Responsabilitate și obediență

Pornind de la definiția din DEX, responsabilitatea este ,,obligația de a efectua un lucru, de

a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele.,, Astfel, putem sugera
faptul că responsabilitatea reprezintă un element foarte important în societatea noastră. Fie că
vorbim despre responsabilitate la locul de muncă sau în relațiile sociale, familiale, de cuplu,
asumarea acesteia duce la echilibrul de care avem nevoie și la succes.
Pe de altă parte, obediența înseamnă supunere, ascultare, docilitate iar din punct de vedere
psihologic acest termen se poate defini și ca o ,, conduită impusă de rolurile sociale, individul
supunându-se împotriva voinței proprii, ordinelor sau sugestiilor persoanelor cu autoritate socială,
intelectuală, de vârstă etc.; o. individului, ca nivel al conformității, se manifestă în adoptarea
opiniei majorității pentru a fi acceptat și aprobat sau pentru a evita respingerea.,,
Obediența este o formă de influență socială în care comportamentul cuiva este modificat
ca urmare a unui ordin primit din partea unei persoane înzestrate cu autoritate. Cu cât este mai
mare diferența de statut între cele două persoane, cu atât influența va fi mai puternică. Spre
deosebire de influența de grup care apare în conformism, nu este atât de important numărul celor
care exercită influența. Mai important este statutul lor.
O altă deosebire ține de faptul că în obediență, persoana care dă ordine dorește în mod
conștient să influențeze comportamentul celor care primesc ordine și de obicei se asigură că ordinul
este dus la îndeplinire.
Se poate vorbi despre obediență ca despre o trasatură de personalitate, pe care o deținem
într-un grad mai mic sau mai mare, ca de o caracteristică indusă într-o cultură anume unei anumite
părți (clase, etnii etc.) de către societate – de exemplu, pentru femeia musulmană, obediența față
de soț este singura conduită considerată adecvată – dar și ca de un fenomen psihosocial.
Omul, prin natura sa, este obedient și susceptibil de a face cele mai bizare lucruri dacă se
află în contextul potrivit. O societate stabilă este construită pe ierarhii, în care unii oameni au
autoritate asupra altora. Relații de putere sunt stabilite la toate nivelurile, acasă, la serviciu ori la
restaurant. Părinții exercită putere asupra copiilor, profesorii asupra elevilor, generalii asupra
militarilor din subordine etc. Unii exercită puterea, alții se supun.
Stanley Milgram este cercetătorul cu cele mai cunoscute contribuţii la studiul obedienţei.
El a imaginat o serie de experimente care au încercat sa clarifice modul în care apare acest fenomen
şi de ce oamenii execută adesea chiar ordine care contravin propriilor opinii sau normelor morale
general acceptate.
Obediența poate căpăta și o conotație negativă în măsura în care, persoana supusă este
influențată și controlată de o figură autoritară și superioară. În astfel de situații, persoanelor le este
greu să refuze o sarcină, o îndeplinesc în cele din urmă fără a comenta sau supune rezistență.
 Cu toate acestea, obediența este legată de respectarea regulilor și normelor stabilite în
cadrul unei societăți. Fără obediență ar exita haos și incertitudine, ceea ce ar slăbi coeziunea socială
și ar pune în pericol stabilitatea comunității.
Astfel, putem considera faptul că responsabilitatea și obediența, împreună, pot forma un
cadru necesar pentru funcționarea armonioasă a societății.