Drept Penal

Cauzele care nltur caracterul penal al faptei.
Aspecte generale
Cauzele de nlturare a caracterului penal al faptei sunt acele stri, mprejurri sau situaii a
cror existen n timpul svrsirii faptei face ca, potrivit legii, realizarea vreuneia din trsturile
eseniale ale infraciunii s devin imposibil. Sediul materiei l constituie capitolul V al titlului II din
Codul penal, respectiv articolele 44-51.
Cauzele care nltur caracterul penal al faptei prin nlturarea vinoviei
1. Cauzele care nltur caracterul penal al faptei sunt urmtoarele:
2. Legitima aprare.
3. Starea de necesitate.
4. Constrngerea fizic.
5. Constrngerea moral.
6. Cazul fortuit.
7. Iresponsabilitatea.
8. Beia.
9. Minoritatea fptuitorului.
10. Eroarea de fapt
1. Legitima aprare
1.1. Noiune
Potrivit art.44 din Codul penal se afl n stare de legitim aprare acela care svrseste
fapta pentru a nltura un atac material, direct, imediat si injust ndreptat mpotriva sa, a altuia
sau mpotriva unui interes obstesc si care pune n pericol grav persoana si drepturile celui atacat
ori interesul obstesc.
Se prezum c este n legitim aprare, si acela care svrseste fapta pentru a respinge
ptrunderea fr drept a unei persoane prin violen, viclenie, efracie sau prin alte asemenea
mijloace, ntr-o locuin, ncpere, dependin sau loc mprejmuit ori delimitat prin semne de
marcare.
De asemenea, este n legitim aprare si acela care din cauza tulburrii sau temerii a depsit
limitele unei aprri proporionale cu gravitatea pericolului si cu mprejurrile n care s-a
produs atacul.
Legiuitorul a luat n considerare faptul c, desi fptuitorul acioneaz, n toate cazurile, cu
discernmnt, o face sub presiunea unei constrngeri, de orice fel. Necesitatea care determin aprarea
arat c riposta celui atacat nu urmreste s prejudicieze o anumit valoare ocrotit de lege; astfel
nct, nu se poate afirma c aciunea ntreprins pentru mpiedicarea unui act injust s fie apreciat ca
prezentnd pericol social, desi ea prezint un pericol material si fizic efectiv.
1.2. Condiiile legitimei aprri
Condiiile legitimei aprri se refer, potrivit art. 44 din Codul penal, pe de o parte la atac si pe
de alt parte la aprare.
Condiii privind atacul
_ S fie material, adic un atac realizat prin mijloace fizice, prin aciuni si inaciuni care pun n
pericol existena fizic a unor valori sociale. (viaa, sntatea, integritatea unei persoane, sau
alte drepturi ale acesteia etc). Materialitatea atacului const ntr-o aciune realizat cu sau fr
folosirea de mijloace agresive (spre exemplu: corpuri contondente, tioase, arme de foc,
substane inflamabile).
_ S fie direct, adic s constituie n mod nemijlocit o surs de pericol pentru persoana sau
interesul obstesc mpotriva cruia se ndreapt. Potrivit practicii judiciare atacul nu este direct
n cazul n care ntre agresor si persoana vtmat se afl un obstacol (spre exemplu, o us sau
o poarta nchis) care l mpiedic pe cel dinti s pun n pericol viaa celui de-al doilea.
_ S fie imediat, adic s fie pe punctul de a se ivi si actual (s se fi ivit deja). Un atac este
iminent, atunci cnd exist certitudinea dezlnuirii sale imediate. Spre exemplu, agresorul
ridic un topor asupra capului persoanei pe care vrea s-o ucid sau ndreapt n direcia acesteia
o arm. Atacul este actual din momentul nceperii sale si pn la consumare. Astfel, un atac
consumat nu mai justific un act de aprare, reacia fptuitorului avnd caracterul unei riposte,
nu al unei aprri necesare.
_ S fie injust adic lipsit de orice temei legal. Spre exemplu, este legal executarea unei lovituri
n cadrul unui meci de box si ilegal efectuarea de ctre organul de poliie a unei percheziii
domiciliare fr autorizaia procurorului sau fr a se fi svrsit o infraciune flagrant.
_ S fie ndreptat mpotriva unei persoane, a drepturilor sale ori mpotriva unui interes
public. Atacul poate fi ndreptat nu numai mpotriva unei persoane care se apr pe sine ori si
apr propriile drepturi dar si mpotriva altei persoane sau a drepturilor acesteia (spre exemplu,
este legitim intervenia unui organ de poliie mpotriva unei persoane care foloseste violena
fa de un ter).
_ S pun n pericol grav persoana atacat, drepturile acesteia ori interesul public.
Este grav un pericol n situaia n care atacul este de natur s provoace o vtmare
ireparabil sau greu de nlturat (spre exemplu, pierderea vieii, cauzarea unei infirmiti,
distrugerea unui bun de mare valoare etc).
Condiii privind aprarea
_ S fie necesar pentru nlturarea atacului. n doctrin se arat c aprarea este necesar
atunci cnd intervine ntre momentul n care atacul a devenit iminent si momentul n care el s-a
consumat. Fapta prevzut de legea penal, svrsit n aprare se consider c a fost necesar
numai dac a fost ndreptat contra agresorului si nu altei persoane sau unui bun al agresorului.
_ S fie proporional cu gravitatea atacului. Legea nu stabileste si nici nu este posibil a se
stabili criterii teoretice de apreciere a proporionalitii dintre gravitatea atacului si aceea a
aprrii. De altfel, se cere doar o proporionalitate relativ, aceasta fiind apreciat doar de
organele judiciare. Proporionalitatea dintre atac si aprare are ns nu numai un aspect obiectiv
ci si unul subiectiv, pentru c ceea ce din punct de vedere obiectiv poate fi neproporional, celui
atacat poate sa-i apar a fi n limitele proporionalitii. Astfel, n art.44 alin.4 din Codul penal,
se arat c este n legitim aprare si acela care, din cauza tulburrii sau temerii, a depsit
limitele unei aprri proporionale cu gravitatea pericolului si cu mprejurrile n care s-a
produs atacul. Acesta se mai numeste si exces de aprare justificat. Excesul de aprare
justificat nu trebuie confundat cu excesul de aprare scuzabil (art.73 lit. a din Codul penal),
caz n care depsirea limitelor legitimei aprri constituie o circumstan atenuant, ntruct
depsirea unei aprri proporionale cu atacul nu este determinat de tulburare sau de temere
provocat de atac, ci de alte resorturi psihice cum ar fi indignarea, revolta, cauzate de
comportarea agresorului.
1.3. Efectele legitimei aprri
Fapta svrsit n stare de legitim aprare nu este infraciune, pentru c i lipseste trstura
esenial a vinoviei. Pe cale de consecin nu implic rspunderea penal a fptuitorului.
Avnd n vedere c fapta svrsit n legitim aprare propriu-zis nu are caracter ilicit, nu
poate atrage nici o alt form de rspundere juridic. n cazul excesului justificat (art.44. alin.4) poate
interveni rspunderea juridic a fptuitorului.
2. Starea de necesitate
2.1. Noiune
Potrivit art.45 alin.2 din Codul penal este n stare de necesitate acela care svrseste fapta
pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi nlturat altfel, viaa, integritatea
corporal sau sntatea sa, a altuia sau un bun important al su ori al altuia sau un interes
obstesc.
Nu este ns n stare de necesitate potrivit art.45 alin.3 din Codul penal persoana care n
momentul cnd a svrsit fapta si-a dat seama c pricinuieste urmri vdit mai grave dect cele
care s-ar fi putut produce dac pericolul nu era nlturat.
Fapta svrsit n stare de necesitate nu este infraciune deoarece nu este svrsit cu vinovie
(spre exemplu: spargerea unei ncuietori pentru a salva o persoan imobilizat ntr-o ncpere care este
incendiat, sustragerea unui autovehicul pentru a transporta de urgen la spital o persoan accidentat
etc). Spre deosebire de legitima aprare, unde pericolul era generat de un atac, n cazul strii de
necesitate acesta este creat de diverse ntmplri cum ar fi: incendii, inundaii, cutremure etc. De
asemenea, n cazul legitimei aprri, aciunea de aprare era ndreptat mpotriva agresorului pe cnd la
starea de necesitate fapta vizeaz de cele mai multe ori o persoan care nu este vinovat de crearea
pericolului.
2.2. Condiiile strii de necesitate
Existena strii de necesitate presupune, pe de o parte, un pericol iar pe de alt parte, o fapt
svrsit pentru salvarea de la acel pericol.
Condiii privind pericolul
_ S fie iminent, adic pe punctul de a produce rul la care este expus valoarea ocrotit. Este
ndeplinit aceast condiie cnd pericolul este deja actual.
_ S amenine viaa, integritatea corporal sau sntatea unei persoane, un bun important
al acesteia, ori un interes obstesc.
10
_ S fie inevitabil, adic s nu poat fi nlturat pe alt cale dect prin svrsirea faptei;
caracterul inevitabil al pericolului se apreciaz n funcie de mprejurrile concrete n care s-a
ivit si n care persoana a fost silit s acioneze.
Condiii privind aciunea de salvare
_ S se realizeze prin comiterea unei fapte prevzute de legea penal.
_ S se fi constituit n singurul mijloc de nlturare a pericolului, adic s fie necesar. Aciunea
este considerat necesar cnd se efectueaz ntre momentul n care pericolul a devenit iminent
si pn la ncetarea acestuia. Dac pericolul putea fi nlturat si n alt mod, starea de necesitate
nu exist.
_ S nu fi cauzat urmri vdit mai grave dect acelea care s-ar fi produs dac pericolul nu era
nlturat. Dac prin fapt s-au cauzat urmri mai grave pentru c fptuitorul nu si-a dat seama n
moment svrsirii faptei c urmrile vor fi mai grave, fapta urmeaz fi considerat svrsit tot
n stare de necesitate. Cnd fptuitorul si-a dat seama ca pricinuieste urmri vdit mai grave
prin svrsirea faptei dect dac pericolul nu era nlturat, atunci fapta nu mai este svrsit n
stare de necesitate, ci este infraciune si atrage rspunderea penal a fptuitorului.
_ S nu fie svrsit de ctre o persoan sau pentru a salva o persoan care avea obligaia
de a nfrunta pericolul. Astfel, nu este n stare de necesitate persoana care datorit funciei sau
profesiei sale, este obligat s nfrunte pericolele inerente funciei sau profesiei respective (spre
exemplu, militarii aflai n misiune de lupt, pompierii, marinarii, medicii etc.). Bineneles,
aceste persoane pot invoca starea de necesitate pentru faptele de salvare pe care le comit n
exerciiul funciei sau profesiei.
2.3. Efectele strii de necesitate
Fapta svrsit n stare de necesitate nu este infraciune fiindc nu a fost comis cu vinovie si
pe cale de consecin nu atrage rspunderea penal. Starea de necesitate nu nltur si rspunderea
civil deoarece n majoritatea cazurilor prejudiciul este adus unei persoane nevinovate de ivirea
pericolului. Repararea prejudiciului cauzat prin fapta de aprare n stare de necesitate poate reveni
persoanei salvate cnd ivirea pericolului care a generat starea de necesitate se datoreaz unui
eveniment (cutremur, inundaie etc).
Cnd pericolul s-a produs prin fapta persoanei vtmate, atunci este nlturat si rspunderea
civil.
3. Constrngerea fizic
3.1. Noiune
Potrivit art.46 alin.1 din Codul penal nu constituie infraciune fapta prevzut de legea
penal, svrsit din cauza unei constrngeri fizice creia fptuitorul nu i-a putut rezista.
Constrngerea fizic este o presiune pe care o for creia nu i se poate rezista o exercit asupra
energiei fizice a unei alte persoane n asa fel nct aceasta comite o fapt prevzut de legea penal
3.2. Condiiile constrngerii fizice
_ S se svrseasc o fapt prevzut de legea penal.
_ s existe o constrngere fizic asupra persoanei care comite fapta prevzut de legea
penal. Fora strin care exercit constrngerea trebuie s acioneze direct - n momentul
svrsirii faptei - asupra fizicului persoanei care comite acea fapt. De exemplu o persoan
imobilizeaz un funcionar pentru a-1 mpiedica s-si ndeplineasc o ndatorire de serviciu. De
asemenea, fora strin poate consta ntr-un fenomen natural (o nzpezire, un vnt puternic
etc.) sau ntr-un proces fiziologic ce mpiedic persoana constrns s acioneze conform
obligaiilor sale (de exemplu, un lesin, un atac de cord etc).
_ Persoana constrns s nu aib posibilitatea de a rezista aciunii de constrngere. Dac
persoana constrns are posibilitatea s anihileze cu mijloace proprii ce pot fi folosite fr
pericol, presiunea exercitat asupra energiei fizice, caracterul penal al faptei nu este
nlturat si acea persoan va rspunde penal, pentru infraciunea svrsit.
3.3. Efectele constrngerii fizice
Fapta comis nu este infraciune, nu are caracter penal deoarece i lipseste vinovia. Vinovia
nu poate exista cnd fptuitorul nu are liberate de aciune.
Rspunderea civil este nlturat si ea n principiu.
4. Constrngerea moral
4.1. Noiune
Potrivit art.46 alin.2 din Codul penal , nu constituie infraciune fapta prevzut de legea
penal, svrsit din cauza unei constrngeri morale, exercitat prin ameninare cu un pericol
grav pentru persoana fptuitorului ori a altuia si care nu putea fi nlturat n alt mod.
Constrngerea moral (ameninare), este presiunea exercitat de o persoan asupra psihicului
altei persoane n asa fel nct persoana constrns svrseste o fapt penal (spre exemplu, sub
ameninarea cu moartea, un casier d cheile de la casa de bani unui tlhar).
4.2. Condiiile constrngerii morale
_ S se svrseasc o fapt prevzut de legea penal sub imperiul constrngerii executate prin
ameninare, altfel problema nlturrii caracterului penal al faptei nu se poate pune, fiind lipsit
de obiect.
_ S se exercite o aciune de constrngere executat prin ameninare cu un pericol
grav. Ameninarea poate fi oral (verbal) sau scris. Pericolul grav cu care
se amenin, dac nu se svrseste fapta pretins, poate privi viaa, integritatea corporal,
libertatea, demnitatea, averea celui ameninat ori a altei persoane.
_ Pericolul grav cu care se amenin s nu poat fi nlturat altfel dect prin svrsirea
faptei prevzut de legea penal.
4.3. Efectele constrngerii morale
Constrngerea moral, ca si cea fizic, produce efecte in personam.
Nefiind infraciune fapta svrsit sub imperiul constrngerii morale nu atrage rspunderea
penal a fptuitorului.
5. Cazul fortuit
5.1 Noiune
Potrivit art.47 din Codul penal, nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, al
crei rezultat este consecina unei mprejurri care nu putea fi prevzut.
Cazul fortuit desemneaz situaia, starea, mprejurarea n care aciunea sau inaciunea unei
persoane a produs un rezultat pe care acea persoan nu 1-a conceput si nici urmrit si care se datoreaz
unei energii a crei intervenie nu a putut fi prevzut.
Astfel, un tractorist care n timp ce ara cu tractorul, atinge cu plugul un obuz rmas neexplodat
n pmnt din timpul rzboiului, care explodeaz si rneste un muncitor agricol, nu va rspunde penal
fiind n situaia cazului fortuit1.

Pot fi mprejurri fortuite: fenomenele naturii (spre exemplu: cutremure, furtuni, trsnete,
alunecri de teren etc.) tehnicizarea activitilor umane (defectarea unui mecanism), starea maladiv a
unei persoane (epilepsie, atac de cord etc), comportarea imprudent a victimei etc. Aceste mprejurri
imprevizibile pot fi anterioare, concomitente sau subsecvente aciunii fptuitorului.
5.2. Condiiile cazului fortuit
Condiiile cazului fortuit
_ Rezultatul socialmente periculos al faptei s fie consecina interveniei unei mprejurri
strine de voina si constiina fptuitorului. Totodat, trebuie s existe raport de cauzalitate
ntre mprejurarea neprevzut si rezultatul respectiv, n caz contrar nu exist caz fortuit
ntruct rezultatul s-ar fi produs ca urmare a aciunii sau inaciunii fptuitorului si fr
intervenia neprevzut a energiei strine.
_ Fptuitorul s fi fost n imposibilitatea de a prevedea intervenia mprejurrii care a
produs rezultatul.
_ Aciunea sau inaciunea care - datorit interveniei neasteptate a mprejurrii fortuite a
determinat producerea rezultatului neprevzut - s fie o fapt incriminat de legea penal.
5.3. Efectele cazului fortuit
Fapta prevzut de legea penal comis n caz fortuit nu este infraciune deoarece i lipseste
trstura esenial a vinoviei.
Cazul fortuit nltur caracterul penal al faptei si deci, si rspunderea penal a fptuitorului.
Rspunderea civil este, de asemenea nlturat.
6. Iresponsabilitatea
6.1. Noiune
Potrivit art. 48 din Codul penal nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal,
dac fptuitorul, n momentul svrsirii faptei, fie din cauza alienaiei mintale, fie din alte cauze,
nu putea s-si dea seama de aciunile sau de inaciunile sale, ori nu putea fi stpn pe ele.
Prin alienaie mintal se nelege orice stare de alterare a facultilor mintale, provenind dintr-o
cauz patologic, o anormalitate fiziologic, o leziune organic sau orice cauz morbid. Intr n
aceast categorie anomalii care fac imposibil dezvoltarea facultilor psihice (idioenie, infantilism,
debilitate mintal etc.) sau maladii ale sistemului nervos si psihic (nebunie, oligofrenie, schizofrenie
paranoid, nevroze, psihoze etc).
n categoria altor cauze pot fi incluse unele fenomene psihologice (somn natural, somn
hipnotic, lesin etc.) sau diferite tulburri psihice provocate prin diferite intoxicaii (stri de inconstien
provocate prin alcool, stupefiante, narcotice, alimente alterate etc).
Incapacitatea psihic poate fi permanent ori trectoare, congenital sau survenit. Pentru a fi
o cauz care nltur caracterul penal al faptei, iresponsabilitatea fptuitorului trebuie s existe n
momentul svrsirii faptei si s fie total.
6.2. Condiiile iresponsabilitii
_ S existe o stare de incapacitate psihic intelectual sau volitiv cu privire la aciunile sau
inaciunile lui.
_ Starea de incapacitate psihic s existe n momentul svrsirii faptei. Nu se gseste
n aceast stare cel care si-a provocat-o ori a acceptat s i se provoace o stare de inconstien.
Spre exemplu, fptuitorul a acceptat s fie hipnotizat ori narcotizat pentru a invoca aceast stare
in aprarea sa.
_ Starea de incapacitate psihic s fie datorat alienaiei mintale sau altor cauze.
_ Fapta svrsit s fie prevzut de legea penal.
6.3. Efectele iresponsabiliti
Iresponsabilitatea este o cauz personal, deci, produce efecte numai in personam, si nu se
rsfrnge asupra altor participani.
Iresponsabilitatea nltur caracterul penal al faptei si pe cale de consecin si rspunderea
penal.
Iresponsabilitatea fptuitorului nu nltur rspunderea civil.
7. Beia
7.1. Noiune si definiie
Potrivit art.49 alin. l din Codul penal nu constituie infraciune fapta prevzut de legea
penal dac fptuitorul, n momentul svrsirii faptei, se gsea, datorit unor mprejurri
independente de voina sa, n stare de beie complet produs de alcool sau de alte substane.
De asemenea, potrivit art.49 alin.2 din Codul penal, starea de beie voluntar complet
produs de alcool sau de alte substane nu nltur caracterul penal al faptei. Ea poate constitui,
dup caz, o circumstan atenuant sau agravant.
Dintre formele beiei cea care are efect nlturarea caracterului penal al faptei este beia
accidental complet.
7.2. Condiiile beiei
Condiiile strii de beie
_ In momentul svrsirii faptei, fptuitorul s se fi gsit n stare de beie produs de alcool
sau alte substane;
_ Starea de beie n care se gseste fptuitorul s fi accidental, involuntar, fortuit;
_ Starea de beie s fie complet;
_ Fapta comis n starea de beie accidental si complet s fie prevzut de legea penal.
7.3. Efectele beiei
Fapta svrsit n stare de beie accidental complet nu este infraciune, fiind svrsit fr
vinovie.
Cnd beia accidental nu este complet atunci caracterul penal al faptei nu este nlturat, iar
starea de beiei poate constitui o circumstan atenuant.
Rspunderea civil opereaz n toate cazurile de beie reglementate de lege fie pentru persoana
care se afla n starea respectiv, fie fa de persoanele care o aveau n paz si supraveghere.
8. Minoritatea fptuitorului
8.1. Noiune
Potrivit art. 50 din Codul penal nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal,
svrsit de un minor care la data comiterii acesteia, nu ndeplinea condiiile legale pentru a
rspunde penal.
Potrivit art.99 alin.1 din Codul penal s-a stabilit c minorul care nu a mplinit 14 ani nu va
rspunde penal, iar potrivit alin.2 s-a stabilit c minorul care are vrsta ntre 14 si 16 ani rspunde
penal numai dac se dovedeste c a svrsit fapta cu discernmnt. Dovada discernmntului n
comiterea faptei concrete incumb acuzrii, n favoarea minorului existnd prezumia relativ a lipsei
de discernmnt.
8.2. Condiiile strii de minoritate
_ S se svrseasc o fapt prevzut de legea penal;
_ Fapta s fie svrsit de ctre un minor care nu ndeplineste condiiile legale pentru a
rspunde penal. Minorul care are ntre 14 si 16 ani rspunde penal numai dac se dovedeste c
a svrsit fapta cu discernmnt. Minorul care nu a mplinit vrsta de 14 ani se prezum c nu
are discernmnt si nu rspunde penal;
_ Minorul s se afle n aceast stare n momentul svrsirii faptei.
8.3. Efectele minoritii fptuitorului
Fapta prevzut de legea penal comis de un minor care la data svrsirii acesteia nu
ndeplinea condiiile legale pentru a rspunde penal nu este infraciune fiind svrsit fr vinovie.
Minoritatea este o cauz personal si nu se poate rsfrnge asupra posibililor participani la
comiterea faptei.
Rspunderea civil nu poate fi nlturat pentru persoanele care l-au avut n grij sau paz pe minor.
9. Eroarea de fapt
9.1. Noiune
Potrivit art.51 din Codul penal, eroarea de fapt const n necunoasterea sau cunoasterea
gresit de ctre fptuitor a existenei unei stri, situaii sau mprejurri de care depinde
caracterul penal al faptei ori o circumstan agravant n legtur cu aceasta.
Spre deosebire de celelalte cauze care nltur caracterul penal al faptei, unde vinovia era
nlturat datorit constrngerii la care era supus fptuitorul sau datorit incapacitii fizice ori psihice a
acestuia, n cazul erorii de fapt, fptuitorul are capacitatea psiho-fizic normal, dar voina si constiina
lui s-au format si au evoluat pe date gresite ale realitii svrsind o fapt prevzut de legea penal.
9.2. Condiiile erorii de fapt
_ S se fi comis o fapt prevzut de legea penal;
_ n momentul svrsirii faptei, fptuitorul s nu fi cunoscut existena unor stri, situaii
sau mprejurri de care depinde caracterul penal al faptei. Obiectul erorii poart deci
asupra strii, situaiei sau mprejurrii de care depinde caracterul penal ai faptei (art.51
alin. l din Codul penal). Starea desemneaz modul n care se prezint o persoan (spre exemplu:
starea civil, pregtirea intelectual, starea de minoritate, starea de sntate etc.) ori un bun
(valoarea economic, starea de uzur etc), ori o instituie (utilitate public, sarcinile ce-i revin).
Situaia se refer la poziia pe care o are o persoan (cstorit, rud apropiat etc), ori un bun
(dac aparine avutului public sau celui privat etc). mprejurarea desemneaz o circumstan n
care are loc svrsirea faptei (noapte, rzboi etc);
_ Starea, situaia sau mprejurarea necunoscut de fptuitor s reprezinte un element
constitutiv al infraciunii ori o circumstan a acesteia.
9.3. Efectele erorii de fapt
Dup cum eroarea se refer la o mprejurare constitutiv a infraciunii sau la o circumstan
agravant se pot produce urmtoarele efecte:
- dac priveste o mprejurare, situaie sau stare de care depinde caracterul penal al faptei,
fapta nu constituie infraciune si deci se nltur total rspunderea penal;
- dac priveste o circumstan agravant, fapta rmne infraciune, nlturndu-se
rspunderea penal pentru forma agravat a infraciunii, cu reinerea rspunderii pentru
forma simpl a infraciunii.
9.4. Clasificarea erorii n dreptul penal
n doctrina penal, eroarea este clasificat dup mai multe criterii.
A. Dup obiectul asupra cruia poart eroarea:
- eroarea de fapt cnd fptuitorul n momentul comiterii faptei nu a cunoscut sau a
cunoscut n mod gresit o stare, situaie sau mprejurare de care inea caracterul penal al
faptei;
- eroarea de drept const n necunoasterea sau cunoasterea eronat a unei norme de
drept.
Distincia dintre cele dou forme de eroare este esenial deoarece numai eroarea de fapt
nltur caracterul penal al faptei, n timp ce eroarea de drept nu poate nltura niciodat caracterul
penal al faptei. Deci, legea penal trebuie cunoscut de toi cei crora se adreseaz, acestia trebuind
s-si conformeze conduita prevederilor legale. Doctrina penal, prevede urmtorul principiu nemo
censetur legem ignorare nu se poate invoca necunoasterea legii, fiindc nimeni nu poate fi presupus
c o ignor.
Eroarea cu privire la o norm extrapenal are aceleasi efect ca si eroarea de fapt, adic nltur
caracterul penal al faptei.
B. Dup ntinderea efectelor juridice:
- eroarea principal atunci cnd poart asupra unui element constitutiv al infraciunii, iar
incidena sa are ca efect nlturarea caracterului penal al faptei;
- eroarea secundar cnd priveste o circumstan agravant legal, iar existena ei are ca
efect nlturarea caracterului agravant al faptei concret comise.

C. Dup factorii care au determinat eroarea:
- eroarea prin necunoastere provine de regul, din lipsa de cultur;
- eroarea prin amgire este provocat printr-o aciune de nselare.
D. Dup criteriul posibilitii de evitare:
- eroarea care este de nenlturat care se datoreaz completei necunoasteri a realitii;
- eroarea care este nlturabil care ar fi putut fi nlturat dac fptuitorul era mai
atent.
1. Infractorul
1.1. Noiunea de infractor
n mod curent, prin infractor se are n vedere persoana care a svrsit o infraciune, fr a fi
definit de Codul penal. Alturi de termenul de infractor, n Codul penal este ntlnit si termenul
de fptuitor. Cei doi termeni nu sunt sinonimi, fptuitor avnd un sens mai larg dect cel de
infractor; astfel, fptuitorul este orice persoan care a svrsit o fapt prevzut de legea penal,
indifferent dac va rspunde penal sau nu. Subiect al rspunderii penale va deveni numai
infractorul care rspunde penal.
2. Clasificarea infractorilor
n dreptul penal se face o clasificare a infractorilor inndu-se cont de anumite criterii. Astfel:
A. Dup vrst:
- infractorul major, este persoana care a mplinit 18 ani si care a comis o infraciune;
- infractorul minor, lato sensu este persoana cu vrsta ntre 14 si 18 ani.
B. Dup infraciunea svrsit:
- infractor primar care este la prima infraciune;
- infractorul recidivist sunt acele persoane care au mai svrsit infraciuni ( n sensul art.
37 din codul penal).
C. Dup sex:
- infractori de sex masculin statisticile penale arat c majoritatea infraciunilor sunt
svrsite de brbai;
- infractorii de sex feminin.
n general reglementrile penale nu fac distincia ntre infractorul brbat si femeie. Acest lucru
nseamn c, de regul, att reglementrile din partea general ct si cele din partea special, se
aplic
att pentru brbai ct si pentru femei.
3. Formele pluralitii de infractori
Pluralitatea de infractori se realizeaz sub trei forme:
1. Pluralitatea natural (necesar).
2. Pluralitatea constituit (legal).
3. Pluralitatea ocazional (participaia penal).
1. Pluralitatea natural exist atunci cnd fapta, prin natura sa, nu poate fi svrsit dect de
dou sau mai multe persoane, spre exemplu: incest (art.203 din Codul penal), bigamie (art.303
din Codul penal), ncierarea art.322 (din Codul penal), jocul de noroc (art.330 din Codul penal)
etc. Pluralitatea natural nu este reglementat prin norme cu caracter general.
2. Pluralitatea constituit. Pentru a exista o asemenea pluralitate se cere s existe o grupare de
persoane, o organizare special a acesteia si un program infracional ce urmeaz s fie realizat
de membrii acelei grupri (spre exemplu, complotul, asocierea pentru svrsirea de infraciuni,
etc.).
Aceast pluralitate este creat prin voina legiuitorului, fiindc scopul urmrit de ctre cei care
s-au asociat prezint un mare pericol social.
3. Pluralitatea ocazional (Participaia penal), exist ori de cte ori o fapt prevzut de
legea penal a fost svrsit de un numr mai mare de persoane dect cel care ar fi fost necesar
potrivit cu natura acelei fapte.
Participaia penal spre deosebire de celelalte forme ale pluralitii de infractori, cunoaste o
reglementare ampl n cadrul prii generale a Codului penal.
Participaia penal
1. Condiii generale
Asa cum rezult din dispoziiile art.23-26 si art.31 din Codul penal pentru existena
participaiei penale, trebuie s fie ndeplinite mai multe condiii:
- s se fi comis o fapt prevzut de legea penal;
- la comiterea faptei s-si fi adus contribuia mai multe persoane dect era necesar
potrivit naturii faptei;
- participanii s fi avut aceeasi voin comun de a svrsi fapta;
- calificarea faptei comise prin contribuia mai multor persoane ca fiind infraciune.
2. Tipurile de participaie penal
n stiina dreptului penal se fac mai multe clasificri ale participaiei penale dup mai multe
criterii. Ne vom opri doar la dou dintre acestea.
dup atitudinea psihic a participanilor fa de rezultatul faptei si voina comun de a
coopera, participaia poate fi: proprie - cnd toi participanii acioneaz cu aceeasi form
de vinovie, intenie ori culp - si improprie cnd nu toi participanii acioneaz cu
aceiasi form de vinovie (unii cu intenie si alii din culp, sau unii cu intenie si alii fr
vinovie).
dup criteriul contribuiei participanilor la comiterea infraciunii: executarea direct si
nemijlocit a faptei (specific autorului si coautorului), activitate de determinare
(instigatorul), activitate de nlesnire (complicele).
3. Autoratul
Este forma de participaie penal n care o persoan svrseste prin acte de executare fapta
prevzut de legea penal.
Potrivit art. 24 din Codul penal, autorul este persoana care svrseste n mod nemijlocit
fapta prevzut de legea penal. Cnd autorul a svrsit infraciunea mpreun cu ali
participani, contribuia sa se caracterizeaz prin aceea c a realizat n mod nemijlocit fapta
prevzut de legea penal. Coautoratul este forma de participaie n care la svrsirea unei fapte
penale si-au adus contribuia n mod nemijlocit dou sau mai multe persoane.
Conditii:
- contribuia nemijlocit a cel puin dou persoane la comiterea faptei. Contribuia coautorilor
la svrsirea faptei poate fi: concomitent sau succesiv;
- sub raport subiectiv, coautoratul presupune svrsirea actelor de executare de ctre toi
participanii cu aceeasi form de vinovie adic fie cu intenie, fie din culp.
n literatura juridic se susine si opinia c n cazul infraciunilor din culp nu poate exista
coautorat si, prin urmare, cei care acioneaz din culp sunt autori ai unor infraciuni distincte.
Exist si infraciuni, la care coautorul nu poate s apar cum ar fi, spre exemplu infraciunile
ce se comit n, persoana propria,respectiv de ctre o singur persoan (mrturia mincinoas,
dezertarea), infraciunile de omisiune (infraciunea de nedenunare) etc.
4. Instigarea
Este o form a participaiei penale ce const n fapta de determinare, cu intenie, prin orice
mijloace, de ctre o persoan numit instigator a altei persoane numit instigat, s svrseasc o
fapt prevzut de legea penal. Potrivit legislaiei penale, instigatorul este persoana care, cu
intenie, determin pe o alt persoan s svrseasc o fapt prevzut de legea penal (art.25
din Codul penal). Instigatorul se mai numeste si autor moral, iar instigatul, autor material al
infraciunii. Instigarea poate fi comis de o singur persoan, dar poate fi efectuat si de mai
multe persoane, fie concomitent, fie succesiv, fa de aceeasi persoan sau fa de mai multe
persoane, dar privitor la aceeasi fapt prevzut de legea penal.
a. Condiiile instigrii:
- s se fi efectuat o activitate de determinare de ctre o persoan (instigator) fa de o alt
persoan numit instigat;
- obiect al activitii de determinare s fie svrsirea unei fapte prevzute de legea penal;
- activitatea de determinare s se efectueze cu intenie, neexistnd instigare din culp;
- instigatorul s fi svrsit fapta la care a fost instigat ori s fi realizat cel puin o tentativ
pedepsibil.
b. Formele instigrii
n raport cu reusita sau nu a determinrii, instigarea mbrac mai multe forme, dup care se
stabileste si rspunderea penal a instigatului si a instigatorului
- instigarea urmat de executare (instigatorul determin, iar instigatul execut infraciunea
la care) a fost instigat;
- instigarea neurmat de executare. Atunci cnd instigatorul a determinat svrsirea unei
infraciuni, instigatul a acceptat ns ulterior, se desist ori mpiedic involuntar producerea
rezultatului sau, din alte motive, nu trece la executare (de exemplu, a fost trimis n
provincie n interes de serviciu, a doua zi nu a avut condiii climaterice favorabile);
- instigarea neizbutit (aparent) sau ndemnul, exist atunci cnd instigatorul determin
o persoan la svrsirea unei infraciuni ns persoana asupra creia s-a executat
determinarea nu accept.
5. Complicitatea
Este forma participaiei penale ce const n fapta unei persoane care, cu intenie,
nlesneste sau ajut n orice mod la comiterea unei fapte prevzut de legea penal ori
promite, nainte sau n timpul svrsirii faptei, c va tinui bunurile provenite din
aceasta sau c va favoriza pe fptuitor, chiar dac, dup svrsirea faptei,
promisiunea nu este ndeplinit (art.26 din Codul penal).
Prin urmare, complicele efectueaz acte de sprijinire a activitii autorului (contribuie
indirect) si n principiu, complicitatea este posibil la orice fapt prevzut de legea penal.
a. Condiiile complicitii:
- comiterea, de ctre autor, a unei fapte prevzute de legea penal;
- svrsirea, de ctre complice, a unor activiti menite s nlesneasc, s ajute pe autor la
svrsirea infraciunii. nlesnirea se refer la acte ndeplinite anterior nceperii executrii, ca
de exemplu: procurarea de mijloace, luarea de msuri sau crearea de condiii de natur s
usureze svrsirea faptei, facilitarea posibilitii autorului de a se apropia de obiectul asupra
cruia urma s se acioneze etc. Ajutorul priveste acte ndeplinite chiar n timpul svrsirii
faptei (spre exemplu. paznicul nu opreste la poart pe un infractor si l las s intre ntr-o
societate comercial pentru a sustrage anumite bunuri). Promisiunea de tinuire sau de
favorizare constituie un mijloc de ntrire a hotrrii infracionale luat de alt persoan si
n acest fel contribuie la svrsirea faptei prevzute de legea penal. Aceste fapte de
promisiune a tinuirii bunurilor sau de favorizare a infractorului, cnd sunt svrsite fr o
nelegere stabilit nainte ori concomitent cu svrsirea faptei, constituie infraciuni de sine
stttoare, respectiv tinuirea (art.221 din Codul penal) ori favorizarea infractorului (art.264
din Codul penal);
- svrsirea actelor de ajutor sau de nlesnire numai cu intenie direct, indirect sau chiar
depsit.
b. Felurile complicitii
- complicitatea material (acte de sprijin material procurarea de instrumente etc) si
moral (acte de sprijin moral promisiunea de tinuire a bunurilor etc);
- complicitatea nemijlocit (complicele acord sprijin direct autorului) si mijlocit
(sprijinul este dat prin intermediul instigatorului sau altui complice).
- complicitatea prin aciune (aciuni adun informaii, ofer instrumente, etc) si
complicitatea prin inaciune (inaciuni nenchiderea unei ferestre prin care autorul
ptrunde pentru a fura etc.)
Pedeapsa n caz de participaie
In codul penal romn a fost consacrat sistemul parificrii pedepselor cu corectivul diferenierii
sanciunilor n funcie de contribuiile aduse la svrsirea infraciunii. Potrivit regulii
parificrii toi participanii sunt susceptibili n principiu, de a fi sancionai cu pedeapsa
prevzut n partea special a Codului penal pentru fapta svrsit. Bineneles, parificarea
pedepselor nu nseamn aplicarea aceleiasi pedepse pentru toi, ci doar ntre aceleasi limite
maxim special si minim special prevzute de lege.
6. Participaia improprie
Participaia improprie este o form a participaiei penale care se caracterizat prin aceea c
persoanele care svrsesc cu voin comun o fapt prevzut de legea penal nu acioneaz
toate cu aceeasi form de vinovie.
Participaia improprie este posibil la toate formele de participaie, adic poate exista sub
forma coautoratului, a instigrii sau a complicitii.
Modalitile participaiei improprii:
- participaie cu intenie la o fapt, svrsit din culp (modalitatea : intenie si culp art.
31 alin.1 din Codul penal); const n determinarea, nlesnirea sau ajutarea, n orice mod,
cu intenie, la svrsirea din culp de ctre o alt persoan, a unei fapte prevzute de
legea penal.
- participaie cu intenie la o fapt svrsit fr vinovie (modalitatea: intenie si lips de
vinovie art.31 alin.2 din Codul penal); const n determinarea, nlesnirea sau
ajutarea n orice mod, cu intenie, la svrsirea unei fapte prevzute de legea penal, de
ctre o persoan care comite acea fapt fr vinovie;
- participaie din culp la o fapt svrsit cu intenie (modalitatea: culp si intenie);
- participaie fr vinovie la o fapt svrsit cu intenie (modalitatea lips de vinovie si
intenie).
n legislaia penal au fost reinute numai primele dou forme de participaie, iar ultimele
dou forme sunt, de regul, lipsite de semnificaie juridic sau nu sunt considerate forme de
participaie.
Sanciunile de drept penal sunt msuri de constrngere care se aplic n urma svrsirii
faptelor interzise de legea penal pentru a se restabili ordinea de drept. Ele constau n privaiuni,
ngrdiri, suferine la care este obligat cel care ncalc normele penale. n acelasi timp,
sanciunile de drept penal reprezint o instituie important a dreptului penal alturi de
infraciune si rspundere penal. Sanciunile sunt consecina stabilirii rspunderii penale, iar
rspunderea penal este consecinaa svrsirii unei infraciuni.
n Codul penal romn sunt reglementate urmtoarele trei categorii de sanciuni de drept penal:
pedepsele;
msurile educative;
msurile de siguran.
Pedepsele
Sunt cele mai importante sanciuni de drept penal. Potrivit art.52 din Codul penal pedeapsa
este o msur de constrngere si un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este
prevenirea svrsirii de noi infraciuni.
a. Trsturile caracteristice ale pedepsei sunt urmtoarele:
pedeapsa este o msur de constrngere; constrngerea se caracterizeaz prin aceea c
persoana fa de care se aplic sufer anumite privaiuni, restricii (libertatea, bunurile,
drepturi
etc.);
pedeapsa este un mijloc de reeducare; aceast trstur exprim preocuparea pentru
ndreptarea si reintegrarea n viaa social a celui condamnat;
pedeapsa este o sanciune prevzut de lege;
pedeapsa se aplic numai de ctre instanele judectoresti;
pedeapsa are caracter personal.
b. Scopul pedepsei este reglementat expres, de art.52 alin.1 din Codul penal care prevede c
scopul pedepsei este prevenirea svrsirii de noi infraciuni. Prevenirea are n vedere att pe cel
condamnat (prevenia special) ct si alte persoane (prevenia general).
c. Funciile pedepsei reprezint mijloacele de realizare a scopului acesteia: prevenirea
svrsirii de noi infraciuni.
funcia de constrngere - este consacrat de legislaie n definiia legal a pedepsei
pedeapsa
este o msur de constrngere;
funcia de reeducare - este consacrat de art.52 alin 2 din Codul penal care prevede c
prin
executarea pedepsei se urmreste formarea unei atitudini corecte fa de munc, fa de
ordinea de drept si fa de regulile de convieuire social;
funcia de exemplaritate;
funcia de eliminare care se realizeaz prin izolarea celui condamnat temporar sau
permanent
din cadrul societii.
d. Categorii de pedepse aplicabile persoanei fizice: art.53 din Codul penal reglementeaz
urmtoarele trei categorii de pedepse:
1) pedepse principale:
deteniunea pe via;
nchisoare de la 15 zile la 30 de ani;
amenda de la 100 lei la 50.000 lei.
2) pedepse complimentare:
interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani;
degradarea militar.
3) pedepse accesorii:
interzicerea unor drepturi prevzute de lege n art.64. n condiiile art.71.
e. Categorii de pedepse aplicabile persoanei juridice: art.531 din Codul penal reglementeaz
urmtoarele dou categorii de pedepse:
1) pedeapsa principal:
amenda de la 2.500 lei la 2.000.000 lei.
2) pedepse complementare:
dizolvarea persoanei juridice;
suspendarea activitii persoanei juridice pe o durat de la 3 luni la 1 an sau suspendarea
uneia dintre activitile persoanei juridice n legtur cu care s-a svrsit infraciunea pe o
durat de la 3 luni la 3 ani;
nchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durat de la 3 luni la 3 ani;
interzicerea de a participa la procedurile de achiziii publice pe o durat de la 1 la 3 ani;
afisarea sau difuzarea hotrrii de condamnare.
Pedepsele principale n dreptul penal romn
1. Pedepsele principale aplicabile persoanei fizice
1.1. Detenia pe via
Reprezint cea mai sever pedeaps principal din legislaia penal actual si este privativ de
libertate. Aceast pedeaps are un caracter perpetuu.
n Codul penal actual pedeapsa deteniei pe via este prevzut alternativ cu pedeapsa
nchisorii pn la 25 de ani, adoptarea acestui sistem urmrind crearea unor posibiliti mai mari
pentru o eficient individualizare a pedepsei. n mod excepional, exist dou situaii prevzute
de Codul penal cnd detenia pe via este reglementat ca fiind unica pedeaps, n cazul
genocidului si al tratamentelor neomenoase pe timp de rzboi.
Pedeapsa deteniei pe via nu se poate aplica minorilor si persoanelor care au mplinit 60 de
ani.
1.2. nchisoarea
Pedeapsa nchisorii const n izolarea infractorului de societate prin ncarcerarea acestuia.
nchisoarea se execut n locuri special amenajate, brbaii, femeile si minorii fiind deinui
separat. Pedeapsa nchisorii este prevzut n legislaia penal de cele mai multe ori singur si
doar n anumite cazuri ca pedeaps alternativ cu amenda sau detenia pe via.
1.3. Amenda penal
Este cea de-a treia pedeaps principal reglementat de legislaia noastr si const n suma de
bani pe care infractorul trebuie s o plteasc n contul statului. Amenda penal se deosebeste de
toate celelalte forme amend prin caracterul ei represiv. Amenda penal se nscrie n cazierul
judiciar al condamnatului.
Amenda poate aprea ca pedeaps unic sau alternativ cu pedeapsa nchisorii.
Amenda se stabileste inndu-se cont de dispoziiile art.72 din Codul penal, fr ns a-l pune
pe infractor n situaia de a nu-si putea ndeplini ndatoririle cu privire la ntreinerea, cresterea,
pregtirea profesional a persoanelor fa de care are obligaii legale n acest sens.
Dac cel condamnat la plata amenzii se va sustrage cu rea-credin de la executarea amenzii,
instana poate nlocui aceast pedeaps cu pedeapsa nchisorii n limitele prevzute pentru
infraciunea svrsit si innd cont de partea din amend achitat, n condiiile art.631 din
Codul penal.
2. Pedeapsa principal aplicabil persoanei juridice
Singura sanciune care se poate aplica practic, persoanei juridice este amenda. Sanciunea
pecuniar atinge n mod direct persoana juridic deoarece aceasta are un patrimoniu propriu.
Potrivit art.711 pedeapsa amenzii const n suma de bani pe care persoana juridic trebuie s o
plteasc.
Pedepsele complementare si pedepsele accesorii
1. Pedepse complementare aplicabile persoanei fizice
1.1. Interzicerea unor drepturi
Interzicerea unor drepturi este o pedeaps complementar care const n interzicerea pe o
perioad de timp a exerciiului anumitor drepturi ale condamnatului. Se pot interzice
urmtoarele drepturi:
- dreptul de a alege si de a fi ales n cadrul autoritilor publice sau n funcii elective
publice;
- dreptul de a ocupa o funcie implicnd exerciiul autoritii de stat;
- dreptul de a ocupa o funcie sau de a exercita ori de a desfsura o activitate, de natura
aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru svrsirea infraciunii;
- drepturile printesti;
- dreptul de a fi tutoare sau curator.
Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie cnd legea prevede aceast
pedeaps (spre exemplu, n cazul infraciuni de luare de mit dar cu condiia ca pedeapsa
concret s fie mai mare de 2 ani).
Pedeapsa interzicerii unor drepturi se execut dup executarea pedepsei principale.
Pedeapsa complementar a interzicerii unor drepturi nu se poate aplica minorilor fptuitori.
1.2. Degradarea militar
Const n pierderea gradului si a dreptului de a purta uniform pentru totdeauna (art.67 alin.1
din Codul penal), pentru militari (este o pedeaps complementar specific militarilor).
Pedeapsa complementar a degradrii militare se execut dup rmnerea definitiv a hotrrii
judectoresti de condamnare.
2. Pedepse complementare aplicabile persoanei juridice
2.1. Dizolvarea persoanei juridice
Constituie cea mai aspr pedeaps complementar care se poate aplica persoanei juridice.
Dizolvarea persoanei juridice se poate pronuna n dou situaii:
- atunci cnd persoana juridic a fost constituit cu scopul de a svrsii infraciuni;
- cnd obiectul de activitate al persoanei juridice a fost deturnat n scopul svrsirii de
infraciuni. Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, iar
instana civil competent va desemna lichidatorul.
Dizolvarea nu se poate aplica partidelor politice, sindicatelor, patronatelor si organizaiilor
religioase sau aparinnd minoritilor naionale, constituite legal.
2.2. Suspendarea activitii sau a unei dintre activitile persoanei juridice
Pedeapsa complementar a suspendrii activitii persoanei juridice se refer la interzicerea
activitii (n general) sau aceleia dintre activiti n exercitarea creia a fost comis
infraciunea. Ca si n cazul dizolvrii, exist anumite persoane juridice care sunt exceptate de la
aceast msur: partidele politice, sindicatele, patronatele si organizaiile religioase sau

aparinnd minoritilor naionale, constituite legal.
2.3. nchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice
Pedeapsa complementar a nchiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice const n
nchiderea unuia sau a mai multora dintre punctele de lucru aparinnd persoanei juridice cu
scop lucrativ, n care s-a desfsurat activitatea n realizarea creia s-a comis infraciunea.
2.4. Interzicerea de a participa la procedurile de achiziii publice
Pedeapsa complementar a interzicerii de a participa la procedurile de achiziii publice const
n interzicerea dreptului de a participa, direct sau indirect (prin interpunere de persoane), la
procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziii publice.
2.5. Afisarea sau difuzarea hotrrii de condamnare
Afisarea sau difuzarea hotrrii definitive de condamnare se va face pe cheltuial persoanei
juridice condamnate.
Prin afisare sau difuzare nu poate fi fcut public identitatea victimei, fr acordul acesteia.
Dac difuzarea se va face prin presa scris sau audiovizual, instana va stabili numrul
apariiilor, care nu poate fi mai mare de 10, iar n cazul difuzrii prin alte mijloace audiovizuale,
durata acesteia nu poate depsi 3 luni (art.717 din Codul penal).
3. Pedepsele accesorii aplicabile persoanei fizice
Pedepsele accesorii sunt pedepse secundare si constau n interzicerea, de regul, a tuturor
drepturilor care fac obiectul pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi (prevzute de
art.64 din Codul penal), pe durata executrii pedepsei sau pn la graiere. Logica reglementrii
unor pedepse accesorii const n incompatibilitatea exercitrii drepturilor prevzute de art.64 din
Codul penal pe timpul executrii unei pedepse privative de libertate.
Abuzul n serviciu contra intereselor persoanelor
1.1. Noiune
Prin exercitarea abuziv a atribuiilor sale de serviciu, funcionarul public sau orice alt
funcionar( salariat n sensul legislaiei muncii) poate aduce atingere intereselor legale ale unei
persoane. Fapta prin care s-a produs o astfel de urmare prezint pericol social, deoarece
constituie o nclcare a legalitii n activitatea de serviciu, svrsit chiar de acela care este
narmat, n virtutea calitii sale speciale s o apere.
1.2. Condiii preexistente
a. Obiectul juridic special l constituie relaiile sociale de serviciu, pentru protejarea crora
este necesar ca orice funcionar public s-si ndeplineasc atribuiile conform statutului su
juridic,evitnd astfel s aduc atingere intereselor legale ale unei persoane. Infraciunea poate
avea si un obiect juridic subsidiar care const n relaiile sociale referitoare la drepturile si
interesele legale ale persoanei.
b. n cazul acestei infraciuni, de regul nu exist un obiect material. Totusi, n mod
excepional, cnd interesele legale se refer la un anumit bun sau nscris, acesta va constitui
obiectul material al infraciunii (spre exemplu, ridicarea abuziv a anumitor nscrisuri, n acest
caz, obiectul material const n obiectele ridicate).
c. Subiecii
Subiectul activ este ntotdeauna calificat n persoana funcionarului public sau un funcionar.
Dac n cazul funcionarului legea prevede faptul c poate fi orice persoan care exercit,
permanent sau temporar, cu orice titlu,indiferent de modalitatea cum a fost investit, o
nsrcinare de orice natur, retribuit sau nu, n serviciul unei uniti publice, n cazul
funcionarului nu se prevd aceste aspecte. n acest caz, distingem un subiect pasiv general si un
subiect pasiv special. Primul este statul ca titular al valorii sociale care este bunul mers al
activitii organelor si instituiilor publice, a instituiilor sau a altor persoane juridice de
interes public. Al doilea este persoana fizic creia i s-a cauzat o vtmare a intereselor legale
prin fapta abuziv a fptuitorului.
1.3. Coninutul constitutiv
a. Latura obiectiv
Elementul material se poate concretiza fie printr-o aciune fie printr-o inaciune. Aciunea
presupune ndeplinirea unui act n mod defectuos iar inaciunea, nendeplinirea cu stiin a
unui act. Termenul act desemneaz o operaiune care trebuia efectuat de funcionarul public
(funcionar) n cadrul atribuiilor de serviciu. Totodat, prin expresia nendeplinirea unui act se
nelege omisiunea fptuitorului de a efectua operaiunea pe care era inut s o execute, n
timp ce prin ndeplinirea n mod defectuos a unui act se nelege efectuarea unei operaiuni
altfel de cum trebuie. Urmarea imediat const ntr-o lezare a intereselor legale ale persoanei
ntre aciune sau inaciune si urmarea imediat pentru a se realiza latura obiectiv a
infraciunii, trebuie s existe si o legtur de cauzalitate.
b. Latura subiectiv
Fapta se svrseste numai cu intenie, culpa fiind exclus ntruct termenul cu stiin implic
cunoasterea de ctre fptuitor a caracterului necorespunztor al exercitrii atribuiilor lui de
serviciu si urmrirea sau acceptarea ca prin aceasta s se ajung la vtmarea intereselor legale
ale unei persoane. n momentul n care infraciunea este comis printr-o inaciune, forma de
vinovie este intenia direct; dac infraciunea este comis printr-o aciune, forma de
vinovie poate fi att intenia direct ct si cea indirect.
1.4. Forme. Sanciuni
Fiind o infraciune de rezultat fapta se considera consumat atunci cnd s-a produs efectiv
lezarea unui drept patrimonial sau nepatrimonial al persoanei.
Actele preparatorii si tentativa nu se pedepsesc.
Pedeapsa prevzut de lege este nchisoarea de la 6 luni la 3 ani, dac infractorul este
funcionar public si nchisoarea de la 6 luni la 2 ani dac fptuitorul este funcionar.
Rspunderea penal a persoanei juridice nu exclude rspunderea penal a persoanei fizice care a
contribuit la svrsirea infraciunii. Potrivit art.711 alin. 2 persoana juridic se sancioneaz cu
amenda cuprins ntre 5.000 lei si 600.000 lei.
Infraciunea este mai grav dac faptele au avut consecine deosebit de grave.
Prin consecine deosebit de grave se nelege o pagub material mai mare de 200.000 lei sau o
perturbare deosebit de grav a activitii, cauzat unei autoriti publice sau oricreia dintre
unitile la care se refer art.145 ori altei peroane fizice sau juridice.
Sanciunea const n nchisoarea de la 5 la 15 ani, dac fapta a fost svrsit de ctre un
funcionar public si cu nchisoarea de la 5 la 10 ani dac a fost svrsit de un funcionar, n
ambele cazuri instana avnd posibilitatea s aplice si pedeapsa complementar a interzicerii
unor drepturi.
2. Abuzul n serviciu prin ngrdirea unor drepturi
2.1. Noiune
Tuturor cetenilor rii, indiferent de naionalitate, ras, sex sau religie, le este recunoscut si
garantat o deplin egalitate n drepturi. Infraciunea este definit ca ngrdirea, de ctre un
funcionar public a folosinei sau a exerciiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru
acesta a unei situaii de inferioritate pe temei de ras, naionalitate, etnie, limb, religie, gen,
orientare sexual, opinie, apartenen politic, convingeri, avere, origine social, vrst,
dizabilitate, boal cronic necontagioas sau infecie HIV/SIDA.
a. Obiectul juridic special const n relaiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, o
asemenea activitate fiind incompatibil cu ngrdirea folosinei sau exerciiul drepturilor
vreunui cetean. De asemenea, obiectul juridic special mai const si n acele relaii sociale
referitoare la aprarea si garantarea intereselor legale ale cetenilor.
b. De regul, abuzul n serviciu prin ngrdirea unor drepturi nu are obiect material. Totusi,
dac activitatea abuziv a funcionarului se refer la modificarea unui act public, n acest caz,
obiectul material este reprezentat de respectivul act.
c. Subiecii
Subiectul activ este ntotdeauna unul calificat n persoana funcionarului (funcionarul public
sau salariatul, asa cum este prevzut n art.147 din Codul penal). Participaia penal este
posibil n toate formele sale, cu precizarea c pentru coautor se va cere, ntotdeauna, calitatea
special cerut de lege autorului. Instigatorul sau complicele poate fi orice persoan.
Subiectul pasiv. Exist dou categorii de subiecte pasive: pe de o parte, statul, ca titular al
valorii sociale ocrotite, iar pe de alt parte, persoana creia i s-a ngrdit efectiv folosina sau
exerciiul.
a. Latura obiectiv
Elementul material se poate realiza prin dou modaliti alternative:
- fapta de ngrdire a folosinei sau exerciiului drepturilor vreunui cetean;
- fapta de a crea pentru o persoan o stare de inferioritate.
b. Latura subiectiv
Infraciunea prevzut de art.247 din Codul penal se svrseste numai cu intenie direct,
deoarece funcionarul prevede c prin fapta sa va ngrdi exerciiul sau folosina drepturilor
unui cetean sau va crea o stare de inferioritate si va urmri acest lucru,respectiv, producerea
consecinelor menionate.
Consumarea infraciunii are loc n momentul n care s-a produs efectiva ngrdire a drepturilor
ceteanului sau acesta a fost pus n starea de inferioritate contrar egalitii n drepturi a
cetenilor. Fapta poate avea un caracter continuat.
Se sancioneaz cu nchisoare de la 6 luni la 5 ani dac fapta este svrsit de un funcionar
public. Tentativa nu este incriminat. Chiar dac nu este reglementat expres pentru svrsirea
acestei infraciuni, instana poate aplica si pedeapsa complementar a interzicerii unor drepturi,
numai dac pedeapsa stabilit este nchisoarea de cel puin 2 ani.
contribuit la svrsirea infraciunii. Persoana juridic se sancioneaz cu amenda cuprins ntre
5.000 lei si 600.000 lei.
Potrivit Codul penal infraciunea este mai grav dac faptele au avut consecine deosebit de
grave.
Potrivit Codul penal prin consecine deosebit de grave se nelege o pagub material mai mare
de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de grav a activitii, cauzat unei autoriti publice
sau oricreia dintre unitile la care se refer art.145 ori altei peroane fizice sau juridice.
Sanciunea const n nchisoarea de la 5 la 15 ani, dac fapta a fost svrsit de ctre un
funcionar public si cu nchisoarea de la 5 la 10 ani dac a fost svrsit de un funcionar, n

unor drepturi.
3. Abuzul n serviciu contra intereselor publice
3.1. Noiune
Potrivit Cod penal constituie infraciune de abuz n serviciu contra intereselor publice fapta
funcionarului public, care n exerciiul atribuiilor sale de serviciu, cu stiin nu ndeplineste
un act sau l ndeplineste n mod defectuos si prin acesta cauzeaz o tulburare nsemnat a
bunului mers al unui organ sau al unei instituii de stat ori unei alte uniti la care se refer
art.145 Cod penal sau o pagub patrimoniului acesteia.
a. Obiectul juridic special l constituie relaiile sociale a cror nastere si normal desfsurare
nu este posibil fr o corect ndeplinire a sarcinilor de serviciu de ctre funcionarii publici
(sau funcionari), astfel nct drepturile oricrei uniti dintre cele prevzute la art.145 din
Codul penal sau a altor persoane juridice s poat fi exercitate nestingherit, iar patrimoniul
acestora s fie correct gospodrit.
b. n cazul acestei infraciuni, de regul nu exist un obiect material. Totusi dac nendeplinirea
sau ndeplinirea defectuoas a actului este legat de un anumit bun, acel bun va constitui obiectul
material.
c. Subiecii
Subiectul activ este si n cazul, acestei infraciuni unul calificat, n persoana funcionarului asa
cum este el definit de art.147 din Codul penal. Participaia penal este posibil n toate formele
sale:coautorat, instigare si complicitate.
Subiectul pasiv este instituia sau orice alt unitate din cele prevzute la art. 145 din Codul
penal care a suferit o tulburare nsemnat a activitii sau o pagub adus patrimoniului su prin
svrsirea faptei.
a. Latura obiectiv
Elementul material se poate realiza fie printr-o inaciune, nendeplinirea unui act, fie printr-o
aciune, ndeplinirea defectuoas a unui act.
Prin ndeplinirea defectuoas a unui act se nelege ndeplinirea lui n alte condiii,
modaliti,termene dect cele reglementate legal.
b. Latura subiectiv
Dac fapta este svrsit din culp ea va constitui infraciunea de neglijen n serviciu.
Pentru realizarea laturii subiective nu are relevan existena vreunui motiv sau scop special;
dac acesta exist se va ine seama de el la individualizarea pedepsei.
Consumarea infraciunii are loc, fie n momentul ndeplinirii n mod defectuos a actului, fie n
momentul expirrii termenului n care trebuia ndeplinit actul.
Sanciunea este nchisoarea de la 6 luni la 5 ani, dac fapta este comis de un funcionar public
si nchisoarea de la 6 luni la 3 ani si 4 luni, dac fapta este svrsit de un funcionar.
Tentativa este posibil doar n cazul formei comisive, dar nu este pedepsit de lege.
contribuit la svrsirea infraciunii. Persoana juridic se sancioneaz cu amenda cuprins ntre
5.000 lei si 600.000 lei. Prin consecine deosebit de grave se nelege o pagub material mai
mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de grav a activitii, cauzat unei autoriti
publice sau oricreia dintre unitile la care se refer art.145 ori altei peroane fizice sau
juridice. Sanciunea const n nchisoarea de la 5 la 15 ani, dac fapta a fost svrsit de ctre
un funcionar public si cu nchisoarea de la 5 la 10 ani dac a fost svrsit de un funcionar, n
unor drepturi.
4. Neglijena n serviciu
4.1. Noiune
Conform Cod penal neglijena n serviciu const n nclcarea din culp, de ctre un funcionar
public sau funcionar, a unei ndatoriri de serviciu, prin nendeplinirea acesteia sau prin
ndeplinirea ei defectuoas, dac s-a cauzat o tulburare nsemnat bunului mers al unui organ sau
al unei instituii de stat ori al altei uniti, sau o pagub patrimoniului acesteia ori o vtmare
important a intereselor legale ale unei persoane.
a. Obiectul juridic special l constituie relaiile sociale referitoare la asigurarea respectrii de
ctre funcionarii publici a obligaiei de a ndeplini corect atribuiile ce le revin pentru a nu
vtma interesele publice ori interesele legale ale persoanelor fizice.
b. De regul, infraciunea de neglijen n serviciu nu are obiect material. n cazul n care
aciunea s-a exercitat asupra unui lucru, spre exemplu, neglijena n ntrebuinarea de bunuri,
n aceast situaie, bunurile vor reprezenta obiectul material.
c. Subiecii
Subiectul activ al infraciunii este ntotdeauna calificat n persoana funcionarului public sau a
funcionarului. Att n cazul regiilor autonome ct si al societilor comerciale, funcionarii
acestora pot fi subieci ai infraciunii de neglijen n serviciu.
Participaia penal nu este posibil fiind vorba de o infraciune svrsit din culp. Totusi,
teoretic, se poate concepe coautoratul n cazul infraciunii de neglijen n serviciu, atunci cnd
ndeplinirea unei obligaii incumb unui grup de persoane. Tot n mod excepional, ar putea
exista o participaie. n aceast situaie, autorul ar rspunde pentru infraciunea de neglijen
n serviciu, iar instigatorul sau complicele care a acionat cu intenie, va rspunde pentru
instigare sau complicitate la o infraciune de serviciu intenionat.
Subiectul pasiv este instituia de stat sau organul sau o alt unitate, creia i s-a provocat o
tulburare nsemnat a bunului mers.
Infraciunea fiind svrsit din culp nu presupune aciuni pregtitoare si nu este susceptibil
nici de tentativ. Consumarea are loc n momentul producerii urmrii periculoase.
n forma agravant, trebuie s se produc o pagub material mai mare de 200.000lei sau o
perturbare deosebit de grav cauzat uneia din unitile prevzute din Codul penal ori altei
persoane juridice sau fizice.
Pentru varianta tip sanciunea este nchisoarea de la o lun la 2 ani sau amenda, cnd fapta este
comis de un funcionar public si de la o lun la 1 an si 4 luni sau amenda cnd este svrsit de
un funcionar.
n varianta agravat, pedeapsa este nchisoarea de la 2 ani la 10 ani, cnd fapta este svrsit de
un funcionar public si nchisoarea de la 2 ani la 7 ani si 8 luni, cnd este comis de un
funcionar.
Persoana juridic se sancioneaz cu amenda cuprins ntre 5.000 lei si maximul special
600.000 lei.
5. Purtarea abuziv
5.1. Noiune
Funcionarii publici precum si toi ceilali funcionari trebuie s aib o comportare corect si
cuviincioas fa de persoanele cu care intr n legtur n exercitarea atribuiilor de serviciu.
infraciunea de purtare abuziv, este constituita de ntrebuinarea de expresii jignitoare fa de
o persoan de ctre un funcionar public n exerciiul atribuiilor de serviciu, ameninarea
svrsit de ctre un funcionar public, lovirea sau alte acte de violen svrsite de ctre un
funcionar public,Vtmarea corporal svrsit de ctre un funcionar public
a. Obiectul juridic special principal l constituie relaiile de serviciu care presupun o purtare
cuviincioas si corect a funcionarului fa de orice persoan.
b. n forma sa tip nu are obiect material. n forma agravat, obiectul material este reprezentat
de corpul persoanei.
c. Subiecii
Subiectul activ al infraciunii este ntotdeauna calificat, n persoana funcionarului public,
respectiv funcionarului. Participaia penal este posibil n toate formele sale; pentru coautor
se va cere calitatea special cerut de lege autorului; instigator si complice poate fi orice
persoan. Subiectul pasiv este orice persoan creia i s-au adresat expresii jignitoare sau care n
formele agravante ale infraciunii a suferit loviri sau alte violene.
b. Latura subiectiv
Infraciunea se poate svrsi numai cu intenie, att direct ct si indirect. Latura subiectiv
nu include vreun scop sau motiv anume, dar cunoasterea acestora are relevan pentru
individualizarea pedepsei.
Legea sancioneaz purtarea abuziv numai n form consumat. Tentativa este posibil, dar nu
se sancioneaz. Sanciunea o reprezint pedeapsa nchisorii de la o lun la 1 an sau amenda,
dac fapta a fost svrsit de un funcionar public, iar dac fapta a fost svrsit de un alt
funcionar maximul pedepsei se reduce cu o treime.
contribuit, n orice modalitate, la svrsirea infraciunii.
Persoana juridic se sancioneaz cu amenda cuprins ntre 5.000 lei si maximul special
600.000 lei.
6. Luarea de mit
n ndeplinirea ndatoririlor de serviciu, funcionarul public sau funcionarul nu trebuie s fie
influenat de interese materiale, sau de obinerea unor foloase care nu i se cuvin. El este inut
s-si exercite atribuiile n mod corect, att din punct de vedere legal ct si moral, si s nu fac
din exercitarea atribuiilor sale o surs de venituri ilicite.
Luarea de mit const n fapta funcionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani
sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accept promisiunea unor astfel de foloase sau nu o
respinge, n scopul de a ndeplini, a nu ndeplini sau a ntrzia ndeplinirea unui act privitor la
ndatoririle sale de serviciu, sau n scopul de a face un act contrar acestor ndatoriri.
c. Subiecii
Subiectul activ este ntotdeauna calificat n persoana funcionarului public, respectiv a
funcionarului. Coautoratul este posibil, dar pentru existena acestuia este necesar ca fptuitorii
s aib calitatea cerut de lege autorului. Instigator sau complice poate fi orice persoan. De
asemenea, considerm c, mituitorul nu este un subiect al infraciunii de luare de mit, ci este

subiectul activ al altei infraciuni, respectiv, darea de mit.
Pentru prevenirea, descoperirea si sancionarea faptelor de corupie, subiect activ ar putea s
fie si una din urmtoarele persoane:
- care exercit o funcie public, indiferent de modul cum au fost nvestite, n cadrul
autoritilor publice sau instituiilor publice;
- care ndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcie sau o nsrcinare, n
msura n care particip la luarea deciziilor sau le pot influena, n cadrul serviciilor publice,
regiilor autonome, societilor comerciale, companiilor naionale, societilor naionale,
unitilor cooperatiste sau altor ageni economici;
- care exercit atribuii de control, potrivit legi;
- care acord asisten specializat unitilor prevzute la lit. a si b, n msura n care particip
la luarea deciziilor sau le pot influena;
- care indiferent de calitatea lor realizeaz, controleaz sau acord asisten specializat, n
msura n care particip la luarea deciziilor sau le pot influena, cu privire la: operaiuni care
vizeaz circulaia de capital, operaiuni de banc, de schimb valutar sau de credit, operaiuni
de plasament, n burse, n asigurri, n plasament mutual ori privitor la conturi bancare si
cele asimilate acestora, tranzacii comerciale;
- care dein o funcie de conducere ntr-un partid sau formaiune politic, ntr-un sindicat,
ntr-o organizaie patronal ori o asociaie fr scop lucrativ sau fundaie;
- alte persoane fizice , n condiiile prevzute de lege.
Darurile, cadourile simbolice nu determin existena infraciunii de luare de mit nu
pentru cerina proporiei care ar trebui s existe ntre folos si actul realizat, ci pentru c ele
reprezint gesturi de gratitudine fiind date, oferite, primite cu aceast intenie si nu pentru al
determina pe subiectul activ s fac, s nu fac sau s ntrzie executarea unui act contrar
acestora.
Este esenial ca actul pentru a crui ndeplinire, nendeplinire etc, funcionarul pretinde,
primeste etc bani sau alte foloase s fac parte din sfera atribuiilor sale de serviciu. Dac actul
pentru a crui ndeplinire sau nendeplinire fptuitorul pretinde sau primeste bani sau foloase nu
este un act privitor la ndatoririle sale de serviciu, fapta nu va constitui luare de mit, ci,
eventual, o alt infraciune.
Infraciunea se consum n momentul svrsirii aciunii sau inaciunii. Astfel, va constitui
luare de mit chiar dac fptuitorul restituie folosul primit ori refuz s-l primeasc folosul
promis sau dac, ulterior acceptrii promisiunii, el este nlturat din funcia pe care o ocup.
Tentativa este posibil dar nu este pedepsit de lege; legiuitorul a pus activitile care
constituie un nceput de executare pe acelasi plan cu fapta n form consumat.
Luarea de mit n forma tip se sancioneaz cu nchisoarea de la 3 la 12 ani si interzicerea unor
drepturi.
Este reglementat infraciunea de luare de mit n form agravant, iar pedeapsa este
nchisoarea de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. n literatura de specialitate se apreciaz
faptul c, atribuiile de control se determin n mod concret, de la caz la caz, n funcie de
natura atribuiilor de serviciu ale fptuitorului.
Persoana juridic se sancioneaz cu amenda cuprins ntre 5.000 si 600.000 lei, cnd legea
prevede pentru persoana fizic pedeapsa nchisorii de maximum 10 ani.
Potrivit art.711 alin.3 din Codul penal, persoana juridic se sancioneaz cu amenda ntre
10.000 si 900.000 lei, dac legea prevede pentru persoana fizic pedeapsa nchisorii pe via sau
nchisoarea mai mare de 10 ani.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fcut obiectul lurii demit se confisc, iar dac
acestea nu mai pot fi recuperate, infractorul este obligat la plata unui echivalent n bani.
Dac luarea de mit este svrsit n interesul unei organizaii, asociaii sau grupri criminale
ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influena negocierile tranzaciilor comerciale
internaionale ori schimburile sau investiiile internaionale, maximul pedepsei prevzute de
lege pentru infraciunea de luare de mit se majoreaz cu 5 ani.
7. Primirea de foloase necuvenite
n baza art. 256 din Codul penal, infraciunea const n primirea de ctre un funcionar,
direct sau indirect, de bani ori de alte foloase dup ce a ndeplinit un act n virtutea funciei sale
si la care era obligat n temeiul acesteia.
Prin aceast infraciune este protejat corectitudinea si probitatea funcionarului public sau a
altui funcionar, iar ndeplinirea sarcinilor de serviciu nu trebuie s constituie o surs de venituri
ilicite, o cale de obinere a unor foloase necuvenite, nici chiar dup ce a ndeplinit un act n
virtutea funciei sale si la care era obligat n temeiul acesteia. Fapta prezint o gravitate mai
redus dect infraciunile de dare si luare de mit, dar aduce atingere desfsurrii activitii de
serviciu. Particularitatea aceste infraciuni const n faptul c funcionarul nu condiioneaz
ndeplinirea actului de primirea foloaselor, ci dup ce ndeplineste actul, n virtutea obligaiilor
de serviciu, primeste foloasele necuvenite.
a. Latura obiectiv
Elementul material al infraciunii const n aciunea de primire de ctre funcionar a unor bani
sau foloase, dup ce a ndeplinit un act n virtutea funciei sale. Primirea este echivalent cu o
intrare n posesie.
Dac un funcionar si-a ndeplinit atribuiile de serviciu ntr-un mod incorect, iar apoi primeste
bani sau bunuri de la beneficiarul actului, fapta nu va fi ncadrat la primire de foloase
necuvenite ci va constitui abuz n serviciu contra intereselor persoanelor, dac ndeplineste toate
condiiile.
Asadar pentru existena infraciunii reglementate de art.256 din Codul penal trebuie s fie
ndeplinite urmtoarele condiii:
Se cere ca banii sau foloasele s fie necuvenite, respectiv s aib caracter de retribuie
pentru ndeplinirea unui act;
Banii sau foloasele trebuie remise funcionarului dup ndeplinirea actului n conformitate
cu atribuiile sale de serviciu;
Funcionarul poate primii banii direct sau indirect, respectiv prin intermediar (care va
rspunde pentru instigare sau complicitate).
Urmarea periculoas const ntr-o stare de pericol pentru relaiile sociale care formeaz
obiectul juridic special.
La aceast infraciune tentativa nu este incriminat (desi este posibil), consumarea avnd loc
instantaneu, la momentul primirii efective a folosului nelegal.
Sanciunea este nchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite de cel condamnat se confisc, iar dac acestea nu se
gsesc, el va fi obligat la plata lor n bani. Dac persoana de la care
funcionarul a primit, n condiiile Codul penal, suma de bani a denunat fapta organelor de
poliie si acestea au surprins n flagrant delict pe funcionar, suma se restituie.

In situaia n care infraciunea este svrsit n coautorat, iar valorile, bunurile nu mai se
gsesc, instana de judecat va trebui s stabileasc ce cantitate din acestea a revenit fiecruia,
dup care s oblige pe fiecare la plata echivalentului n bani al acestor bunuri sau valori de care a
profitat fiecare.
1. Falsul material n nscrisuri oficiale
1.1. Noiune
fapta const n falsificarea unui nscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin
alterarea n orice mod, de natur s produc consecine juridice.
Infraciunea are si o form calificat, cnd este svrsit de un funcionar aflat n exercitarea
atribuiilor de serviciu.
a. Obiectul juridic special l constituie relaiile sociale referitoare la ncrederea public, n
autenticitatea sau veridicitatea acestor nscrisuri, care eman de la o autoritate public.
b. Obiectul material al infraciunii const n nscrisuloficial care este supus falsificrii, de orice
fel.
Subiectul activ al infraciunii n varianta simpl poate fi orice persoan care
ndeplineste condiiile generale ale rspunderii penale.
n varianta agravat prevzut de art.288 alin.2, subiectul activ trebuie s fie calificat, respectiv
s fie funcionarul care svrseste fapta n exerciiul atribuiilor sale de serviciu.
Participaia penal este posibil n toate formele sale. n cazul formei agravate, coautorul
trebuie s ndeplineasc calitatea special cerut de lege pentru autor. n toate cazurile instigator
sau complice poate fi orice persoan fizic.
Subiectul pasiv este autoritatea, instituia public ori persoana juridic de drept public creia i
se atribuie acel nscris falsificat. n subsidiar, mai poate fi si o persoan fizic sau juridic
prejudiciat n propriile interese si fa de care se produc consecine juridice n urma
contrafacerii scrierii sau subscrierii.
Consumarea faptei are loc n momentul n care aciunea de falsificare a fost finalizat si s-a
produs urmarea periculoas.
Tentativa se pedepseste conform alin.4 din art.288. Exist tentativ atunci cnd, executarea
aciunii de falsificare a fost ntrerupt datorit unor mprejurri independente de voina
fptuitorului sau atunci cnd aciunea de falsificare desi a fost finalizat, nu s-a produs urmarea
periculoas a faptei, caracterul fals al nscrisului fiind usor de constatat.
n cazul variantei tip, sanciunea este nchisoarea de la 3 luni la 3 ani, iar n cazul formei
agravate, nchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Persoanele juridice, cu excepia statului, a autoritilor publice si a instituiilor publice care
desfsoar o activitate care nu poate face obiectul domeniului privat, rspund penal pentru
infraciunile svrsite n realizarea obiectului de activitate sau n interesul ori n numele
persoanei juridice, dac fapta a fost svrsit cu forma de vinovie prevzut de legea
penal.
contribuit la svrsirea infraciunii.
Persoana juridic se sancioneaz cu amenda cuprins ntre 5.000 lei si 600.000 lei.
2. Falsul intelectual
constituie infraciunea de fals intelectual falsificarea unui nscris oficial cu prilejul ntocmirii
acestuia, de ctre un funcionar aflat n exerciiul atribuiilor de serviciu, prin atestarea unor
fapte sau mprejurri necorespunztoare adevrului ori prin omisiunea cu stiin de a insera
unele date sau mprejurri.
a. Obiectul juridic special const n relaiile sociale referitoare la ncrederea public pe care
trebuie s o inspire un asemenea nscris. Fiind vorba de o infraciune svrsit de un funcionar
n exercitarea atribuiilor sale de serviciu, fapta aduce atingere, n subsidiar, si relaiilor sociale
referitoare la buna desfsurare a activitii de serviciu.
b. Obiectul material const n acel nscris al crui coninut este alterat la ntocmire. n cazul
falsului intelectual obiectul material al infraciunii este un nscris oficial care eman de la un
organ competent.
c. Subiecii
Subiectul activ este ntotdeauna calificat n persoana funcionarului.
Subiectul pasiv este statul care este prejudiciat prin slbirea ncrederii n nscrisurile oficiale. n
subsidiar, subiect pasiv poate fi orice persoan fizic sau juridic ale crei interese au fost
prejudiciate n urma executrii falsului.
Consumarea infraciunii are loc n momentul n care este finalizat ntocmirea nscrisului
oficial fals, iar nscrisul este perfectat prin semnare si stampilare sau aplicarea sigiliului.
Tentativa se pedepseste (alin.2). Exist tentativ atunci cnd executarea aciuni de falsificare a
nceput, dar a fost ntrerupt sau nu si-a produs efectele din cauze independente de voina
fptuitorului.
Falsul intelectual prin omisiune nu se poate svrsi de ct n form consumat.
Infraciunea de fals intelectual se sancioneaz cu nchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
1. Divulgarea secretului economic
1.1. Noiune
Constituie infraciune fapta prevzut de art. 298, si anume: divulgarea unor date sau
informaii care nu sunt destinate publicitii, de ctre cel care le cunoaste datorit atribuiilor
sale de serviciu, dac fapta este de natur s produc pagube, se pedepseste cu nchisoarea de la
2 la 7 ani.
Aceast infraciune sancioneaz nclcarea unor atribuii de serviciu ale unor persoane care
pot fi angajate att n unitile economice cu capital mde stat, ct si n cele cu capital privat.
Pstrarea secretului economic reprezint o obligaie de serviciu, nclcarea ei atrgnd n mod
necesar sanciunea penal, deoarece, n anumite cazuri, de pstrarea confidenialitii cu
privire la datele si informaiile cu caracter economic se leag uneori interese majore ale
economiei naionale. Divulgarea unor asemenea informaii de ctre cel care le cunoaste
datorit atribuiilor sale de serviciu sau de ctre cel care a ajuns s le cunoasc n orice alt mod,
prezint pericol social deosebit, putnd leza fie interesele unei personae fizice sau juridice fie,
chiar interese economice naionale.
Sanctiuni
Consumarea infraciunii are loc n momentul divulgrii datelor sau informaiilor care nu sunt
destinate publicitii, moment n care se produce starea de pericol pentru valoarea social
protejat. Tentativa desi este posibil nu se pedepseste.
Sanciunea const n nchisoarea de la 2 la 7 ani, dac fptuitorul cunostea informaiile datorit
atribuiilor sale de serviciu, si nchisoarea de la 6 luni la 5 ani, dac fapta este svrsit de orice
alt persoan.
Persoanele juridice, cu excepia statului, a autoritilor publice si a instituiilor publice care
desfsoar o activitate care nu poate face obiectul domeniului privat, rspund penal pentru
infraciunile svrsite n realizarea obiectului de activitate sau n interesul ori n numele
persoanei juridice, dac fapta a fost svrsit cu forma de vinovie prevzut de legea penal.
2. Deturnarea de fonduri
Respectarea disciplinei financiare care condiioneaz buna desfsurare a activitilor
economice impune utilizarea fondurilor bnesti si a resurselor materiale numai conform
destinaiei care li s-a dat. Schimbarea destinaie acestor fonduri poate produce o perturbare a
activitii economice si financiare precum si pagube materiale.
De aceea Codul penal incrimineaz n art.3021 sub denumirea de deturnare de fonduri
schimbarea destinaiei fondurilor bnesti sau a resurselor materiale, fr respectarea
prevederilor legale, dac fapta a cauzat o perturbare a activitii economico-financiare sau a
produs o pagub unui organ ori unei instituii de stat sau unei alte unitii dintre cele la care se
refer art.145.
Legea nu prevede expressis verbis ca autorul infraciunii s aib o calitate special, de aceea n
literatura de specialitate, ntr-o prim opinie, s-a susinut c subiectul este nedeterminat, astfel
nct infraciunea poate fi svrsit de orice persoan care are capacitatea de a rspunde penal.
Consumarea are loc n momentul n care se svrseste fapta incriminat, avnd ca urmare o
perturbate a activitii economico-financiare sau o pagub pricinuit unei instituii publice.
Tentativa nu se pedepseste.
Sanciunea const n nchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Coninut agravat
Potrivit alin.2 infraciunea este mai grav dac fapta a produs consecine deosebit de grave.
Consecinele deosebit de grave se refer la o pagub material mai mare de 200.000 lei sau o
perturbare deosebit de grav a activitii, cauzat unor autoriti publice sau oricreia dintre
unitile prevzute n art.145, sau oricrei alte persoane fizice sau juridice (art.146 din Codul
penal).
n acest caz, sanciunea este nchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
penal.
Potrivit art.711 alin. 2 persoana juridic se sancioneaz cu amenda cuprins ntre 5.000 lei si
600.000 lei n cazul n care legea prevede pentru infraciunea svrsit de persoana fizic
pedeapsa
nchisorii de cel mult 10 ani sau amend.
TRASATURILE ESENTIALE ALE INFRACTIUNII

A. PERICOLUL SOCIAL
Prin pericolul social al unor acte de conduita intelegem particularitatea acestora de a aduce
atingere sau a periclita unele valori sociale, de un anumit interes pentru societate. Pericolul
social constituie, astfel, o trasatura esentiala si comuna tuturor faptelor prin care se incalca
ordinea de drept.
Pentru a fi relevant din punct de vedere penal, pericolul social trebuie sa indeplineasca doua
cerinte, care ar putea fi sintetizate dupa cum urmeaza:
Pericolul social trebuie sa fie generat de savarsirea unei fapte. In dreptul nostru penal se
considera, ca purtatoare de pericol social este fapta, nu faptuitorul, deoarece fapta, ca fenomen este
susceptibila de a periclita conditiile vietii materiale a societatii si nu persoana care, tot atat de bine ar
putea sa nu incalce legea penala; pericolul social se reflecta asupra persoanei numai prin faptele ei.
Pericolul social sa fie de o asemenea gravitate incat pentru combaterea faptei care l-a
generat sa fie necesara aplicarea unei pedepse.
1.Pericolul social generic sau abstract caracterizeaza toate faptele ce apartin unui anumit tip particular de
infractiune (omor, delapidare, viol etc.) si este evaluat de legiuitor in abstracto, prin folosirea tuturor
datelor ce-i stau la dispozitie in momentul incriminarii sau atunci cand se pune problema modificarii legii
penale
2.Pericolul social specific sau concret caracterizeaza o fapta apartinand unui tip particular de infractiune
efectiv savarsita (de pilda, uciderea unei persoane determinate, delapidarea unei anumite sume de bani,
vatamarea corporala comisa asupra unei persoane) si este evaluat in concreto de organele de urmarire
penala si de instantele de judecata, in raport cu unele elemente si date, de asemenea, concrete, cum ar fi:
urmarea efectiv survenita ori care s-ar fi putut produce, imprejurarile comiterii actiunii sau inactiunii,
mobilul determinat si scopul urmarit de faptuitor etc.
Criteriile de apreciere a gradului de pericol social.
1)
2)
3)
4)
5)
modul si mijloacele de savarsire a faptei.

scopul urmarit de faptuitor.
mprejurarile in care fapta a fost comisa.
urmarea produsa ori care s-ar fi putut produce
persoana si conduita faptuitorului.
Sanctiunea aplicabila. In cazul faptelor prevazute in prezentul articol, procurorul sau instanta aplica una
din urmatoarele sanctiuni cu caracter administrativ: mustrarea ; mustrarea cu avertisment; amenda de
la 1 000 000 (100) la 25 000 000 (2 500) lei
B. VINOVATIA
Pentru ca o fapta sa constituie infractiune, sa atraga aplicarea unei pedepse, nu este suficient ca ea sa
apartina faptuitorului, ci trebuie sa-i fie imputabila. Fapta poate fi imputabila celui ce-a savarsit-o numai
cand reprezinta expresia constiintei si vointei sale, adica atunci cand a comis-o cu vinovatie. Vinovatia
implica, asadar, actiunea a doi factori inerenti vietii psihice a persoanei: pe de o parte,constiinta sau
factorul intelectual, iar pe de alta parte, vointa sau factorul volitiv.
Factorii vinovatiei
1.Vointa sau factorul volitiv. Vointa (factorul volitiv) reprezinta facultatea psihica prin care individul isi
mobilizeaza si orienteaza constient energiile fizice, mentale si disponibilitatile afective in vederea trecerii
la actiune si sustinerii acesteia, potrivit scopului urmarit.
2. constiinta sau factorul intelectual. Factorul intelectual sau aptitudinea de intelegere presupune
reprezentarea deplina a continutului, sensului si finalitatilor urmarite sau acceptate prin savarsirea faptei,
precum si prevederea intregii desfasurari cauzale a acesteia. In constiinta apare mai intai ideea de a
savarsi fapta si apoi reprezentarea urmarilor sale. Tot aici se delibereaza asupra savarsirii faptei si asupra
tuturor motivelor care pot determina luarea unei hotarari daca fapta asupra careia s-a putut delibera,
urmeaza a fi savarsita.
In stiinta dreptului penal si in legislatia penala se face distinctia intre doua forme principale de vinovatie:
intentia si culpa, la care se adauga, pentru unele infractiuni, o forma mixta, denumita intentie depasita sau
praeterintentie. Aceste forme de vinovatie insotesc savarsirea faptei; astfel, vor exista fapte comise cu
intentie si fapte savarsite din culpa, iar uneori, ca element subiectiv in continutul anumitor infractiuni,
cele doua forme principale pot aparea reunite.
Fapta este savarsita cu intentie, cand faptuitorul:
prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte;
prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui
Din aceste reglementari rezulta ca vinovatia sub forma intentiei se caracterizeaza prin aceea ca faptuitorul
prevede rezultatul faptei si urmareste producerea lui sau, fara a urmari rezultatul, accepta producerea lui.
In functie de atitudinea faptuitorului fata de producerea rezultatului socialmente periculos, intentia se
prezinta sub doua modalitati desemnate de legea penala:
intentia directa cand subiectul urmareste producerea rezultatului;
intentia indirecta cand subiectul accepta posibilitatea producerii lui.
Intentia directa. Se caracterizeaza prin aceea ca faptuitorul prevede rezultatul faptei si urmareste
producerea lui prin comiterea acesteia. Aceasta prevedere trebuie sa fie reala, efectiva. Intentia
indirecta. Este a doua modalitate a intentiei si ii este caracteristic faptul ca autorul, desi prevede
rezultatul faptei, nu-l urmareste, ci numai accepta posibilitatea producerii lui.
Se face distinctie intre urmatoarele modalitati ale intentiei:
Intentie simpla si intentie calificata. Intentia este simpla cand faptuitorul prevede si urmareste
producerea rezultatului (intentie directa obisnuita), iar calificata atunci cand faptuitorul urmareste
producerea rezultatului in vederea realizarii unui scop prevazut in norma de incriminare (de exemplu,
omorul savarsit pentru a ascunde savarsirea unei talharii, art. 179 lit. h. C. P.);
Intentia initiala si intentia supravenita. Exista intentie initiala cand faptuitorul prevede rezultatul
faptei sale de la inceput, de la efectuarea primului act de executare a actiunii incriminate. Exista,
dimpotriva, intentie supravenita in cazul in care reprezentarea urmarii socialmente periculoase a aparut
ulterior unei hotarari initiale si determina hotararea ulterioara de a-l produce (de exemplu, faptuitorul
sechestreaza o persoana de sex feminin si, dupa o perioada de timp, ia hotararea de a comite fapta de
viol);
Intentia spontana si intentia premeditata. Cea dintai (spontana) se caracterizeaza prin aceea ca
executarea actiunii incriminate are loc imediat dupa luarea hotararii de a o savarsi. Celei de-a
doua(premeditata) ii este caracteristica existenta unui interval de timp intre luarea hotararii infractionale
si punerea ei in aplicare, interval in care faptuitorul a chibzuit asupra momentului, modului, mijloacelor
de realizare, efectuand si unele acte de pregatire;
Intentia unica si intentia complexa. Exista intentie unica in ipoteza in care faptuitorul a hotarat sa
savarseasca o singura fapta, iar, in varianta in care acesta a hotarat sa savarseasca mai multe fapte sau a
urmarit sa produca mai multe rezultate socialmente periculoase, suntem in prezenta intentiei complexe.
O fapta este considerata ca fiind comisa din culpa atunci cand infractorul prevede rezultatul faptei sale,
dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce sau nu prevede rezultatul faptei sale, desi
trebuia si putea sa-l prevada. Prin urmare, culpa in penal se infatiseaza in modalitatea usurintei ori in
modalitatea neglijentei.
Culpa cu prevedere sau usurinta. Exista atunci cand infractorul are reprezentarea
rezultatului socialmente periculos al faptei sale, nu a acceptat acest rezultat, dar a sperat, in mod
usuratic, ca el nu se va produce. Asadar, pentru a decide ca o fapta a fost comisa din culpa sau cu
premeditare, va trebui sa se constate ca sunt intrunite cumulativ urmatoarele conditii:
faptuitorul a prevazut posibilitatea survenirii unui rezultat socialmente periculos, ca urmare a
activitatii desfasurate, rezultat pe care nu l-a urmarit si nici acceptat;
-
faptuitorul sa fi socotit fara temei ca rezultatul nu se va produce.
Culpa simpla sau fara prevedere (neglijenta). Exista atunci cand faptuitorul nu a prevazut rezultatul
faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada.
Pentru stabilirea vinovatiei in forma culpei simple, trebuie sa se constate existenta cumulativa a
urmatoarelor conditii:
-
faptuitorul sa nu fi prevazut rezultatul actiunii sau inactiunii sale;
faptuitorul sa fi avut obligatia si posibilitatea de prevedere.
Praeterintentia intentia depasita este o forma mixta de vinovatie, presupunand situatia in care o
persoana, savarsind cu intentie, deci cu prevedere, o fapta penala, produce, din culpa, un rezultat mai
grav, pe care nu l-a prevazut, desi putea si trebuia sa-l prevada, si care conduce la consumarea unei
infractiuni mai grave, implicand cumularea celor doua fapte intr-o structura complexa.
C. PREVEDEREA FAPTEI IN LEGEA PENALA
O fapta se considera a fi prevazuta de legea penala atunci cand o norma legala stabileste in ce conditii o
anumita actiune sau inactiune socialmente periculoasa si comisa cu vinovatie este susceptibila de a fi
caracterizata ca infractiune si deci a atrage raspunderea penala. O fapta este prevazuta de legea penala
atunci cand incriminarea ei s-a facut in Codul Penal (partea speciala) sau printr-o lege penala speciala.
Exista si cazuri in care determinarea unor elemente din continutul faptei prevazute de legea penala se face
cu ajutorul unor norme cuprinse in acte legislative fara caracter penal.

Drept Penal

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Penal

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cauzele care nltur caracterul penal al faptei.

fiind n situaia cazului fortuit1.

efect nlturarea caracterului agravant al faptei concret comise.

aceast msur: partidele politice, sindicatele, patronatele si organizaiile religioase sau

ambele cazuri instana avnd posibilitatea s aplice si pedeapsa complementar a interzicerii

asemenea, considerm c, mituitorul nu este un subiect al infraciunii de luare de mit, ci este

poliie si acestea au surprins n flagrant delict pe funcionar, suma se restituie.

TRASATURILE ESENTIALE ALE INFRACTIUNII

modul si mijloacele de savarsire a faptei.

faptuitorul sa fi socotit fara temei ca rezultatul nu se va produce.

faptuitorul sa nu fi prevazut rezultatul actiunii sau inactiunii sale;

faptuitorul sa fi avut obligatia si posibilitatea de prevedere.

S-ar putea să vă placă și