SISTEMUL LOCOMOTOR Sistemul locomotor = sistem osos + sistem muscular - realizeaza locomotia Scheletul = totalitatea oaselor din organism

asezate in pozitia lor anatomica corecta, si legata intre ele prin articulatii. 1. SISTEMUL OSOS SCHELETUL Scheletul scheletul capului - scheletul trunchiului - scheletul memebrelor a. Scheletul capului (22 oase) prezinta 2 parti: - NEUROCRANIU - VISCEROCRANIU Neurocraniu formeaza cutia craniana - 8 oase late: perechi si neperechi sudate intre ele 4 oase neperechi: frontal (osul fruntii), occipital (osul cefei), etmoid si sfenoid (formeaza baza cutiei craniene) 2 oase perechi: temporalele (oasele tamplei) si parietalele (oasele boltii craniene) Viscerocraniu (14 oase) formeaza fata 2 oase neperechi: mandibula si vomerul 6 oase perechi: maxilarele, palatinele, nazalele, zigomatice, lacrimale, cornetele nazale inferioare b. Scheletul trunchiului= coloana vertebrala, coaste si stern Coloana vertebrala = 33-34 vertebre suprapuse si articulate intre ele prin discuri intervertebrale - prezinta 5 regiuni: - cervicala = 7 vertebre - toracala = 12 vertebre - lombara = 5 vertebre - sacrala = 5 vertebre - coccigiana = 4-5 vertebre - prezinta 4 curburi fiziologice: 2 lordoze (cervicala si lombara cu convexitatea dispusa posterior) si 2 cifoze (toracala si sacrala cu convexitatea anterior) Coastele = 12 perechi (oase late se prind cu un capat de vertebre si cu un capat de stern): - perechile 1 -10 se articuleaza cu sternul primele 7 perechi (1-7) se articuleaza direct cu sternul prin intermediul cartilajelor costale proprii = COASTE ADEVARATE - ultimele3 perechi (8 - 10) se articuleaza cu sternul prin intermediul celei de a 7-a pereche (se articuleaza de ea) = COASTE FALSE - perechile 11-12 nu se articuleaza cu sternul, sunt libere = COASTE FLOTANTE Sternul osul pieptului, os lat - se articuleaza cu claviculele si coastele sternul + coastele+ vertebrele toracale = cutia toracica

c. Scheletul memebrelor = scheletul centurilor + scheletul membrului propriu zis Scheletul membrului superior = centura scapulara + scheletul membrului propriu zis centura scapulara leaga membrul superior de trunchi - clavicula + omoplat scheletul membrului superior propriu zis: - scheltul bratului: humerus - scheltul antebratului: radius + cubitus - scheletul mainii: 8 carpiene , 5 metacarpiene , 14 falange (cu exceptia policelui care are 2 falange, celelalte degete au cate 3 falange) Scheletul membrului inferior = centura pelviana + scheletul membrului propriu zis centura pelviana leaga membrul inferior de trunchi - 2 oase coxale(+ osul sacrum + coccisul = bazinul) scheletul membrului inferior propriu zis: - scheletul coapsei: femur - scheletul gambei: tibie + peroneu - scheletul piciorului: 7 tarsiene, 5 metatarsiene, 14 falange - patela (rotula) osul genunchiului Rolul sistemului osos: - asigura statiunea bipeda - dau forma caracteristica corpului - reprezinta locuri d einsertie pentru muschi - formeaza cavitati de protectie: cutia craniana, cutia toracica, canalul vertebral, bazinul - constituie deposit pentru saruri minerale: Ca si P - prin maduva rosie formeaza elementele figurate ale sangelui - pargii cu rol in miscare Cresterea in lungime si grosime a oaselor: - transformarea scheletului cartilaginos a embrionului si fatului in scheletul osos al adultului, incepe in saptamana a 4-a de viata intrauterine - totalitatea transformarilor = osteogeneza - osteogeneza prezinta 2 etape: - o etapa primara cand rezulta osul primar, brut, nefunctional= os primar - o etapa secundara cand rezulta osul secundar , functional 1. Cresterea in lungime: - caracteristica oaselor lungi (ex.humerus, tibie, femur) - se realizeaza cu ajutorul cartilajelor de crestere situate la limitile dintre diafiza (corpul osului) si epifiza (capetele osului) - se formeaza tesut osos nou spre diafiza 2. Cresterea in grosime: - caracteristica atat oaselor lungi cat si celor late si scurte - se realizeaza prin activitatea periostului (membrane conjunctiva la exteriorul osului) - se formeaza tesut osos nou care se depune peste cel vechi Igiena si patologie: - deformari osoase: - cifoza, lordoza, scolioza, piciorul plat (platfus)

fracture: deschise (afecteaza pielea si muschii, iar osul iese la exterior) si inchise (nu sunt afectate pielea si muschii) entorsele: intinderea sau ruperea ligamentelor dintr-o articulatie luxatiile: dislocari ale elementelor componente ale unei articulatii

2. SISTEMUL MUSCULAR Muschii capului: a. Muschii mimicii cutanati: - frontal - occipital - muschi grupati in jurul orificiilor: nazale, orbitale, bucale, auditive b. Muschii masticatori: maseteri si temporali c. Muschii limbii d. Muschii extrinseci ai globului ocular: - drept superior si drept inferior - drept extern si drept intern - oblic superior si inferior Muschii gatului: - pielosul gatului - sternocleidomastoidian - hioidienii Muschii trunchiului: a. Muschii spatelui si ai cefei: trapez, dorsal, ai santurilor intervertebrale b. Muschii toracelui: pectoralii, dintatii, intercostalii, diafragmul c. Muschii abdomenului: drepti abdominali, oblici externi, oblici interni Muschii membrelor: a. Muschii membrelor superioare; - muschii umarului: deltoid - muschii bratului: biceps si triceps brachial - muschii antebratului; flexori si extensori ai degetelor, pronatori si supinatori ai antebratului - muschii mainii b. Muschii membrelor inferioare: - muschii fesieri: in jurul articulatiilor coxo-femurale - muschii coapsei: croitor, cvadriceps femoral, biceps femoral, adductori ai coapsei - muschii gambei: triceps sural (gastrocnemian si solear), extensori ai degetelor, flexori ai degetelor, pronatori si supinatori ai piciorului - muschii palntei: flexori si extensori ai degetelor Tipuri de contractii Contractii izometrice muschiul nu isi modifica dimensiunea ci starea de tensiune - nu realizeaza lucru mechanic - caracteristice musculaturii posturale care asigura statiunea bipeda Contractii izotonice muschiul se scurteaza, tensiunea ramane aceeasi, realizeaza lucru mecanic (ex. musculatura membrelor)

Contractia simpla = secusa musculara, apare daca se aplica muschiului o excitatie unica, de scurta durata, declansata de o singura stimulare a muschiului Contractii fuzionate tetanus incomplet apare ca urmare a aplicarii repetitice a stimulilor cu frecventa joasa - tetanus complet apare ca urmare a aplicarii repetitive a stimulilor cu frecventa mai mare Tonusul muscular: reprezinta starea de contractie permanenta a muschilor

Igiena si patologie: - oboseala musculara - intinderi musculare Apar ca urmare a activitatilor fizice dezorganizate, eforturi musculare intense

FUNCTIILE DE NUTRITIE - realizeaza schimburile dintre organism si mediu si transformarile din interiorul organismului - sunt realizate de: sistemul digestiv, respirator, circulator, excretor 1. Sistemul digestiv - totalitatea organelor care participa la digestie - prezinta 2 parti: - tub digestiv: cavitate bucala, faringe, esofag, stomac, intestine subtire, intestine gros, anus - glande anexe: glande salivare, ficat, pancreas Digestia si absorbtia Digestia = totalitatea transformarilor pe care le sufera alimentele, prin care substantele organice complexe din alimente sunt transformate in substante organice simple, solubile, absorbabile, numite nutrimente. Transformarile pot fi: - mecanice (masticatie, triturare, deglutitie), - fizice (inmuierea alimentelor, dizolvarea substantelor, emulsionarea grasimilor), - chimice (transfromarea substantelor organice complexe in substante organice simple sub actiunea enzimelor) a. Digestia bucala Masticatia = procesul de taiere, zdrobire, triturare a alimentelor Saliva produsul de secretie a glandelor salivare - roluri: inmuierea alimentelor, solubilizarea unos constituienti alimentary, protectie antibacteriana, formarea bolului alimentar, deglutitie - contine o enzima glicolitica: amilza salivara (ptialina) care hidrolizeaza amidonul preparat termic (fiert, copt) transformandu-l in maltoza Deglutitia = procesul prin care bolul alimentar strabate faringele, esofagul si ajunge in stomac;cuprinde 3 timpi: bucal, faringian si esofagian .

masticatie alimente impregnare cu saliva b. Digestia gastrica este rezultatul activitatii motorii si secretorii a stomacului Activitatea motorie contractile stomacului care pot fi: tonice (de umplere cu alimente) si peristaltice (bolul alimentar se amesteca cu sucul gastric si formeaza chimul gastric) Activitatea secretorie secretia de suc gastric Sucul gastric produs de glandele gastrice - contine urmatoarele enzime: pepsina transforma proteinele in albumoze si peptone labfermentul transforma cazeinogenul solubil din lapte in paracazeinat de Ca gelatinaza transforma gelatina in gelatina lichefiata lipaza gastrica transforma lipidele emulsionate din lapte, frisca, oua in acizi grasi si glicerol bol alimentar activitate secretorie si motorie chim gastric c. Digestia intestinala este rezultatul activitatii secretorii si motorii a intestinului subtire Activitatea motorize 3 tipuri de contractie: - tonice: de umplere cu alimente digerate - peristaltice: unde de contractie circulara care se propaga de-a lungul intestinului subtire - segmetare: contractii inelare care apar la intervale regulate, de-a lungul intestinului, apoi se relaxeaza si apar altele noi in mijlocul segmentelor dintre contractiiile precedente; au rolul de a a mestea chimul gastric cu secretiile digestive Activitatea secretorie: - secretia biliara, pancreatica si intestinala. Secretia biliara = bila (fierea) - secretata de ficat; se varsa in duoden in timpul digestiei si se acumulea in vezica biliara intre digestii - contine pigmenti biliari (bilirubina si biliverdina), saruri biliare, colesterol, lecitina - nu contine enzime - rol: desi nu contine enzime actioneaza asupra metabolismului lipidic, prin sarurile biliare, care determina emulsionarea grasimilor, absorbtia grasimilor din intestine si activarea enzimelor lipolitice Secretia pancreatica sucul pancreatic: - produs de pancreasul exocrine se varsa in duoden - contine substante anorganice (bicarbonatul cu rol in neutralizare chimuli gastric) si substante organice (enzime) - actiunea enzimelor: tripsina actioneaza asupra albumozelor si peptonelor transformandule in peptide carboxipeptidazele transforma peptidele in tripeptide si dipeptide bol alimentar

elastaza transforma proteinele fibroase in proteine fibroase hidrolizate amilaza pancreatica transforma amidonul crud in maltoza lipaza pancreatica transforma lipidele emulsionate in glycerol si acizi grasi Secretia intestinala sucul intestinal: - produs de mucoasa duodenala - contine bicarbonate si enzime - actiunea enzimelor: peptidazele transforma tripeptidele si dipeptidele in aminoacizi dizaharidazele transforma dizaharidele in monozaharide lipaza intestinala transforma lipidele in acizi grasi si glicerol activitate motoire si secretorie chil intestinal

chim gastric

d. Absorbtia intestinala procesul prin care produsii simpli rezultati din digestie strabata peretii intestinului subtire si ajung in sange si limfa Adaptari ale mucoasei intestinale pentru absorbtie: Vilozitate intestinala alcatuita din: - epiteliu inistratificat - celule epiteliale (enterocite)cu microvili la polul apical - tesut conjunctiv lax - vase de sange: arteriola, capilare, venula - chelifir central format din capilare limfatice - fibre musculare netede (prin contractie nutrimentele trec sin intestine in sange si limfa) Mecanisme de absorbtie: - pasive fara consum de energie pe baza unor legi fizice (difuziune): trec de la o concentratie mare la una mica - active cu consum de energie furnizata de ATP, impotriva gradientelor de concentratie - prin vezicule de pinocitoza la nivelul enterocitelor Absorbtia proteinelor: - aminoacizi: activ in sange - proteine: - prin vezicule de pinocitoza Absorbtia glucidelor: - pentoze (riboza): pasiv in sange - hexoze (glucoza, fructoza, galactoza, manoza): activ in sange Absorbtia lipidelor: - glicerol: pasiv in sange - acizi grasi cu lant scurt (10 12 atomi de C): pasiv - in sange - acizi grasi cu lant lung (peste 12 atomi de C): pasiv in limfa; intra in alcatuirea chilomicronilor Absorbtia electrolitilor si apei: - Na+, Cl+: active in intestinul subtire si colon

Ca2+ : - activ la nivelul duodenului, in prezenta vitaminei D - pasiv in restul intestinului - Fe2+: activ in jejun si ileon stimulat de vitamina C - apa: pasiv in intestinul subtire si gros Absorbtia vitaminelor: - hidrosolubile (B1, B6, B12, B2): activ in sange - liposolubile (A,D,K,E): pasiv in limfa(chilomicroni)

e. Fiziologia intestinului gros In intestinul gros se desdasoare activitati motorii, de absorbtie, de fermentatie si putrefactie in urma carora se formeaza materiile fecale. Activitatea secretorie: - producerea de mucus cu rol in formarea si inaintarea materiilor fecale - secretia de potasiu Activitatea de absorbtie: - absorbtia apei (pasiv), Na+ (activ), Cl Activitatea motorize: - contractii segmentare, stationare (in colonel proximal) favorizeaza absorbtia apei - contractii peristaltice (in colonel distal) cu effect propulsive - contractii in masa rare, puternice (in colonel descendent si sigmoid) propulseaza continutul colonului spre rect Procesul de fermentatie realizata de flora de fermentatie aeroba - scindeaza glucidele vegetale nedigerate in acizi organici (lactic, butiric) si gaze (CO2, CH4, H2, NH3) - sintetizeaza vitamina K si vitaminele din complexul B Procesul de putrefactie - realizata de flora de putrefactie anaeroba - scindeaza proteinele nedigerate in amine, indol, scatol, ammoniac, care se resorb si ajung la ficat unde sunt detoxificati Defecatia procesul de eliminare a materiilor fecale - act reflex involuntar la nou nascut pana la 15 luni si voluntar la copilul mic si adult - coordonat de centri reflecsi medulari si controlat de scoarta cerebrala Igiena si patologie - caria dentara: - cauze: infectii bacteriene - simptome: cangrena, descompunerea tesuturilor dentare, granulom (punga de puroi in varful radacinii dintelui) - stomatita (inflamatia superficiala mucoasei bucale) - cauze: virusuri si bacterii - simptome: roseate, leziuni, greutate in masticatie si deglutitie - enterocolita (inflamatii ale mucoasei intestinului subtire sau gros) - cauze: virusuri, bacterii, paraziti, tratament cu antibiotice - simptome: greata, varsaturi, dureri abdominale, febra, diaree - ciroza hepatica (boala cronica a ficatului prin care se distruge tesutul hepatic) - cauze: hepatita cronica, infectii repetate, alcoolism

- simptome: lipsa poftei de mancare, greturi, balonari, oboseala, marirea ficatului, cresterea in volum a abdomenului - litiaza biliara (prezenta unor calculi pietre in canalul biliar sau vezica biliara): - cauze: cresterea concentratiei de saruri in bila - simptome: colica biliara, greturi, varsaturi, febra, frisoane, icter - pancreatita (inflamatia acuta sau cronica a pancreasului) - cauze: intoxicatii, infectii, alcoolism - simptome: dureri abdominale, greturi, varsaturi, slabire Metode de prevenire: - igiena mainilor si dintilor - evitarea consumului alimentelor prea reci sau prea fierbinti - spalarea fructelor si legumelor - respectarea orarului meselor - evitarea consumului exagerat de alcool, cafea, tutun, condimente - reducerea consumului de grasimi 2. Sistemul circulator - totalitatea organelor care participa la circulatia sangelui cu substante - este format din : - inima - vase de sange: artere, capilare, vene - sange Sangele- lichid de culoare rosie, care formeaza mediul intern al organismului impreuna cu lichidele interstitiale - contribuie la mentinera homeostaziei corpului - reprezinta 8% din greutatea corpului - este format din plasma (55 60%) si elemente figurate (40 45 %) Plasma contine 90% apa si 10 % substante chimice: 1% - substante organice( proteine, lipide, glucide, combinatii ale acestora, produsi finali si intermediari ai metabolismului) si 9% - substante anorganice (bicarbonati, cloruri, ioni de Fe, Ca, Mg, K, enzime) Elementele figurate Eritrocite (hematii, globule rosii): - in stare adulta sunt anucleate - la - 4,5milioane/mmsange circulant, iar la - 5milioane/mmsange circulant - contin un pigment rosu numit hemoglobina (Hb) cu rol in transportul gazelor respiratorii - durata de viata 120 zile, apoi sunt distruse de splina, ficat, ganglioni limfatici Leucocitele (globule albe): - celule nucleate, mobile, cu rol in imunitate - in numar de 4000 8000/mmsange - durata de viata de la cateva ore la cativa ani Trombocitele (plachetele sangvine): - fragmente celulare care se formeaza din fragmentarea megacariocitelor in maduva rosie

300000/mmsange au rol in coagularea sangelui,( contin factorii coagularii), prin aderarea la peretele vasului de sange lezat si formarea dopului plachetar Grupele de sange

Apar ca urmare a: - prezentei pe suprafata hematiilor a unor proteine numite antigene aglutinogene: A si B - prezentei in plasma sangelui a unor anticorpi aglutinine: alfa si beta. Grupele de sange nu contin aglutinogene si aglutinine de acelasi fel (A cu alfa si B cu beta), deoarece intalnirea acestora determina hemoliza (moartea hematiilor) sau aglutinizarea (adunarea hematiilor la un loc) Sunt 4 grupe de sange: O I: - nu contine nici un aglutinogen - prezinta aglutininele alfa si beta - donator universal - primeste doar de la grupa O A II: - aglutinogenul A - aglutinina beta - doneaza la A si AB - primeste de la O si A B III: - aglutinogenul B - aglutinina alfa - doneaza la B si AB - primeste de la O si B AB IV: - aglutinogenele A si B - nu contine nici o aglutinina - doneaza la AB - primitor universal Sistemul Rh: - pe suprafata hematiilor poate exista si antigenul D (factorul D) care se mosteneste de la tata - in functie de prezenta/ absenta factorului D oamenii pot avea: Rh pozitiv daca au factorul D (85%) si Rh negative daca nu au factorul D (15%) - prezenta factorului D in sange determina formarea de anticorpi anti-D , de aceea in cazul transfuziilor se tine cont si de factorul D: o persoana cu Rh pozitiv poate primi de n-ori sange cu Rh negative, in schimb o persoana cu Rh negativ poate primi o singura data sange cu Rh pozitiv, deoarece la a 2-a transfuzie se sintetizeaza anticorpi anti-D care duc la hemoliza - in cazul femeilor cu Rh negative, cu o sarcina Rh pozitiv (mostenit de la tata)sarcina trebuie urmarita , deoarece datorita sangelui fetal care ajunge in cel al mamei se sintetizeaza anticorpi anti D(prima sarcina decurge normal, la a 2-a pot aparea accidente de incompatibilitate: avort, anomalii, malformatii, etc.)

Imunitatea Reprezinta capacitatea organismului de a recunoaste si a neutraliza particule sau cellule straine organismului, dar si cellule si substante proprii organismului, care sunt modificate si care nu mai sunt recunoscute ca fiind proprii. Antigenul = substanta sau particula straina (bacterii, virusuri, grefe si transplanturi) care patrunsa in mediul intern determina producerea de substante specifice, numite anticorpi, care neutralizeaza si si distrug antigenul. Imunitatea este: nespecifica si specifica 1. Imunitatea nespecifica (innascuta): - prezenta la toti oamenii - se realizeaza prin: - mecanisme celulare fagocitoza: procesul de distrugerea a microorganismelor patrunse in corpul uman - mecanisme umorale- cu ajutorul unor substante produse de clulele locale: lizozim (in saliva, lacrimi), HCl (suc gastric), acizi organici (sebum) 2. Imunitatea specifica (dobandita): - apare in urma contactului cu agenti patogeni - este realizata de limfocitele T (imunitate celulara) si limfocitele B (imunitate umorala) - tipuri de imunitate specifica: imunitate dobandita natural: - pasiv: mostenita prin transfer transplacentar de anticorpi sau din laptele matern - activ: in urma unor boli imunitate dobandita artificial: - activ: prin vaccinare introducerea in organism a unor agenti patogeni atenuati sau omorati care determina producerea de anticorpi specifici; dureaza 1-7 ani - pasiv: prin administrare de seruri care contin anticorpi gata formati; dureaza 2-3 saptamani Activitatea cardiaca Inima: - organ musculos, cavitar - situata intre plamani, cu varful orientat spre plamanul stang - formata din 4 camere: 2 atrii (A) la baza si 2 ventricule (V) spre varf care comunica intre ele prin orificiile atrioventriculare; atriile sunt separate intre ele prin septul interatrial , iar ventriculele sunt separate intre ele prin septul interventricular - peretele inimii prezinta 3 straturi: epicard, miocard, endocard Miocardul = muschiul inimii - este mai gros in V, decat in A, in special in V stang - format din 2 tipuri de cellule: cellule miocardice contractile si cellule miocardice modificate care intra in alcatuirea sistemului excitoconductor sau nodal Sistemul excitoconductor este format din: nodulul sinoatrial:

in peretele A drept, in apropierea orificiului de varsare a venei cave superioare - frecventa de descarcare a impulsurilor ese 70 -80 contractii/minut - conduce activitatea cardiaca - lezarea lui duce la micsorarea nr de contractii/minut, rolul fiind preluat de nodulul atrioventricular nodulul atrioventricular - in partea inferioara a septului interatrial si se termina in septul interventricular - frecventa descarcarilor este de 40contractii/minut - functioneaza permanent si in parallel cu nodulul atrioventricular - in cazul lezarii rolul este preluat de fasciculul His fasciculul His - pleaca din nodulul atriventricular - se imparte in 2 ramuri care coboara in ventricule si formeaza reteaua Purkinje - frecventa de descarcare este de 25 contractii/minut Proprietatile miocardului: 1. automatismul (ritmicitatea): capacitatea celuleor miocardice de a se contracta ritmic datorita impulsurilor de la celulele tesutului nodal. 2. conductibilitatea conducerea potentialului de actiune de la centrul de comanda in intreg miocardul, astfel: atrii nodulul sinoatrialnodulul atrioventricular fasciculul His reteaua Purkinje celule miocardice contractile din V 3. excitabilitatea proprietatea celulelor miocardide in repaus de a raspunde la actiunea unor stimuli prag 4. contractilitatea proprietatea miocardului de a se contracta; contractiile se numesc sistole, iar relaxarile diastole. Ciclul cardiac: - este format dintr-o sistola si o diastola - dureaza 0,8s pentru 70 contractii/minut - cresterea ritmului cardiac peste 70 contractii/minut = tahicardie - scaderea ritmului cardiac sub 70 contractii/minut = bradicardie sistola atriala dureaza 0,1 secunde - se inchid orificiile de varsare a venelor, se deschid orificiile atrioventriculare si sangele trece din A in V diastola atriala dureaza 0,7s - urmeaza dupa o sistola atriala - se inchid orificiile atrioventriculare astfel sangele nu se poate intoarce din V in A - se deschid orificiile de varsare a venelor si sangele trece din acestea in A

sistola ventriculara dureaza 0,3secunde - urmeaza dupa sistola atriala - se inchid valvele atrioventriculare dintre atrii si ventricule - se deschid valvele semilunare de la baza arterelor aorta si pulmonara - sangele trece din V in artere diastola ventriculara dureaza 0,5 secunde - urmeaza dupa o sistola ventriculara - se inchid valvele semilunare, sangele nu se poate intoarce din artere in V - se deschid orificiile atrioventriculare, iar sangele trece din A in V diastola generala dureaza 0,5 secunde - A si V se relaxeaza - dureaza de la sfarsitul sistolei ventriculare pana la inceputul unei systole atriale din ciclul cardiac urmator

Inima nu oboseste deoarece: - intr-un ciclu cardiac durata diastolei este mai mare decat a sistolei - existenta diastolei generale - aportul de O2 este crescut in timpul diastolei Parametrii functionali ai activitatii cardiace 1. Frecventa cardiaca (Fc) numarul de contractii/minut 2. Debitul sistolic (Ds) cantitatea de sange expulzat din V la fiecare sistola ventriculara = 70 90 ml 3. debitul cardiac (Dc) cantitatea de sange expulzata de inima intr-un minut Dc= Ds x Fc 4. tensiunea (presiunea) arteriala - forta exercitata de catre o coloana de sange asupra peretilor vaselor de sange prin care circula: - se masoara la nivelul arterei brahiale cu ajutorul tensiometrului, in conditii de repaus si relaxare - valoare maxima sistolica = 120-140mmHg - valoare minima diastolica = 70 80 mmHg - cresterea tensiunii = hipertensiune; scaderea = hipotensiune 5. pulsul arterial - rezultatul undei determinate de distensia peretilor aortei, ca urmare a evacuarii bruste a sangelui din V stang - este perceput cand se comprima o artera pe un plan osos - informeaza asupra frecventei si ritmului cardiac