Necesităţile economice şi resursele economice.

Legea avansării permanente

a necesităţilor şi legea rarităţii resurselor economice –
interdependenţa lor şi consecinţele
Prin nevoi umane inţelegem ansamblul cerinţelor oamenilor de a avea şi utiliza bunuri
materiale şi servicii, care devin nevoi efective in funcţie de condiţiile de producţie existente
la un moment dat. Ele apar ca nevoi sociale, intrucit trebuinţele sint izvorite din condiţiile
de
viaţă ale oamenilor, respectiv din cerinţele de consum ale acestora, precum şi din cerinţele
rezultate din participarea lor la viaţa socială.

Multitudinea de necesităţi umane nu poate fi satisfăcută cu bunuri luate direct din

natură, decit in foarte mică măsură. Majoritatea bunurilor trebuie create prin muncă, de
aceea
şi sint considerate necesităţile omului motorul intregii activităţi economice şi punctul de
plecare a oricărei ştiinţe economice. Teoria economică se ocupă de necesităţile economice.
Pentru ca nevoile să devină economice, trebuie indeplinite două condiţii:
a) să existe bunuri disponibile şi accesibile să le satisfacă;
b) bunurile să fie relativ rare, ceea ce conduce la existenţa unei pieţe prin care un
individ este dispus să le achiziţioneze, iar altul care le posedă doreşte să le cedeze
prin intermediul unui schimb.
Caracteristicile necesităţilor economice sint:
1. Multitudinea şi diversitatea necesităţilor.
2. Intensitatea şi ierarhia nevoilor – unele sint mai presante, conform căreia se
formează ierarhia.
3. Stabilitatea sau limitarea in capacitate a nevoilor. Pentru nevoile elementare o
cantitate finită de bunuri dorite poate fi suficientă in vederea satisfacerii lor. In consecinţă,
intensitatea acestor cerinţe descreşte pe măsură ce sint satisfăcute. La limită ele pot da
naştere la o suferinţă.
4. Interdependenţa nevoilor.
Nevoile constituie cel mai important factor care intervine in formarea cererii şi a
consumului efectiv.
Nevoile transformate in mobiluri directe ale activităţii economice devin interese
economice. Interesele economice reprezintă nevoile umane inţelese de oameni şi devenite
mobiluri ale confruntării şi cooperării lor in vederea obţinerii bunurilor şi serviciilor
necesare
satisfacerii cerinţelor.
Sistemul nevoilor economice trebuie corelat cantitativ, calitativ şi structural cu cel al
resurselor economice. Din totdeauna echilibrul dinamic Nevoi-Resurse a constituit o
preocupare centrală a societăţii.
Resursele economice reprezintă totalitatea elementelor materiale, umane, financiare şi
informaţionale ce pot fi atrase şi efectiv utilizate pentru producerea de noi bunuri economice
necesare satisfacerii nevoilor umane; ele constituie suportul consumului.
Creşterea şi diversificarea continuă a cerinţelor determină ca resursele economice să
fie relativ limitate. Dacă despre necesităţi putem spune că sint reproductibile, adică
satisfacerea uneia dă naştere altor categorii de nevoi, atunci raritatea relativă a resurselor

constituie o caracteristică generală a economiei. In consecinţă se impune utilizarea

raţională și eficientă a resurselor economice disponibile.