specifice se realizează în funcție de natura problemei şi
obiectivul de lungă durată; obiectivele specifice trebuie formulate în funcție de
componentele comportamentale, cognitive sau emoționale ale descrierii
problemei; c) strategiile de intervenție sunt formulate pentru fiecare obiectiv
specific în parte
gyryg
şi sunt realizate prin mai multe activități specifice.

6. Evaluarea intervenției vizează modificarea cunoştinţelor, atitudinilor şi

abilităților. Se realizează prin: chestionare de cunoştinţe, atitudini şi abilități,
grile de observare comportamentală (completată și realizată de profesor), grile
de autoevaluare comportamentală sau alte modalități de evaluare (ex. realizarea
de către elevi a unor activități de voluntariat).

AAA

gyryg
caracteristicile ei esențiale.

1. Consilierea psihopedagogică/educațională se adresează persoanelor aflate în

diverse ipostaze şi stadii ale procesului de formare şi dezvoltare a propriei
personalităţi. Beneficiari ai activităților de consiliere psihopedagogică sunt toți
cei aflați la un moment dat în ipostaza de elev, de persoană care parcurge
diverse experienţe de învăţare în scopul formării şi al dezvoltării propriei
personalități. Obținerea unei eficienţe crescute în învăţare, dar şi în viață, în
gyryg
general, reclamă sprijinul şi îndrumarea consilierilor educaţionali.

29
2. Consilierea psihopedagogică are la bază un model psihoeducațional al
formării şi dezvoltării personalității (şi nu unul clinic şi curativ, cum este cazul
psihoterapiei).
gyryg
Ea presupune sprijin și îndrumare pentru învăţarea unor deprinderi, abilităţi şi
competente prin care persoana să facă față cu succes solicitărilor vieții, så se
dezvolte optim şi să aibă un trai confortabil. Scoput consilierii psihopedagogice
este provocarea unor schimbări evolutive

voluntare în atitudinile şi comportamentul oamenilor, în direcţia asumării

constiente, de către fiecare persoană, a unui mod (model) de viață dezirabit
gyryg
social, care să-i aducă satisfacții, automulţumire şi sentimentul autorealizării

3. Consilierea psihopedagogică are, cu precădere, un rol preventiv şi de dezvol

tare. Ea îndrumă şi sprijină persoana pentru a învăța să prevină eventualele
situații de criză în care s-ar putea afla la un moment dat, să-şi conştientizeze şi
să ştie cum să-şi pună în valoare disponibilitățile și resursele pentru a se adapta
optim la realitate, Consilierea psihopedagogică ajută oamenii să înveţe să
găsească soluții acceptabile tuturor problemelor cu care se confruntă, ino-
gyryg
culându-le ideea şi dezvoltându-le convingerea că stă în puterea lor, a fiecăruia,
să facă acest lucru.

4. Consilierea psihopedagogică este un demers educațional-formativ specific;

sarcina esențială a consilierului educaţional nu este aceea de a instrui, ci, mai
degrabă, aceea de a sprijini oamenii să se ajute singuri pentru a-şi rezolva
problemele şi a-şi asigura dezvoltarea propriei personalităţi.

5. Consilierul educaţional nu are soluții dinainte stabilite, al căror succes este

garantat necondiționat, ci, dimpotrivă, într-o situație dată, el ajută persoana în
cauză ca, pe parcursul procesului de consiliere, să găsească (singură) soluţia cea
mai bună pentru rezolvarea propriilor probleme.
gyryg

30
Consilierea psihopedagogică integrează şi valorifică perspectiva psihologiei
umaniste privind formarea și dezvoltarea personalităţii umane. Potrivit acesteia,
succesul consilierii psihopedagogice este dat de implicarea conştientă, activă şi
responsabilă a persoanei în autodezvoltarea Eului şi a propriei personalităţi,
gyryg
considerate elemente de bază ale schimbării evolutiv-adaptative a persoanei
Conştientizarea de către fiecare persoană a propriilor capacităţi şi disponibilități
şi cultivarea dorinţei şi a voinței acesteia de a se manifesta liber, autonom sunt
condiţii esenţiale ale trăirii unei vieţi pline de sens, însoţită de sentimentul
autoîmplinirii.

AAA

gyryg
să-şi exprime opţiunile şi să ia decizii privind studiile, formarea profesională,
evoluția

în carieră etc., in concordanţă cu propriile capacităţi (ceea ce poate), cu nivelul

de aspiraţii (ceea ce vrea) şi cu oferta societății (ceea ce este, trebuie, se cere);

să adopte un stil de viață sănătos, care-i asigură confortul psihologic şi starea de
funcţionalitate optimă.
gyryg
2. Scopuri formulate de consilier. Sunt obiective intemeiate pe pregătirea
teoretică și practică a consilierului, au un pronunțat caracter preventiv şi asigura
formarea și dezvoltarea optimă a personalității clienților. Ele au la bază pre-
supozițiile consilierului privind cauzele posibile ale atitudinilor şi compor
tamentelor actuale şi/sau viitoare ale clienților. Consilierul stabileşte anumite
obiective ale activității sale, fundamentându-şi decizia pe analiza de nevoia
clienților, pe cunoaşterea aprofundată a problemelor acestora, avand in vedere
anumite modele de consiliere cu rol preventiv sau pentru facilitarea schimbării
gyryg

31
evolutive a clienților. Scopurile stabilite de consilier vizează, în primul rând,
grupul (clasa de elevi, grupa de studenți, echipa managerială, formația de lucru
etc.) şi mai puțin individul.

Scopurile consilierii psihopedagogice stabilite de consilier ar putea viza spri-

jinul, ajutorul şi îndrumarea clienților în următoarele direcții:

realizarea autocunoaşterii, dezvoltarea stimei de sine, formarea unor atitudini

pozitive faţă de propria persoană:

formarea şi dezvoltarea unor abilități de relaționare socială favorabile muncii în

echipă, cooperării şi colaborării în rezolvarea unor probleme diverse:

dezvoltarea unor aritudini şi comportamente adecvate, necesare menţinerii

propriei sănătăţi somatopsihice:
gyryg
însuşirea unor tehnici de învăţare eficientă şi de promovare a unui management
optim al învățării:

dezvoltarea capacității de planificare a carierei.

gyryg
3. Scopurile clientului. Sunt scopuri formulate de către client, înainte sau chiar
în timpul procesutul de consiliere psihopedagogică propriu-zisă, pentru a căror
îndeplinire clientul solicită sprijin, ajutor și îndrumare. Când au scopuri precise,
formulate şi asumate de ei înşişi, clienții sunt deosebit de interesaţi să se
abiliteze pentru a le îndeplini, implicându-se activ şi total în activităţile de
consiliere psihopedagogică. Sunt dispuşi să învețe aproape necondiționat,
neprecupețind nici un efort şi angajându-se hotărât în activitățile educațional-
formative conduse de consilier.
gyryg
Şi în cazul clienților-copii, scopurile acestora trebuie tratate cu toată serio-
zitatea şi răspunderea de către consilier. Relația de consiliere psihopedagogică a
copiilor evoluează pozitiv pe măsură ce clientul-copil capătă încredere în
consilier. Rezolvarea cu prioritate a problemelor stringente ale copilului în care
implicarea lui afectivă este maximă constituie o necesitate.

32
Uneori, copilul nu doreşte ca părinții să-i afle problemele, iar respectarea
acestei dorințe constituie o condiție esențială a constituirii unei relaţii pozitive
de consiliere psihopedagogică. Excepție fac acele situații în care securitatea
fizică şi

AAA

gyryg
a) conținutul activităţilor de consiliere psihopedagogică se referă la domeniile
esențiale în care ele se desfăşoară în concordanţă cu scopurile pe care le
urmăresc. Astfel, activităţile de consiliere psihopedagogică au drept conţinut
(şi, implicit, scopuri esenţiale):

funcţionalitatea şi dezvoltarea optimă a persoanei;

promovarea sănătăţii şi a stării generale de bine;

învăţarea eficientă şi durabilă;

orientarea carierei;

viaţa personală
gyryg
b) formele consilierii psihopedagogice au în vedere tipurile, ipostazele realizării

acesteia, respectiv situațiile in care este nevoie de activități specifice de

consiliere psihopedagogică complementare celor instructiv-educative

consacrate

(instruirea școlară, universitară, formarea unor competente predominant pro-

33
fesionale prin cursuri și stagii specifice) Pe această dimensiune, consilierea
psihopedagogică îmbracă forme diferite, si anume:
gyryg
consilierea în situații de criză:

consilierea remedială:

consilierea preventivă.

consilierea pentru dezvoltare (optimall)

gyryg
c) modalitățile de realizare a consilierii psihopedagogice au în vedere cadrul
instituționalizat (mai mult sau mai puţin formal), precum şi beneficiarii acestor
activităţi (indivizi, grupuri, organizaţii, populaţii specifice etc.).

Beneficiarii activităţilor de consiliere psihopedagogică pot fi:

indivizii (consiliere individuală);

grupurile (consiliere de grup/a grupului);

cuplul şi/sau familia (consilierea cuplului şi/sau consilierea familială);

gyryg
organizaţiile (consilierea organizaţională/consilierea unei organizaţii);
populaţiile specifice (consilierea clienţilor cu probleme/cerinţe speciale).

Reunind toate cele trei dimensiuni ale consilierii psihopedagogice (conţinut,

forme, modalităţi) într-o concepţie unitar-integrativă, rezultă o structură
tridimen- sională, sub forma unui cub - cubul consilierii psihopedagogice (vezi
figura 2).

În capitolele următoare vom aborda mai pe larg aceste aspecte ale consilierii
psihopedagogice

34
AAA

2.1. Consilierea psihopedagogică a elevilor cu cerințe educative speciale-

componentă esențială a formării personalității umane

1.3.Legislația privind devianțele de comportament în școală

Legislația școlară (reprezentată în cazul de față prin Regulamentul de

organizare și funcționare a unităților de învăţământ) are un rol esenţial în
stabilirea comportamentelor care sunt deviante sau nu în şcoală. Paradoxal însă,
chiar aceste acte normative pot genera variaţii ale fenomenului devianței
școlare, în funcție de gradul de permisivitate sau stricteţe a prevederilor
elaborate. Așa de exemplu, un regulament cu prevederi rigide și adesea greu de
respectat creează premise favorabile încălcării lui şi, în consecinţă, instalării
devianțelor comportamentale la nivelul şcolii. Un alt aspect important il
constituie necesitatea adaptării prevederilor regulamentare la specificul
contemporan al societății în care trăiesc elevii. Spre exemplu, interzicerea
utilizării telefoanelor mobile in

pp

timpul orelor de curs a devenit o necesitate în zilele noastre, în condițiile in care

la începutul anilor 1990 nici nu se putea vorbi despre aşa ceva. Tot la fel de
adevărat este şi faptul că abaterile disciplinare în anii respectivi erau de altă
natură în ceea ce priveşte gravitatea şi diversitatea formelor de manifestare. De
altfel, trebuie observat că regulamentele şcolare au evoluat in paralel cu
societatea şi au fost semnificativ influențate de pragul de toleranță socială. In

35
cele ce urmează ne propunem să analizăm fenomenul Pitator de prevederilor
Regulamentului de Organizare şi Functionare a Unităților de Învățământ
Preuniversitar elaborat de Ministerul Educației şi Cercetării în anul 2005.

Argumentam utilitatea prezentării acestui Regulament prin faptul ca el

reprezintă principalul instrument validat juridic in functie de care se poate
interpreta dacă un comportament produs în şcoala este sau nu

Pp

În ceea ce ii priveşte pe profesori, Capitolul VII al Regulamentului mentionat

face ceste de trimiteri la îndatoririle pe care aceştia le au în vederea asigurării
securității fizice şi psihice a elevilor. Astfel, potrivit art. 84, alin. 4. personalul
din învățământ trebuie să aibă o ținută morală demnă în concordanţă cu valorile
morale pe care le transmite elevilor, o vestimen. tație decentă și un
comportament responsabil". În plus, personalul din învăţământ trebuie să
dovedească respect și considerație în relaţiile cu elevi şi părinții/reprezentanții
legali ai acestora" (alin. 5), fiindu-i interzis să desfăşoare acțiuni de natură să
afecteze imaginea publică a elevului, viața intimă, privată şi familială a
acestuia" (alin. 6), „să aplice pedepse corporale ori să agreseze fizic ori verbal
elevii" (alin. 7), respectiv „să condiţioneze actul didactic de obținerea oricăror
forme de avantaje din partea elevilor" (alin. 8). Toate aceste norme sunt absolut
fireşti, având rolul de a proteja

Pp

integritatea fizică şi psihică a elevilor față de eventualele venite din partea

cadrelor didactice. In caz de nerespectare, sancțiunile pot reacții agresive merge
până la excluderea acestora din învăţământ. Pe de altă parte, experiența
cotidiană de la catedră (amplificată uneori de relatările mass- mediei) arată că,
de multe ori, profesorii sunt ei înşişi expuşi violenţei fizice sau verbale venite
din partea elevilor ori a familiilor acestora, în fața cărora posibilitățile

pp

36
sau verbale venite din partea elevilor ori a familiilor acestora, in fața cărora
posibilitățile de a replica sunt relativ limitate. In documentul ministerial invocat
nu există precizări care să protejeze cadrele didactice în fața unor asemenea
amenințări, singurele măsuri care le sunt permise fiind cele de natură
pedagogică. În condițiile în care societatea a evoluat şi, odată cu ea, inclusiv
formele de amenințare la adresa profesorilor (din ce in ce mai diverse şi mai
subtile), considerăm absolut obligatoriu elaborarea unui pachet legislativ menit
să le asigure protecție și celor care, la rândul lor, au datoria de a-i trata cu
respect pe elevii lor.

Pp

Capitolul VIII al prezentului regularment este adresat elevilor. În cee ce ii

priveşte pe aceştia, primul lucru cu care este bine să se familiarizeze reprezintă
drepturile şi îndatoririle ce le revin în această calitate. Asti potrivit art. 97-109,
elevii din învățământul de stat și particular se buc de drepturi egale, precum
respectarea demnității personale, dreptul contesta rezultatele evaluării
performanţelor şcolare, dreptul la învățăr gratuit, dreptul de a beneficia de burse
sau alte suporturi financiare, fac a cazare în căminele de tip internat, dreptul la
asistență psihopedago medicală gratuită, dreptul de a primi premii şi alte
distincţii, drepti ea acces gratuit la baza didactică a şcolii şi la mijloacele
didactice ne
Pp

Instruirii; elevil aparținând minoritaților naţionale au dreptul să studieze în

limba maternă, dreptul de a opta pentru forma de lovăţământ şi parcursul școlar
pe care doresc să îl urmeze, dreptul de a face parte din consiliile elevilor
existente în fiecare unitate școlară, dreptul de a participa la acțiunile
extracurriculare organizate de școli, dreptul la liberă asociere, dreptul de a avea
publicații proprii, dreptul ca, în condiții speciale, să promoveze doi ani Intr-un
an şcolar etc.

Pp

37
Pe de altă parte, acelaşi Regulament stipulează în art. 110-114 Indatoririle
elevilor. Astfel, elevii din învățământul de stat și particular au datoria de a
frecventa cursurile, de a se pregăti corespunzător, de a-şi însuşi cunoştinţele
prevăzute în programa școlară; elevii trebuie să aibă o comportare civilizată în
şcoală şi în afara ei de natură să le asigure securitatea fizică şi emoțională
proprie și a celor din jur, să aibă asupra lor carnetul de elev (ca principal
document şcolar de legitimare), să nu deterioreze bunurile şcolii şi materialele
didactice etc

Pp

Intr-o lucrare publicată în 1997, C. Cucos observă o realitate educațională

contradictorie și dramatică în acelaşi timp. Potrivit autorului, şcoala este un
mediu adesea artificial, în care se promovează o serie de valori ce nu
întotdeauna se suprapun peste cele valabile în afara ei. Ajuns într-un alt mediu
(familie, grup de prieteni etc.), copilul este supus unor forte axiologice de multe
ori diferite sau chiar opuse celor școlare. Pentru a compatibiliza pe cât posibil
cele două medii și ținând cont că, până la urmă, şi elevii sunt tot oameni,
autorul propune o serie de drepturi ale elevilor care, cu certitudine, ar stårni o
indignare furioasă din partea multor pedagogi,

Pp

, printre care se numără:

⚫dreptul de a nu fi mereu atent;

⚫dreptul elevului la forul său interior (la intimitate);

38
 ⚫dreptul de a învăța doar ceea ce consideră că are rost pentru

dezvoltarea sa;

⚫dreptul de a nu fi ascultător și supus şase ore pe zi;

⚫dreptul de a se mişca liber în sala de clasă;

⚫dreptul de a nu se ține întotdeauna de cuvânt;

⚫ dreptul de a nu iubi şcoala și de a declara acest lucru;

⚫ dreptul de a alege cu cine dorește să lucreze;

⚫ dreptul de a nu coopera in procesul de învăţământ;

⚫ dreptul de a fi respectat ca persoană.

Pp

Pare posca ca un pedagog cu reputația profesorului ieşean så fac allmat Si totus

tresind dincolo de aparente, observăm că sunt onepeste care trebuie coase in
evidență. Unul dintre acestea ar fi acela cheval este un OM co punctele lui tati
și slăbiciunile sale, iar școala are detoria deshice pentru a deveni un spirit liber,
și nu să-I manipuleze pentru a deveni un unfrvid obedient. Celalalt aspect se

39
referă la curajul de a-ți asuma as prainct de vedere susținut de argumente
credibile, chiar dacă această opinie contravine majoritati sau vreunei autorități
(V. Blandul, 2005b, pp. 48-49).

Pp

Elevii care by indeplinesc cu conștiinciozitate îndatoririle ce le revin ase

evsjeopiază prin rezultate deosebite la activitățile școlare şi extraşcolare Sa
malul anului solar au obţinut primele trei medii generale pe clasă, s-au
emmarcat la diferite discipline de studiu, au obţinut rezultate deosebite la
diverse concursuri, festivaluri, expoziții etc, organizate la nivel local, județean,
magoval sau internațional, s-au evidenţiat prin fapte de înaltă ținută morală
civich, au avut la finalul anului de studiu cea mai bună frecvență la ore samak)
pot priuni diferite recompense la propunerea dirigintelui, a consiliului claser eri
a directorului școlii. Aceste recompense pot consta in evastențierea în fața
colegilor de clasă sau de școală, ori a consiliului prafesoral, în comunicarea
verbală sau scrisă adresată părinților, menționân- de se fapta deosebită
recompensată, acordarea unei burse de merit/studii sau alle recompense
materiale, acordarea de premii, diplome, medalii, în facilitares

Pp

facilitarea accesului la tabere de profil din țară şi străinătate etc. Pe de

altă parte, elevii care nu îşi îndeplinesc atribuțiile ce le revin, respectiv
încalcă dispozițile legale în vigoare, sunt pasibili de a fi sancționați în
funcție de gravitatea faptel comise prin:

a) observație individuală - presupune dojenuea elevului de către

învățător, diriginte sau directorul școlii, fără vreo altă măsură
suplimentară, b) mustrare în fața clasei, a consiliului acestela ori a
consiliului profesoral-constă

in dojenirea elevului şi avertizarea acestuia că, în caz că nu îşi schimbă

40
 comportamentul in sens pozitiv, vor urma şi alte sancțiuni mai severe,
masina

disciplinară se însoţeşte de scăderea notei la purtare,

pp
c) mustrate scrisă - presupune dojenirea scrisă a elevului şi înmânarea
acestui document (sub semnătură de primire) părintelui sau
aparținătorului legal; măsura

disciplinară se însoţeşte de scăderea notel la purtare; d) retragere

temporară sau definitivă a bursei (în cazul in care aceasta exista)-se
asociază cu scăderea notei la purtare;

e) eliminare de la cursuri pe o perioadă determinată de 3-5 zile presupune

înlocuirea activităţilor didactice la care elevul participă în mod obişnuit cu
altele

pp

stabilite de conducerea unității de învăţământ; in cazul in care elevul nu

doreşte să participe la aceste activități, el poate fi considerat absent
nemotivat, măsura disciplinară se însoţeşte de scăderea notei la purtare:

1) mutare disciplinară la o clasă paralelă din aceeaşi şcoală se face de

către Invăţător/diriginte/directorul școlii, prin înmânarea sub semnătură
de primire a unul document scris pe această temă fie părintelui sau
aparţinătorului legal, fie insuşi elevului în cauză, dacă acesta a implinit
värsta de 18 ani; măsura disciplinară se însoțește de scăderea notei la
purtare;

g) mutare disciplinară la o altă unitate de învăţământ cu acceptul

conducerii acesteia -se respectă aceeaşi procedură ca în cazul precedent:

41
h) preaviz de exmatriculare - il vizează pe elevii din învăţământul secundar
(non-

pp

obligatoriu) şi se aplică în cazul unui număr mare de absenţe la una sau

mai multe discipline de studiu pe parcursul unui an şcolar; măsura
disciplinară se comunică în scris elevului şi familiei sale şi se însoţeşte de
scăderea notei la purtare;

1) exmatriculare - presupune eliminarea până la sfârşitul anului şcolar a

elevului din unitatea de învăţământ în care a studiat; exmatricularea poate
fi: cu drept de reinscriere în anul şcolar următor în aceeaşi unitate de
învăţământ, dar în acelaşi an de studiu pe care l-a frecventat înaintea
eliminării; fără drept de reînscriere în aceeaşi unitate de învăţământ; din
toate unităţile şcolare, fără drept de reînscriere pentru o perioadă de timp
determinată.
Pp

Administrarea acestor sancțiuni se face gradual, în funcție de gravitatea faptei şi

a consecinţelor sale. Dacă după administrarea sancțiunii elevul în cauză are un
comportament responsabil, aceasta poate fi anulată. renunțându-se în primul
rând la scăderea notei la purtare. Desigur, gravitatea faptelor care să conducă la
luarea uneia sau alteia dintre sancțiunile disciplinare menționate este
interpretabilă, aşa după cum aplicarea însăşi a acestor sancțiuni este un proces
subiectiv. Dezavantajul

Pp

principal al unei asemenea atitudini este acela că inconsecvenţa în luarea

măsurilor disciplinare poate amplifica fenomenul indisciplinei şcolare, în vreme
ce principalul avantaj ar fi cel legat de efectul pedagogic formativ pe care oa
doua şansă" îl are asupra elevului. De aceea, suntem de părere că existenţa unui
regulament conținând recomandări precise pentru fapte clare este absolut

42
obligatoriu (de exemplu, bunurile şcolare deteriorate se plătesc integral),
aplicarea acestui regulament făcându-se întâi în „spiritul lui şi abia apoi în
„litera" lui. Similar este cazul unui arbitru al unui meci de fotbal, preocupat mai
degrabă să ducă partida la bun sfârşit fără niciun fel de incidente, decât să aplice
în mod scrupulos regulamentul de joc. O asemenea

pp

abordare flexibilă li poate ajuta pe elevii cu abateri disciplinare să-şi

constientizeze greşelile și să încerce să le îndrepte înainte de a fi pres tarzio.
Deşi familia (părinții, tatorii legali) joacă un rol deosebit de important în
prevenirea comportamentelor deviante ale elevilor, Regulamentul de
Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar face relativ
puține trimiteri la atribuțiile pe care ea le-ar putea avea în acest sens,

pp

Astfel, in Capitolul V, art. 45 se stipulează faptul că părinții/rut rutorii legalli a

obligația de a colabora cu școala în vederea îndeplinirii obiectivelor
educaționale (alin. 1), de a lua legătura cel puţin o dată pe lună cu Invăţătorul
dirigintele pentru a se interesa de evoluția școlară a copilului lor (alin. 2),
respectiv de a-i asigura frecvența școlară pe intreaga perioadă a lovăţământului
obligatoriu (alin. 3). Celelalte atribuții pe care le au părinț comitetul

Pp

comitetul de părinți al clasei, comitetul reprezentativ al părinților la nivelul

școlii sunt cu precădere de natură administrativă. Suntem de părere că
implicarea familiei în procesul educațional al copiilor reprezintă o necesitate şi
chiar o obligație, sarcina principală fiind aceea de a le asigura suportul financiar
şi logistic pe de o parte, dar și pe cel afectiv pe de altă parte, în condițiile în care
carențele educaționale din familie pot constitui cauze, dar şi efecte ale
devianțelor de comportament. De aceea, considerăm că este bine- venit un
cadru legislativ care să reglementeze cooperarea dintre şcoală și familie în

43
vederea îndeplinirii cu succes a obiectivelor procesului instructiv- educativ şi
diminuării abaterilor comportamentale ale elevilor

pp

In consecință, putem aprecia că Regulamentul elaborat de Ministerul Educației

şi Cercetării în 2005 oferă un cadru normativ general care să reglementeze
modul de desfăşurare a activităților şcolare şi extrașcolare ale elevilor, precum
şi responsabilitățile profesorilor şi familiei în manage- mentul
comportamentului elevilor. Plecând de aici, fiecare instituţie de învățământ are
dreptul, dar şi obligația de a-şi elabora propriul Regulament intern de
organizare și funcționare, care să stipuleze condițiile concrete în care anumite
comportamente pot fi evaluate ca „normale" sau „deviante", precum și
recompensele/sancțiunile ce se impun pentru fiecare caz în parte.

Pp

Tot prin aceste regulamente este important să se stabilească modul de

colaborare a școlii cu familiile elevilor şi, în plan extins, cu comunitatea locală
în vederea prevenirii și corectării comportamentelor deviante. Opinăm că un
asemenea cadru legislativ apropiat de specificul şi nevoile colii/comunității
locale ar fi mult mai eficient comparativ cu unul centrat acoperire naţională,
însă mult prea general pentru particularitățile mportamentale ale elevilor,

Pp

44