Fenomenul de conformism

social
Elev Dinescu Adela Maria
 Cuprins

Prezentarea generala a Avantajele si

01 fenomenului de
03 dezavantajele
conformism social conformismului social

Formele si factorii care Experimentul lui

02 influenteaza 04 Solomon Asch
conformismul social

05 Concluzie
 Prezentarea generala a fenomenului de
conformism social
În cadrul cercetării fenomenelor sociale, un aspect demn de luat
în considerare este influenţă socială, definită drept efectele pe
care acţiunea unui individ sau a unui grup le are asupra unui alt
individ sau grup. Aceste efecte se propagă prin intermediul
interacţiunii dintre agenţii sociali, societatea exercitând presiune
asupra individului sau a grupului către uniformitate, iar în faţa
unei astfel de presiuni individul (sau grupul) se poate alătura
majorităţii ori poate deveni un deviant. Cum devianţa e un
fenomen cu frecvenţă mai redusă, căci fiecare caută să se
integreze şi să evite astfel sancţiunile pe care grupul le aplică
devianţilor, tendinţa generală este către adoptarea unui
comportament ce se află în conformitate cu cel majoritar.
In general, conformismul social este descris ca fiind acea situaţie în care un individ
îşi modifică atitudinea sau comportamentul în direcţia normelor sau valorilor
dominante ale unui grup. De asemenea, această noţiune este folosită pentru a
desemna procesul şi rezultatul presiunii pe care o colectivitate o exercită asupra
membrilor săi pentru a-i determina să împărtăşească idealurile şi să urmeze astfel
normele şi modelele prescrise. În orice grup social, instituţie sau organizaţie se
cristalizează şi consacră anumite norme (formale şi informale) şi modele de
comportament pentru roluri specifice, iar asupra individului se exercită presiuni,
cel mai adesea la nivel sub- sau inconştient, pentru ca el să-şi adapteze modul de
gândire şi comportamentele la cele ale grupului şi să le respecte. Conformarea la
normele societăţii aduce recompense, cele mai importante fiind acceptarea,
preţuirea, includerea în activităţile grupului sau obţinerea de popularitate şi de
prestigiu, pe când o persoană care încalcă normele riscă să fie pedepsită,
antipatizată sau chiar exclusă din viaţa publică.
 Formele conformismului social
Exista numeroase tipuri de conformism social sau motive pentru
care oamenii isi modeleaza comportamentul. In 1958, insa, Kelman,
un celebru psiholog, a identificat trei forme principale de
conformism, fiecare putand avea ca rezultat modelarea
comportamentului, dar nu prin exact aceleasi metode.
 COMPLIANTA IDENTIFICAREA INTERIORIZAREA
Adoptarea, de catre individ, Individul se conformeaza la Apare atunci cand individul
a opiniei majoritatii pentru anumite momente de timp accepta influenta altei
a evita respingerea sau si in anumite feluri persoane si se conformeaza
pentru a dobandi deoarece acest lucru face solicitarilor sau asteptarilor
recompense de tipul parte dintr-o serie de relatii deoarece comportamentul
acceptarii sau aprobarii generale pe care incearca este compatibil cu sistemul
sociale. sa le pastreze. sau de valori.
Factorii care influenteaza conformismul social
Principalele mecanisme fundamentele ce conduc la conformismul social sunt:
➔ relația și tipul interacțiunii dintre indivizi - similaritatea dintre indivizi
favorizează conformismul
➔ statusul în cadrul grupului - un statut ridicat scade probabilitatea conformarii
➔ natura răspunsului - când răspunsul este public crește probabilitatea
conformismului
➔ gradul de dificultate al sarcinii - cu cât este mai mare cu atât este mai mare
conformitatea
➔ compoziția grupului - femeile se lasă mai ușor influențate decât bărbații
➔ mărimea grupului - maximul conformității se atinge la grupuri de 3-4 indivizi
➔ unanimitatea - dacă individul nu este singurul care are o părere diferită, scade
considerabil probabilitatea conformarii
Avantajele si dezavantajele conformismului
social
Printre avantajele conformismului social se numara faptul ca:
● ofera persoanei in cauza o stare de liniste interioara, eliminand indoielile si
reflectiile indelungate pe aceeasi tema
● in cadrul unei firme, conformismul social al angajatilor determina o
rezolvare mai usoara a problemelor interne
● in materie de credinta si valori familiale, conformismul contribuie la
stabilitatea sociala si la imbunatatirea relatiilor in societate
Exista, insa, si dezavantaje in adoptarea acestui comportament precum:
● pierderea individualitatii si crearea de probleme pe plan intelectual
● scaderea stimei de sine si formarea complexelor
● pierderea capacitatii de a lua decizii in mod independent
Experimentul lui
Solomon Asch
În cadrul psihologiei sociale au fost
desfăşurate mai multe experimente care să
demonstreze gradul înalt de predispoziţie a
individului către conformarea la grup sau
către adaptarea la anumite cerinţe de rol.
Cel mai ilustrativ, poate, în acest sens este
experimentul lui Solomon Asch asupra
percepţiei vizuale, descris în lucrarea sa
Effects of Group Pressure upon the
Modification and Distortion of Judgments.
Scopul experimentului lui Asch era să observe procesele care determină gradul de independenţă
sau de supunere a unui membru faţă de un grup ce exercită o influenţă uniformizatoare.
Obiectivul principal al experimentatorului a fost de a dovedi că fiecare persoană se conformează
unei judecăţi colective în mod conştient şi o acceptă în virtutea unor motive obiective.
Experimentul lui Asch este probabil cel mai cunoscut experiment din psihologia socială. Alegerea
sarcinii, ingeniozitatea montajului experimental, eficienţa măsurătorilor, limpezimea concluziilor
- toate fac din el o cercetare absolut clasică. Trebuie menţionat, însă, că începuturile au fost
şovăielnice: ipotezele de start ale lui Asch anticipau refuzul subiecţilor de a se supune presiunii
de grup. Astfel, psihosociologul american considerase că o situaţie bine structurată, înfăţişand
un stimul absolut neîndoielnic, îl va ajuta să demonstreze capacitatea indivizilor de a rezista unei
norme aberante. Totusi, rezultatele au infirmat această predicţie experimentală. Cu toate
acestea, el a năruit construcţia teoretică a lui Festinger (1950), care afirmase că opiniile indivizilor
cu privire la realitatea fizică pot fi numai cu greu influenţate şi a rămas cea mai limpede
demonstraţie a tendinţei indivizilor de a-şi pune opiniile în acord cu majoritatea.
Asch a efectuat în anii ‛1950 experimentul prin care
demonstrează influenţa socială, aratând cum un
subiect va imita majoritatea, chiar dacă aceasta greşeşte.
Pentru a ilustra acest lucru, el a invitat studenţi la un
experiment, spunându-le că este pentru a determina
exactitatea percepţiei vizuale, sarcina fiind aceea de a alege
care linie dintr-un grup de trei este de aceeaşi lungime cu o
linie-etalon. Sarcina era clară şi obiectivă deoarece diferenţa
dintre linia etalon şi cele trei linii de comparaţie erau
evident perceptibile pentru fiecare subiect. Astfel,
participantii au fost constituiţi în grupe formate din şapte
până la nouă persoane. Ceea ce subiecţii nu ştiau era faptul
că ceilalţi membrii ai grupului din care făceau parte erau
actori, complici ai experimentatorului, cărora li s-a spus să
numească o linie de lungime diferită. Ei erau instruiţi să dea
un răspuns fals in şapte din douăsprezece încercări, în
unanimitate perfectă şi înaintea subiectului neinformat.
Adevăratul experiment era acela de a vedea dacă subiectul va alege răspunsul corect, validat de proprii
săi ochi, sau dacă se va conforma şi va răspunde în funcţie de părerea expusă de ceilalţi participanţi-
actori. Rezultatele experimentului au arătat că, deşi atunci când erau izolaţi subiecţii au identificat
corect care e linia de aceeaşi lungime ,,cu o eroare de numai 0,7%, în momentul în care s-au găsit
înconjuraţi de indivizi care să dea un răspuns greşit în unanimitate 75% dintre participanţi au răspuns
incorect la măcar una dintre întrebări, aproximativ o treime dintre răspunsurile date fiind gresite, deci
conformiste”. Variaţiile experimentului lui Asch au arătat că puterea grupului de a influenţa individul se
bazează pe unitatea acestuia, căci în momentul în care răspunsurile greşite nu mai erau date în
unanimitate de participanţii-actori, procentul de eroare a scăzut semnificativ, fiind necesară doar o altă
persoană care să fie de acord cu subiectul sau care să fie tot deviantă, numind cealaltă linie de lungime
diferită. În momentul în care această persoană va răspunde de la jumătatea experimentului la fel cu
majoritatea rata de răspunsuri greşite, dar în conformitate cu grupul va creşte la 28,5%. Importantă mai
este şi mărimea grupului, căci numai o persoană sau două care dau răspunsuri greşite nu influenţează
individul-subiect destul de mult, însă trei sau mai mulţi participanţi-actori au determinat răspunsurile la
aproape toţi subiecţii, într-o măsură mai mică sau mai mare.
O reproducere a experimentului lui Asch
Concluzie

În concluzie, gama largă şi variată de

experimente şi cercetări efectuate în jurul
fenomenului de conformism social atestă
importanţa acestuia în explicarea interacţiunii
umane la nivel de grup şi confirmă, în acelaşi
timp, şi poziţia acestuia printre cele mai
puternice forţe din psihologia umană.
Înţelegerea mecanismelor care duc la
conformare este însă necesară nu numai din
considerente teoretice, pentru a cunoaşte, ci şi
pentru a putea interveni în realitatea cotidiană,
pentru a evita manipularea indivizilor,
înţelegerea fiind pasul principal spre
îmbunătăţirea vieţii sociale.