SCHEMA PE TABLA

Ţesuturi animale – ţesutul muscular şi ţesutul osos (sau ţesutul

conjunctiv dur)

Competente derivate:
C1 – Sa enumere tipurile de tesuturi animale.
C2 – Sa prezinte caracterele tesutului muscular.
C3 – Sa prezinte caracterele tesutului osos.
C4 – Sa recunoasca tipul de tesut de pe un preparat microscopic.

1. Tipurile de tesuturi animale sunt:

- epiteliale;
- conjunctive;
- muscular;
- nervos.

2. Tesutul muscular:
A) Caracteristici:
- este format din celule musculare alungiete, numite fibre musculare care s-au diferentiat pentru
functia de contractie;
- celulele alungite (fibrele musculare) se pot contracta producand la capete o forta de tractiune;
- celulele musculare alungite contin organite specifice numite miofibrile;
- unele componente ale acestor celule au deumiri specifice: sarcolema, sarcoplasma, reticul
sarcoplasmic;
- fibrele musculare au proprietatea de a raspunde la excitatii prin contractii;
- tesutul muscular este bogat vascularizat (contine vase de sange) si inervat (contine nervi);
- este un tesut de origine mezodermo-mezenchimală, ale caror celule in cursul dezvoltarii
istorice a organismelor s-au diferentiat si specializat pentru functia de contractie;
- aceasta adaptare functionala (anume functia de contractie) s-a realizat printr-o restructuralizare a
celulelor musculare in sensul alungirii lor (de unde si denumirea de fibra musculara), aparitia de
organite specifice specializate pentru functia de contractie. Aceste organite specifice se numesc
miofibrile;
- proprietatea acestor celule de a raspunde la unii excitanti externi sau interni a devenit o
caracteristica fundamentala a lor si a dat organismelor posibilitatea de miscare;
- functia principala a tesuturilor musculare este de a asigura deplasarea in spatiu a organismului in
ansamblu si a partilor lui;
- miofibrilele situate longitudinal si care asigura contractia, corespunde functiei lor principale –
functia de contractie;
- modificarea formei elementelor contractile ale tesuturilor musculare depinde de interactiunea
moleculelor de proteine contractile – actina si miozina;

B) Clasificarea tesutului muscular:

Exista trei tipuri de tesut muscular:
- striat se gasesc in muschii scheletici, mai putin in musculatura organelor (limba, faringe,
laringe, prima parte a esofagului);
- neted se gasesc in peretii organelor interne;
1
- cardiac este format din celule striate si cu un singur nucleu central.
- tesutul muscular neted si cel cardiac mai poarta denumirea de tesuturi musculare
involuntare, deoarece contractia lor este nesupusa vointei, ea fiind comandata si controlata de
sistemul nervos vegetativ (SNV);
- tesutul muscular striat, care intra in constitutia muschilor somatici se mai numeste si tesut
voluntar, deoarece contractia lui este supusa vointei, fiind controlata de sistemul nervos central
(SNC).

a) Tesutul muscular striat – caracteristici:

- muschii striati sunt cei mai numerosi: peste 600;
- termenul de striat provine din aspectul zebrat, la microscop, al fasciculelor de fibre musculare;
- acesti muschi (si anume muschii striati) sunt denumiti si scheletici, pentru ca sunt legati direct
de oase prin tendoane – o structura de asemenea fibroasa, rezista la întinderi – care pun în actiune
articulatiile;
- capacitatea lor de a alterna cu rapiditate contractia si relaxarea le permite realizarea de miscari
multiple;
- acest tip de tesut muscular este denumit si voluntar, aflându-se sub controlul constient al
creierului;
- fiecare fibra musculara este conectata la creier prin intermediul unui nerv, iar comenzile acestuia
sunt transmise prin influxuri nervoase;
- impulsul nervos transmis la fibrele musculare antreneaza o cascada de reactii chimice care
produce contractia muschiului;
- cu toate ca sunt rapizi si vigurosi, muschii striati au nevoie de repaus dupa orice activitate,
pentru a se decontracta;
- muschii striati sunt mentinuti constant la un nivel minimal de contractie, denumit tonus
muscular;
- tonusul muscular le permite sa reactioneze foarte rapid la ordinele date de sistemul nervos;
- toti acesti muschi (si anume striati) consuma energie în timpul contractiilor, o parte din aceasta
energie este transformata si se va disipa (împrăştia) în cursul contractiilor musculare, ducand la
încalzirea musculara.

b) Tesutul muscular neted – caracteristici:

- tesutul muscular neted este alcatuit din celule fuziforme care au un singur nucleu;
- intra in alcatuirea muschilor netezi, deci a peretilor unor organe interne precum: limba, laringe,
faringe, prima parte a esofagului, diafragma;
- majoritatea muschilor netezi sunt localizati în peretii organelor cavitare ca stomacul, vezica
urinara sau vasele sanguine;
- spre deosebire de muschii scheletici, fibrele lor nu sunt striate;
- acesti muschi netezi sunt în mare parte controlati de creier, în mod constient, ei sunt numiti si
involuntari;
- contractiile lor lente si regulate, nu necesita nici un repaus, spre deosebire de muschi scheletici;
- intrerupte de relaxari, contractiile exercita presiuni asupra organului si asigura astfel progresia
substantelor pe care acesta le contine;
- alti muschi netezi controleaza diametrul pupilei, miscarea diafragmei, etc.

c) Tesutul muscular cardiac – caracteristici:

- tesutul muscular cardiac este format din celule striate si cu un singur nucleu central;
- muschiul cardiac alcatuieste peretii inimii;
2
- muschiul cardiac numit si miocard are nevoie de o alimentare sanguina importanta care este
asigurata de arterele coronare;
- acest muschi cardiac este compus din fibre striate deosebite, strâns legate între ele, ale caror
contractii ritmeaza bataile inimii;
- miocardul apartine categoriei muschilor involuntari si poate, de altfel, sa se contracte în afara
oricarei stimulari nervoase;
- muschii implicati în miscarile voluntare au un punct comun: aproape toti se termina prin
tendoane, constituite din structuri fibroase foarte rezistente fixate pe schelet;
- mschiul se contracta sau se relaxeaza, osul jucând rolul unei pârghii.

3. Tesutul conjunctiv dur (osos):

Tesuturile conjunctive- sunt formate din celule conjunctive distantate intre care se afla fibre si
un material numit substanta fundamentala. Dupa consistenta substantei fundamentale pot fi:
- moi;
- semidure;
- dure;
- fluide.

a) Ţesutul osos – definiţie:

- ţesutul osos este un tesut conjunctiv dur, adaptat la functia de sustinere si rezistenta.

b) Ţesutul osos – alcătuire:

1. celule conjunctive osoase:
a) osteoblaste – sunt celule tinere care secreta substanta preosoasa;
b) osteocite - celule de forma ovalara sau turtita cu numeroase prelungiri (sunt osteoblaste
inconjurate complet de substanta preosoasa). Se gasesc in cavitati numite osteoplaste (acestea
comunica intre ele prin numeroase canalicule osoase care se anastomozeaza cu canaliculele
osteoplastelor invecinate.
c) osteoclastul - celula giganta, multinucleata cu functia de distrugere si limitare a formarii
tesutului osos. Are un bogat echipament enzimatic.
2. fibre conjunctive ( de colagen);
3. substanţa fundamentală dură.

c) Tesutul conjunctiv dur (sau tesutul osos) – caracteristici:

- are in substanta fundamentala o proteina numita oseina, impreganata cu saruri minerale (saruri
de fosfor si calciu care se numesc si saruri fosfocalice).
- au numai fibre de colagen;
- colagenul - caracteristici:
- proteină complexa care se găseşte în ţesutul conjunctiv, osos şi cartilaginos (tesut
conjunctiv semidur) şi care prin fierbere se transformă în gelatină;
- este componenta principala a tesuturilor conjunctive, tendoanelor, ligamentelor,
cartilajelor, pielii, oaselor, solzilor de peste;
- este cea mai abundentă proteină din organismul uman;
- se află în proporţie de 25% din totalitatea proteinelor corpului;
- organele moi cuprind puţin colagen în schimb, organele de tipul pielei şi
tendoanelor conţin colagen mai mult de 70% (din greutatea lor uscată);
- in cazul osului, deşi colagenul reprezintă numai 23% din masa uscată, această
cantitate corespunde la aproximativ 90% din matricea lui organică;
3
 - principala funcţie a colagenului în organism este de a conferi rezistenţă şi de a
păstra integritatea structurală a ţesuturilor în constituţia cărora intră;
- totodată, colagenul este unicul constituient al organismelor superioare care
prezintă rezistenţă la tracţiune.

- este format din celule tinere numite osteoblaste, din care vor rezulta osteocitele (celulele
mature) si care se gasesc in niste cavitati numite osteoplaste. Pe langa acestea se mai gasesc si
osteoclastele, celule multinucleare (care contin enzime) cu rol in “repararea” fracturilor si
formarea canalului medular (canalul Hawers), prin care trec vase de sange.
- osteoblastele depoziteaza substante fosfocalcice (substante minerale de fosfor si calciu), iar
osteoclastele le folosesc in regenerarea oaselor fracturate.

d) Substanţele prezente în structura oaselor:

- componenta organică - 34% (oseina);
- componenta anorganică - 64% (săruri fosfo-calcice, adică săruri de fosfor şi de calciu).

e) Funcţiile ţesutului osos:

►functia de suport - scheletul este baza corpului, suporta atat greutatea lui cat si ofera puncte de
conexiune pentru majoritatea muschilor
►functia de protectie - scheletul ofera protectie mecanica pentru multe dintre organele interne,
reducand astfel riscul deteriorarii lor (oasele craniene protejeaza creierul, vertebrele protejeaza
maduva spinarii, coastele protejeaza inima si plamanii).
►functia de asistenta in miscare - muschii care sunt atasati oaselor in momentul in care se
contracta determina miscarea oaselor.
►functia de depozit de minerale - tesutul osos este o rezerva naturala de minerale cum ar fi
calciul si fosforul. Cand este necesar oasele elimina in sange mineralele in acest fel echilibrand
nivelul acestora in corp.
►functia de producere a celulelor albe - acest proces are loc in maduva osoasa rosie, in
interiorul oaselor mari
►functia de inmagazinare a energiei - odata cu trecerea timpului in interiorul anumitor oase
maduva osoasa rosie se transforma in maduva osoasa galbena. Maduva osoasa galbena consta
in mare parte din celule adipoase si doar cateva celule sanguine si reprezinta o importanta resursa
de energie chimica.

f) Tesutul conjunctiv dur (sau tesutul osos) – clasificare:

- oseina, impregnata cu saruri minerale, se dispune sub forma unor lamele osoase. In functie de
dispunerea lamelelor osoase se deosebesc două varietati de tesut osos:
►tesut osos compact;
►ţesut osos spongios.
- tesutul osos este format din lamele osoase dispuse in doua moduri formand doua tipuri de tesut
osos, si anume:

►tesut osos compact:

- au dispozitie concentrica, in jurul unor canale microscopice in care se gasesc vase si nervi;
- se gaseste in partea centrala a oaselor lungi si la periferia oaselor late si scurte;
- unitatea anatomo-functionala este osteonul format dintr-un canal Hawers inconjurat de lamele
osoase dispuse concentrice ce contin osteocite (celulele mature) dispuse in osteoplaste si un vas
de sange;
4
Structura ţesutului osos compact:
- ţesutul osos compact alcatuieste stratul exterior al tuturor oaselor si cea mai mare parte a
structurii oaselor lungi;
- contine doar putine spatii si confera protectie si suport osului in a cărui componenţă intră;
- oaselor lungi le ofera de asemenea capacitatea de a rezista la presiunea pe care o exercita
greutatea corpului asupra lor si la eforturile fizice;
- componenta de baza a tesutului osos compact este osteonul care este cunoscut si sub numele de
sistemul Harvesian;
- fiecare sistem Harvesian (fiecare unitate) are o structura cilindrica care consta din 4 părţi:
►un canal central numit canalul Harvesian - care contine vasele de sange si nervii;
►lamelele - care sunt niste inele concentrice care alcatuiesc o structura puternica formata din
saruri minerale cum ar fi calciul, fosfatii si fibrele de colagen. Sarurile minerale sunt practic
structura de rezistenta a oaselor in timp ce fibrele de colagen contribuie de asemenea la marirea
rezistentei.
►lacunele: - sunt spatiile mici dintre lamele (numite osteocite);
- lacunele sunt conectate intre ele prin canale mici numite canaliculi. Acestia sunt
caile prin care nutrientii ajung la osteocite si substantele nefolositoare sunt eliminate.

►tesut osos spongios:

- se intretaie lasand intre ele niste spatii (de unde si aspectul de spongios (sau buretos);
- se gaseste la extremitatile oaselor lungi si in centrul oaselor late si scurte.
- are areole (cavitati) pline cu maduva rosie; ele comunica intre ele fara a avea continuitate;
- maduva rosie se gaseste la nou-nascut in toate oasele acestuia, iar in adolescenta in oasele
scheletului axial se inlocuieste cu maduva galbena care este mai putin activa;
- lamelele osoase sunt sub forma de trabecule (arcuri) care maresc rezistenta osului;
- oasele sunt inconjurate de o membrana rezistenta, protectoare si nutritiva numita periost.
Aceasta este singura parte a osului care are senzatii.

5
6
7