Capitolul 1. Statistica ca știință, instrument de cunoaștere și dirijare a economiei.

Noțiuni fundamentale ale statisticii.

1. Noțiuni întroductive. Statistica – apariția și dezvoltarea sa ulterioară.

2. Obiectul și metoda statisticii.
3. Concepte de bază utilizare în statistică.

Ce este Statistica şi de ce se studiază această disciplină? În ce domenii de

activitate se utilizează? Când au apărut primele înregistrări de date statistice?
Acestea sunt câteva întrebăripe care ni le punem în mod firesc şi la care vom găsi
răspunsul în cadrul acestui capitol.
Înainte de a da o definiţie Statisticii şi de a răspunde la întrebarea de ce se
studiază aceasta, să începem prin a observa în ce domenii se foloseşte Statistica.
Astfel, auzim sau citim aproape în fiecare zi în mass-media despre rata inflaţiei,
deficitul bugetar, indicele puterii de cumpărare, salariul mediu pe economie,
valoarea coşului zilnic, cursul de schimb al principalelor valute sau clasamentul
echipelor de fotbal sau clasamentul pe medalii al ţărilor participante la Olimpiada
de vară de la Beijing din acest an. Ce reprezintă toate aceste informaţii? Cum se
obţin ele? Cum se pot ele interpreta? Sunt câteva întrebări pe care poate nu ni le
punem atunci când venim în contact cu aceste informaţii, dar care totuşi pot
contura un prim răspuns la întrebările: în ce domenii se foloseşte Statistica şi de ce
se studiază această disciplină. Astfel toate aceste informaţii din mass-media,şi nu
numai, reprezintă date statistice, al căror scop și utilitate sunt evidente.

De asemenea, tot date statistice sunt şi informaţiile referitoare la rata

mortalităţii, rata natalităţii, gradul de ocupare a populaţiei active sau rata şomajului
pe raioane sau la nivelul întregii ţări. Astfel, se constată că datele statistice sunt
necesare în toate domeniile de activitate. În opinia profesorului univ. dr.Elisabeta
Jaba în lucrarea „Statistică”, Ed. Economica, Bucureşti, 1997, „utilizarea
informaţiei disponibile pentru a ajunge la cunoaşterea faptelor şi, pe această bază,
la ameliorarea deciziilor din orice domeniu al activităţii umane devine posibilă prin
statistică”
Statistica este un “numitor comun” al tuturor stiinţelor, un limbaj comun al
acestora,este, deopotrivă, un set de instrumente ce poate fi aplicat în toate
domeniile cercetării, dar si“arta” de mînuire corectă a acestor instrumente. În viaţa
de zi cu zi, statistica ne oferă o paletă largă de tehnici cu aplicabilitate în cele mai
variate cîmpuri de interes care ne ajută să rezolvăm problemele practice și ne
învaţă să raţionăm corect. Pentru unii, statistica înseamnă numărul de goluri, de
lovituri libere sau de kornere înscrise într-un meci de fotbal, pentru alţii
înseamnă nivelul Produsului Intern Brut, numărul șomerilor, rata de ocupare a
forţei de muncă, indicele preţurilor sau rata inflaţiei, alături de alte asemenea date
regăsite intr-o publicaţie de specialitate, așa cum pentru alţii statistica poate
însemna o ramură a stiinţei, o stiinţă de sine stătătoare sau o disciplină de
învăţămant. “Instrumentarul” acestei stiinţe se poate aplica, practic în toate
celelalte stiinţe, fie că este vorba de psihologie, de medicină, fizică, chimie,
meteorologie sau istorie.
Definiţie 1.1
Astfel putem spune că statistica este ştiinţa care studiază aspectele
cantitative ale fenomenelor social-economice de masă, fenomene care variază în
timp şi spaţiu, pornind de la conţinutul calitativ al acestora.
Definiție 1.2.
Statistica este știința colectării, clasificării, prezentării, interpretării datelor
numerice ¸si a folosirii acestora pentru a formula concluzii ¸si a lua decizii.
Definiția 1.3.
Statistica descriptivă se ocupă cu colectarea, clasificarea și prezentarea
datelor numerice.
Definiția 1.4.
Statistica inferențială (inferential statistics) se ocupă cu interpretarea datelor
oferite de statistica descriptivă și cu folosirea acestora pentru a formula concluzii și
lua decizii.
Se consideră că „rădăcinile istorice ale statisticii moderne sunt:

• statistica practică, în sensul unor înregistrări sistematice sau izolate, ce pot fi

asimilate unor observări statistice utilizate şi azi;
•statistica descriptivă ,ca disciplină de învăţământ şi de concepere a statisticii
practice necesară conducerii de stat;
 aritmetica politică şi calculul probabilităţilor, ca fundamentare conceptuală
 şi mod de interpretare a fenomenelor în statistica modernă”
1.1)Statistica practică reprezintă cea mai veche formă de activitate statistică
 şi datează conform documentelor descoperite, de mai multe milenii. În opinia
profesorului ElisabetaJaba în lucrarea „Statistică” activitatea statistică în forma sa
incipientă, cunoscută sub denumirea şi de „prestatistică” datează de peste 6 milenii
şi se practica sub formă denumărătoare a populaţiei şi de evidenţă a bunurilor
materiale. Aceasta servea unor scopuri fiscale, militare, demografice şi
administrative. Încă din antichitate se efectuau un fel de recensăminte statistice
(inventarieri) în Egipt, China, Grecia, Imperiul Roman referitoare la numărul
populaţiei (census), la inventarierea aurului sau a pământului (cadastru). După
 ocuparea Daciei, administraţia romană introduce practica unor statistici privind
evidenţa populaţiei, producţiei şi consumului, cunoscute sub denumirea de „
 tabularium”.
Odată cu dezvoltarea meşteşugurilor şi a comerţului, are loc o primă
scindare a informaţiilor în două categorii: cele ţinute în interesul negustorilor şi
comercianţilor privaţi cu ajutorul contabilităţii şi cele culese pentru a fi puse la
dispoziţia conducerii statului. Termenul de statistică provine de la cuvântul
„status” cu sensul de stare, situaţie, poziţie şi „din cuvântul stato, cu înţeles limitat
de stat”. De asemenea, în aceeaşi perioadă, evidenţa căsătoriilor, naşterilor şi
deceselor, era realizată de către preoţi.
 2)Statistica descriptive apare şi se dezvoltă în secolele al XVI-lea şi al XVII-
lea încadrul universităţilor, alături de practica statistică. Această şcoală a fost
numită astfel, întrucât reprezentanţii săi considerau că statistica trebuie să se ocupe
de descrierea situaţiei geografice,economice şi politice a unui stat.

Statistica descriptive realiza doar „descrierea statelor sau a unor părţi ale
acestora fără să se ocupe şi de cunoaşterea regularităţilor care se manifestau în
interiorul lor, a legilor care guvernau aceste fenomene.

3)Aritmetica politică apare în Anglia, odată cu publicarea lucrării lui

William Petty –„Aritmetica politică”, şi reprezintă un curent nou şi important în
dezvoltarea statisticii ca ştiinţă. „În concepţia acestui curent, statistica reprezintă

un mijloc de analiză a datelor înregistrate prin care se cercetează cauzele, legităţile

de manifestare a fenomenelor de masă,de tip colectiv”. Şcoala aritmeticii politice
pune bazele statisticii moderne, întrucât introduce noţiuni precum: medie,
proporţie, regularitate, cauzabilitate, reprezentativitate şi utilizează metode
cantitativ numerice pentru studierea fenomenelor economice şi sociale. Încep să se
efectueze numeroase cercetări în domeniul demografiei şi criminalităţii, de către
L.A.I. Quételet, pe baza legii numerelor mari şi a probabilităţilor, motiv pentru
care Quételet este considerat şi fondatorul statisticii moderne.Începând din a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea, o datăcu apariţia
calculului probabilităţilor statistica utilizează metodele matematice tot mai
frecvent, în vederea determinării cauzelor care generează fenomenele şi procesele
din societate, dar şi pentru cercetarea legilor care le guvernează şi nu în ultimul
rând şi pentru realizarea previziunii ştiinţifice. Apare ulterior statistica inductivă,
ai cărei reprezentanţi de seamăau fost: Fisher, Jule,Pearson, Cebâşev, Marcov
şi alţii. Astfel, statistica începe să fie folosită nu doar pentru studierea trecutului

şi prezentului, ci şi pentru elaborarea unor ipoteze asupra modului în care se vor

comporta în viitor aceleaș fenomene.
Domeniul statisticii poate fi subdivizat in două arii: statistica descriptivă si
statistica inferenţială. De obiecei, statistica descriptivă este sensul mai cunoscut,
mai uzual al colectării, organizării, sintetizării, prezentării și descrierii datelor
numerice și nenumerice,intr-o formă convenabilă, în timp ce termenul de
“inferenţă” se referă la tehnicile de interpretare a rezultatelor obţinute prin
metodele statisticii descriptive, utilizate apoi la luarea deciziilor. Deseori,
decidenţii sunt nevoiţi să adopte decizii pe baza datelor care nu provin de la toate
unităţile colectivităţii investigate, ci de la o parte a acestora si, cu ajutorul statisticii
inferenţiale, ei pot formula concluzii valabile, în anumiţi termeni probabilistici,
pentru întreaga colectivitate.
Remarca 1.2. Folosirea corectă și folosirea greșită a statisticii
Utilizarea statisticii este nelimitată. Este greu de găsit un domeniu în care statistica
nu se folosește. Iată cîteva exemple, unde și cum este folosită statistica:
1.în educație; statistica descriptivă este adesea folosită pentru a prezenta
rezultatele;
2.în știință; rezultatele experimentale trebuiesc colectate și analizate;
3. guvernele; adună diferite date statistice tot timpul.

1.2.Obiectul și metoda statisticii. Statistica are ca obiect de studiu

fenomenele social-economice de masă în cadrul cărora acţionează legile statistice
şi care variază în timp şi spaţiu. În opinia prof. univ. dr.Elisabeta Jaba în lucrarea
„Statistică”, obiectul de studiu al Statisticii îl constituie „mişcările curente-continue
ale fenomenelor şi proceselor ce-şi au existenţa sub formă de colectivităţi”.Se
precizează în aceeaşi lucrare că profesorul Alexandru Bărbat considera că:
„fenomenele,nu pot deveni obiect de studiu al statisticii în forma lor de substanţă
materială, ci numai subformă de mişcare,şi anume, sub formă de mişcări curente-
continue”.

Definiţie Fenomenele de masă denumite şi fenomene de tip colectiv,

fenomene stochastice sau fenomene atipice, sunt acele fenomene care apar ca
rezultat al influenţei exercitate de un număr mare de cause şi condiţii variabile, cu
grade şi sensuri diferite de influenţă. Astfel, fenomenele de masă sunt acele
fenomene care se produc într-un număr mare de cazuri, variază de la un caz la altul
şi sunt de fapt forme individuale de manifestare concretă sub raport organizatoric,
în timp şi spaţiu.
Aceste fenomene sunt guvernate de legi statistice, care se manifestă ca
tendinţă si care pot fi cunoscute, identificate si studiate doar prin cercetare
ansamblului unităţilor la care se produc.
Obiectul Statisticii, îl reprezintă studierea fenomenelor social-economice de masă
în cadrul cărora acţionează legile statisticii, precum şi studierea aspectelor
cantitative ale fenomenelor de masă, dar având în vedere conţinutul calitativ al
acestora.
Definiţie Metoda Statisticii este constituită din ansamblul operaţiilor,
tehnicilor, procedeelor,principiilor metodologice şi metodelor de cercetare
statistică a fenomenelor de masă, „în variaţia lor curentă-continuă în timp, în spaţiu
şi din punct de vedere calitativ”
Aceste procedee şi metode utilizate în cadrul procesului de cercetare
statistică
se aplică în cadrul următoarelor etape:
1.Definirea problemei;
2.Observarea statistică;
3.Prelucrarea şi analiza datelor statistice;
1. Definirea problemei presupune stabilirea scopului observării, a fenomenului
observant şi elaborarea planului de cercetare.
2.Observarea statistică constă în înregistrarea fiecărui caz în parte; aceasta se
realizează fie prin raportări statistice, dări de seamă, înregistrări exhaustive ale unei
populaţii(recensăminte, etc.), fie prin sondaje.
3. Prelucrarea şi analiza datelor statistice. Prelucrarea datelor statistice
presupune: sistematizarea datelor, prelucrarea lor cu ajutorul metodelor statistice în
vederea eliminării abaterilor individuale, calcularea indicatorilor statistici,
măsurarea gradului de intensitate a legăturilor, măsurarea influenţei factorilor,
determinarea funcţiilor de regresie, extrapolarea învederea prognozării
fenomenului cercetat, precum şi estimarea parametrilor şi verificarea ipotezelor
statistice.Procesul de cercetare statistic ăse finalizează cu etapa de analiză şi
interpretare arezultatelor, precum şi cu cea de formulare a concluziilor care trebuie
să evidenţieze variante probabile de apariţie a fenomenului respectiv în viitor.
În perioada actuală , statistica este considerate o disciplină de graniţă, care
asigură cercetărilor ştiinţifice un character interdisciplinar şi care se aplică în toate
domeniile în care fenomenele de masă pot fiexprimate cantitativ-numeric şi variază
ca formă de manifestare în timp şi spaţiu.

3.Concepte de bază utilizate în statistică.

În vederea realizării unor cercetări statistice corecte şi pentru evitarea unor

interpretări confuze, statistica utilizează un limbaj unitar, format din noţiuni
(concepte) de bazăprecum:colectivitate statistică(populație statistică), unitate
statistică, caracteristici statistice şi indicatori statistici.
a) Colectivitatea statistică denumită şi populație statistică reprezintă totalitatea
elementelor care au caracteristici esenţiale comune, adică totalitatea
elementelor omogene.

În ideea obţinerii tuturor informaţiilor de care avem nevoie și a realizării unei

economiide resurse materiale, financiare și umane este foarte importantă definirea
corectă a populaţiei statistice de interes, cu specificarea dimensiunii temporale,
spaţiale și organizatorice în care se înscrie populaţia. În trecut, prin populaţie se
înţelegea o mulţime (o colectivitate) de persoane(indivizi), astăzi, insă, ea și-a
extins sensul, sfera de cuprindere, putandu-se vorbi de populaţii de animale,
obiecte, opinii, păreri, evenimente, măsurători etc. O populaţie se consideră
integral definită, specificată dacă s-a elaborat lista completă a unităţilor care o
compun. Unele populaţii statistice, avînd foarte multe elemente și fiind, deci,
foarte numeroase, pot fi considerate cu caracter infinit.
Colectivităţile statistice pot fi: statice şi dinamice.
În cazul colectivităţilor statice timpul este constant, iar în cazul celor dinamice,
spatial şi forma organizatorică sunt constante.
Exemple
 Exemplul 1:Colectivităţi statice:
Populaţia municipiului Chișinău la data de 1 ianuarie 2015.
Suprafaţa arabilă a R.Moldovei la data de 1 ianuarie 2015.
 Exemplul 2:Colectivităţi dinamice:Căsătoriile încheiate în municipiul Chișinău
în cursul anului2015.
Naşterile din municipiul Chișinăui în cursul lunii aprilie 2015.
Clasificare Prof. univ. dr. Elisabeta Jaba apreciază în lucrarea „Statistică” că o
colectivitate statistică poate fi în funcţie de gradul de cuprindere, fie o
colectivitate totală  atunci când cuprinde totalitatea elementelor componente, fie o
colectivitate parșţială ,de selec ţ ie (e şantion) atunci când cuprinde un număr
reprezentativ de unităţi extrase dintr-o colectivitate totală ce nu poate fi înregistrată
în totalitate, din cauză că ar fi neeconomică sau pentru că prin înregistrare,
elementele colectivităţii ar fi distruse.
Definiţie Unitățile statistice sunt acele elemente care formează
colectivitatea statistică, iar ansamblul acestor unităţi reprezintă volumul sau
efectivul colectivităţii (n).
Remarca. Vîrsta studentului, media lui, culoarea părului, înălțimea, greutatea
ș.a.m.d. sunt variabile de răspuns în cazul populației: studentții de la Facultatea de
Matematică și Informatică.
Caracteristicile statistice denumite şi variabile statistice sau variabile aleatoare
Sunt acele criterii care definesc unităţile unei colectivităţi statistice, adică „acea
proprietate care este comună tuturor unităţilor unei colectivităţi statistice”, dar care
variază ca formă de manifestare sau ca nivel de dezvoltare. „Variaţia nivelului unei
caracteristici de la o unitate la alta dă caracteristicilor statistice caracterul de
variabile aleatoare.
De exemplu: un angajat al unei companii are o vechime de 5 ani in muncă.
Angajatul reprezintă unitatea statistică, vechimea in muncă este variabila urmărită,
iar 5 este variant acestei variabile.
Frecvenţa unei variante este numărul de apariţii al acelei variante, la toate
unităţile unei colectivităţi.
☺ Exemplul nr. 7
De exemplu: dacă 10 angajaţi ai unei companii sunt de profesie „economisti”,
atunci:angajatul este unitatea statistică, profesia este variabila studiată,
„economist” reprezintă o variantă a acestei variabile, iar „10” este frecvenţa acestei
variante.
Indicatorul statistic reprezintă „rezultatul numeric al unei numărători, al
unei măsură tori statistice a fenomenelor şi proceselor de masă sau al unui calcul
asupra datelor obţinute printr-o înregistrare statistică.
Exemplul Procentul de studenți de la Facultatea de Matematică și
Informatică care au promovat toate examenele la sesiunea din iarnă este un
exemplu de parametru în cazul populației: studentții de la Facultatea de
Matematică și Informatică.
 Tema 2. Observarea statistică.
1.

Procesul de cercetare statistică presupune parcurgerea următoarelor etape,

succesive si distincte, in funcţie de scopul si obiectivele urmărite:
_ culegerea si inregistrarea datelor (observarea statistică);
_ prelucrarea datelor;
_ analiza si interpretarea rezultatelor,astfel incat să se obţină un volum suficient de
informaţii, cu un grad de exactitate acceptabil,utilizandu-se, totodată, un minim de
resurse materiale, financiare si umane.
In etapa de observare statistică are loc culegerea si inregistrarea datelor de la
unităţile colectivităţii, referitoare la toate variabilele studiate, pe baza unui program
riguros si sistematic.
În etapa de prelucrare datele sunt sistematizate, centralizate si sunt calculaţi
indicatoristatistici ce caracterizează toate laturile fenomenului urmărit.
In etapa de analiză si interpretare are loc compararea rezultatelor obţinute,
verificarea ipotezelor, formularea concluziilor si fundamentarea calculelor de
prognoză, cu alte cuvinte se construieste fundamentul stiinţific pe baza căruia se
vor adopta deciziile manageriale care să ducă la soluţionarea problemei reale.