Sunteți pe pagina 1din 3

Influenta sociala si conformismul

Ce este influenta sociala? Nu ar fi o exagerare daca am spune ca toate comportamentele umane sunt rezultatul influentei sociale. Chiar si n experimentele de laborator, n studiile n care subiectii erau izolati, exista interactiunea dintre acestia si experimentator. Efectul acestei interactiuni poate fi considerabil(Shaw, 1976 ). Definitia termenul influenta sociala sugereaza mai multe efecte pe care un individ sau un grup le au asupra altui individ sau grup. Aceste efecte se dezvolta doar pentru unele dintre interactiuni si depind n mare masura de maniera n care comportamentul unei persoane determina comportamentul altei persoane. Procesul influentei sociale poate fi ntlnit att la nivel individual, ct si la nivel grupal sau macrosocial, unde, de fapt, da masura schimbarii sociale. O buna parte din vreme, studiul psihologiei sociale s-a ocupat numai de influenta sociala, considerndu-se ca aceasta nglobeaza totalitatea interactiunilor individului cu grupul. Ulterior, aceasta acceptiune s-a modificat, psihologia sociala contemporana opernd cu perspectiva propusa de Germain de Montmollin (1977), care restrnge sfera influentei sociale la ansamblul modificarilor, judecatilor, opiniilor, comportamentelor, valorilor, modelelor de viata, etc. intervenite ca urmare a interactiunii cu un individ sau cu un grup (Chelcea, 2003). Ce este conformismul. Definitie, clasificari n cadrul influentei sociale s-a studiat procese de grup, printre care conformismul, obedienta, inclusiv devianta. O trasatura evidenta a societatilor umane este aceea ca toti, sau cel putin majoritatea membrilor grupurilor social, dovedesc remarcabile similaritati ale comportamentelor, ceea ce nseamna ca, ntr-un fel sau altul, grupul exercita presiuni catre uniformitate. Dar uniformitatea si conformismul, desi sunt n relatie, nu sunt identice. Uniformitatea este o stare a grupului observabila la un moment dat, iar conformismul este rezultatul unui proces ulterior acestei stari, care implica faptul ca indivizii si-au modificat felul lor de a actiona, de a vorbi sau de a gndi, prin armonizare cu ceilalti indivizi. Ce este conformismul? Conformismul este o forma de influenta sociala, care consta n schimbari atitudinale sau comportamentale, determinate de preluarea voluntara a pozitiei sustinute de majoritatea membrilor grupului de apartenenta. (Chelcea, 2003). Pentru a-si satisface nevoile de securitate si de afiliere, indivizii accepta sa renunte la o parte din libertatea proprie si adopta anumite norme si reguli specifice mediului n care traiesc, situatie reflectata n gradul de conformare manifestat de individ. Cnd indivizii interactioneaza cu ceilalti membri ai grupului, se genereaza presiunea catre uniformitate, si fiecare membru tinde sa se comporte n conformitate cu modelul general propus de ceilalti membri ai grupului.

Presiunea catre uniformitate si conformismul Festinger (1950) a identificat doua surse majore ale presiunii catre uniformitate, si anume realitatea sociala si locomotia grupurilor. El a indicat ca atunci cnd un individ nu are un obiectiv de baza pentru a determina validitatea credintelor sale, el este dependent de realitatea sociala, realitate care se refera la consensul judecatilor ntre membrii ai caror judecati le respecta, pentru a stabili ncrederea n credintele sale. Lipsa de ntelegere printre membrii unui grup ofera o baza instabila pentru credintele care depind de suportul social, si din acest motiv apar forte pentru producerea uniformitatii. Presiunea catre uniformitate a membrilor grupului poate apare si pentru ca o asemenea uniformitate este de dorit sau necesara pentru ca grupul sa se deplaseze catre anumite scopuri dorite de membrii grupului, dar care nu pot fi atinse dect prin eforturile comune depuse de membrii grupului. Un individ care nu se conformeaza scopului comun al grupului, poate mpiedica atingerea acestuia, sau poate fi exclus din grup. Desi n acceptiunea uzuala, termenul are uneori conotatii negative, n cele mai multe cazuri, el are o functie foarte importanta, aceea de a stabili ordinea si stabilitatea n interactiunile cu ceilalti. O alta precizare care trebuie facuta neaparat este legata de distinctia dintre conformism si imitatie. Ctiva dintre primii sociologi, printre care Bagehot, Durkheim si Tarde, au vazut n conceptul de imitatie singura explicatie pentru totalitatea comportamentelor conformiste Unul dintre fondatorii psihosociologiei, Gabriel Tarde considera ca imitatia este elementul esential al vietii sociale. Dupa el exista "imitatia traditie", care lega generatiile ntre ele, si "imitatie moda", care constituia liantul indivizilor din aceeasi generatie. Din nefericire, termenul de imitatie face doar sa numeasca un fapt care poate fi observat de toata lumea, si anume comportamentul unui individ este modelat dupa comportamentul altuia. Imitatia este un comportament care se aseamana comportamentului altei persoane. Nimeni nu imita fara ncetare; unii imita mai mult dect altii, sau imita mai mult unele comportamente. Imitatia este o tendinta generala (Shivers,1980), ea se aseamana celorlalte expresii comportamentale deoarece ncorporeaza procese psihologice de baza precum motivatia, perceptia, nvatarea. Actul imitatiei trezeste perceptii interpersonale prin care se recunoaste ca acel comportament care este imitat tinde sa satisfaca unele dorinta ale imitatorului. Comportamentul imitativ este mai probabil sa apara n acele conditii sociale unde sunt dorite anumite abilitati sau caracteristici comportamentale. n ceea ce priveste relatiile interpersonale, este mai probabil ca un individ sa imite pe altul atunci cnd percepe la acesta calitati de superioritate, ca si atitudini care reflecta similaritate cu cel pe care l va lua ca model. Clasificarea conformismului O ntrebare care apare n legatura cu conformismul este daca modificarea comportamentului este de durata, daca este interiorizata, sau este doar efectul unei influente sociale tranzitorii. Persista conformismul dincolo de situatia n care s-a produs, sau nu? Aceste chestiuni au fost revizuite de Allen (1965), care a sugerat patru combinatii posibile de conformism: conformism public si acceptare privata, conformism public si neacceptare privata ("private disagreement"), nonconformism public si neacceptare privata, si nonconformism public si acceptare privata. n doua cazuri exista corespondenta ntre raspunsul public si cel privat, n celelalte doua exista discrepante.

Cazul de conformism public si neacceptare privata constituie ceea ce literatura de specialitate americana numeste complezenta. n legatura cu sensurile conformismului, Charles Kiesler a stabilit a stabilit existenta a trei sensuri. n primul rnd, mai ales n psihologia simtului comun, conformismul estre vazut ca o trasatura de personalitate. Aceasta expresie a aparut si n unele studii de psihosociologie, desi aceasta conceptie implica anumite responsabilitati. A admite existenta conformismului ca o trasatura de personalitate, nseamna a admite ca o persoana care se conformeaza, se va conforma ntotdeauna, indiferent de situatie. Apoi conformismul este considerat ca o schimbare cognitiva sau atitudinala, si n ultimul rnd, conformismul este asociat cu respectarea normelor.