ALIMENTAȚIA PACIENTULUI

Elaborat: Popa Paula

Verificat: Postica Ludmila
Grupa: AMG2202
OBIECTIVE:

 PRINCIPIILE GERNERALE ALE ALIMENTAŢIEI

 TIPURILE DE ALIMENTAȚIE A BOLNAVILOR
 TEHNICA  ALIMENTAŢIEI ARTIFICIALE
 ACCIDENTE POSIBILE ÎN TIMPUL ALIMENTAŢIEI
 CE ESTE ALIMENTAȚIA?
 Esteprocesul prin care organismul primește
substanțele nutritive necesare desfășurării
activităților fiziologice și își asigură substratul
energetic, enzimatic, hormonal necesar
îndeplinirii funcțiilor principale : relație, nutriție și
reproducere.
Alimentația este o componentă a stilului de viață
alături de activitatea fizică, sănătatea mintală și
somnul.
CARE ESTE ROLUL ALIMENTAȚIEI?
Prin alimentație ne asigurăm substanțele nutritive – proteine,
glucide, lipide, minerale și vitamine.
 Acestea îndeplinesc multiple roluri:
✓plastic, intrând în structura membranelor celulare (proteinele și
lipidele);
✓funcțional, prin participare la sinteza enzimelor, hormonilor,
acizilor nucleici;
✓energetic;
✓antioxidant.
 ASIGURAREA NECESITĂȚILOR
CANTITATIVE ALE ORGANISMULUI
 Aportul cantitativ al substanțelor alimentare este dirijat în stare normală de
factori fiziologici cum ar fi:
•foamea;
•setea;
•abstinența.
În cazul persoanelor bolnave aceşti factori nu sunt întotdeauna sigure pentru
dirijarea aportului alimentar. În anumite boli lipsa poftei de mâncare este un
simptom precoce şi dominant. De asemenea și setea exagerată poate fi în anumite
cazuri. Bolnavii în stare de inconştienţă şi comatoși. Acei somnolenți, sunt lipsiți
de senzațiile de sete sau foame. Aceştia nu-şi pot dirija singuri aportul necesar de
alimente. Personalul care îngrijește aceşti bolnavi are un rol primordial în
alimentația lui.
 CÂT MÂNCĂM?
 Alimentația este o necesitate, dar și o plăcere. Efectul de plăcut
sau neplăcut al alimentelor poate acționa ca stimul pentru ingestia
sau evitarea consumului de alimente. Deobicei mâncăm
atunci când ne este foame pentru a ne simți bine. În mod normal
trebuie să existe un echilibru între aportul de alimente
și consumul de energie. Necesarul caloric este individual în
funcție de vârstă, sex masculin / feminin, greutate.
❎
✅
Aportul de substanțe alimentare trebuie asigurat pe baza necesităților reale de calorii.

Când nu se asigură cantitatea necesară de alimente, organismul recurge la resursele

proprii. Necesităţiile calorice ale bolnavului variază între 2500-3000 de calorii.
 Dacă organismul este supus unui regim de foame, va consuma din țesuturiile proprii
circa un kilogram în 24 de ore, ceea ce duce la o slăbire rapidă în greutate, fiind posibil
să fie mascată de reţinerea de apă exagerată.
Principii generale ale
alimentație:
alimentația este una dintre cele
mai importante probleme ale
îngrijirii bolnavului;
 asigurarea raportului caloric,
stabilirea regimului alimentar
adecvat și administrarea
alimentelor pe cale naturală
sau artificială constituie
sarcini elementare ale
îngrijirii pacientului acasă
sau la domiciliu.
Alimentația urmărește:
să acopere cheltuieliile
energetice;
să asigure aportul de vitamine și
minerale necesare
metabolismului, creșterii și altele;
să favorizeze procesul de
vindecare, protejând organele
îmbolnăvite și asigurând aportul
de substanțe necesare
organismului normal;
 să împiedice transformarea
boliilor acute în cronice şi
apariţia recidivelor.
 MODURILE DE ALIMENTARE A BOLNAVILOR

 În funcție de stare bolnavului, alimentarea lui se

face:
•activ-pacientul mănâncă singur în sala de mese sau în
salon;
•pasiv-pacientului i se introduc alimente în gură;
•artificial-alimetele sunt introduse în organism în condiții
nefiziologice.
 ALIMENTAȚIA BOLNAVULUI TREBUIE SĂ
RESPECTE URMĂTOARELE PRINCIPII:
• înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului cele necesare
creşterii (la copil) sau cele necesare refacerii pierderilor, prin consum (la
adulți) ;
 • asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale necesare
metabolismului normal;
 •favorizarea procesului de vindecare prin cruțarea organelor bolnave;
•prevenirea unei evoluții nefavorabile în bolile latente, transformarea bolilor
acute în cronice şi apariția recidivelor;
 •consolidarea rezultatelor terapeutice obținute prin alte tratamente.
Ţinând seama de aceste principii, regimul dietetic al pacientului trebuie astfel
alcătuit încât să satisfacă atât necesitățile cantitative, cât şi pe cele calitative ale
organismului.
 ALIMENTAȚIA ACTIVĂ
Alimentația activă se face în sala de mese, în salon la masă, sau la pat.

Alimentația în sala de mese:

• Pregătirea condițiilor pentru alimentația corespunzătoare trebuie să respecte:

a) se verifică starea de curățenie;

b) se aerisește;

c) se aşează estetic pe masă tacâmurie, paharele, cana cu apă, șervețelele, flori;

d) se anuntă pacientul și-l atenționam să se spele pe mâini.

Servirea alimentelor:

a) se serveşte bolnavul pe rând pe măsură ce consumă felul de mancare;

b) fiecare aliment se servește intr-o farfurie curată fără să atingem alimentul cu mâna:

c) vesela murdară se ridică imediat și observam dacă bolnavul a consumat toată porția și
 ALIMENTAȚIA PASIVĂ
Bolnavii în stare gravă imobilizați la pat, paralizați, cei cu
tulburări ușoare de deglutiție vor fi alimentați de infirmiere.
 Ei vor fi serviți numai după distribuirea meselor pentru a avea
timpul necesar pentru aceștia.
 Bolnavul va fi aşezat într-o poziție semișezând, sau dacă starea
lui nu permite să fie imobilizat va rămâne în poziție orizontală,
în decubit dorsal.
 Se protejează lenjeria de pat cu o mușama, la gâtul bolnavului
se pune un prosop.
 Persoana care îl alimentează se așează în partea dreaptă a
bolnavului și servindu-i felul întai cu lingura.
 Alimentele solide se taie în bucăți mici în prezența bolnavului.
Ceaiul se servește din căni cu cioc.
 După termnarea alimentației se scimbă lenjeria dacă este
nevoie, se îndepărtează mușamaua și aleza, se așează pacientul
în poziție comodă pentru a se putea odihni.
 ALIMENTAȚIA PASIVĂ
 De știut:
•se încurajează pacientul în timpul alimentației,
asigurându-l de contribuția alimentelor în procesul
vindecării;
•se oferă pacientului cantități nu prea mari-deoarece,
neputând să le înghită, ar putea să le aspire.

 De evitat:
•servirea alimentelor prea fierbinți sau prea reci;
•atingerea alimentelor care au fost în gură pacientului.
 ALIMENTAȚIA ARTIFICIALĂ
 -Înseamnă introducerea alimentelor în organismul
pacientului prin mijloace artificiale. Se realizează prin
următoarele procedee: sondă gastrică sau intestinală,
gastronomă, pe cale parenterală, clismă.
 Scop: hrănirea pacienților inconștienți, cu tulburări de
deglutiție, operații pe tubul digestiv, cu intoleranță etc.
 De știut!
-la pacienții inconștienți cu tulburări de deglutiției sau care
trebuie alimentați mai mult timp pe această cale, sonda se
introduce endonazal.
-sondele de polietilen se mențin mai mult de 4-6 zile, cele de
cauciuc maximum 2-3 zile (produc escare ale mucoaselor)
-rația zilnică se administrează în 4-6 doze foarte încet, de
preferință cu aparatul de perfuzat.
 ALIMENTAREA PRIN GASTROSTOMĂ

deschiderea şi fixarea operatorie a stomacului la piele în scopul

alimentării printr-o sondă în cazul în care calea esofagiană este
întreruptă;

•în cazul arsurilor sau intoxicații cu substanțe caustice, când

alimentația artificială ia un caracter de durată și nu se poate utiliza
sonda gastrică, alimentele vor fi introduse în organism prin
gastrostomǎ;

•în stomă, este fixată o sondă de cauciuc prin intermediul căreia

alimentele sunt introduse cu ajutorul unei seringi; ;

•alimentele vor fi introduse în doze fracționate la intervale obişnuite,

după orarul de alimentație a paciennților, după, temperatura corpului;

•cantitatea introdusă o dată nu va depăși 500ml;

-după introducerea alimentelor sonda se închide pentru a nu împiedica

refularea acestora;

•tegumentele din jurul stomei se pot irita sub acțiunea sucului gastric
care se prelinge adesea pe lângă sondă, provocând uneori leziuni
apreciabile;
 •de aceea, regiunea din jurul fistulei se va păstra uscată, acoperită
cu un unguent protector și antimicrobian, pansată steril.
Incidente și accidente:
•pacientul prezintă greață, vărsături, intoleranță la unele alimente;
•tuse și semne de sufocare (alimentele au ajuns în caile aeriene prin tehnica greşită),
retrageți sonda şi o reintroduceți pe cale esofagiana, chemați medicul pentru a stabili
măsuri de prevenire a bronhopneumoniei de aspirație.
Observații:
•Sondele de cauciuc pot fi lăsate pe loc maximum 3 zile pentru a nu cauza leziuni ale
mucoasei nazale;
•sonda va fi mobilizată de mai multe ori în cursul zilei, favorizând circulația sanguină
normală;
•este important că alături de aportul caloric şi vitaminie, pacientul să primească rația
corespunzătoare de lichide pentru asigurarea necesitaților hidrice care necesită
calculare exactă;
•în cazul alimentației enterale continue este necesară monitorizarea glicemiilor mai ales
la pacienții diabetici.
Controlul sondei pentru a verifica introducerea ei corectă si a nu pătrunde în căile
respiratorii se practică prin:
•introducerea capătului distal al sondei într-un pahar cu apa,nu trebuie să apară bule de
aer în timpul expirației;
•introduceți aer cu seringa şi aplicați stetoscopul pe stomac pentru ascultație.
 CONCLUZII
Alimentația joacă un rol primordial în viața
fiecăruia din noi. Modul în care pacientului i se
oferă alimentele are de multe ori aceeași acțiune
ca și regimul propriu-zis.
BIBLIOGRAFIE:

 GHID DE NURSING – Lucreția Titirică

VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!