NUTRITIA ENTERALA SI

PARENTERALA

FOLEA COSMIN
Nutriția enterală
• Enteral vine din limba greaca: enteron = care înseamnă intestin, aşadar
alimentaţia enterală constă în orice formă de alimentaţie care foloseşte tractul
gastrointestinal.

• Alimentația este o condiție de bază pentru ca organismul să funcționeze. Suportul

nutritiv este vital, reduce mortalitatea, riscul de infecție, iar plăgile se vindecă mai
repede.

• Nutriția enterală se efectuează pe sonda nazogastrică, orogastrică,

nazoduodenală, sonda nazojejunală (plasată intraoperator), jejunostomă sau pe
gastrostomă (chirurgicală sau percutană PEG – gastrostoma endoscopică
percutană).
• Necesarul nutrițional se calculează
în funcţie de necesarul energetic de
repaus, de consumul legat de boală
şi de starea pacientului. Aportul
nutritiv trebuie să fie format din:
proteine, glucide, lipide, apă,
minerale, vitamine și
oligoelemente.

• La stabilirea planului nutrițional,

trebuie să fie luate în calcul și
factorii de stres (febră, intervenție
chirurgicală, politraumatism, sepsis,
arsură) care pot mări necesarul
energetic.
• Indicații
• când există tub digestiv funcțional
• bolnavi malnutriţi cu un aport alimentar oral inadecvat
• bolnavi cu o stare nutritivă bună dar cu un aport alimentar oral inadecvat de 7-10 zile
• Contraindicații
• șoc clinic
• ocluzie intestinală
• ischemia intestinală (infarct entero-mezenteric)
• după intervenții pe tubul digestiv
• hemoragii digestive
• în absența tranzitului intestinal
• Căi de administrare pe sondă
• continuu – scade riscul de aspirație
• in bolusuri – se realizează cu produse oficinale (de bucătărie) măcinate şi dizolvate sau suspendate în apă, pentru a
putea fi administrate printr-un tub relativ subţire cu diametru de 2 – 3 mm. Se poate realiza cu seringă Guyon. Se
introduce în ritm lent de maxim 20 ml/min pentru a evita distensia bruscă a stomacului și trebuie raportată la
greutatea pacientului.
• intermitent – Constă în administrarea nutrienţilor 16 ore/zi continuu cu ajutorul unei nutripompe, întreruptă de 8 ore
pauză (ex.: repaus nocturn).
• După alimentație sonda trebuie să fie spălată.
• Ce se poate administra
• formule polimerice care conțin carbohidrați, lipide, proteine, vitamine și săruri.
• produse de bucătărie: măcinate şi dizolvate sau suspendate în apă ( proteine: din
lapte, albuş de ou, carne măcinată, mazăre – lipide: uleiuri de măsline, soia,
floarea soarelui, porumb, gălbenuş – glucide: amidon, zaharoză, lactoză, fructoză,
supă).
• Complicații
• colmatarea sondei cu aliment.
• -> în acest caz, se introduce apă calduță cu bicarbonat sau se extrage sonda și se
introduce alta. Nu amestecați medicamentele cu formula de alimentație enterală.
Spălați tubul cu apă calduță înainte și după fiecare bolus de alimentație.

• reflux gastroesofagian cu aspirația în căile respiratorii.

• -> pentru prevenire, se ridică toracele la 35-40 grade.
• dezechilibru de minerale (sodiu, potasiu, zinc)
• diaree – din cauze medicamentoase, intoleranțe la grăsimi sau contaminarea formulei de alimentație.
• ->inlocuirea formulei, administrarea de nutrienți cu nivel redus de găsimi, înlocuirea trusei de alimentație sau a sondei
respectând asepsia.

• grețuri și vărsături – din intoleranțe, supraincărcarea stomacului, obstrucții.

• ->înlocuirea formulei cu una fără lactoză și cu nivel scăzut de grăsimi, reducerea volumului și a ritmului de administrare,
poziționarea pacientului pe partea dreaptă – poziție care facilitează golirea stomacului.

• constipație – din deshidratare, conținut scăzut de fibre.

• -> administrare de lichide, fibre sau sistarea alimentației.

• complicații metabolice: hiperhidratare, deshidratare, hiperglicemie, hiperkalemie.

• Monitorizare
• verificarea poziției sondei și a permeabilității
• verificarea calităților produselor ce urmează a fi administrate (termen de valabilitate, aspect)
• se respectă cantitatea și ritmul prescris de medic
• se semnalează anumite semne și simptome care intervin
• se observă semnele de alergie.
 NUTRITIA PARENTERALA
• Asigurarea aportului nutritiv pe cale intravenoasa astfel incat sa se asigure nevoile de principii
nutritive esentiale.

• Se efectuează la pacientul care nu tolerează nutriția orală sau enterală.

• Indicații
• pacienți cu aport alimentar oral imposibil (malnutriţie, disfuncţii gastrointestinale, stări
postoperatorii, fistule gastrointestinale, anomalii ale tractului digestiv)
• pacienți cu aport alimentar oral insuficient (obstrucții, diaree, vomă, arsuri)
• Alimentația parenterală trebuie să fie făcuta pe o venă centrală (subclavie, jugulară).

• Pentru realizarea unei nutriţii parenterale complete, abordul venos central este necesar. Venele
periferice pot fi încanulate cel mult 72 ore pe când venele centrale, o perioadă mult mai lungă de
timp.
• Asigurarea aportului nutritiv pe cale intravenoasa astfel
incat sa se asigure nevoile de principii nutritive esentiale.

• Se efectuează la pacientul care nu tolerează nutriția orală

sau enterală.

• Indicații
• pacienți cu aport alimentar oral imposibil (malnutriţie,
disfuncţii gastrointestinale, stări postoperatorii, fistule
gastrointestinale, anomalii ale tractului digestiv)
• pacienți cu aport alimentar oral insuficient (obstrucții,
diaree, vomă, arsuri)
• Alimentația parenterală trebuie să fie făcuta pe o venă
centrală (subclavie, jugulară).

• Pentru realizarea unei nutriţii parenterale complete,

abordul venos central este necesar. Venele periferice pot fi
încanulate cel mult 72 ore pe când venele centrale, o
perioadă mult mai lungă de timp.
• Ce se poate administra
• glucoză – cea mai frecvent administrată, proteine, aminoacizi
• lipide (pe cateter venos central – fiind necesară o venă groasă)
• Complicații
• deplasarea cateterului
• infecția de cateter
• complicații metabolice (hiper/hipoglicemii, hiperamoniemie, hiperlipidemie,
hiperpotasemie, hipocalcemie)
• atrofie intestinală
• Intervenții
• monitorizarea glicemiei (oprirea bruscă a alimentației determină hipoglicemie de
rebound)
• măsurarea markerilor de malnutriție.