Hipofiza

Si aceasta glanda,
ca si hipotalamusul,
este parte
componenta a SNC si
a SE; deci, face parte
din sistemul nervos
central, dar are si
functie endocrina:
secretor de hormoni.

Hipofiza,
cunoscuta si sub
numele de glanda
pituitara, este o
glanda endocrina cu
structura si functii complexe, situata la baza creierului, intr-o depresiune a osului
sfenoid care poarta numele de şa turceasca. Pentru rolul deosebit de important pe care il
au unii hormoni secretaţi de ea, cat si pentru legatura directa pe care o are cu
hipotalamusul (centrul de control al sistemului nervos), hipofiza este denumita si
„glanda sefa” sau „creier endocrin”, fiind chiar una dintre cele mai importante glande
din organism. Hipofiza este o glanda de dimensiuni mici, care cantareste circa 0,5 g si
are dimensiuni de 10-13-6 mm. Din spatiul pe care i-l ofera cavitatea şeii, hipofiza
nu ocupa decat doua treimi, restul fiind umplut cu tesut lax, cu rol de sustinere.
Este constituita din doi lobi: lobul anterior numit adenohipofiza aflata in punga
Rathke care secreta o serie de hormoni trofici cu roluri metabolice complexe, constituie
80% din glanda, are in structura sa gramezi neregulate de celule glandulare si activitatea
ei se afla sub dublu control:neurohormonii hipotalamici determina stimularea specifica
hormonala si mecanismul de feed-back care actioneaza atat asupra hipotalamusului cat
si asupra hipofizei insasi, si lobul posterior numit neurohipofiza (lob neural) de origine
nervoasa care nu secreta hormoni, ci stocheaza si elibereaza in circulatie urmatorii
hormoni: vasopresina sau hormonul diuretic, care are rol in absorbtia apei de la nivelul
rinichilor, si oxitocina, hormon care stimuleaza celulele musculare ale uterului si
contribuie la expulzia fatului. Mai exista si partea intermediara care are insa rol
secundar: ea compune adenohipofiza.
Lobul anterior secreta urmatorii hormoni:
- hormonul de crestere sau hormonul somatotrop, denumit prescurtat STH, ce
stimuleaza cresterea tesuturilor, mobilizeaza grasimile si intervine in metabolismul
mineral;

- hormonul tireotrop, denumit prescurtat TSH, stimuleaza functia glandei tiroide;

2
- hormonul corticotrop, denumit prescurtat ACTH, stimuleaza activitatea glandelor
suprarenale;

- hormonii gonadotropi sunt in numar de doi. Ei actioneaza asupra gonadelor masculine

si feminine, avand un rol important in sexualizare si in procesul de reproducere.

-hormonul folicueinostimulmt sau FSH stimuleaza la femeie secretia foliculilor ovarieni.

La barbat, activeaza si mentine spermatogeneza.

-hormonul luteinizant, denumit prescurtat LH sau ICSH, actioneaza, la femei, asupra

corpului galben al ovarului, iar la barbat, asupra tesutului interstitial al testiculului,
stimuland formarea hormonului masculin - testosteronul;

- hormonul luteotrop sau mamotrop, denumit prescurtat LTH, actioneaza sinergie cu cei
doi hormoni gonadotropi, producand cresterea glandei mamare si secretia lactata.
Lobul anterior mai secreta hormonul melanotrop, sau hormonul pigmentatiei, care
stimuleaza formarea pigmentilor din piele.

3
 Epifiza

Epifiza, numita si glanda pineala datorita formei

sale asemanatoare cu un con de pin, este un organ
al diencefalului cu functie endocrina. Epifiza este
localizata in partea posterioara a diencefalului
(epitalamus), deasupra hipofizei, intre cele doua
emisfere cerebrare.

Functia epifizei este incomplet cunoscuta.

Hormonul sau principal, melatonina, are actiune
inhibatoare asupra glandelor sexuale (functia
antigonadotropa) ce explica involutia epifizei dupa
pubertate.

De asemenea, actioneaza si asupra axului hipotalamo-hipofizo-corticosupra-renalian.

Melatonina are si efect hipoglicemiant.

Epifiza are legaturi functionale cu retina globului ocular, stimulii luminosi

determinand prin intermediul nervilor simpatici, scaderea sintezei de melatonina.

4
 Tiroida

Este o glanda endocrina nepereche, are forma de

fluture si este situata in regiunea cervicala anterioara
(regiunea gatului). Ea este formata din doi lobi, in
general asimetrici, uniti printr-un istm (punte de
legatura).

Glanda cu secretie interna, tiroida are un rol foarte

important in organismul uman prin hormonii pe care
ii produce. Din acest motiv, ea are un rol-cheie in
metabolismul celular (activitatea chimica din celule),
fiind implicata in procesul de crestere si dezvoltare a
organismului. Tiroida participa la maturizarea
sistemului nervos central si la functionarea lui
normala.

Influenteaza, de asemenea, functionarea sistemului

cardiovascular, a aparatului digestiv si a celui muscular. Tiroida controleaza
temperatura si greutatea corpului, regleaza ciclul menstrual, intervine in modularea
functiei gonadelor si influenteaza fertilitatea.

Din punct de vedere al functionalitatii exista o unitate morfologica de baza, care

poarta denumirea de folicul tiroidian. El este compus din celulele foliculare tiroidiene,
asezate ca o coronita in jurul coloidului tiroidian (un lichid ce contine atat precursorii
hormonilor tiroidieni, cat si hormonii tiroidieni ca atare.

Hormonii tiroidieni se formeaza in mai multe etape de sinteza, ce au loc atat in celula
tiroidiana, cat si in coloid. Elementul de baza in producerea de hormoni este iodul, pe
care organismul il ia din alimentele ingerate si din apa. Glanda tiroida absoarbe iodul
din corp si produce in celulele sale doi hormoni: tiroxina (T4) si triiodtironina (T3).
Acesti hormoni se elibereaza apoi in sange si sunt transportati in toate organele si
sistemele.

Reglarea productiei de hormoni este realizata atat de catre hipofiza, printr-un

hormon numit TSH, cat si de catre hipotalamus, prin hormonul numit TRH. Tiroida are
insa si un mecanism propriu de reglare, prin intermediul aportului de iod din apa si
alimente.

Atat excesul, cat si insuficienta iodului in organism produc dereglari hormonale,

afectand astfel functionarea intregului organism. O cantitate insuficienta de hormoni
produce hipotiroidismul, o boala foarte frecventa in Romania. Excesul de hormoni
cauzeaza hipertiroidismul.

5
 Paratiroidele

Paratiroidele (doua perechi) sunt situate pe fata posterioara a lobilor tiroidieni. Sunt
alcatuite din cordoane celulare anastomozate si o stroma conjunctiva care contine vase
sangvine , limfatice si nervi.
Paratiroidele sunt esentiale pentru viata , ele secreta parathormonul . Parathormonul
stimuleaza resorbtia intestinala a calciului , actionand in stransa corelatie cu vitamina D
; scade eliminarile urinare de calciu stimuland eliminarile de fosfati si K prin scaderea
reabsorbtiei lor tubulare ; la nivelul oaselor , parathormonul mobilizeaza sarurile
fosfocalcice , prin cresterea numarului si stimularea activitatii osteoclastelor . Urmarea
acestor efecte sunt cresterea calcemiei si scaderea fosfatemiei. Insuficienta
paratiroidiana , consecinta de cele mai multe ori a extirparii sau lezarii chirurgicale a
paratiroidelor in cursul operatiilor pe tiroida , provoaca tetania , caracterizata prin
scaderea calcemiei , cresterea fosfatemiei , cresterea excitabilitatii neuromusculare
manifestata prin spasme ale musculaturii striate , la care se adauga uneori spasme ale
musculaturii netede , si , in special , ale laringelui care pot provoca moartea prin asfixie .
Hiperfunctia paratiroidiana (consecinta unor tumori secretante de parathormon , dar
mai ales a unor afectiuni care scad calcemia) este caracterizata prin demineralizari
osoase dureroase , cu deformari si fracturi , cresteri ale calcemiei , urmate de depuneri
fosfocalcice in tesuturile moi sau de formare de calculi urinari . Calcitonina secretata de
celule speciale din tiroida si paratiroide exercita actiuni antagoniste parathormonului
scazand concentratia sangvina a calciului si fosforului , in special prin diminuarea
mobilizarii din oase a acestor ioni . Secretia de calcitocina este stimulata de cresterea
concentratiei calciului plasmatic .

6
 Pancreasul

Pancreasul este amplasat in cavitatea abdominala intre duoden si splina, venind in

raport cu coloana vertebrala in dreptul
primei vertebre lombare.

Avand o forma de J alungit, pancreasul

cantareste in medie 70 gr si are o lungime
de aproximativ 15 cm. Se pot distinge trei
portiuni ale pancreasului: capul, corpul si
coada.

Capul este partea cea mai voluminoasa a

pancreasului. El este inconjurat de prima
portiune a intestinului subtire, numita
duoden. Sub capul pancreasului exista o
mica proeminenta numita procesul uncinat.

Corpul pancreasului este portiunea alungita a organului si este pozitionat aproape

perpendicular pe axul vertical al capului de pancreas. Corpul pancreasului se afla lipit in
partea lui posterioara de coloana vertebrala si de aorta.

Coada pancreasului este portiunea terminala a organului si este amplasata intre splina
si rinichiul stang.

Pancreasul este format din unirea a doua glande: pancreasul exocrin, care excreta
sucul pancreatic utilizat in digestia alimentelor, si pancreasul endocrin, care secreta
direct in sange substante active numite hormoni, din care cel mai cunoscut este insulina.
Pancreasul exocrin este o glanda tubulo-acinoasa, adica celulele care formeaza organul
sunt stranse intr-un fel de saculeti numiti acini. Fiecare acin are un tub care se varsa
intr-un canal (canalul Wirsung).

Pancreasul poate fi afectat de afectiuni letale, ca pancreatita acuta sau cronica, de

diabet sau tumori maligne. In urma pancreatitei acute pot evolua complicatii: chistul
pancreatic, pseudochistul pancreatic, sechestre pancreatice, abcese pancreatice.