Economia politică are ca obiect de studiu viaţa economică în ansamblul ei ca un tot întreg.

Părerile
cu privire la această problemă au evoluat şi s-au diversificat în dependenţă de caracteristicile şcolilor
cărora le aparţin.
Tabelul. Obiectul de studiu al Şcoala Obiectul de studiu
economiei politice în viziunea
diferitor şcoli ale gîndirii
economice Nr.
1. Mercantilismul Avuţia naţională şi metodele ei
Fiziocraţii de creştere.
2. Liberalii clasici Relaţiile de producţie
Marksismul capitaliste.
3. Şcoala istorică-germanică Economia naţională în
Naţionalismul ansamblu.
4. Neoclasicii (microeconomia) Comportamentul subiecţilor
economici, căile şi mijloacele
atingerii scopurilor urmărite.
5. Keynisismul (macroeconomia) Mecanismul funcţionării
economiei, ca un sistem
complex şi integru.
6. Instituţionalismul Instituţiile şi schimbările
instituţionale (biserica, statul,
universităţile).
Dincolo de aceste afirmații particulare majoritatea savanților-economiști au ca element comun
stipularea obiectului economiei politice pe terenul activității umane,destinate obținerii bunurilor
economice,care asigură exzistența oamenilor și a societății.Astfel economia politică poate fi
definită după cum urmează:
1. Economia politică studiază raporturile dintre oameni referitor la utilizarea resurselor
pentru obținerea bunurilor necesare existenței acestora.
2. Economia politică reprezintă cercetarea modalităților de optimizare a relației ,,resurse
limitate-nevoi nelimitate”,relație ce situează în prim plan problema alegerii resurselor și
utilizarea eficientă a acestora.
3. Economia politică cercetează comportamentul uman în condițiile rarității resurselor.
Economia politică este denumirea teoriei economice în prima fază a exzistenței
sale.Denumirea provine de la cuvintele grecești oikos-gospodărie și nomos-lege.