Universitatea Ștefan cel Mare

Facultatea de Educație Fizică și Sport

Specializarea;KRMC,anul II
Student:Buliga Adriana-Anca

Accidentul vascular cerebral ischemic

Accidentul vascular cerebral(AVC) sau Stroke-ul (lovitura) reprezintă o afecțiune din

grupul bolilor cerebrovasculare.AVC a fost semnalat de Hippocrate în urmă cu peste 2400 de ani
și a fost descris ca *o paralizie cu debut brusc*.Ulterior,a fost denumit *apoplexie*termen
utilizat pentru diagnosticarea oricărui individ care instala brusc un deficit motor.
În ultimele două decenii s-au făcut progrese importante în privința atacului vascular
cerebral,fiind identificați factorii de risc majori,s-au dezvoltat tehnici chirurgicale și au fost
descoperite medicamente pentru prevenție și tratare,schimbându-se și mentalitatea în privința
AVC-ului,considerându-se o urgență la fel de mare ca și infarctul de miocard.[1]
Accidentul vascular cerebral este a 5-a cauză de deces și prima cauză de invaliditate în
rândul lumii. Există două tipuri principale de accidente vasculare:ischemice sau hemoragice.Cel
mai frecvent este accidentul vascular cerebral ischemic, cauzat de întreruperea fluxului de sânge
într-o anumită zonă a creierului. Accidentul vascular cerebral ischemic reprezintă 85% din totalul
accidentelor vasculare cerebrale acute.15% din accidentele vasculare cerebrale acute sunt
accidente vasculare cerebrale care sunt cauzate de explozia unui vas de sânge, adică hemoragia
acută.Există două tipuri principale de accidente vasculare cerebrale hemoragice și anume
hemoragia intracerebrală (ICH) și hemoragia subarahnoidă, care reprezintă aproximativ 5% din
toate accidentele vasculare cerebrale.[2]
Cunoașterea de către medic a problematicii accidentelor vasculare cerebrale este esențială atât
sub aspect etiopatogenic cât și din punct de vedere al modalităților de diagnostic și tratament.[3]
Simptomele accidentului vascular cerebral includ slăbiciune bruscă, incapacitate de mișcare
sau simțire pe o parte a corpului (de exemplu, paralizie), probleme de înțelegere sau vorbire,
amețeli, pierderea vederii, dureri de cap severe și pierderea conștienței. [4]
Cu toate acestea,simptomatologia nu este niciodată suficientă pentru a stabili tipul de
AVC ,astfel încât este nevoie și de investigații paraclinice.Tomografia computerizată cerebrală
reprezintă cea mai importantă investigație și se efectuează în urgențe .
Factorii de risc:
Ca orice altă formă de patologie umană,atacul vascular cerebral rezultă în urma
interacțiunii dintre predispoziția genetică și factorii de mediu.Factorii de risc genetici sunt rari și
nu pot fi înlăturați,în schimb,stilul de viață conține comportamente care pot fi modificate.
Factorii de risc nemodificabili sunt:
-vârsta(riscul de a face un AVC se dublează la fiecare 10 ani după vârsta de 55 de ani)
-antecedente heredocolaterale(riscul este mai ridicat în familiile celor acre au suferi boli
vasculare)
-sexul(AVC este mai frecvent la bărbați dar la femei mortalitatea este mai mare)
-antecedente vasculare(atac ischemic tranzitor sau infarct miocardic).
Factorii de risc modificabili sunt:
-hipertensiunea arterială
-bolile cardiace
-diabetul zaharat
-hiperlipidemia
-fumatul
-obezitatea
-sedentarismul
Persoanele cu diabet zaharat au aproximativ dublu risc de accident vascular cerebral, în special
de accident vascular cerebral ischemic. Persoanele diabetice ,după accident vascular cerebral ,au
o reducere de aproximativ 25% a unui rezultat favorabil, cum ar fi capacitatea de a funcționa
independent în activitățile vieții de zi cu zi și sunt mai susceptibile de a muri din cauza
accidentului vascular cerebral. Cei care supraviețuiesc sunt mai predispuși să aibă accidente
vasculare cerebrale recurente și să dezvolte tulburări cognitive vasculare comparative cu
persoanele fără diabet.
Hipertensiunea arterială este cel mai important factor de risc modificabil pentru un atac
vascular cerebral ischemic.Riscul unei persoane hipertensive de a suferi un AVC este de 4-6 ori
mai mare decât riscul celorlaltor persoane cu valori normale ale tensiunii. [5]
Aproximativ 25% din toate cazurile de accidente vasculare cerebrale ischemice sunt de origine
cardioembolică. Cu toate acestea, în ciuda faptului că reprezintă o proporție relativ mică din toate
accidentele vasculare cerebrale ischemice, AVC-urile cardioembolice sunt deosebit de importante
deoarece au o severitate crescută. În plus, acestea sunt mai predispuse atât la recurența timpurie,
cât și la cea târzie.
La debutul unui accident vascular cerebral ischemic acut, lipsa oxigenului și a altor substanțe
nutritive declanșează o serie de evenimente care provoacă leziuni electrofiziologice, metabolice
și moleculare, ducând la deteriorarea ireversibilă a țesutului cerebral. Cea mai proximală parte a
ocluziei arterio-vasculare suferă leziuni maxime și se numește nucleu ischemic. Între nucleul
ischemic și țesutul normal al creierului se află penumbra,țestut care poate fi salvat dacă se
intervine la timp sau poate produce moarte celulară tardivă.
Cu alte cuvinte, o oră de afectare ischemică a creierului poate fi comparată cu 3,6 ani de
îmbătrânire normală a creierului. Terapia accidentului vascular cerebral acut urmărește să repare
deteriorarea țesutului care se produce la nivelul „penumbrei” și să restabilească funcționalitatea
penumbrei.
O penumbra ischemică are potențialul de recuperare funcțională, cu condiția ca fluxul local
de sânge să poată fi restabilit, dar se vor produce leziuni ireversibile fără o reperfuzie suficientă,
în funcție de interacțiunea severității și duratei ischemiei. [6]
Diagnosticul clinic al accidentului vascular cerebral poate fi făcut utilizând istoricul și
examinarea fizică a pacientului, teste de diagnostic (de exemplu, glicemie, saturație de
oxigen,electrocardiografie) și diverse tehnici de neuroimagistică, cum ar fi tomografia
computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN).De-a lungul timpului au fost
dezvoltate o serie de noi dispozitive de diagnosticare a accidentului vascular cerebral pentru a
reduce timpul necesar diagnosticării, ceea ce este important având în vedere faptul că
identificarea timpurie și tratamentul sunt esențiale pentru îmbunătățirea rezultatelor clinice și
pentru a asigura pacienților atenția medicală necesară.Aceste dispozitive de diagnosticare
portabile utilizează diverse tehnici imagistice, cum ar fi cu examinare Doppler, spectroscopie sau
tomografia cu microunde pentru a vizualiza caracteristicile fluxului sanguin ale creierului,
oferind informații cu privire la probabilitatea ca pacientul să fi experimentat un accident vascular
cerebral. [4]
Diagnosticul paraclinic se bazează pe explorarea paraclinică a pacientului.Atunci când pe
baza istoricului, şi a examinării clinice există suspiciunea de accident vascular cerebral acut sau
AIT, pacientul trebuie dus cu maximă urgenţă la cel mai apropiat spital unde există un serviciu
de neurologie de urgenţă. [7]
Accidentul vascular cerebral ischemic acut este frecvent și adesea tratabil, dar tratamentul
necesită informații fiabile despre starea creierului care pot fi furnizate de neuroimagistica
modernă.Informațiile critice includ: prezența hemoragiei; locul ocluziei arteriale; mărimea
„nucleului” infarctului timpuriu și dimensiunea penumbrei.
Tratament
Accidentul vascular cerebral ischemic acut este responsabil pentru aproximativ 80% din toate
accidentele vasculare cerebrale și este o cauză principală de handicap și deces la nivel global.
Există două strategii potențiale de tratament: restabilirea fluxului sanguin (reperfuzie) și
prevenirea leziunilor celulare (neuroprotecție). [8]
Reperfuzia cu succes în timp util este cel mai eficient tratament pentru pacienții cu AVC
ischemic acut. Sistemele de îngrijire ar trebui optimizate pentru a maximiza numărul de pacienți
cu AVC ischemic acut capabil să primească terapie de reperfuzie. [9]
Neurorecuperarea pacientului post AVC se caracterizează astfel:
-un proces activ,început în timpul fazei acute a accidentului vascular cerebral
-constă dintr-un proces sistematic,idividualizat,efectuat într-un serviciu de specialitate și adresat
pacientului cu deficit funțional (semnificativ)
-este obligatorie continuarea programului de recuperare și după externarea pacientului,în scopul
reintegrării în comunitate și redobîndirii unei vieți active(reintegrare socio-familială).[10]

Bibliografie:
1. Dulcan Dumitru Constantin-:Curs de neurologie clinică și lucrări practice,Editura
Universității Titu Maiorescu,București,pg 22-30.
2. Tadi P, Lui F. Acute Stroke. In: StatPearls. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing;
January 31, 2021.
3. Stoica Victor și Viorel Scripcariu,Compendiu de SPECIALITĂȚI MEDICO-
CHIRURGICALE,volumul 2,Editura Medicală București, 2016 ,pag 76-95.
4. Young C, MacDougall D. Portable Stroke Diagnosis Devices for Adults with Stroke
Symptoms: A Review of Diagnostic Accuracy and Cost-Effectiveness. Ottawa (ON):
Canadian Agency for Drugs and Technologies in Health; July 2, 2019.
5. Dr Bogdan O.Popescu,Prof Dr Ovidiu Bajenaru,Elemente eșențiale de neurologie clinică,
editura medicală AMALTEA pg 170-178.
6. Mandalaneni K, Rayi A, Jillella DV. Stroke Reperfusion Injury. In: StatPearls. Treasure
Island (FL): StatPearls Publishing; February 11, 2021.
7. Campbell BC. Thrombolysis and Thrombectomy for Acute Ischemic Stroke: Strengths
and Synergies. Semin Thromb Hemost. 2017;43(2):185-190
8. González RG, Schwamm LH. Imaging acute ischemic stroke. Handb Clin Neurol.
2016;135:293-315.
9. Rabinstein AA. Treatment of Acute Ischemic Stroke. Continuum (Minneap Minn).
2017;23(1, Cerebrovascular Disease):62-81.
10. Anghelescu,Neurologie și psihiatrie, pag 98.