1.

kinetoterapia pentru forta si rezistenta

Cresterea fortei musculare

Farta= capacitatea sistemului neuromuscular de a se opune unei rezistente prin contractie
musculara sau tensiunea realizata de un muschi in timpul unei contractii musculare.
1) Farta statica (izometrica) este farta realizata de un muschi in timpul contractiei
izometrice
2) Porta dinamica este farta realizata de un muschi in timpul unei contractii izotonice.
3) Porta izokinetica este forta dinamica in care viteza de miscare este reglata astfel incat
rezistenta este in raport cu forta aplicata in fiecare moment al amplitudinii miscarii.
Factorii de care depinde forta musculara :
I.diametrul de sectiune al muschiului : cu cat diametrul este mai mare cu atat forta va fi mai mare.
Excitantul biologic adecvat hipertrofiei musculare este efortul aproape maxim ca intensitate si cu
repetitii frecvente.Doar in acest fel solicitarea biologica este suficient de importanta pentru a determina
modificari in starea coloidala a proteinelor musculare, care vor accelera sinteza proteica.
Hipertrofia musculara nu inseamna numarul cresterii de fibre musculare, ci sporirea elementelor
sarcoplasmice, a proteinelor contractile si a sintezei de ADN si ARN muscular.
Excitantul biologic trebuie sa ajunga sa determine oboseala musculara , un stress metabolic care va
asigura cresterea fortei si hipertrofie musculara.
2.numarul de unitati motorii in actiune: in repaus tonusul muscular este asigurat de 2-5% din
unitatile motorii; intr-o contractie usoara sunt activate 10-30% din UM; intr-o contractie musculara cu
forta maxima, nr. UM=75%.
Antrenamentul (exercitiul repetat) va determina cresterea nr UM active, recrutate, prin cresterea
capacitatii centrilor corticali de a angrena tot mai multe unitati motorii, producandu-se fenomenul de
sumatie spatiala.
Creste capacitatea centrilor corticali de a angrena tot mai multe UM ale muschiului activat.
O serie de tehnici de facilitare neuroproprioceptiva se bazeaza pe sumatia spatiala
3.frecventa impulsurilor nervoase : centrii nervosi superiori influenteaza FM si prin frecventa
impulsurilor nervoase transmise -+cresterea frecventei impulsurilor nervoase de la centrii nervosi
superiori ,duce la activarea unui numar mai mare de UM - fenomenul de sumatie temporala
O serie de tehnici de facilitare neuroproprioceptiva se bazeaza pe sumatia temporala
4.sincronizarea UM active : intr-o contractie musculara slaba ,cu forta redusa, activitatea UM este
asincrona. Antrenamentul determina sincronizarea unui numar mai mare de unitatii motorii.
Cresterea sincronizarii determina cresterea fortei musculare.
Ultimii 3 factori fac parte din complexul de factori neuronali, fiind cei care fac sa creasca /orta
muscula1 a in primele 2 saptamani de antrenament.
5.marirr ea UM (unitatiilor motorii active) : UM mici sunt recrutate primele si determina tensiuni
muscualre slabe; cu cat unitatiile motori sunt mai mari, cu atat farta va fi mai mare (principiul
marimii).
6.raportul /orta /velocitate: scurtarea rapida a muschiului determina farta musculara scazuta;
alungirea rapida a muschiului determina o farta musculara crescuta.
7.raportul /orta/lungime : farta musculara creste liniar cu cresterea lungimii initiale a muschiului
Muschiul in situ , in repaus , are o lungime de repaus si exista o tensiune de repaus in fibrele
lui.Activarea lui determina o forta de contractie.
Daca muschiul este tractionat de cele 2 capete, in asa fel incat sa fie alungit peste valorile de repaus,
apare o tensiune de alungire cu o forta de contractie care o va depasi pe cea declansata la nivelul de
repaus normal.
Daca ncercam sa alungim muschiul si mai mult (peste valoarea lui tisulara normala), tensiunea activa
va scadea. Daca intinderea depaseste de 3 ori lungimea de echilibru, muschiul se rupe.
Daca muschiul in repaus este scurtat, contractia va avea o forta scazuta.Atunci cand scurtarea a fost de
60-70% din lungimea maxima de repaus, nu se mai poate obtine tensiune (farta) de contractie

1
Contractia musculara

1.contractia izometrica: reprezinta contractia in care tensiunea interna creste, fara modificarea
lungimii muschiului.

Pentru obtinerea efectului scontat , contractia izometrica trebuie sa realizeze un minimum de 35% din
tensiunea maxima musculara. Izometria cu o forta intre 20-35% din forta maxima, mentine masa
musculara si forta musculara existenta.
Pragul pentru aparitia hipertrofiei este de 60-70% din FM. La forta de 2/3 din forta maxima
(aproximativ 60-70%) se obtine hipertrofie musculara, prin declansarea reactiilor metabolice musculare
( creste sinteza proteica, creste sinteza de ARN si ADN), necesare cresterii fortei si hipertrofiei.
- Durata unei contractii izometrice-nu se paote mentine o contractie izometrica mai mult de 12
secunde ; acesta este timpul maxim si la sportivii antrenati -+ durata unei contractii nu trebuie sa
depaseasca 3 - 6 secunde la persoanele bolnave , cu pauza de 3-5 ori mai mare.
- variante posibile :
I. tehnica EIDSZ (exercitiu unic scurt izometric zilnic)- o singura contractie
izometrica/zi, cu minim 60-70% din FM, de 6 sec. , conditie prin care se depasescte
pragul necesar aparitiei factorului intrinsec care sta la baza performantei
11. tehnica ERSIZ (exercitii repetitive scurte izometrice zilnice) - contractii scurte
izometrice repetate de 20 de ori/sedinta, cu pauze de 20s intre fiecare exercitiu ;
rezultatele obtinute prin aceasta tehnica sunt net superioare
- Lungimea muschiului la care se executa izometria este foarte importanta : lungimea crescuta
determina o forta crescuta.
Contractia izometrica necesita un grad nalt de concentrare, vointa puternica, pentru a realiza
comanda coordonata necesare unei recrutari maxime de UM si cu sincronizare maxima.
Motivatia pozitiva creste capacitatea de realizare a unei tensiuni musculare cat mai mari
Este recomandat ca exercitiul izometric sa fie precedat de un efort dinamic sau de incazire
musculoarticulara prin miscari libere
Pentru cresterea fortei musculare, exercitiul izometric se asociaza cu exercitiul dinamic

0 Avantaje:
1. eficienta buna in cresterea fortei si hipertrofiei muse
2. cresterea rezistentei musculare
3. tehnica simpla, se poate efectua oriunde, nu necesita aparatura speciala
4. durata scurta de antrenament
5. nu suprasolicita articulatia, nu apar dureri articulare
6. nu este obositoare.

0 Dezavantaje :
I.creste incarcarea in ventriculul stg., creste AV si TA
Daca se executa exercitiul cu respiratia blocata (fenomen Valsalva), pe o perioada mai lunga
(8-12 sec) si cu pauze prea scurte, apar fenomene nocive ,determinate de cresterea presiunii
intratoracice si intracraniene.Aceste neajunsuri sunt evitate prin tehnica EUSIZ sau ERSIZ.
2. nu amelioreaza mobilitatea si supletea articulara si a tesutului periarticular ;
3. antreneaza muschiul la o contractie lenta, cu raspuns intarziat in suprasolicitari;
4. nu poate fi urmarita cantitativ cresterea fortei musculare in timpul exercitiului ( se poate face doar
cu dinamometre )
5. nu imbunatateste coordonarea nervoasa ;
6. tonifica doar muschii sau fibrele activate la unghiul la care s-a facut contractia izometrica;
7. feed-back kinestezic este redus, nu pastreaza sau imbunatateste imaginea motorie, proprioceptia este
putin activata

2
2.contractia izotonica: reprezinta contractia dinamica, realizata cu modificarea lungimii muschiului
si determina miscare articulara. In contractia izotonica, tensiunea musculara ramane
constanta .Contractia dinamica simpla fara incarcare nu poate creste forta musculara.
Contractia izotonica executata contra unei rezistente care nu blocheaza excursia miscarii poate
determina cresterea fortei musculare
modificarea lungimii fibrei musculare se realizeaza in doua moduri :
t:> prin apropierea capetelor musculare (scurtare)= contractie dinamica concentrica;
~prin departarea capetelor muschiului (alungire) = contractie dinamica excentrica
contractiile dinamice concentrice si excentrice cu rezistenta (gravitatia, greutatea corpului,
mana kt-terapeutului, greutati, arcuri, elastice ) determina crestere de forta musculara, daca
raportul intre capacitatea muschiului si rezistenta este adecvat
- este cel mai utilizat tip de efort muscular pentru crestere de forta
in functie de capacitatea de a genera forta musculara : contractia dinamica excentrica >
contractia musculara statica > contractia musculara concentrica ; in functie de randament :
randament izometric > randament excentric > randament concentric ; in functie de presiunile
intraarticulare : contractia excentrica > contractia concentrica > contractia izometrica
un rol important l are rezistenta : exista doua variante :
o In caz de rezistenta maxima -greutatea ridicata trebuie sa se apropie de limita
maxima a excitantului bilogic ; efortul se face pe toata amplitudinea de
miscare; efortul nu se poate repeta decat de 2-3 ori in conditii de stare
emotionala favorabila ; metoda este folosita mai mult pt sportivii de
performanta
o In caz de rezistenta moderata- se foloseste o greutate de 35 - 40% din cea
maxima ; se creste treptat pana la 60 -- 70%, miscarea se realizeaza pe toata
amplitudinea de miscare, se fac mai multe repetari ale efortului, care vor
antrena oboseala musculara si stresul muscular necesar declansarii proceselor
metabolice prin care se ajunge la hipertrofie musculara

- Pentru a creste forta , trebuie sa se realizeze participarea unui numar cat mai mare de UM, o
frecventa mare a descarcarilor si o sincronizare ridicata.
O rezistenta moderata nu determina o recrutarea prea nsemnata. Repetarile efortului, vor
antrena treptat oboseala si vor intra progresiv in actiune tot mai multe UM , pentru a-i face
fata.Oboseala transforma treptat rezistenta de la nceput in rezistenta maxima , pentru noua
capacitate de efort a muschiului. Excitantul biologic pentru cresterea de forta si rezistenta
musculara este oboseala- determina un stress metabolic muscular, care declanseaza procesele
anabolice care stau la baza hipertrofiei.
Contractia dinamica cu rezistenta moderata este cea mai folosita, asigura sincronizarea treptata
a unitatiilor motorii si coordonare musculara. Nu determina efect Valsalva si incarcari mari ale
aparatului cardiovascular si/sau respirator.
O alternativa la exercitiu dinamic cu rezistenta moderata, este tehnica in care se mentine
aceeasi greutate , dar se creste progresiv viteza de executie cu ajutorul metronomului.

Avantaje fata de contractia izometrica

1. coordonare nervoasa mai buna , sincronizare mai buna , cu cresterea fortei si rapiditate de actiune ;
2. toate fibrele musculare se antreneaza egal la toate unghiurile de miscare;
3. prin contractia dinamica se pastreaza sau se recastiga imaginea kinestezica
4. realizeaza o participare mai mare de grupe musculare, a stabilizatorilor, sinergistilor, functie de
rezistenta aplicata
5. se pot obtine forte musculare mai mari , se obtine o crestere de rezistenta musculara
6. nu suprasolicita functia cardiaca si respiratorie, nu determina efectul Valsalva
7. solicita si articulatiile, mentinandu-se mobilitatea
8. se obtine si cresterea rezistentei musculare

3
Dezavantaje : 1. durata prelungita de antrenament 2. necesita aparatura speciala

3.contractia izokinetica: este o varianta de contractie dinamica, in care viteza de miscare este reglata
astfel incat, rezistenta este corelata cu forta aplicata in fiecare moment al amplitudinii unei miscari.
Pentru o izokinezi corecta ,rezistenta trebuie sa varieze usor in fetie de lungimea muschiului , pentru a
se mentine aceeasi forta
- exercitiile se efectueaza cu aparate speciale numite dinamometre, aparate care asigura variatia de
rezistenta , pentru mentinerea constanta a vitezei de miscare pe tot traiectul ei si o forta egala in fiecare
moment.
- se poate realiza fie prin contractie concentrica, fie prin contractie excentrica
-singura metoda kinetica n care muschiul se contracta dinamic la capacitatea maxima, in fiecare punct
pe ntreaga amplitudine de miscare.
-n fiecare sedinta se utilizeaza minim 3 viteze de miscare; numarul sedintelor si ritmicitatea se
stabileste n functie de fiecare pacient
- In contractia izokinetica nu se poate leza muschiul pentru ca nu se poate aplica o rezistedta mai mare
decat forta pe care o poate realiza muschiul.
Parametrii aparatului :
dezvolta o rezistenta maxima
se adapteaza la arcul dureros al miscarii
viteza se regleaza de la viteze mici spre viteze mari
n cazul oboselii muschiului, exercitiul nu se opreste ci se adapteaza la forta
muschiului obosit.
se poate comuta rezistenta pe un m antagonist, permitand muschiului agonist sa se
odihneasca pentru a evita ischemia musculaturii suprasolicitate.
- dezavantaje : aparatura scumpa ; tehnica greoaie ; nu se poate lucra la domiciliu,.
Tehnica: n fiecare exercitiu se lucreaza cu 3 viteze: 60-120-180 /sec. 60-150--240 /sec.
se ncepe cu viteza submaximala si viteza mica spre medie
se urmareste sa se creasca pana la velocitate maxima si rezistenta maxima
durata exercitiilor, ritmicitatea, numarul, ordinea grupelor musculare sunt parametri pe care ii
stabileste kinetoterapeutul.
forta dezvoltata de contractia izokinetica este mai mare decat cea dezvoltata de contractia
izotona sau izometrica

Din capitolul Recuperare sechele posttraumatice musculare :

Contractiile rezistive concentrice si excentrice
- se pot realiza cu ajutorul kinetoterapeutului sau cu ajutorul unor instalatii de parghii sau greutati
- folosirea kinetoterapeutului este mai avantajoasa : se aplica cu mana o rezistenta gradata , mentinuta
mereu cu putin sub forta relativa maxima dezvoltata de pacient pentru respectivul segment
- daca se executa cu parghii sau greutati, se regleaza in functie de forta aplicata de pacient ; aceasta
varianta nu este la fel de eficienta , pentru ca valoarea fortei aplicate nu este acceasi pe toata
amplitudinea unui sistem
-exercitiile rezistive concentrice si excentrice determina contractii izokinetice contractia izokinetica
deplaseaza segmentul pe toata amplitudine lui sau pe o parte din amplitudine , dar cu opozitie continua
-serii de 3-4 exercitii, cu pauza de 2 minute intre ele ; de 1-2 ori/zi
Caracteristicile contractiilor izokinetice :
determina hipertrofie musculara, cresc mult tensiunea si forta
se antreneaza egal fibrele musculare, dezvolta forta musculara la toate nivelurile de lungime ale
muschiului
se intretine si se dezvolta imaginea kinestezica
se amelioreaza coordonarea inervatiei musculare
poate creste amplitudinea articulara
Dezavantaje : necesita ajutorul kinetoterapeutului si se realizeaza cu consum mai mare de energie decat
izometria
4
Tehnici si exercitii de crestere a fortei musculare
A.Exercitii izometrice :
1. EUSIZ - exercitiu unic scurt izometric zilnic : exercitiul unic zilnic, contractie de 6 sec
o data pe zi , care sa aiba cel putin 60-70% din FM maxima
2. ERSIZ - exercitii repetitive scurte izometrice zilnice : 20 de contractii a 6 s, cu pauza
de 20 sec intre ele, o sedinta pe zi.
Conditie obligatorie : contractia sa dezvolte 60-70% din tensiunea maxima musculara
3. grupare de 3 contractii de 6 sec, cu pauza de 30-60 sec intre ele, executate de 2-3 ori
/zi
Opozitia fata de miscare se realizeaza cu ajutorul kt-terapeutului , de pacientul insusi cu celalalt
membru, sau de un obiect imobil (zid, mobila, tocul usii)
B.Exercitii dinamice cu rezistenta
Mobilizarea activa cu rezistenta :
Farta exterioara se opune partial fortei mobilizatoare proprii. In acest caz, musculatura va dezvolta un
travaliu mai crescut deca tar cere-o miscarea segmentului.
Obiectiv -principal : cresterea fortei si rezistentei musculare.
-secundar : pentru o mai buna dirijare a miscarii.
Reguli generale in mobilizarea activa cu rezistenta :
1. Rezistenta se aplica pe tot parcursul miscarii active ;
n. Valoarea rezistentei este mai mica decat forta muschilor care se contracta pentru realizarea
miscarii (o rezistenta egala cu farta musculara transforma aceasta tehnica de kiezie dinamica
ntr-una statica= izometrie).
iii. Rezistenta sa fie aplicata, daca este posibil, pe fata de miscare a segmentului pentru a-si
exercita aici presiunea, influentand exteroceptorii, care vor stimula miscarea (ex : flexi AB,
rezist se va aplica pe fata anterioara a acestuia)
iv. Dupa fiecare miscare cu rezistenta se va introduce o scurta perioada de relaxare.
v. Ritmul miscarilor active cu rezistenta este in functie de valoarea rezistentei, dupa regula:
rezistenta mare7ritm lent; rezistenta mica7ritm rapid.
vt. Stabilizarea segmentului pe care isi are originea muschiul care se contracta in respectiva
miscare.
Variante tehnice :
1. Rezistenta prin scripete cu greutati ;
2. R. prin greutati ;
3. R. prin arcuri sau materiale elastice: - o serie de mici aparate cu arcuri sau elastice sunt folosite mai
ales pentru recuperarea fortei si mobilitatii mainii sau piciorului ; pentru ameliorarea fortei de
prehensiune se folosesc inele de cauciuc, bureti, pere de caciuc.
4. R. prin materiale maleabile (lut, chit, plastilina, ceara, nisip ud, etc)- pentru recuperarea mainii,
degetelor.
5. R. prin apa: rezist opusa de apa unei miscari este cu atat mai mare cu cat (a) suprafata corpului care
se misca este mai mare si (b) ritmul (viteza) de deplasare a corpului este mai rapid. Pentru marirea
suprafetei se aplica pe membrul respectiv diverse palete, flotoare, scuturi, etc-7 pentru miscare se va
dezlocui un volum mai mare de apa, deci este necesara o farta mai mare.
-cresterea vascozitatii prin adaosul unor substante creste rezistenta opusa de acest fluid (narnol
fluid)
6. R. realizata de KT : cea mai valoroasa tehnica
- se poate grada in functie de farta muschiului in sine;
-cand farta muschiului este slaba, este singura metoda de lucru care poate da rezultate.
7. R. executata de pacient (auto-rezistenta)- cu mb sanatos sau utilizand propria greutate a corpului,
pacientul insusi opune o rezistenta dozata.
-se rezuma doar la cateva articulatii : umar, cot, pumn, genunchi, glezna.

5
 Se bazeaza pe exercitiul dinamic cu rezistenta moderata

1.exercitiul scurt maximal (EMS) = exercitiu dinamic cu incarcare maxima ; se testeaza greutatea
maxima ce poate fi ridicata si mentinuta 5 secunde ; se noteaza 1 RM, adica greutatea maxima ce poate
fi ridicata o data ; se repeta o data pe zi sau se fac 3 ridicari/zi cu pauze de 1-2 min intre ele

2.exercitiul maxim cu repetitie (EMR) : se testeaza 1ORM (greutatea maxima care poate fi ridicata de
1O ori , cu miscare completa; 1Orepetitii maxime = 1ORM) ; se determina acea greutate si se repeta
zilnic ; dupa 5 -7 zile se testeaza din nou 1O RM si se continua cu noua valoare.
Varianta de aplicare- 4 seturi de 10 RM /zi, de 3 ori /saptamana
3.tehnica fractionata De Lorme -Watkins- tehnica exercitiu cu rezistenta progresiva: se
testeaza 1ORM si se fac 3 seturi de exercitii :
seria I = 10 ridicari cu ~ din 10 RM
seria II = 10 ridicari x % din 10 RM
seria m = 10 ridicari X lORM
Intre seturi se fac pauze de 2-4 min. Se repeta o data/zi, de 4 ori pe saptamana
In ziua 5 se retesteaza 1ORM si se ncep din nou seriile cu noua valoare determinata
Tehnica cu exercitii rezistive progresive se aplica in mai multe variante.
O alta modalitate folosita este : se fac exercitiile cu 1ORM 3 zile, daca peste 3 zile pacientul
ridica 15 RM, va continua cu 15RM si va creste progresiv

4.exercitiul rezistive regresive (tehnica Oxford)

seria I : 1Oridicari cu 1ORM
- seria II :10 x 90% din lORM
- seria III 1Ox 80% din 1O RM se continua pana la seria X.
La tehnica Oxford muschiul oboseste treptat, fiecare serie aplica o rezistenta maxima pentru
starea fiziologica a muschiului in acel moment. Se retesteaza 1ORM peste 5-7 zile

5.exercitii cu 10 rm (rezistenta minima)

-se folosesc in cazul muschilor prea slabi pentru a ridica de 10 ori chiar propria greutate a
segmentului: se testeaza care este ajutorul (asistarea minima necesara) pentru a efectua cele 10
ridicari ; rm= greutatea proprie a membrului ; se fac cu ajutorul scripetelui cu contragreutate
Schema clasica este urmatoarea : seria I : 1O ridicari cu 2 x 1Orm, seria II 1Oridicari cu l ,5x 1Orm ,
seria III 1Oridicari cu 1O rm.
6. tehnica culturismului( tehnica formarii corpului): exercitii cu incarcare progresiva, numarul
de repetari se creste treptat si se creste si viteza de executie
Se folosesc exercitii dinamice cu rezistenta , asociate si cu exercitii de izometrie.
Greutati mici de 30% -- 50% din lRM (greutatea ce poate fi ridicata o data pe toata amplitudinea de
miscare); greutati mijlocii 50% -- 70% din 1 RM; greutatii mari 70- 100% din lRM
Repetivitatea este in functie de greutate : greutati mici = 15 repetari ; greutati mari = 6-9 repetari ;
greutatii mari = 1-3 repetari. Intre serii se fac pauze de 1-3 minute. Se creste numarul de repetari
treptat.Se fac 3-7 antrenamente/saptamana, 50-120min /zi, se antreneaza toate grupele musculare.
Se face incalzirea : alergare usoara ,mobilizari libere articulare. Intre exercitii se fac respiratii ample.In
timpul efortului se evita apneea inspiratorie (efectul Valsalva)
Se executa miscarea completa a segmentului incarcat cu o greutate, cu 1-2 opriri de 3-4 sec. si la
ducerea miscarii si la ntoarcerea miscarii . Viteza de executie este lenta. Se lucreaza de sus in
jos : gat, umeri spate, piept, brate, antebrate, coapse, gambe ,picioare.
Cresterea fortei musculare determina hipertrofie musculara.

C. Alte tipuri de exercitii

- se aplica in recuperarea deficitelor mari de forta musculara in cazul afectiunilor neurologice
- se combina exercitii izometrice cu exercitii dinamice si cu elte tipuri de exercitii :
a. posturi declansatoare de reflexe tonice
6
b. tehnici de facilitare pentru intarirea musculaturii: inversarea lenta cu opunere, initierea ritmica,
contractii repetate, izometria alterata, stabilizarea ritmica
c. elemente facilitatorii de crestere a raspunsului motor: ntinderea rapida, tractiunea, telescoparea,
vibratia, periajul

Cresterea rezistentei musculare.

- rezistenta reprezinta capacitatea muschiului de a sustine un efort. Adica se refora la capacitatea
muschiului de a sustine un exercitiu sau o activitate pe o perioada prelungita de timp
-Este capaciatea muschiului de a executa un exercitiu sau o activitate pe o perioada prelungita de timp ,
dar si capacitatea muschiului de a sustine o contractie.
-Rezistenta depinde de: forta musculara, circulatia in muschi, buna functionare a metabolismului
muscular , factorii ce tin de SNC si de starea generala
-Daca forta utilizata este sub 15% din forta maxima- rezistenta ( sustinerea unei contractii) poate fi
nelimitata. Daca folosim 50% din forta , rezistenta este de l min, daca folosim forta maxima rezistenta
este de 6 secunde.
-Pentru solicitarea la efort prelungit este foarte importanta capacitatea de adaptare a circulatiei locale :
in efortul prelungit , creste irigatia locala cu peste 40% ; de asemenea , efortul dinamic creste functia
cardiovasculara si respiratorie.
-O contractie cu peste 35% din forta maxima ~determina ischemia de contractie ~puternic stimul
de vasodilatatie si cresterea reactiva a circulatiei din zona ; concomitent creste metabolismul , creste
consumul de oxigen si utilizarea lui
-+6 /Modificarile metabolice si circulatorii~cresterea capacitatii metabolice musculare~creste
capacitatea de munca si rezistenta musculara

-+Pentru solicitarea la efort prelungit este foarte importanta capacitatea de adaptare a circulatiei locale :
in efortul prelungit , creste irigatia locala cu peste 40%, fata de efortul scurt ; de asemenea , efortul
dinamic creste functia cardiovasculara si respiratorie : creste debitul cardiac, creste ventilatia
pulmonara
-+O contractie cu peste 35% din tensiunea maxima~ determina ischemia de contractie ~un
puternic stimul de vasodilatatie si determina cresterea reactiva a circulatiei din zona ; concomitent
creste metabolismul , creste consumul de oxigen si utilizarea lui
-+Aceste modificarile metabolice si circulatorii care se produc in activitatea musculara prelungita ~
duc la cresterea capacitatii metabolice musculare~ creste capacitatea de munca si rezistenta musculara

- se testeaza capacitatea de mentinere a unei contractii ; se testeaza rezistenta, folosindu-se

greutati intre 15--40% din forta maxima si se cronometreaza timpul in care se mentine contractia sau
se noteaza numarul de repetari ale exercitiului la incarcarea corespunzatoare, ntr-un ritm stabilit cu
metronomul ; se intra initial in faza oboselii compensate , apoi in faza oboselii decompensate in
care nu se mai poate mentine ritmul sau amplitudinea miscarii executate.
- Intre forta si rezistanta exista o relatie directa.
- metoda prin care se obtine cresterea rezistentei musculare este cresterea duratei exercitiului
-se utilizeaza exercitii dinamice cu rezistenta, in care rezisenta reprezinta 15 - 40% din
valoarea 1ORM sau 1 RM
Exercitiile pentru cresterea rezistentei musculare se fac cu 15-40% din forta maxima , astfel incat
oboseala musculara sa nu apara prea repede si sa se permita aparitia raspunsului cardiovascular.

- pentru cresterea rezistentei se prelungeste durata exercitiului pentru aparitia oboselii

musculare ; se pot folosi toate tehnicile exercitilor active cu rezistenta
se poate folosi si terapia oculationala sau sportul terapeutic pentru cresterea rezistentei

7
 2. Kinetoterapia pentru coordonare si echilibru
Reeducarea aparatului neuro-artro-kinetic (a controlului motor) se realizeaza prin 4 obiective:
1. reeducarea mobilitatii
2. reeducarea stabilitatii
3. reeducarea mobilitatii controlate
4. reeducarea abilitatii
Coordonarea - reprezinta combinarea activitatii mai multor muschi ntr-o schema de miscare continua,
lina executata in conditii normale. Miscarea coordonata presupune control si echilibru.
O activitate coordonata este neperceputa constient, automata, dar poate fi realizata si constient,
prin control al centrilor corticali si cu implicarea controlului vizual.
Dezvoltarea coordonarii nseamna o crestere a preciziei miscarii, printr-un proces care
presupune foarte multe repetari, care duce la insusirea unor engrame motorii.

Mobilitatea controlata reprezinta capacitatea de a executa miscarile coordonat dintr-o postura cu

incarcare corporala, adica cu extremitatea distala a segmentului fixata (corespunde lantului kinetic
nchis din scoala franceza)
Abilitatea se realizeaza cu extremitatea distala libera, nefixata, efectuandu-se miscari in afara unei
posturi ( exercitiile in lant kinetic deschis )
Realizarea coordonarii presupune atat exercitii n lant nchis ,cat si in lant deschis.
Regulile antrenamentului pentru coordonare :
1. exercitiile de coordonare se desfasoara de cateva ori pe zi, zilnic continuu pana la realizarea
coordonarii ;
2. contractia muschilor care nu sunt necesari unei miscari trebuie eliminata,engramele kinetice
trebuie insusite si executate corect
3. pentru a intari perceptia senzorila corecta a unei engrame corecte se utilizeaza diverse
mijloace : explicatii verbale, desene, inregistrari, etc.
4. coordonarea necesita atentie si concentrare din partea pacientului ; plictiseala si oboseala
sunt semne de oprire a exercitilor.
5. pentru a realiza exercitii de coordonare nu este necesara forta musculara mare
6. cu cat rezistenta opusa miscarii este mai mica, cu atat coordonarea este mai buna

Tehnici globale pentru mobilitate controlata si abilitate :

Pentru antrenarea controlului , echilibrului si coordonarii, se realizeaza in cadrul mobilitatii controlate
si a abilitatii, prin antrenarea schemelor de miscare in lant kinetic nchis si deschis, prin tehnici de lucru
globale.
Acest obiectiv , este posibil doar dupa ce s-au obtinut progrese in ceea ce priveste stabilitatea, forta
musculara , rezistenta si mobilitatea segmentelor afectate , pe baza exercitiilor analitice.
Miscarea ce urmeaza a fi engramata se :
-descompune n parti suficient de simple pentru a putea fi executate corect ; se vor repeta lent pana ce
va fi inteleasa miscarea ;
-creste numarul de repetitii, cu atentie la aparitia oboselii ;
-cresterea vietezei de executie (dovada de precizie), urmand acuratetea miscarii ;
-asamblarea miscarilor simple in miscari complexe.
Tehnici de antrenament pentru coordonare si abilitate :
1. mobilizari poliarticulare : se antreneaza mai multe articulatii si grupe musculare care fac parte
din schemele obismuite de miscare , de exp : triple flexii, triple extensii
Se folosesc exercitiile Frenkel, care antreneaza coordonarea membrelor inferioare din decubit, sezand,
ortostatism. Metoda se bazeaz pe o serie de tehnici i exercitii cu control vizual, aplicnd legea
progresiunii performantei i preciziei. Legea progresiunii, n cadrul metodei, sufer dou abateri:
8
 pacientul execut mai nti micarea amplu i rapid, ceea ce este mai uor de efectuat, trecnd treptat la
micri de amplitudine mai mic, mai precise, executate ntr-un ritm mai lent, coordonat. Pe parcursul
recuperrii se trece la creterea treptat a complexittii i dificulttii, nu i n intensitate. Exercitiile se
execut individual, n mod obligatoriu, de dou sau mai multe ori pe zi. Gruparea exercitiilor arat
astfel:
./ Exercitii din decubit (cu capul mai ridicat, pe un sptar sau pern, astfel nct s poat urmri
executia) pentru MI i MS. Exercitiile sunt asimetrice .
./ Exercitiile din pozitia aezat se desfoar astfel:
la nceput, membrele superioare, sprijinite cu minile;
dup aceea, fr sprijin;
n final, executia se desfoar cu ochii legati;
./ Exercitii n ortostatism. n aceast pozitie se execut reeducarea mersului care se realizeaz pe
diagrame (ltime 22 cm, i este mprtit longitudinal, n pai de cte 68 cm). Fiecare pas este
mprtit n mod vizibil n jumtti i sferturi, desenate pe podea sau o plan de lemn.
Reeducarea ncepe cu mersul lateral care este considerat mai uor (ontogenetic el apare mai repede),
pacientul fiind ajutat de balansul corpului. Se ncepe cu jumtate de pas, micnd un picior apoi aducndu-l
pe cellalt lng primul. Se trece la sferturi de pas i numai dup aceea la pasul ntreg. La fel se procedeaz
i la educarea mersului nainte i napoi.
ntr-un stadiu mai avansat pacientul este nvtat s urce i s coboare scri i s execute ntoarceri.
ntoarcerile se nvat tot dup o diagram n form de cerc desenat pe podea. Pacientul nvat s se ntoarc
mutnd picior lng picior cte un sfert din rotatia ntreag, astfel nct el s poat executa o ntoarcere de
180 din doi pai.

2. tehnici neuroproprioceptive de facilitate : se folosesc tehnicile Kabat pentru antrenarea

muschiului - tragaci si a muschiului-tinta; construite pe principiul gestici umane uzuale.
3. reflexe de echilibrare si stabilizare : declanseaza un lant de contractii identice in conditii
identice ; se practica dezechilibrari ale corpului din diferite posturi, care vor declansa reactiile
invatate de reechilibrare si stabilizare ; se face lent pentru a permite aparitia reactiilor dorite.
-R. de echilibrare : pentru a conserva centrul de greutate pe interiorul poligonului de sustinere
se va indeparta un segment al corpului ;
-R. de stabilitate :pentru a creste forta se cauta un punct fix in exterior.
4. gesturi coordonate ; exercitiile pentru gestualitatea coordonata se individulalizeaza si se repeta
pentru a exclude orice miscare parazitara
5. coordonarile paliative : exersarea unor coordonari nefiziologice, dar necesare ntr-un anumit
moment (adaptarea la mersul cu carje, baston, etc.)
-dezvoltarea coordonarii unor miscari ce reprezinta compensari ale unei disfunctii ireversibile
sau greu reversibile (miscari trucate, pareze, etc).
6. terapia ocupationala : avantaje : foloseste gestica uzuala cunoscuta si fixata nainte de boala
si realizeaza un antrenament direct ; antreneaza direct, fara scheme teoretice gestica uzuala sau
chiar pe cea profesionala ; este metoda dezvoltarii abilitatii , mai ales la membrele superioare,
prin exercitii in lant deschis, scopul fiind reeducarea prehensiunii.

3. Kinetoterapia pentru cresterea capacitatii de efort in

\

afectiunile cal7diovasculare. +sub 54,55,56

Antrenamentul la efort
Bolnavii cardiorespiratori , cei care au trecut printr-o perioada mai lunga de imobilizare totala sau
partiala si persoanele sanatoase, dar sedentare au dificultati in realizarea unui efort , chiar si in limitele
intensitatii obisnuite.
Reantrenarea la efort este un obiectiv important al recuperarii. Cresterea fortei musculare si a
rezistentei nu sunt suficiente , nu garanteza si cresterea capacitatii de efort .Reantrenarea la efort este
un obiectiv al kinetologiei care presupune reantrenarea ntregului corp pentru efort fizic si munca
9
Capacitatea de efort a unui pacient se aprecieaza prin toleranta la efort.
Exista 4 categorii de bolnavi care beneficiaza de antrenament la efort :
Boli cardiovasculare : n special coronarienii dupa IMA, IC, cardiopatie ischemica
Bolnavii respiratori- in special BPOC, sechele toraco-pleurale, sindrom post TBC
Bolnavii cu sechele locomotorii cu miscare mult limitata
Sedentarii, persoanele cu capacitate de a performa efortul mult alterata datorita unui stil de
viata gresit.
Efortul fizic = acel nivel de activitate fizica la care parametrii cardiorespiratori nu se adapteaza
rapid si la valori eficiente.
In antrenamentul de efort se tine cont de :
Nivelul de efort de la care se pleaca
Nivelul de efort la care se vrea sa se ajunga teoretic, tinand cont de patologia bolnavului
Modelul de antrenament la efort in functie de starea bolnavului si ce mijloace de reantrenare la
efort sunt aplicabile unui anumit bolnav
Testarea capacitatii de efort- pacientii cardiopulmonari : se testeaza in laboratoarele de
explorari functionale specifice ;
-se face prin testul la scarita : o scarita cu 3 trepte, unde fiecare treapta are 23 cm inaltime.
Scarita se foloseste si pentru antrenamentul la efort.
Metode de antrenament Ia efort :
I.Mersul: se ncepe cu el; se dozeaza ritmul pasilor, distanta de parcurs, durata, panta
o La pulmonari poate fi necesara adm concomitent oxigen pana la adaptarea la efort.
o Este tehnica simpla, pune in actiune grupe mari musculare

2. Activitatile casnice si de autoingrijire- sunt si scop si metoda de reantrenare la bolnavii

cardiopulmonari si cu deficiente locomotorii
3.Urcatul scarilor si a pantelor: durata progresiva , numar de trepte progresiv, nclinarea progresiva
panta, ritmul de urcare
4.Bicicleta ergometrica si covorul rulant: parametrii de reglat: durata, incarcarea rezistentei la pedalaj
sau de derulare a covorului, distanta parcursa ; se pot monitoriza parametrii cardiorespiratori
5.Alergarea- folosita mai ales profilactiv, pentru sedentari ; sau se foloseste pentru pacientii
cardiopulmonari cu o capacitate de efort deja achizitionata ; parametrii ; ritm de alergare, distanta
parcursa, durata alergarii ; se pot folosi si alte variante : saritura cu coarda si cu mingea
6.Inotul : numeroase avantaje : efectul apei calde si a presiunii hidrostatice asupra musculaturii,
articulatiilor, circulatiei ; dezavantaj : nu se poate contoriza efortul fizic depus
7. Terapia ocupationala
8. Sportul terapeutic: este metoda de electie pentru sedentari si reprezinta obiectivul final al
reantrenarii bolnavilor cardiorespiratori si locomotori
9.Munca

Reguli de testare Ia efort:

Masuratorile se fac manual, nu automat
Se foloseste scala Borg pentru evaluarea intensitatii efortului
Protocolul se adapteaza fiecarui paciennt
Se folosesc MET, nu minute de efort
Se evita hiperventilatia
La sfarsitul programului dopa 3 min de repaus se face EKG
Se urmareste revenirea alurii ventriculare.

Intensitatea efortului se exprima in echivalent metabolic (EM). lEM = necesarul de energie

pentru acoperirea nevoilor organismului in conditii bazale, de repaus.
Efortul se exprima in multiplii de EM si in corespondente de kcal/min si de Im 02/kgcorp/min

10
Suportabilitatea efortului - se monitorizeaza semnele clinice ale pacientului : tahicardie ( peste
valorile admise), modificarea TA si EKG, aritmie, durere precordiala, paloare, transpiratii reci,
ameteala, dispnee, uoboseala accentuata, soara necoordonare a miscarilor, durere claudicanta, durere
musculo-articulara.
Pulsul maxim se calculeaza : Pmax = 220 - varsta (in ani).
Exixta 2 tipuri de pacienti :
Pacienti care suporta bine antrenamentul la efort si beneficiaza de el
Pacienti care nu suporta bine antranamentul la efort. La acestia trebuie intrerupt. Nu
suporta niveluri energetice > de 2 EM.
Parametrii de care depinde eficienta antrenamentului la efort :
intensitatea :se incepe cu 25-50% din capacitatea functionala testata a paciantului, se ajunge
progresiv la 60-80% ; peste , devinepericulos , fara sa aduca beneficii in performanta cardiaca
durata : 10-20min, dar se incepe cu exerciti de 3 minute de efort cu pauza de 112 min-3 min.
apoi ciclul se repeta 30-60min.
frecventa sedintelor de efort : 2-3 x I sapt la cei care realizeaza efort fizic mediu. La cei care fac
eforturi mici se receomanda sedinte zilnic sau de 2 ori/zi ( cand efortul care se realizeaza este
limitat la mobilizari din pat, mers prin camera etc)

Desfasurarea programului de antrenament ( metodologia unei sedinte atunci cand s-a ajuns sa se
lucreze la intensitati si durate eficiente) :
prima parte : 6-15 min, incalzire, gimnastica generala din decubit sau din pozitie sezanda, mers
prin sala in ritm crescator, exercitii de respiratie ampla.
partea a II-a :exercitiul propriu-zis : bicicleta, covor rulant, scarita, alergare ; se monitorizeaza
atent reactia pacientului la efort, toleranta
partea a IIIa : revenirea la starea de repaus = 5-1 O min : organismul trebuie sa revina lent in
starea de repaus ; se executa mobilizari ale membrelor, mers relaxat, exercitii de respiratie. Aceasta
faza este utila pentru prevenirea aparitiei hipotensiunii brutale post efort si este necesara pentru
scaderea pulsului, stabilizarea valorii tensiunii

Efectele antrenamentului la efort :

1. ameliorarea starii psihice : creste increderea in sine, scade senzatia de dependenta, scade teama
de efort
2. creste contractilitatea ventriculului stang, creste fractia de ejectie, scade necesarul de Oxigen
miocardic
3. scade rezistenta vasculara periferica
4. amelioreaza raportul ventilatie/ perfuzie, creste suprafata alveolara de schimb, difuziunea
oxigenului
5. creste oxigenarea tesuturilor, prin cresterea extractiei de oxigen
6. scade catecolaminele serice si lipidele serice
7. scade tesutul adipos si creste masa musculara
8. amelioreaza functia sexuala
9. modificari favorabile in procesul de coagulare si fibrinoliza

Testarea la covorul rulant

Se foloseste protocolul Bruce, testarea se face in 7 trepte de efort, fiecare cu o durata de 3
minute.(total 21 minute), efortul se exprima in EM. La fiecare treapta se creste viteza si gradul de
nclinare.
TA se masoara la inceputul si la sfarsitul fiecarei trepte
Ideal trebuie sa se atinga 85% din AV max (Pmax)
Se indica la pacienti la 1 saptamana <lupa IMA, la varstnici du debilitatii fizice.
Pacientul este conectat la EKG.

11
Conditii de ntrerupere a testului de efort.
Subdenivelare mai mare de 3 mm, fibrilatie, TPSV pentru prima data.
Extrasistole frecvente,
Dispnee severa, cianoza
Durei precordiale
Cresterea TA Sistoloca > 300mmHg, si TA diastolica> 130mmHg
Contraindicatiile testarii la efort :
IMA in primele 6 zile
Tromboza venoasa profunda sau superficiala
Embolie pulmonara si infarct pulmonar
Aritmii care pun n pericol viata pacientului
Pericardite, miocardite, endocardite
Afectiuni metabolice decompensate (Dz, mixedem)
Angina pectorala de repaus

54. Reabilitarea pacientului cu infarct miocardic

Reeducarea este necesara in cazul pacientilor cu IMA sau chirurgie cardiaca
Reeducarea se realizeaza in 3 etape : precoce, reantrenare si intretinere
Etapa precoce
-in IMA efortul fizic este interzis- se respecta perioada de cicatrizare (3-6 saptamani)
-n chirurgia coronariana I vasculara, scopul este de a preveni complicatiile decubitului si imobilizarii
prelungite :
o vasculare-vasoplegie, hTA ortostatica, tahicardie
o musculare-amiotrofie
o osteoarticulare : dureri, sindrom umar - mana, demineralizare.
Etapa de antrenament la efort
rolul recuperarii este de a ameliora toleranta la efort.
Scade frecventa cardiaca si rezistenta vasculara periferica in timpul activitatii fizice
Scade indicele de travaliu cardica in timpul activitatii fizice (indicele de travaliu cardiac este =
frecventa cardiaca x TA)

Reeducarea precoce
Scopul este atns cand pacientul poate urca un etaj
a. In IMA necomplicat
Transfer pat- fotoliu ziua a II-a
Verticalizare si mers prin camera
Cresterea treptata a perimetrului de mers
Y4 etaj pana la ~ etaj
1 etaj din ziua VIII
b. In IMA complicat (tulburari de ritm, angor, IC)
Prevenirea complicatiilor imobilizarii prelungite : ventilatia bazelor prin respiratie abdominala
diafragmatica
Prevenirea stazei venoase prin mobilizare pasiva ; tripla flaxie-extensie, contractie izometrica m
cvadriceps, mobilizari umeri, coloana cervicala.
Mers ziua 5-10
Scari ziua 12-15
c. In chirurgia cardiaca
Kineto respirator pentru prevenirea stazei bronsice, mobilizare diafragmica si costala
In functie de stadializarea hemodinamica
o Transfer pat-fotoliu, ziua 2-3
12
 o Verticalizare si mers prin camera ziua 3-4
o Scari ziua 8
Inaintea conceperii unui plan de recuperare cardica este necesar realizarea unui bilant cardio-
vascular, un test de efort, bilant respirator, bilant osteo-muscular

Reantrenarea (Readaptarea) Ia efort

Cuprinde un antrenament aerob si exercitii complementare
- Antrenamentula aerob cuprinde : ergociclu, covor rulant, plan de mers, scari, gimnastica pentru
tonifierea centurilor etc.
Durata unei sedinte este de la 45 min pana la 2 ore, in functie de fiecare pacient
Timpii reantrenarii :
1. se determina procentajul activitatii fizice vizat
2. se determina frecventa cardica de antrenament - in general aceasta este stabilita ca frecventa la care
apare respiratia suflanta.
3. se determina durata exercitiilor (aproximativ 15 min pentru o grupa musculara). Se lucraza
progresiv.
4. supraveghere : semne vitale : frecventa cardica, TA, EKG in caz de suspiciune de ischemie, aparitia
unor semne ca paloare, angor, etc.
In cazul readaptarii cardiace, numarul sedintelor nu trebuie sa depaseasca 2-3/saptamana.
Atentie la reactile depresive, care nu sunt rare nici dupa IMA, nici dopa chirurgia cardiaca.
In cardiopatiile congenitale kineziterapia este deosebit de importanta

Indicatiile readaptarii cardiace

IMA
Chirurgie cardiace: vasculara, coronariana
Cardiopatie congenitala - kineto reapirator
- Insuficienta cardiaca cronica (exercitii usoare)
Prechirurgie cardiaca (kineto respirator 15 sedinte)
Implantare de Pace-maker

Contraindicatiile readaptarii la efort

Angor instabil
Tulburari de ritm
Insuficienta cardiaca rezistenta la tratament
Tromb in VS
Insuficienta aortica severa sau anevrism de aorta

Reabilitarea pacientului cu IMA este un proces complex ce cuprinde :

Tratament medicamentos, hipotensoare, hipolipemiante, etc
Tratament igienodietetic : combaterea fumatului, scaderea consumului de alcool, dieta
echilibrarea glicemiei prin dieta, medicatie hipoglicemianta
Tratament fizica! -kinetic Kinetoterapia este cea mai importanta
Tratament balnear.
Fazele recuperarii pacientului cu IMA
Faza I : obiective : prevenirea complicatiilor de decubit ;
pregatirea functionala a ap CV
Se desfasoara in spital, consum energetic de 2--4 MET.
Este diferit in functie de tipul de IMA :
IMA complicat :
o Soc cardiogen
o ICC
o Angina restanta
o Extrasistole ventriculare
13
 o hTA
- nu se mobilizeaza in ortostatism daca TA< 90mmHg si AV> 90b/min
- se desfasoara in 7 trepte, fiecare avand 2 zile
1. Treapta I
Sta la pat 4-5zile
Alimentatie la pat
- Pozitie sezanda la marginea patului cu picioarele atamate (AV de efort sa nu depaseasca
cu 1Obatai/min fata de A V de repaus) 1Ominute de 3 ori/zi
- Mobilizari pasive si active la extremitatii
2. treapta II
toaleta partiala la pat
- fotoliu 15 nin de 3 ori/zi
- ortostatism (AV sa nu depaseasca 20 b/min fata de AV de repaus)
3. treapta III
stretching
- se poate deplasa cu scaunul rulant
- 20 - 30 metri de mers
4. treapta IV
- toaleta partiala la baie
- 60metri de mers
5. treapta V
- dus
- 200-250metri de mers
6. treapta VI
- 300-400 metri de mers
- Coboara un etaj
treapta VII.
- 500 metri x 2 /zi
- Coboara/ urca 1-2 etaje.
- La sfarsitul primei faze de test la efort este echivalent cu 5 EM
IMA complicat
Soc cardiogen EPA ~ se contraindica mobilizarea
La pacientii cu tulburari de ritm care nu pun in pericol viata: treapta I si II fiecare la 21
zile
- La pacientii peste 65 ani treapta I la 21 zile
- La domiciliu se continua exercitiile din spital 15-20 minute de 2-3 ori/zi
Somn 8 ore (odihna la pat 1O ore)
Se ridica greutatii de 1-2 Kg cu AV sa nu depaseasca 20b/min fata de repaus
Plimbari afara 30-45 minute de 2-3 ori/zi. Cu evitarea temperaturilor
extreme
Faza a II-a:
Incepe de la 1-2 saptamani <lupa IMA, dureaza 6-12 saptamani
- Este obligatoriu precedata de un test de efort maximal.
- Se realizeaza cu un cost energetic de 5-7 EM, la 70% din AV max calculata.
- Obiective :
Scaderea travaliului cardiac
Cresterea capacitatii de efort
Ameliorarea functionalitatii cordului si a circulatieicolaterale coronariene.
- Criterii:
o Intensitatea se calculeaza prin: AV= AVrepaus+ 70% (AV efort maxim-AV repaus)
o Durata se incepe cu 5 - 1O min, si se ajunge la 35-40min
o Frecventa de 3-5 ori /sapt.
- Modalitatii :
14
 a. Antrenament continuu: 5 minute incalzirea, 30 minute antrenament, 5 minute racire
o Incalzirea
Execitii izotone
Mobilizari active diastal (pe toata amplitudinea, din sezand, decubit,
ortostatism),
Exercitii de respiratii abdominale.
b. Antrenamentul discontinuu :
o 5 reprize a 4 minute fiecare, ntrerupte de 1-2 minute de odihna, cu avantajul cas
cade oboseala musculara si creste complianta pacientului
Tipuri : cicloergometru - frecventa 60 de turatii pe minut
- Covor rulant
- Scarita inaltime 30-40 cm se fac 1O~30 urcari/ minut in ritm de metronom.
Tip de efort : intens I moderat.
La sfarsitul fazei II se repeta testul de efort maximal.

Faza ID
Obiective:
- Mentinerea/ ameliorarea conditiei fizice si a parametriilor functionali cardiaci
- Consum energetic 7 EM.
- Faza de incalzire este echivalentul noului mod de viata! pacientului cu IMA in
antecedente
- Incalzirea de 5 min, repaus 5-10 min, sport recreativ 35--40min.
- Acasa : continua exercitile, mers pe jos/ ciclism 5--6 Km zilnic. Sport.
- Sporturile se clasifica in :
o Sporturi indicate : mers, ciclism, golf,
o Sporturi indiferente: tenis de masa, volei,
o Sporturi contraindicate : atletism, forbal, basket, pescuit sportiv.

Reabilitarea pacientilor cu Cardiopatii ischemice Cronice

Mecanismele ce stau la baza rezultatelor favorabile ale ex.fizic in CIC :

1) ameliorarea utilizarii 02 periferic prin VD local;
2) ameliorarea metabolismului muscular, cresterea capacitatii oxidative a enzimelor mitocondriale;
3) ameliorarea functiei endoteliale;
4) ameliorarea ventilatiei;
5) echilibrarea sistemului neuro-hormonal.
Metodologia de recuperare :
Obiective:
-mpiedicarea deconditionarii fizice peste limita impusa de suferinta cardiaca
-cresterea capacitatii de efort.
Antrenamentul la efort :
-zilnic
-cu o intensitate a.i. AV sa fie la 70-85% din A V max testat la efort.
-durata max 30 min
-cuprinde :- incalzirea : 5-1 Omin (ex.respiratorii, stretching)
-antrenamentul propriu-zis
-relaxare : 5-10 min
- exista 3 tipuri de activitati permise : mersul pe jos, daca acesta e posibil se poate face jogging si
gimnastica medicala.

Cura balneara in IMA si CIC

15
Rol :-profilactic : combaterea factorilor de risc coronarian si adaptarea aparatului CV la un nivel de
efort bun
-terapeutic : se foloseste in aceste patologii antrenamentul fizic dozat.
Indicatii : 1. CIC nedureroasa/ dureroasa in fasa de acalmie
2.Sechele <lupa IMA > 3 luni de la episodeul acut, daca nu are tulburari de ritm.
Statiuni : Covasna, Buzias, Vatra Domei, Borsec, Tusnad.
Metodologie :
Indicatii- climat de crutare- sedativ indiferent asupra aparatului CV
CI : -climatul de munte ( 1OOO- 1800 m tonic stimulant )
-muntii inalti (1900-2000 m aspru)
-climatul de litoral= efect profilactic prin mecanism antitrombotic.
IMA : faza II tardivam sau III
-curinde aplicatii de factori naturali terapeutici
-faza III-ape carbogazoase+ mofete: Covasna si Buzias
-faza II tardiv- Covasna
-faza III : Civasna, buzias
Ape sulfuroase- foarte importante in profilaxia primara a ATS
-efect VD la nivelul pielii
Ex : Herculane, Pucioasa, Calimanesti
Ape iodurate :- VD periferica so efecte favorizante asupra ,etabolismului lipidic
-crenoterapia: afectiuni metabolice: guta, ATS, hiperuricemie (ex: Olanesti, Caciulata)
-balneatie externa: sare iodate :efect favorabil pe circulatia periferica.
Ape carbogazoase : cura externa : C02 se absoarbe prin tegumente.
-VD periferica
-efect termic : baile de C02 (28-34 grdC) modifica raportul de termoreglare al organismului in
sensul ca snagele din tegumente determina VD cutanata-7 usoara hipotfIT1ie. Efect: usurarea
muncii cordului, scade RVP, creste debitul sangvin, scade A V -7 antrenament pentru cord.
Ex : Tusnad, Borsec, Vatra Domei, Buzias, Covasna

Mofete : efecte : VD periferica, VD cerebrala , scad lipidele sanvine, scade adeziunea plachetara
coronariana, scade timpul de ejectie, scade volumul-bataie.
In statiune se vor practica :
-cura de teren
-echilibrarea neurovegetativa
-climatoterapia.

55. Reabilitarea pacientilor cu HTA

Def. : HTA, valoarea constant crescuta a Tas> 40mmHg, si TAd> 90mmHg, la
pacientiifara tratament hipotensor.
Clasificare :
- Grad I: TAs 140-150mmHg, TAd 90-99mmHg
16
 - Grad II :TAs, 160-179mmHg, TAd, 100-109mmHg
Gradul III: TAs> 180mmHg si TAd> 110mmHg

Tratament : farmacologic
Nefarmacologic
Obiectivele reabilitarii :
- Combaterea factorilor de risc
- Normalizarea TA cu scaderea dozelor de medicament si prevenirea cornplicatiilor
- Scaderea rezistentei vasculare periferice
- Cresterea rezistentei la efort
- Influentarea verigii corticale
Contraindicatii :
HTA severa
- Aritmii necontrolate
- Insuficienta ventricul stang
- Oscilatii severe.
Metodologie :
- Electroterapie :
- Hidrotermoterapie
- Kinetoterapie
- Tehnici de relaxare
- Consiliere, educare
- Balneoterapie

Inainte de a ncepe tratamentul se face testarea la efort. Se foloseste testarea pe paliere de 25w
3minute la 80% din A V medie.
Electroterapie:
Bai galvanice 4 celulare(+) mb sup, (-)mb inferioare T= 37C, I peste prag 20-30
minute
Ionogalvanizare : transorbito cervical cu sulfat de magneziu 2% I la furnicatura 20 min
Baia Stager, la 2 zile I la 400mA-600mA, 15-20 min
MDF bobina cervicala, si lombara continuu 50Hz 4-6 min, continuu 1OOHz 8-1 O
min.
Hidrotermoterapie :
Efecte : creste frecventa cardiaca si debitul cardiac ;
Scade rezistenta vaselor periferice
Scade TAd la 50-55mmHg
Scade TAs, cu 1O rnmHg
Proceduri:
Bai calde generale: 37C 20-30 min
38-39C,
Bai de lumina partiale
Bai de C02, hipotermie 28--31C 20-30 min
Bai partiale Hauffe la extremitatii :

Tehnici de relaxare :
Se bazeaza pe relaxarea sistemului renina angiotensina cu scaderea catecolaminelor,
Metoda Jacobson si Schultz
Consiliere : oprirea fumatului, scaderea consumului de alcool, dieta hipolipemianta, hiposodata, aport
de minerale.
Kinetoterapia :
Efectele adaptarii la antrenament aerobic:
- Scade TA
- Creste debitul pe bataie si scade frecventa cardiaca
17
 Scade necesitatea de oxigen a miocardulaui
Creste capacitatea de efort aerobic a cordului
Normalizeaza greutatea si profilul lipidic
modalitatii
Exercitii aerobe 30-45 min,
o Mers A V 60-70% din AV max
o Alergare usoara A V 70-75% din A Vmax
o Bicicleta ergonomica A V 60-80% din A V max
o Exercitii respiratie (antrenament respiratii costale si diafragmatice)
o Contractii izometrice cu intensitate submaximale, mobilizari analitice a segmentelor
corpului
o Urcatul scarilor si pantelor
o Sport : inot, tenis de masa, ciclism
Balneoterapia: influenteaza veriga corticala: Covasna, Tusnad, (climoterapia);
Ape carbogazoase, iodurate, sulfuroase,
mofete,
cura de teren

56.Reabilitarea in arteriopatiile obliterante:

Definitia: - evolutia progresiva ctre obstructia arterelor cu constituirea sindromului de ischemie
cronica periferica, determinat de diferite boli de sistem, variate din punct de vedere etiopatogenic,
morfopatologie si clinic.

ARTERIOPATII DE TIP DEGENERATN:

arteriopatia aterosclerotica- dezvoltarea de leziuni ateromatoase la nivelul intimei, segmentare,
necircumferentiala
- arteriopatia senile- predomina scleroza si depunerile de calciu, fiind circumferentiale
arteriopatia diabetica- macroangiopatia asociata des cu mediocalcinoza
microangiopatia- afecteaza venule, capilare, arteriole
ARTERIOPATII DE TIP INFLAMATOR:
Trombangeita Obliteranta ( BOALA Buerger)
- panvasculita de etiologie necunoscuta -
intereseaza arterele si venele la indivizi tineri 20-40 ani
apare la mari fumatori, de sex masculine
- evolueaza inexorabil spre necroza extremitatilor

Stadializarea afectiunii:
Stadiul I: alterarea perfuziei tisulare fara semen clinice sau acuze subiective
Stadiul II: alterarea perfuziei insotita de claudicatie intermitenta;
Stadiul III: durere ischemica de repaus;
Stadiul IV: ulceratie ischemica, necroza, gangrene.
Obiective:
- combaterea durerii
- combaterea factorilor de risc
- favorizarea circulatiei colaterale
protejarea zonei ischemiate
- prevenirea leziunilor trofice
Mijloace de tratament:
- medicamentos : vasodilatatoare
18
 igieno-dietetic
fizical-kinetic
balnear
chirurgical
tratamentul igienodietetic : cuprinde masuri de profilazie secundara :
a. regim igienodietetic : hiposodat, hipolipidic
b. combaterea sedentarismului si obezitatii
c. evitarea frigului, umezelii, pozitiilor vicioase (picior peste picior),
d. igiena picioarelor
e. evitarea bailor reci
f. incaltaminte comoda, ciorapi de bumbac
tratamentul fizical -kinetic
Electroterapie
Termoterapie
Hidroterapie (bai Hauffe de maini sau de membru inferior sanatoase)
Masaj
Mecanoterapie
Ergoterapie
Kinetoterapie
Electroterapia: efect simpaticoliti, vasomodulator de favorizare a circulatiei colaterale
Proceduri : Galvanizare, CDD longitudinal, Curenti interferentiali, Unde scurte,
ultrasunet,
Termoterapie : bai partiale de lumina, solux. Parafina si namolul de evitat.
Mecanoterapie : aparate pneumatice de favorizarea circultiei limfatice
Masaj ; trofic ascendent.
Ergoterapie : olarit, mers cu bicicleta
Kinetoterapie :
Gimnastica de pozitie Burger
Mersul codificat : se stabileste distanta de mers pana la aparitia claudicatiei in
ritm de 120 pasi/ min, se parcurge 2/3 cu pauza de 2-3 minute in ortostatism.
Se repeta 30 minute de 3 ori /zi. Dupa 14 zile se retesteaza distanta de mers.
Exercitii de crestere a debitului cardiac : mers, ciclism, volei. Banninton, inot
Gimnastica Burger : decubit dorsal cu mb inf la 45 1-3 min,
Sezand cu membrele inf atamand 1-3 min,
Timp dublu decubit dorsal cu membrele intinse
Se repeta consecutiv de 4-6 ori
Contractii analitice : se fac pe grupele musculare ale membrelor inferioare, in
functie de sediul obstructiv, se face incalzire 10 minute urmate de contractii de
1O secunde cu pauza de 20 secunde intre ele. Exemplu : tripla flexie pentru
bazin si coapse, ridicat pe varvuri din ortostatism pentru gambe;
Balneatia externa : ape carbogazoase, sulfuroase, mofete.
Statiuni : Tusnad. Covasna. Buzias. Pucioasa. Calimanesti. Herculane.
Metodologia recuperarii
Recuperarea este indicata pe obstructia arteriolelor mijlocii pe durata de 6-12 saptamani.
Se obtin rezultate bune in stadile I si II
Stadiul I : preobliterativ masuri de profilaxie
Stadiul II : obliterativ compensat : sptalizare 2-3 saptamani cu evaluare clinico-functionala
~ mentinerea programufui de KT +profilaxia secundara
Stadiul III- obstructiv decompensat : repaus la orizontala, gimnastica Burger, termoterapie
reflexa : mersul dozat, se reia cand pacientul poate sa mearga. 20-30 metri. Exercitii de flexie,
extensie: glezna, genunchi, solduri cu amplitudine progresiva, urmate de exercitii izometrice scurte
2-3 secunde.
Stadiul IV = gangrena : ngrijirea zonei necrozate si terapie conservatoare ca in stadiul III
Efectele antrenamentului la efort.
19
 Dezvoltarea colateralelor cu cresterea debitului circulator
Cresterea coeficientului de utilizare a 0 2 in musculatura antrenata
Stimuleaza activitatea sistemului nervos parasimpatic
Rezultatele se apreciaza prin cresterea distantei de mers.

4. Kinetoterapia functiilor respiratorii

Aplicatii ale terapiei respiratorii :

reglarea unei bune respiratii in cadrul oricarui program de kinetoterapie, pentru a realiza o
ventilatie suficienta consumului muscular de oxigen crescut
in boli pulmonare si extrapulmonare cu afectare pulmonara : kinetoterapia respiratorie este
mijloc principal de recuperare pentru deficitul respirator
n boli cardiovasculare : pentru imbunatatirea schimburilor gazoase si pentru efectul pozitiv
direct asupra circulatiei
la bolnavul imobilizat- se face antrenare respiratorie obligatoriu
Metode : posturare ; reeducare respiratorie sau gimnastica respiratorie propriu-zisa ; gimnastica de
corectare ;reeducarea tusei si vorbitului ;antrenamentul la efort dozat ; terapia ocupationala.
A.Posturi:
relaxare si de facilitare a respiratiei
- posturi de drenaj bronsic
a) posturile de relaxarea si de facilitare a respiratiei : la persoana sanatoasa difera de
postura de facilitare a respiratiei la dispneic.O respiratie corecta nu se poate face decat dintr-o postura
de relaxare,astfel incat sa nu existe disinergii musculare . Postura corecta pentru o respiratie fiziologica
cuprinde ntreg corpul. Multi dintre muschii respiratori sunt si muschii poaturii, alterarea posturii
trunchiului duce la tulburarea ventilatiei.
Postura corecta in ortostatism a unei persoane sanatoase : capul drept, privirea orizontala,
bratele simetric pe langa corp, trunchiul si coloana drepte, abdomenul retras in planul trunchiului,
membrele inferioare drepte, ntinse, genunchii intinsi
Pentru bolnavul dispneic cardiopulmonar posturile facilitatorii sunt diferite :
ortostatism : postura aplecat inainte :spate rezemat de perete,coloana usor cifozata,
trunchiul usor aplecat, umeri in fata cazuti si membrele superioare atarnand
naintea corpului, genunchii usor flectati- aceasta pozitie relaxeaza abdomenul si se
usureaza astfel respiratia abdominala ;
o sau pozitia rezemat in fata de un perete, trunchiul aplecat ;
o sau pozitia aplicat in fata pe o mobila sau masa nalta
decubit dorsal: capul patului ridicat la 45 grade la pat rabatabil (sau 5 perne asezate in
scara), capul pe o perna mica ( nu si umerii), bratele in abductie de 30-40 grade,
antebratele in sprijin pe 2 perne, membrele inferioare usor flectate , cu perna sub coapse
si genunchi- este pozitia cea mai relaxanta pentru bolnavii cu IR manifesta
decubit dorsal : perna mica sub cap, mb superioare pe langa corp, relaxate pe
pat ;genunchii cu sprijin pe perna la 60 grade, plantele pe pat
decubit lateral : spate cifozat, soldurile si genunchii flactati, antebratele incrucisate pe
piept
din pozitie sezand : trunchiul aplecat nainte, bratele pe genunchi , genunchii la 90
grade , picioarele pe sol
20
 din pozitie sezand : pozitia mahomedana
din pozitie sezand: sezand pe gambe si taloane, ca in pozitia de yoga, mainile pe
coapse, trunchiul usor aplecat
! la bolnavul dispneic, atat posturile din ortostatism cat si cele din decubit se realizeaza cu
anteproiectia trunchiului. Postura aplecat inainte determina relaxarea musculaturii abdominale, cu
scaderea presiunii intraabdominale, scaderea presiunii asupra diafragmului, cu cresterea mobilitatii
diafragmului cea ce duce la cresterea ventilatiei in zonele hilare si la nivelul lobilor pulmonari
inferiori.De asemenea senzatia de dispnee diminua prin scaderea hipertoniei de la nivelul musculaturii
inspiratorii de la nivelul gatului , umerilor, toracelui superior
b) posturi principale de drenaj bronsic : reprezinta cea mai simpla si mai eficace modalitate
de facilitare a evacuarii secretiilor bronsice. In recuperarea bronhopulmonarilor cronici , unul din
obiectivele importante este dezobstructia bronsica prin drenarea si evacuarea secretiilor.

Exista 3 factori facilitatori :

I.fluxul expirator : un flux expirator crescut usureaza evacuarea secretiilor; pentru a se evita
reinspirarea secretiilor, inspirul trebuie facut lent
2. presiunea externa pe torace : mareste fluxul expirator ; este o masura foarte eficienta, mai ales la
copu
3. vibratiile toracice externe -ajuta la desprinderea secretiilor toracice de pereti
Scopul posturilor de drenaj este acela de a facilita evacuarea secretiilor.
Principiul : pozitionarea toracelui in declivitate spre traheee, astfel incat gravitatia sa actioneze si sa
ajute la progresia secretiilor din zonele distale spre cele proximale ale arborelui bronisc. De aici
secretiile sunt evacuate prin tuse sau aspirate.
A ! la bolnavul comatos, care nu-si poate tusi secretiile, e mai prudent sa se renunte la posturi de
drenaj, daca nu avem un mijloc de aspirare a secretiilor.

Se aseaza in diferite pozitii in functie de zona ce necesita drenaj.

Exista si oo:tii de drenai ale intre~ului olaman. de exo. oozitia Trendelenhur2 la un unghi de 60-70
gr.
Regulile drenajului de postura :
-se administreaza cu 10-15min un bronhodilatator, mai ales la cei cu disfunctii obstructive
-drenajul se face nainte de masa, o data sau de mai multe ori/zi, fetie de necesitate,(daca se face de 2
ori pe zi, este preferabila dimineata si seara).
-se aseaza in pozitii diferite in functie de segmentul/zona care necesita drenaj
-drenajul plamanului trebuie sa dureze 30-40 minute, trecandu-se prin mai multe pozitionari, mentinute
care 5-lOmin fiecare
-zonele cele mai incarcate se dreneaza primele
-<lupa fiecare pozitie, pacientul va inspira si expira de cateva ori profund, apoi va tusi de cateva ori ca
sa expectoreze ; pacientul va adopta pozitii facilitatorii pentru tuse
-<lupa fiecare pozitie, se vor face tapotari toracice sau vibratii deasupra segmentului drenat, manuale
sau cu aparat de vibromasaj
-<lupa drenaj se fac aerosoli cu antibiotic, glucocorticoizi, antifungice

Indicatiile drenajului de postura :

a.pacientii din serviciile de chirurgie :
-profilactic si pentru a invata drenajul si a-l aplica postoperator
-pacientii ventilati mecanic un timp ndelungat
-atelectazii postoperatorii
-incarcare a tractului bronsic postanestezie (bronhoplegie)
b. pacientii din serviciile de medicala :
- bronsite cronice, bronsiectazii, mucoviscidoza, abces pulmonar, bronhopneumonii
-atelectazii
- acutizari ale BPOC-ului
-pacientii cu ventilatie mecanica prelungita
21
c. pacientii din serviciile de neurologie
-pacientii cu diverse paralizii, imobilizati la pat
-bolnavii comatosi

Contraindicatiile drenajului de postura

-urgentele medico-chirurgicale respiratorii : hemoptizii, pneumotorax, corp strain intrabronsic, edem
pulmonar, trombembolism, embolie pulmonara
-cand pacientul nu poate colabora
-situatii cand drenajul se poate executa numai in pozitii modificate : in cazuri de dispnee intensa, hernie
hiatala cu regurgitatie, afectiuni cardiace asociate, obezitate, varste naintate, imediat postoperator
- contraindicatii pentru manevrele de percutie sau vibratie ale toracelui : operatii locale, traumatisme
locale, dureri toracice, pneumotorax, pleurezie, empiem, leziuni abdominale superioare

B.Reeducarea respiratorie : scopul este realizarea unui nou model respirator pentru bolnav, care sa
asigure volume de aer suficiente cu un travaliu ventilator cat mai redus
I.Dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare : exercitii la nivelul CRS:
- exercitii pentru nas : inspirul pe nas este forma cea mai fiziologica a respiratiei ; exercitii : inspir pe
o nara , cealalta este presata cu degetul , se alterneaza ; inspiratii ntrerupte, ca atunci cum face cainele
cand adulmeca ; inspiratii cu presiuni intermitente cu 2 degete, pe ambele nari ;
-facilitam inspiratia la bolnavii in criza dispneica invatandu-i sa execute tractiuni laterale usoare-cu
policele si indexul-n santul nazo-genian, impliedicand astfel aspiratia foselor nazale in inspiratie, cu
cresterea consecutiva a rezistentei.
-exersarea expiratiei : pe gura, cu buzele stranse sau pronuntand consoane : h, s, f, pf
-reeducare respiratorie prin cantat - avantajele metodei : posturare corecta a ntregului corp, forta buna
a muse respiratorii, dirijarea corecta a coloanei de aer, volume mari de aer mobilizate, buna coordonare
respiratorie.
Tehnica : 1. se corecteaza postura ; 2. se fac inspiratii profunde, apoi surte apnei, apoi expiratii lungi 3.
exercitii expiratorii cu silabe cantate care tonifica musculatura expiratorie 4. cantare de tip vocalize,
apoi scurte cantecele cu cuvinte
2.Reeducarea respiratiei costale :
Miscarea coastelor are eficacitate maxima cand pleaca dintr-o pozitie intermediara de relaxare
Miscarea coastelor inferioare mareste diametrul transversal toracic, in timp de jocul costal superior
mareste diametrul sagital.
Miscarile coloanei vertebrale influenteaza miscarile cutiei toracice, implicit respiratia:
flexia coloanei :faciliteaza expirul
extensia scade respiratia (creste doar aparent inspirul, in realitate scade
respiratia prin scaderea mobilitatii diafragmului)
flexia laterala creste expirul homolateral si inspirul contralateral
Nu se folosesc si membrele superioare pentru ca folosirea membrelor superioare duce la mobilizarea
omoplatului cu scaderea eficientei muschilor mobilizatori ai cutiei toracice care se insera pe omoplat
(din tatul mare si pectoral mic)
Reeducarea miscarilor toracice are la baza principiul constientizarii comenzii si executia mobilizarii
diferentiate a regiunilor toracice. Rezultatele tehnicii : constientizarea miscarilor costale respective,
marirea ventilatiei zonei pulmonare subiacente, cresterea fortei muse inspiratorii regionale
3. Reeducarea respiratiei diafragmatice. Diafragmul determina prin miscarea sa 65% din ventilatie ;
Respiratia diafragmatica asigura ventilatia bazelor pulmonare si cea mai buna distriburie
intrapulmonara a aerului.
Tehnica reeducarii respiratiei diafragmatice consta in antrenarea musculaturii abdominale
-Contractia m abdominali duce la cresterea presiuni intraabdominale care mpinge diafragmul in sus cu
facilitarea expirului.
-Relaxarea m abdominali, scade presiunea intraabdominala -7 coboara diafragmul -7 facilitarea
inspirului

22
Metoda : pasul 1 : se invata miscarile peretelui abdominal prin metoda contrapresiunilor (sac de nisip,
mainile pacientului sau ale KT pe abdomen) ; pasul 2 se cupleaza miscrile abdominale cu miscarile
respiratorii-toracele trebuie sa ramana imobil ; se verifica cu o mana plasata pe torace si alta pe
abdomen ; pasul 3 pacientul va invata cuplarea respiratiei abdominale cu cea toracica inferioara
Respiratia abdomino-toracica inferioara este cea mai eficienta, determinand cea mai buna ventilatie
pulmonara
Reducarea respiratiei abdominale se realizeaza din decubit dorsal, apoi sezand, in ortostatism, in mers,
in urcat si coborat scarile. Se tonifica de asemenea m. transvers abdominal din pozitie ortostatica si din
patrupedie.
4.Contro/ul si coordonarea respiratiei: ventilatie dirijata sau controlata
Scopul este constientizarea schemei respiratorii adecvate deficitului functional si activitatilor zilnice
Ventilatia dirijata cuprinde mai multe etape :
a. Ritmul respirator, adica frecventa I minut: in general bolnavii cu afectiuni
bronhopulmonare sunt tahipneici : tinta este sa se scada respiratiile si sa se ajiunga la
l 2- l 4min , scazand treptat frecventa respiratiilor ; se folosesc simulatoare de respiratie
sau reeducarea ritmului respirator prin coordonare cu ritmul cardiac
b. Controlul volumului curent : este in stransa relatie cu frecventa respiratorie : scazand
frecventa va creste volumul curent
c. Raportul dintre timpii respiratorii si durata pauzelor : se va ncerca obtinerea unei
durate duble (raport 1/2 sau 1/2,5) a expiratiei fata de inspiratie, se va ncerca obtinerea
unei apnei postinspiratorie si scaderea excitabilitatii receptorilor tusigeni
d. Controlul fluxului de aer -reeducarea suflului: se urmareste educarea inspiratiei si
expiratiei la fluxuri lente si egale ; metoda : sulfare printr-o teava intr-o sticla umpluta
pe jumatate cu apa ( trebuie sa se realizeze bule egale de aer in sir nentrerupt) , suflare
intr-o lumanare astfel incat flacara sa nu se stinga ( se mareste treptat distanta dintre
gura si lumanare), sa sufle in asa fel incat sa ridice o foaie de pe masa
e. Controlul respiratiei in mers si efort , readaptarea la efort:
1. etapa statica : se inspira profund nainte de o actiune si se expira
profund pe parcursul executatii actiunii (ntoarcere in pat, ridicarea unui
obiect, ridicare din pat sau de pe scaun)
2. apoi in mers : un pas pe inspiratie, 2 pasi pe expiratie ; se cresc apoi
pasii pe fiecare timp respirator (ritm mai alert al mersului)
3. apoi urcatul si coboratul scarilor
C. Gimnastica de corectare
O respiratie normala depinde de forma structurilor mobilizate (trunchi, abdomen) dar si de
fortele mobilizante - musculatura. Unul din obictivele kinetologiei respiratorii trebuie sa fie corectarea
tuturor disarmoniilor structurilor mobilizate si a fortelor mobilizatoare.
Orice postura vicioasa trebuie sa fie corectata printr-o gimnastica adecvata. In cazul bolnavilor,
gimnastica corectoare de face individual, dar in scop profilactic se poate face terapie colectiva
Gimnastica respiratorie corectiva utilizeaza 3 mari metode : gimnastica de sala, hidrogimnastica
si manipularile
Cea mai cunoscuta metoda folosita pentru gimnastica de corectare este metoda daneza
Heckscher care cuprinde mai multe tipuri de exercitii, din care vor fi selectionate exercitiile adecvate
fiecarui pacient. Programul va fi progresiv ca intensitatea pentru a evita oboseala bolnavului.

Tipuri de exercitii :
I.corectarea curburilor patologice ale gatului si pozitia capului
2. corectarea pozitiei umerilor si omoplatilor
3. corectarea curburilor patologice ale coloanei dorsale
a. pentru spatele contractat cu redoare si stergerea cifozei dorsale
b. pentru spatele cu cifoza dorsala
4.corectarea curburilor patologice ale coloanei lombare
a. pentru spate plat, cu stergerea lordozei
b.penru accentuarea lordozei
23
5. corectarea pozitiei si mobilitatii bazinului
6. exercitii pentru antrenarea musculaturii toracice si antrenarea diafragmului
Musculatura abdominala (dreptii abdominali, micul si marele oblic, transvesul), muschii
planseului pelvin si diafragmul joaca un rol important in reglarea presiunii intraabdominale.
Musculatura abdominala are rol important si in reflexul de tuse.De asemenea musculatura abdominala
are rol in posturarea trunchiului si bazinului.

Doua tipuri de patologie beneficiaza de prog de recup respiratorie: sdr. obstructive, restrictive, mixte
(bronsita cronica, astm) si tulburarile de mecanica ventilatorie, secundare modificarilor coloanei
vertebrale (cifoza juvenila, spondiloza hiperostozanta, P.R. )

Obiective de recuperare :
1. Ameliorarea durerii
2. Obtinerea unei mecanici ventilatorii satisfacatoare ritm, fregventa
3. relaxarea musculatuirii hipertonice si contractate
4. cresterea mobilitatii articulatiilor implicate in mecanica ventilatorie.
5. corectarea pozitiilor vicioase de statica si dinamica
6. reeducarea mm respiratorii principale sau accesorii
7. permeatizarea cailor aeriene
8. umidificarea cailor respiratorii
9. automatizarea ritmului respirator
10. readaptarea la efort
11. prevenireaa complicatiilor

Rezultatele se cuantifica prin :

1. teste de kinetica dinamica: costala, vertebrala, diafragmatica, abdominala,
2. analiza radiologica statica si dinamica
3. analiza probelor functionale
4. teste functionale de efort
Mijloace:
1) posturarea (relaxanta, de drenaj bronsic)
2) reeducarea respiratorie : se face prin tehnici kinetice specifice dinamiceurmareste
realizarea unui nou model respirator adaptat nevoilor pacientului
a. reeducarea inspirului pe nas (inspiruri ntrerupte, pe o nara)
b. expirul pe gura (cu buzele stranse, cantatul)
1. reeducarea respiratiei costale (jocul costal in inspir si expir)
2. reeducarea respiratiei diafragmatice (mobilizarea diafragmului de 3cm determina
cresterea ventilatiei cu 65% si ventileaza bazele plaminilor) respiratie abdominala
3. controlul volumului curent
4. raportul dintre timpii respiratorii (111, ~. raport= inspir/expir)
5. controlul fluxului de aer (sufla in lumanare fara sa o stinga, sau sufla in furtun
introdus intr-o sticla cu apa pt flux de bule continuu)
6. controlul respiratiei in miscare si efort, un pas inspir doi pasi expir
3) gimnastica de corectie (cauzele care determina dizarmoni respiratorii : alterari de statica,
dezalinierea corpului, afectarea complexului mio-artroscheletal toracia sial centurilor, tulb
de troficitate a tesuturilor moi toraco-abdominale).

24
 5. Cresterea mobilitatii articulare
Kinetoterapia pentru mobilizarea articulara
Este obiectiv principal in recuperare alaturi de cresterea fortei musculare, se urmareste
obtinerea unghiurilor functionale si redobandirea ntregii amplitudini de miscare fiziologice.
Cauzele deficitului de mobilitate : preturbari functionale de stabilitate si de mobilitate cauzate
de durere, inflamatii, pierderea integritatii ap capsuloligamentar.
l. Redorile (generate de leziuni tegumentare, aponevrotice, musculotendinoase,
capsuloligamentare, leziuni sinoviale, leziuni cartilaginoase si osoase, procesul de retractie-
adaptare)
2. anchilozele: pierderea definitiva a miscarii stadiul final al redorii pot fi fibroase si osoase
(kt nu se face)
3. mobilizarile articulare exagerate: laxitatea ; cauze : rupturi ligamentare, elongatii
tendinoase, hipotonii musculare, alterarea cartilajelor articulare

CFM = coeficientul functional de mobilitate : reprezinta valuarea functionala a unei

articulatii. Da masura importantei fiecarei portiuni din segmentul de miscare al unei articulatii.
Suma lor = coeficientul total ;
In functie de metoda de lucru, redorile articulare determinate de afectarea tesuturilor moi se mpart in :
Redori care necesita ntinderea tesuturilor retracturate
Redori care necesita scaderea hipertoniei musculare
Redori care necesita realizarea ambelor obiective
A nu se neglija hipotoniile musculare.
A.Redori care necesita ntinderea tesuturilor :
in cazul redorilor determinate de leziuni ale tesuturilor moi se corecteaza prin tehnici de
ntindere tisulara ; fiecare tesut are propriul grad de elasticitate : complianta reprezinta usurinta
cu care se !asa destins un tesut
aplicarea de caldura cu efect favorabil asupra alungirii structurilor de colagen faciliteaza
alungirea mecanice
se recomanda ca ntinderea sa se realizeze concomitent cu aplicarea de caldura si sa se mentina
o perioada <lupa oprirea ei, pentru a nu permite tesuturilor sa revina la lungimea initiala.
a.Intinderea prin pozitii (posturi ) corective
-posturile pot fi libere, libere ajutate, fixate ;
-se folosesc posturi fixate prin orteze amovibile care se modifica pe masura ce pacientul castiga noi
unghiuri de mobilitate articulara.
- avantajul este ca ntinderea poate fi prelungita in timp, pacientul putand sa desfasoare si alte
activitatii.
-se utilizeaza in special pe parcursul noptii
-obiectivul : de a nu permite tesuturilor sa se scurteze
- posturile fixe sunt de mare utilitate pentruu profilaxia retracturilor <lupa traumatisme articulare sau
interventii de chirurgie ortopedica
b.Intinderea prin mobilizare pasiva
-Cea mai eficienta = mobilizare pasiva asistata de kinetoterapeut. Se folosesc si mobilizarile pasivo-
active, daca este posibila participarea activa a pacientului. Mana kinetoterapeutului controleaza forta,
viteza , directia , gradul miscarii si ntinderii.
Intinderea trebuie realizata pana la punctul de .. maxima intindere ntindere cu cateva greade in plus
fata de unghiul la care apare durerea. In aceasta pozitie trebuie mentinut cateva secunde I minute daca
pacientul poate rezista.Durerea este elementul de limitarea a ntinderii.
Este indicat ca ntinderea sa se realizeze concomitent cu aplicarea de caldura locala sau caldura sa fie
aplicata nainte de nceperea exercitiilor ; caldura scade durerea
Se pot folosi antialgice, dar nu infiltratii
De asemenea, se pot folosi artificii , tehnici de scaderea a durerii la ntindere :de exemplu : pentru
membrul inferior tractiunea in ax reduce durerea in timpul ntinderii.
Intinderea se realizeaza bland, nu brusc, deoarece se declanseaza reflexe de aparare
25
Sedintele sunt zilnice sau de mai multe ori/zi.Depasirea unui interval de 24 de ore intre sedinte ,
determina refacerea retractiei si contracturii.
Alte tehnici de intindere : prin mobilizari pasive : scripetoterapie - intindere cu greutatii atasate sau
prin autoincarcare.
c.Intinderea prin mobilizare activa si activa asistata :
Se realizeaza prin contractia musculaturii antagoniste directiei de retractura. pacientul este cel care
controleaza forta, viteza, directia si intensitatea ntinderii, in functie de toleranta la durere.
Pacientul poate realiza exercitiul de cateva ori I zi
Tehnicile de mobilizare sunt: scripetoterapia , terapia ocupationala, hidrokinetoterapia.
Miscarea activa intretine mobilitatea in limite normalesi previne redorile.
Trebuie sa se realizeze mobilizarea pe toata amplitudinea de miscare a unui segment.

Reguli de care trabuie sa se tina seama pentru ntindere :

-tesuturile inflamate nu se intind decat dupa ce inflamatia diminua, sub efectul medicatiei si al
tratamenului fizica! ; mobilizarea tesuturilor inflamate determina durere, creste inflamatia, creste riscul
de a produce rupturi ) vase, fibre musculare, cu sangerare consecutiva edem si organizare cicatriiala
ulterioara)
- clupa imobilizare prelungita la pat si in aparate de contentie - apare osteoporoza de imobilizare, drept
urmare mobilizarea si exercitiile de intindere trebuie facute cu prudenta pentru ca pot aparea fracturi
parcelare ; de asemenea pot aparea rupturi si sangerari la nivelul tesutului conjunctiv

2. Redori care necesita scaderea hipertoniei musculare

Spasticitatea de cauza centrala, piramidala I extrapiramidala, reprezinta un factor important de
diminuare a mobilitatii. Obiectivul in aceste cazuri este scaderea hipertoniei musculare
Teniei de reducere a tonusului muscular:
1. Metoda Bobath : prin inhibarea activitatii neuronale care produc spasticitate
2. Tehnici neuroproprioceptive de inhibare a tonusului muscular si de cresterea amplitudinii de
miscare : Initierea ritmica,Relaxare opunere,Relaxare contractie,Rotatie ritmica,Stabilizare
ritmica
3. Stimularile senzitive de inhibare a tonusului muscular general : Balans sau rostogolire
ritmica, Tapotaj paravertebral, Pozitia capului sub nivelul trunchului, Stimul vizuala,
Comanda verbala, Stimul termal
4. Stimulare senzitiva de scaderea a tonusului muscular local : Stimul vizual ,Comanda verbala,
Stimul termal, Presiune pe tendoane, Vibratia antagonistului, Intinderea prelungita ,
Atingerea usoara
3. Redori care necesita ambele tehnici in cazul pierderii complete a mobilitatii unei articulatii
Imposibilitatea miscarii complete active cu posibilitatea realizarii miscarii pasive este data de
afectarea coordonarii neuromusculare sau afectarii musculare, fara interesarea aparatului osteoarticular.
Afectarea mobilitatii este data de redoare (stifness) tixotropie (ruginire), deconditionarea
batranilor. Limitarea miscarii
Redoarea este data de afectarea tesuturilor moi care nu permit alungirea fibrelor de colagen
Limitarea miscarii este data de : afectarii tesutului moale periarticulat (muschi, ligament, fascii) ;
afectarii articulatiilor (capsula. Capete osoase) ; afectarii ambelor.
Redoarea articulara reprezinta dificultatea de a realiza miscarea
Limitarea miscarii reprezinta imposibilitatea de a realiza miscarea

Tehnici kinetice
Elementul definitoriu il reprezinta miscarea si /sau contractia musculara
Tehnici kinetice : statice
Tehnici kinetice dinamice

TEHNICILE KINETICE DINAMICE se pot realiza cu sau fata contracctie musculara:

tehnic dinamice pasive
tehnici dinamice active

26
I. Mobilizarea pasiva : se realizeaza cu ajutorul unei forte exterioare in absenta contractiei musculare
(travaliului muscular)
tehnici de mobilizare pasiva :
1. tractiunile se realizeaza se realizeaza in axul segmentului I articulatiei respective, fie
manual , fie cu ajutorul instalatiilor
o tractiuniile continue se realizeaza cu instalatii cu greutatii, cu scripeti, plan
inclinat, arcuri :
se realizeaxa in ortopedie pentru realinierea osului fracturat sau in
cazul deplasarii capetelor articulare.
Se realizeaza in recuperare in cazul articulatiilor blocate cu deviere in
flexie/extensie.
Parametri: forta (depinde de masa musculara, volumul segmentului I
articulatiei respective, durere.) si durata (variabila) ;
Se realizeaza cu brose transosoase, benzi adezive la piele, mansoane,
corsete fixate, ghete.
o Tractiuniile discontinue
Se realizeaza fie manual fie prin instalatii
Se realizeaza in cazul articulatiilor cu redoare care nu permit
realizarea pozitiei anatomice, in cazul articulatiilor dureroase cu
contractura musculara.
Tractiuniile vertebrale - varianta a tractiuniilor discontinue.
o Tractiuniile-fixatii-alternante :
Varianta a posturilor corective
Nu se realizeaza in ax ci oblic, pe planurile adiacente articulatiiei.
Sistemul de tractiune este format din tije cu suruburi prinse inaparate
rigide
Se utilizeazain cazul cicatricilor retractile sau redorii articulare cu
retractura tesuturilor moi.

2. mobilizarea fortata sub anestezie :

se realizeazain ortopedie cu anestezie locala I generala
se realizeaza in cazul redorilor articulare cu aderente de tesuturi moi
se realizeaza in trepte la interval de cateva zile, <lupa fiecare etapa aplicandu-se aparat
gipsat pentru a mentine mobilitatea articulara castigata
se utilizeaza AINS, antialgice, miorelaxante + mobilizare pasivo-activa
riscurile : frectura de epifiza, smulgeri de ligamente.

3. mobilizarea pasiva pura asistata este cea mai utilizata tehnica de mobilizare pasiva realizata
de mana Kineterapeutului in timp ce pacientul isi relaxeaza voluntar musculatura.
Parametri tehnicii de mobilizare:
1. Pozitia kinetoterapeutului si a pacientului
2. Prizele si contraprizele (priza == pe bratul lung al parghiei pentru o amplitudine
ridicata de miscare ; contrapriza == in apropierea articulatiei)
3. Ritmul si forta de mobilizare
Mobilizarea se realizeaza lent, progresiv
Pentru scaderea durerii in timpul mobilizarii se pot face tractiuni in ax
O modalitate de mobilizare pasiva cu scop de relaxare == scuturarea
Se asociaza cu caldura locala, antilagice, miorelaxante, electroterapie
Ddurata mobilizarii pasive pentru o articulatie este de aproximativ 10 minute, se poate
repeta de 2 - 3 ori /zi.
Viteza difera in functie de scopul urmarit, viteza crescuta creste tonusul muscular, iar
viteza mica scade tonusul muscular

27
 4. mobilizarea autopasiva
Se realizeaza de catre pacient manual sau cu ajutorul instalatiilor (de obicei scripeti)
Tehnici
1. :mobilizari realizate cu greutatea corpului
2. Prin sctiunea membrului santos
3. Cu sistem coarda-scripete
4. Instalatii de mecanoterapie cu leviere, roata.
5. Mobilizarea pasiva mecanica
6. mobilizarea pasivo-activa
Se realizeaza pentru a ajuta realizarea unei miscari pe ntreaga amplitudine de miscare
Se realizeaza pentru reeducare fortei musculare
7. Manipulariile

Efectele mobilizariilor pasive :

I) aparat locomotor
pastraza mobilitatea articulara si troficitatea tesuturilor periarticulare in cazul segmentelor
paralizate
creste mobilitatea articulara prin asuplizarea capsulo-ligamentara
creste excitabilitatea musculara
scade retractura si contractura prin ntinderea prelungita a muschiului
2) sistemul nervos si psihic
mentine memoria kinestezica a segmentului prin stimularea proprioceptorilor articulari si
peri articulari
Relatie buna pacient-Kinetoterapeut
3) aparat circulator
efect mecanic de pompaj in vasele musculare si veno-limfatice
previne si combate edemul de inactivitate
4) alte aparate si sisteme
rol trofic pentru tesuturile moi
favorizeaza schimburile gazpase pulmonar si tisular

Conditii de realizare amobilizarilor pasive

cunoasterea patologiei pacientului si testingului articular si muscular
profesionalismul kinetoterapeutului
pozitie buna din punct de vedere tehnic pentru kinetoterapeut si pacient
pacientul sa priveasca segmentul mobilizat (in special la pacientii neurologici)
intre mainiile kinetoterapeutului se afla doar o articulatie care se mobilizeaza
sunt miscari analitice, se mobilizeaza pe rand cate o articulatie
prizele si contraprizele sunt importante : priza se face pe bratul lung al parghiei ; contrapriza se
face in apropierea articulatiei.
Sa nu provoace durere.
Se mobilizeaza pe toata amplitudinea articulara, se asociaza miscari de facilitare
Parametrii : viteza, forta, durata, frecventa.

II. Mobilizarea activa :

Se realizeaza cu ajutorul contractiei musculare. Contractia musculara reflexa si voluntara care
produc mobilizari voluntare reflexa I voluntara. Este realizata de contractii musculare reflexe
necontrolate si necomandate voluntar de pacient, care apar de fapt ca raspuns Ia stimuli senzoriali in
cadrul arcurilor reflexe.
I) Mobilizarea activa reflexa se realizeaza pe mai multe cai
a. Reflexul de ntindere (stretch-reflex)intinderea brusca a unui muschi determina
contractia sa. Daca se realizeaza o forta rezistiva miscarii, contractia musculara este de
o calitate mai buna
28
 b. Reactiile de echiJibrare reprezinta o suita de reflexe ce se declanseaza pentru
restabilirea echilibrului corpului atunci cand acesta se pierde sub actiunea unei forte
exterioare.
c. Reflexul de de pozitie (postura) : pozitia de ortostatism este mentinuta printr-un joc
continuu de contractii musculare declansate nvoluntar, pe baza unor reflexe cu punct de
plecare in muschi, struct artic, labirint, ca si in perceptia cutanata (a talpilor). Ex de
astfle de reflexe sunt : reflexul cervical tonic simetric si asimetric, reflexul labirintic
tonic simetric si asimetric, esentiale in dezvoltarea neuromotorie.
Pe reflexele de postura se bazeaza tehnica Bobath
Utile in paralizii~efecte :extensibilitatea muschilor, intretinerea
vascularizatiei si a troficitatii lor, reducerea spasticitatii pe baza inervatiei
reciproce si dezvoltarea de stereotipuri.
2) Mobilizarea activa voluntara
Cacarcteristica : miscarea voluntara comandata ce se realizeaza prin contractie musculara, prin
consum energetic. Contractia musculara este izotona, dinamica, muschiul modificandu-si lungimea,
capetele de insertie propiindu-se prin deplasarea segmentului.
Obiective urmarite prin mobilizarea activa voluntara :
>- Cresterea sau mentinterea ROM (amplitudinii de miscare) unei articulatii ;
>- Cresterea sau mentinerea fortei musculare ;
~ Recapatarea sau dezvoltarea coordonarii neuromusculare ;
~ Mentinerea unei circulatii normale sau cresterea turnoverului circulator ;
>- Mentinerea sau cresterea ventilatiei pulmonare ;
>- Ameliorarea conditiei psihice ;
;;... Mentinerea echilibrului neuroendocrin, etc.

Modalitati de realizare a mobilitatii active voluntarea

a) Mobilizarea libera (activa pura)- miscarea este executata fara nicio interventie facilitatoare
sau opozanta exterioara, in afara, eventualei gravitatii.
-Parametrii miscarii: (1) directia de miscare, (2) amplitudinea de miscare, (3) ritmul, (4) forta,
(5) durata, (6) pozitia in care se executa.
-este prezenta in toate activitatile cotidiene, deci nu necesita o analiza amanuntita.
b) Mobilizarea auto-pasiva (activa asistata) :-cand forta musculara are o valoare 2-3 pe scala
BMRC, miscarea activa va fi ajutata.
Scop : -pentru protejarea fortei musculare a pacientului necesara unui exercitiu dat
-pentru o corecta directionare pe toata amplitudinea unei miscari ;
-pentru a sustine si pozitiona segmentul mobilizat ;
-pentru a realiza concomitent o miscare combinata, complexa ;
-si in conditiile refacerii complete a mobilitatii unei articulatii, chiar in absenta unei forte
musculare slabe.
Conditii de realizare :
Forta exterioara , indiferent cum este aplicata sa nu se substituie fortei proprii, ci doar sa o
ajute ; in caz contrar miscarea devine pasiva ;
Forta exterioara va fi aplicata pe directia actiunii muschiului asistat ;
Forta de asistare nu este aceeasi pe toata amplitudinea de miscare, ci este mai mare la
nceputul ei ( nvingerea inertiei) si la sfarsitul excursiei (pentru a mari aceasta
amplitudine);
Asistarea miscarii active trebuie sa elimine orice alt travaliu muscular, in afara de cel
necesar miscarii dorite.
Modalitati de realizare :
! Corzi elastice sau contragreutatile instalatiilor cu scripeti ;
! Autoasistare- utilizand o instalatie cu scripeti, baston (pentru mobilizarea unui brat cu
ajutorul celeilalte maini), sau direct, chiar membrul sanatos ;
! Suspendarea in chingi a unui membru (elementul de asistare : anihilarea gravitatiei) ;
! Executarea in apa a miscarii active, in asa fel incat sa se beneficieze de forta de facilitare a
apei (mpingerea de jos in sus pe baza legii lui Arhimede) ;
29
Executarea unie mobilizari active asistate se face lent, fara miscari bruste, cu miscare continua, de
obicei la comanda, cu repetari frecvente sau nu, in fetie de obiectivul urmarit-obtinerea sau evitarea
oboselii musculare.
c) Mobilizarea activa cu rezistenta :
Forta exterioara se opune partial fortei mobilizatoare proprii. In acest caz, musculatura va dezvolta un
travaliu mai crescut deca tar cere-o miscarea segmentului.
Obiectiv -principal : cresterea fortei si rezistentei musculare.
-secundar : pentru o mai buna dirijare a miscarii.
Reguli generale in mobilizarea activa cu rezistenta :
vii. Rezistenta se aplica pe tot parcursul miscarii active ;
vm. Valoarea rezistentei este mai mica decat forta muschilor care se contracta pentru realizarea
miscarii (o rezistenta egala cu forta musculara transforma aceasta tehnica de kiezie dinamica
ntr-una statica= izometrie).
ix. Rezistenta sa fie aplicata, daca este posibil, pe fata de miscare a segmentului pentru a-si
exercita aici presiunea, infl uentand exteroceptorii, care vor stimula miscarea (ex : flexi AB,
rezist se va aplica pe fata anterioara a acestuia)
x. Dupa fiecare miscare cu rezistenta se va introduce o scurta perioada de relaxare.
xi. Ritmul miscarilor active cu rezistenta este in functie de valoarea rezistentei, dupa regula :
rezistenta mare-7ritm lent ; rezistenta mica-7ritm rapid .
xii. Stabilizarea segmentului pe care isi are originea muschiul care se contracta m respectiva
m1scare.
Variante tehnice :
1. Rezistenta prin scripete cu greutati ;
2. R. prin greutati ;
3. R. prin arcuri sau materiale elastice : - o serie de mici aparate cu arcuri sau elastice sunt folosite mai
ales pentru recuperarea fortei si mobilitatii mainii sau piciorului ; pentru ameliorarea fortei de
prehensiune se folosesc inele de cauciuc, bureti, pere de caciuc.
4. R. prin materiale maleabile (lut, chit, plastilina, ceara, nisip ud, etc)- pentru recuperarea mainii,
degetelor.
5. R. prin apa : rezist opusa de apa unei miscari este cu atat mai mare cu cat (a) suprafata corpului care
se misca este mai mare si (b) ritmul (viteza) de deplasare a corpului este mai rapid. Pentru marirea
suprafetei se aplica pe membrul respectiv diverse palete, flotoare, scuturi, etc-7 pentru miscare se va
dezlocui un volum mai mare de apa, deci este necesara o forta mai mare.
-cresterea vascozitatii prin adaosul unor substante creste rezistenta opusa de acest fluid (namol
fluid)
6. R. realizata de KT : cea mai valoroasa tehnica
- se poate grada in functie de forta muschiului in sine ;
-cand forta muschiului este slaba, este singura metoda de lucru care poate da rezultate.
7. R. executata de pacient (auto-rezistenta)- cu mb sanatos sau utilizand propria greutate a corpului,
pacientul insusi opune o rezistenta dozata.
-se rezuma doar la cateva articulatii : umar, cot, pumn, genunchi, glezna.

TEHNICI KINETICE STATICE

Se realizeaza fara sa determine miscarea segmentului.
1. Contractia izometrica ;
2. Relaxarea musculara :
-relaxare generala
-relaxare locala
Modalitati de realizare a relaxarii :
-constientizarea starii de relaxare musculara ; se executa alternativ contractii statice urmate de relaxari
statice ;
-posturarea segmentului in sprijin pe un plan orizontal sau in chingi, cautand prin inhibitie centrala
suspendarea oricarei activitati musculare in segmentul respectiv ;
-scurtarea ritmica a membrului respectiv executata de un asistent in timp ce pacientul isi relaxeaza
muschii din teritoriul respectiv ;
30
-masaj bland pe muschiul contractat sau vibromasaj in timp ce pacientul 1s1 relaxeaza muschiul
respectiv.

6.0RTEZE
Orteza reprezinta un dispozitiv extern , aplicat unui anumit segment al corpului, pentru a preveni sau
corecta disfunctionalitatea acelui segment
Indicatil- consideratii functionale pentru care se prescrie o orteza :
1. Aliniamentul segmentelor corpului : mentinere, prevenire posturi vicioase, corectare
de formari
2. Mobilitatea articulara:
o promovarea mobilizarii asistate si a controlului motor
o impiedicarea mobilitatii articulare
3. Solicitarea articulara : orteza reduce incarcarea axiala , scade forta care actioneaza la
nivelul articulatiei
4. Protectia- protejeaza local contra altor leziuni ; rol antialgic, scade durerea locala ;
favorizeaza vindecarea tesuturilor traumatizate
Contraindicatii :
1.situatii cand nu asigura o buna functionalitate daca nu poate asigura amplitudinea de miscare articulara
necesara
2.situatii cand nu poate asigura o buna stabilitate articulara
3.cand limiteaza functionalitatea (pacientule mai disfunctional cu orteza decat fara ea)
4.determina presiuni anormale, care induc leziuni cutanate sau leziuni ale tesuturilor subiacente

MEMBRUL INFERIOR
ROL : trebuie sa asigure un mers cat mai eficienta prin :
l .cresterea stabilitatii complexului glezna -genunchi in faza de sprijin
2.ridica degetele de pe sol in faza de balans
3.scad dezechilibrul musculaturii la nivelul gambei, genunchiului (suprima musculatura spastica, asista
musculatura nefunctionala)
4. scad durerea prin scaderea incarcarii si limitarea miscarilor
5. prevenirea sau corectarea deformarilor gleznei, genunchiului
6.faciliteaza anumite scheme de miscare
7.imobilizarea membrului inferior cu diferite patologii

Ortezele membrului inferior trebuie sa asigure un mers cat mai eficient prin : controlul miscarii ( ortezele
dinamice), corectarea eventualelor deformari, compensarea diferitelor disfunctionalitati
Tipuri de orteze :
statice : rigide , cu mentinerea segmentului disfunctional ntr-o anumita pozitie
dinamice : faciliteaza miscarea segmentului respectiv pentru o functionalitate mai buna
biomecanice -rigide : reduc deformarile antepiciorului in var sau valg, sau pentru piciorul pronat
sau supinat excesiv ; se fabrica dupa mulajul piciorului si au incorporati inaltatori plantari mediali
sau laterali
acomodativa (pelota acomodativa): amortizeaza socurile prin distribuirea uniforma a presiunii pe
reliefurile osoase ; pt halux valgus, rigidus, pentru deget in ciocan, pinten calcanean, metatarsalgii
structurale -pentru diferente de lungime ale membrelor inferioare: se corecteaza cu inaltatori
calcaneeni pana la 2 cm ; peste 3 cm : inaltatoarele trebuie aplicate pe exteriorul pantofului
Alcatuire: o parte gambiera si o parte podala, solidarizate printr-o articulatie fixa (rigida) sau mobila
(orteza mobila).
Orteze fixe :
! Orteza glezna picior fixa (AFO = ankle-foot orthesis) - pentru spasticitate severa sau moderata,
durere la mobilizarea gleznei,deficite motorii (picior flasc complet cazut), deformari rotationale ale
complexului glezna picior, instabilitate anterioara genunchi, genu recurvatum <25grade
31
 ! Orteza picior glezna posterioara : spasticitate mica sau moderata, paralizii ale dorsiflexorilor
plantari, pentru stabilitate glezna ( var equin)
! Orteza spirala glezna picior : spasticitate moderata, deviatie in var equin , tulburari proprioceptive
! Orteza semispirala glezna picior : spasticitate absenta, deviatie var equin, instabilitate glezna
! Orteze genunchi.
Orteze dinamice (hibride) :
? Formata din 2 tije gambiere -mediana si laterala- ce se solidarizeaza inferior pe gamba, si o gheata
ortopedica articulate la nivelul gleznei ;
> Indicatii : afectiuni acute : entorsa de glezna, tendinita achileana, fasciita plantara ; boli neurologice
cu deficit motor gambier.
> Rol : protector
Ortezarea piciorului spastic :
:evaluarea dinamica a spasticitatii se face urmarind comportamnetul piciorului in mers ;
-in timpul fazei de balans- piciorul are aspect scazut, cu imposibilitatea ridicari degetelor de pe sol.
1. Spasticitatea usoara:
-piciorul posterior n pozitie neutra este stabil ; antepiciorul fara supinatie excesiva-7atacul se face cu
talonul.
-in faza de spijin mediu- picior plantigrad (se spijina in totalitate pe sol), ruleaza si permite transferul
greutatii de la calcai la MT.
-in faza de balans piciorul este invar si /sau supinatie.
Orteze : majoritatea ortezelor fixe si dinamice.
2. Spasticitate medie :
-piciorul posterior in var, antepiciorul in supinatie
-Orteze : de reducere a tonusului.
3. Spasticitate severa :
Realizeaza equinul ntregului pcior in faza de sprijin.
-picior posterior invar, atepicior inversie si/sau rotatie interna
-greutatea corpului se sprijina numai pe marginea laterala a piciorului.
Orteze : de reducere a tonusului, + TFNP, +aparat gipsat pentru obtinerea unei corectii de durata.

Orteza de reducere a tonusului

ROL : corectie biomecanica a varului calcanean si a supinatiei piciorului
-restabileste tiparul de rulare a plantei in sprijin (calcaiu-haluce)
-asigura stabilitatea complexului glezna- picior
-reduce cheltuielile energetice cerute de mers-7imbunatateste parametrii mersului
Tipuri:
a) Orteza dinamica glezna-picior (cea mai utilizata):
-contruita pe principiul ca cel mai important aspect al reducerii tonusului este obtinere unei pozitii neutre in
complexul glezna-picior
-mentine antepiciorul si artic subtalara in pozitie neutra
-permite le nivelul gleznei amplitudini gradate de inversie, eversie si plexie plantara si dorsala.
b) Orteze intermediare : cand leziunile neuromusculare sunt evolutive
-se adapteaza permanent deficitului existent fara a necesita modificari esentiale ale formei.
c) Orteze definitive :-lez neuromusculare stabile.
Pentru clonusul mediu si intermitent si spasticitate redusa se folosesc AFO flexibile in dorsiflexie.
Pentru clonusul sever si continuu- orteze de reducere a tonusului.
Modul de realizare
a. cheia succesului- realizarea unui mulaj de gips obtinut in pozitia de spasticitate maxima.
b. strategii noi- feed-back senzitiv realizat de orteza pentru modificarea tonusului prin :
-inibarea reflexelor primitive
-presiuine pe insertia musculara-continua si ferma-7 scade tonusul ; la nivelul then achilean, jonctiunii
tricepsului cu tend achilean, tend rotulian n hiperE genunchi
-stretching prelungit static :design ajustabil ce permite variatii graduale ale pozitiei achiliene ; dinamic-
resorturi, arcuri - mai eficiente.
-proprietatile fizice ale materialelor influeanteaza tonusul muscular astfel :
-materiale pasive- plastice-7efecte inhibitorii pe tonusul muscularpentru ca nu se deformeaza in
timpul contractiei
-materiale active-spume, benzi elastice-7 efect stimulatro asupra musculaturii subiacente (FNP)
32
Contraindicatil :
-edeme;
-equinovarul rigid-necesita chirurgie.

COLOANA VERTEBRALA
lndicatii:
:Prevenirea/corectarea diformitatilor sau pozitiilor vicioase ;
-controlul durerii
-stabilizarea segmentelor vertebrale (fr, listezis)
-imobilizare <lupa traumatisme, chirurgie
-scaderea incarcarii axiale (suprasolicitare).
Cauze de abandon :
-7discomfort, durere locala
-7complicatii diverse: leziuni tegumentare, compresii pe nervi, atrofii musculare.
-7creste consumul energetic pentru ambulatie si ADL
-7afectarea funct CV si respiratorii
-7design neplacut.
Tipuri:
Orteze cervicale : Minerva pentru miscari de flexie si lateralitate ; poate face miscari rotatorii
Orteze lombo-sacrate- functie de miscarea predominant restrictionata :
-pentru controlul miscarii de F si IL- centura spatar si centura Knight
-pentru controlul miscarilor de E si IL- centura William si corsetul lambo-sacrat standard.
1. Centura spatar : rigida
-banda sub vf omoplatului si la jonctiunea sacrococcigiana (blocheaza IL) si 2 benzi intarite pv. lombo-
sacrat si support abdominal (blocheaza F-E la niv Ll-L4).
lndicatii : durere lombara inferioara, post HDL operat, ngrijire fr. vertebrale.
2.0rt. Knight : mai bun control al IL
Indicatii : durere lombara inferioara, spondilolistezis.
3. Centura William : dinamica
-pentru controlul E si IL
-banda elastica la nivelul abdomenului (permite F) si 2 benzi rigide -pelvina si toracica-unite prin 2 benzi
laterale si benzi oblice mai subtiri.
Indicatii : spondilopiza si spondilolistezis
CI : fr compresive.
4. Corsetul lombo-sacrat- idem
5. Corsetul sacro-iliac : de la creasta !iaca la trohanterul mare si anterior pana la simfiza pubiana.
Indicatii : post partul si instabilitatea sacro-iliaca.

MEMBRUL SUPERIOR
Roluri : de a mentine postura corecta in :
a) refacerea aliniamentului, corectand dezaxarile si deviatiile in ax
b) in pozitia de repaus suportul segmentului afectat,
c) protectia segmentului afectat,
d) functionalitate in pozitiile de solicitare a diferitelor activitati
Obiective:
l .mentinerea pumnului, mainii si degetelor in pozitii care sa favorizeze activitatea
2.incurajarea pacientului pentru refacerea schemelor si aspectelor functionale
Indicatii : posttraumatic, leziuni de nervi periferici, sindroame dureroase intense (AND, sd de tunel
carpian), pentru ameliorari functionale post AVC, SM, TVM
Prehensiunea- 3 tipuri :
pensa digito-digitala : vf index-vf police : de precizie ; vf polic-vf oricare deget : de precizie
-digito-laterala : police-partea lat index-de forta (prinderea creionului)
-latero-laterala : degete 2-5 (tigara) : de forta
-tridigitala (bila)-vfpolice-index-medius

33
 -subtenninala :falanga distala police-falanga distala orice deget (prinderea unei foi de hartie)-
de precizie
pensa digito-palmara : cilindrica-de farta si sferica
pensa digitala de forta : cu degetele flectate ca un carlig (pentru agatare, purtare de obiecte
grele).
Tipuri:
/ detenodeza
/ de pumn- se termina in palma
/ pumn-mana-se intinde pana la vf degetelor
/ pumn-police
/ de mana- incepe <lupa articulatia pumnului
/ de police
/ de degete
/ de reducere a tonusului
/ prefabricate pentru asistare ADL.
Ortezele statice sau pasive : se folosesc pentru :
- punerea articulatiei in repaus si imobilizare
-pozitia corecta neutra pumn-mana: MCF-flexie 60-90grd, IFP IFD flexie 0-45 grd, pumn-neutra sau
usoara extensie.
- pentru controlul durerii,efect antialgic
- pentru combaterea posturilor vicioase, pozitionare corecta si mentinerea axului articulatiei
- combaterea si prevenirea contracturilor
-mentinerea nivelului functional
-stabilizarea si pozitionarea uneia sau mai multor articulatii in pozitie functionala, pentru a facilita
activitatea corecta.
lndicatii : mana flasca din SNC, contractura Dupuytren, status post chir. Plastica, b. artic. inflamatorie
sau degenerativa in puseu, posttraumatic.
Orteze dinamice : au componente mobile, preiau din functionalitatea segmentului, permitand miscari
controlate ; roluri :
-sa corecteze progresiv fortele de deformare, care apar datorita dezechilibrelor segmentare musculare
-sa intretina tonusul muscular si sa stimuleze cresterea fortei musculare
-sa mentina elasticitatea articulatiilor si a structurilor periarticulare
-sa intretina schemele de miscare
-sa corecteze deformarile induse de deficitul muscular de tip neurogen , suplinind deficitul si permitand
o activitate normala.
/ Orteza de tenodeza : orteza pseudodinamica pentru controlul prehensiunii
-pentru pacienti cu leziuni medulare C6-C7
-pentru a functiona e nevoie de farta musculara > 3+ pentr extemsorii radiali ai carpului, prin
intermediul carora va facilita flexia pasiva police si degete 2-4 si pozitionarea pentru pensa
tridigitala.
/ Orteza de pumn : cuprinde palma, pumnul si 1 /3 prox. a antebratului.
-asigura funct mainii
-support pentru pumn, se poate realiza FIE degetelor
-protej eaza tendoanele E
-dupa tenosinoviectomia flexorilor.
/ Orteza pumn-mana : de repaus
-cuprinde vf degetelor pana la 1/3 prox a AB
-impiedica contractia musculara
-se poarta noaptea.
/ Orteza pentru mana din PR : support articular si periarticula
-stabilizeaza miscarile eficiente ale articulatiei
-aliniament corect
-asigura integritatea tendoanelor si mpiedica deviatiile.
/ Orteza de deget (inelare):
-gat de lebada : evita hiperE IFP
34
 -butoniera : evita flexia IFP .
./ Orteza de police : fixa
-stabilizeaza artic. carpo-metacarpiana a policelui
-gutiera dorsala
./ Orteza de reducere a tonusului :scade spasticitatea flexorilor
-mentine arcurile palmare
-pozitioneaza degetele in E si ABD
./ Orteze prefabricate pentru asistarea ADL : din piele/ mulate, usoare, flexibile
-au la nivelul palmei un dispozitiv in care se pot fixa tacamuri, ustensile pentru toaleta, scris,
etc.
-este necesar controlul volunrat umat, cot.
-Indicatii: hemiplegie, TVM C5-C6.

Leziuni de neuron motor periferic :

-paralizia de plex brahial : orteze de sustinere a mb. superior, cu bratul in abductie si RE
-paralizia de n. musculocutan- orteza pentru asistarea flexiei cotului
-nervul ulnar: afectare distala la nivelul AB : orteza pentru sustinerea lombricalilor
-leziuni median deasupra cotului :afecteaza pronatorii, flexorii pumnului si degetelor, flexorii policelui,
abductor, opozant police- deficienta mare de prehensiune : orteza cu hamac pentru pumn
-la nivelul pumnului (sd. de tunel carpian) : afectati mm eminentei tenare-compensare pri.n ortezare
-leziunile de n. radial : paralizie pentru extensie: pumn, police si degete :orteza pentru sustinerea
pumnului in pozitie functionala care sa amelioreze prehensiunea ; orteza de tip mamac pe fata
volara :sustine dorsiflexia, asista mobilitatea in ectensie a artic MCF, stabilizeaza artic IF police

7. Terapia ocupationala a sistemului locomotor

Reprezinta o modalitate speciala de KT care utilizeaza exercitii fizice din activitatiile umane obisnuite
(de viata, de munca,de divertisment). Face parte din programul de kinetoterapie si este
indispensabila.Se adreseaza atat nivelului functional cat si psihologic.
Obiectivele principale :
refacerea mobilitatii de miscare sub toate aspectele ei :amplitudine, forta, rezistenta musculara,
abilitate si coordonare.
refacerea pe plan psihologic,
Terapia ocupationale specifica : se adreseaza deficitului functional al pacientului, se adapteaza
permanent gradului si formei de deficit si se aleg acele activitati care solicita maxim deficitul functional
al pacientului
Terapie ocupationala nespecifica : se adreseaza organismului ca un ntreg sau unor deficite
complementare. ex paralizie de plex brahial mb sup drept: TO specifica: recuperarea membrului
superior dr., TO nespecifica pt dobandirea abilitatii mainii stg.

Reguli de stabilire a tipurilor de exercitii de TO :

analizarea precisa deficitului functional al pacientului dupa bilant complet, clinic,anatomic,
kinetologic, psihologic, social, profesional
stabilirea tipului de TO necesara pacientului respectiv : se stabilesc cele mai indicate activitati
activitatile sa fie simple, usor de invatat si executat
activitati obisnuite, cunoscute de majoritatea oamenilor fie din meseriile de baza, fie chiar din
meseria pacientului

35
 este de preferat ca activitatea sa fie agreata de pacient , astfel incat sa-1 solicite atat somatic cat
si psihic
activitatile sa fie variate, pentru a se evita monotonia
activitatile sa necesite un efort progresiv gradat
sa desfasoare mpreuna cu alti pacienti
sa fie permanent supravegheat de KT.

Tehnici de terapie ocupationala :

1. tehnici de baza : olarit, prelucrarea lemnului, fierului, mpletit de nuiele, rafie.Sunt
tehnici esentiale care nu trebuie sa lipseasca din serviciile de TO. Fiecare din activitati
este alcatuita dintr-o suita de subactivitati, fiecare necesitand gestici diferite.
2. tehnici complementare: cuprinde celelalte activitatii lucrative umane : marochinarie,
tipografie, dactilografie, strungaria, prelucrarea cartoanelor. Fiecare dintre aceste
activitati poate deveni un scop n reconversia profesionala a celor cu handicap
3. tehnici de readaptare: formate din totalitatea asctivitatilor zilnice casnice, familiare
Se adapteaza mediul ambiant la capacitatile functionale ale bolnavului.Exp : de la
adaptarea cozii de lingura, pantofi cu scai, fara sireturi, adaptari pentru deplasare in
mijloace de transport, adaptari ultile la domiciliul pacientului, orteze, dispozitive de
deplasare
4. tehnici sportive : sunt incluse sporturi sau parti din acestea : aruncarea cu mingea la
cos, tenis de masa, badminton, golf, tras cu arcul
5. tehnici recreative : sah cu piese grele, popice, jocuri cu piese de plumb, tintar cu piese
care de nfig in gauri preformate
6. tehnici de exprimare -cuprinde activitati artistice : scris, desen, pictura, sculptura,
gravura ; reprezinta o modalitate de reintegrare sociala si profesionala a pacientiilor

Obiectivele TO :
1. educare sau reeducare motorie si psihomotorie
2. reeducare senzoriala
3. integrare familiala
4. readaptarea si integrarea in mediul social si profesional
5. refacerea gestualitatii, reantrenarea si adaptarea la viata cotidiana a pacientului
6. adaptarea la un handicap
7. obtinerea independentei maxime posibile
8. stimularea gandirii libere pozitive
9. independenta in ADL +transferuri
Performanta ocupationala reprezinta capacitatea persoanei de a realiza sarcini cerute de rolul sau in
raport cu etapa de dezvoltare.
Domeniile de performanta sunt : autoingrijirea, productivitatea in munca, relaxarea. Acestea intra in
interactiune cu mediul fizic, mediul social, mediul cultural.
TO actioneaza asupra persoanei prin implicarea in activitati cotidiene, sarcini domestice, gesturi
profesionale, jocuri, si asupra mediului inconjurator prin propunerea de solutii practice pentru a
modifica mediul cu scopul de a-l face accesibil persoanelor dizabilitate.
Planul TO:
1. Evaluarea :
-culegerea datelor, identificarea problemelor
-evaluarea propriu-zisa a persoanei
-analize, interpretarea datelor.
2. Planificarea tratamentului :
36
-crearea unui mediu propice
-definirea obiectivelor
-stabilirea metodelor de interventie si alegerea activitatilor si adaptarilor necesare.
-stabilirea calendarului
-discutarea planului de tratament cu pacientul si terapeutul.
3. Interventia :
-motivatia
-dezvoltarea/mentinerea functiei
-restabilirea functiei
-preventia.

Tehnici de terapie ocupatioanla in recuperarea prehensiunii.

Terapia ocupationala pentru prehensiune cuprinde 3 tipuri de exercitii, in functie de scopul

urmarit.
1. reeducarea activitatii zilnice (ADL), de la inchisul ferestrei, manuitul cutitului si furculitei.
2. reeducarea gestualitatii necesita activitate profesionala sau dobandirea unei abilitatii pt
reorientare profesionala.
3. invatarea de abilitatii incomplete (trucate) necesare folosirii obiectelor sau instrumentelor
profesionale (ex caratul unei cutii nu se face prin priza digitala ci prin priza palmara).
Reguli:
1. se ncepe cu exercitii analitice apoi globale
2. intai prizele simple apoi complexe
3. pacientul priveste activitatea
4. varietate, sa nu fie plictisitor, se lucraza de mai multe ori pe zi
5. pentru reprofesionalizare: exercitii profesionale alternative cu cele recreative
6. aparatura sa nu lezeze integritatea mainilor
7. activitati care sa suprasolicite ntreg lantul cinematic

Tipuri de prehensiunie :
>- p. terminala-fina: apucarea unui ac de pe masa
:;.... p. subterminala : foloseste activitati cotidiene ; permite apucarea obiectelor cu 2-3 degete ; priza
bi digitala.
:;.... P. subtermino-laterala : "pensa de cheie ,pensa de scris
).. P. police-digito-palmara : palma+ 4 degete+ police
).. P. prin opozitie digitopalmara : purtarea unui geamantan
, P. latero-laterala : tigara, pensa de forta.
Scopul :
-refacerea ADL
-refacerea gesturilor necesare pentru munca/profesie
-invatarea unor abilitati trucate pentru a realiza toate actiunile folosind restantul functional
Se folosesc :
! Pentru citit : suporturi pentru a evita contractia muschilor interososi
! Pentru alimentare : adaptarea tacamurilor : manere groase si lungi
! Orteze de stabilizare si de corectare
! Adaptarea mediului casnic : vase de bucatarie usoare, imbracaminte si incaltaminte simple si
usoare, borcane ce se deschid usor, nu orin insurubare ci prin presare, usi ce se deschid prin
mpingere.
Prehensiunea este cel mai adesea afectata in boi reumatologice : PR, artroze severe, neurologice :
hemipareza, tetrapareza, n. periferici : radialul - nu fixeaza pumnul, medianul- pierde opozitia
policelui, cubitalul- afectarea miscarilor de finete.
Metodologie :
1. tehnici de baza : olarit, tesut, tamplarie, impletit
2. tehnici complementare : dactilografie, marochinarie
37
3. tehnici de readaptare : tacamurile, obiecte de toaleta, sisteme de nchidere-deschidere, imbracaminte
cu nasturi putini, incaltaminte fara siret, cu scai.
4. orteze : de repaos - conservarea pozitiei functionale
-de reducere a tonusului-spasticitate pe F-7pozitionare in E
-dinamice- pentru police : fixarea police h1i in ABD, pareza de radial-pumn in E, degete-
semiflexie.
-prefabricate-pentru asistarea ADL.
5. tehnici de exprimare : scris, desen, gravura.
6. activitati sportive : sah, obiecte ce se introduc in gauri preformate.

Tehinici de terapie ocupationala pentru recuperarea mersului

l.TO actioneaza asupra persoanei si asupra mediului.

2.se va evalua pacientul functional si se va stabili gradul de dependenta , evaluare clinica si evaluare
socio-profesionala.
3.mersul afectat in diferite afectiuni : afectiuni reumatologice- PR, coxartroza, gonartroza (reumatism
degenerativ), posttraumatic, neuro- hemiplegie (NMC, NMP)
4.metodologie :
a) metode neesentiale :
-crearea unor scheme practice de mers
-antrenarea noilor scheme de mers- pe principiul progresivitatii miscarilor
-in antrenarea mersului se va introduce si transferul
b)metode auxiliare : de readaptare
-folosirea de mijloace asistive : carja/ baston, cadru, scaun cu rotile- pentru amblatie unde
mersul nu este posibil.
-se vor corecta tulburarile de statica-sustinatori plantari
-orteze : de repaos- conservarea ROM functional, evitarea posturarii in pozitii nefavorabile
-de reducere a tonusului muscular
-dinamice-pentru dorsiflexia plantara (SPE)
-de glezna si genunchi-instabilitate anterioara.
Se va adapta mediul casnic pentru deficitul motor (se vor inlatura obstacolele : covoare, suparfete pe
care se poate aluneca, praguri, etc.)

8. Masajul tractiunile si manipularile

Masajul reprezinta o serie de manevre manuale sau tehnice, variate, aplicate sistematic pe suprafata
organismului in scop fiziologic, curativ, profilactic sau terapeutic. Stimuleaza pielea determinand
reactie vasculara, biochimica , stimulare senzitiva si induce reactii de tip reflex in vecinatatea zonei de
masat sau la distanta.

Efecte terapeutice
Efecte locale :
Actiune sedativa asupra durerilor de tip nevral1:,ric, musculare sau articulare.
Efect miorelaxant pe contracturile musculare
Actiune hiperemianta locala , de imbunatatire a circulatiei locale manifestata prin imosirea si
incalzirea locala
Efecte asupra circulatiei venolimfatice : inlaturarea lichidelor interstitiale de staza ,cu accelerarea
proceselor de absorbtie si reparatie in regiunea masata

38
 Efecte trofice asupra pielii, tesutului subcutanat, structurilor musculo-ligamentare
Facilitare neuroproprioceptiva (tehnica Bunget) sau exteroceptiva
Generale:
Stimularea functiilor aparatului circulator si respirator
Cresterea metabolismului bazal
Efecte favorabile asupra starii generale a bolnavului, cu imbunatatirea somnului si a
oboseli musculare.
Reechilibrare neuro-vegetativa
Efecte reflexogene la distanta
Cel mai important mecanism este reprezentat de mecanismul reflex. Acesta pleaca de la
exteroreceptorii din tegument, de la proprioreceptorii din muschi, tendoane ~ iau nastere stimuli de
diferite intensitatii ,care pornesc spre SNC. Aceste efecte reflexe explica efectele generale ale
masajului.

Indicatiile masajului :
-afectiuni ale aparatului locomotor insotite de durere
Dureri periarticulare : netezire, frictiune ;
Dureri tendinoase si teno-periostale ;
Dureri musculare si contracturi : petrisaj profund
- afectiuni reumatice :
Cervicartroza, nevralgii cervicobrahiale ; masaj spate si umeri, mobilizare coloana
cervicala
Dorsalgii acute si cronice- masaj sedativ, decontracturant, tonic, stimulant
Lombalgii din artroza lombara ; masaj transversal profund, frictiuni interscapulare
Lombalgii in deformarii, anomali structurale- masaj decontracturant transversal profund
Dureri lombare difuze de origine vasculara
Lombalgie si lombosciatalgii de origine discala- in faza acuta se face la distanta pe zona
cervi co-dorsala
Coxartroza - se executa pe zonele contractate : fesier mic, mijlociu si tensor al fasciei
lata
Artoza femuro-patelara, sindroame rotuliene.
Glezna si complex picior: masaj transversal profund
Umar- artroza stemo si acromio-claviculara ; tendinite si tendinoze, dureri musculare ;
AND ; sdr umar-mana
Cot pumn mana :epicondilite, epitrohleite

-afectiuni neurologice periferice si centrale, cu durere, hipotonii , hipotrofii musculare

Atrofi musculare : masaj prin petrisaj profund+electrostimulare + KT refacerea
miscarilor active si a fortei musculare.
-sechele posttraumatice ale aparatului locomotor
-afectiuni dennatologice :escare , cicatrici, infiltrate celulitice,subcutanate, hematoame mici
-edeme postraumatice, postchirurgicale
-Fibroza- trebuie asociat cu posturi, mobilizari pasive, ET (parafina, infrarosii, ultrasunet, unde scurte)
-Afectiuni aparat circulator: arteriopaii (masaj centripet) flebite (masaj in zona abdominala, crurala,
gambiera, plantara). Varice-se evita pachetele varicoase.
-in geriatrie, la gravide, la obezi
-in medicina sportiva

Contraindicatiile masajului :
Absolute:
reumatisme inflamatorii in puseu,
boli acute infectioase,
fragilitate vasculara, flebite, tromboflebite,coagulopatii, afectiuni hemoragipare,

39
infectiile , inflamatiile si afectiunile pielii ( piodermite, furunculoze, zona zoster, micoze, cancere
cutanate),
TB pulmonar si extrapulmonar,
ulcer gastric sau duodenal in criza, litiaze veziculara, renala ;
pe musculatura spastica (in spasticitatea neurologica)
Relative:
dermatologie: psoriazis, eczema, prurit;
fragilitate cutanata la varstnici si copii ;
unele traumatisme recente ale aparatului locomotor ( entorse , fracturi)
spasmofilie asociata cu entezopatie -+se utilizeaza tehnici blande, sedative de masaj asociate cu
tehnici de relaxare
zone topografice in care masajul este relativ contraindicat : nu se face masaj in fosa poplitee,
triunghiul lui Scarpa, plica cotului, zona anterioara a gatului, zonele cu varice

ln functie de efectele instalate :

I.Tehnici de masaj clasic cu efect sedativ: netezirea ( efeuraj) si vibratia
2. Tehnici de masaj clasic cu efect excitant, tonizant : frictiunea, framantarea, tapotajul,petrisajul si alte
tipuri de presiuni cu mobilizarea tegumentului si a structurilor subiacente
Manevrele de masaj sunt:
Principale : Netezirea, Framantarea, Frictiunea, Tapotamentele, Vibratia
Secundare : Cernutul si rulatul, Presiuniile, Tractiunile, Scuturari, Geluire, Ciupire

Frecventa masajului este de 1-2 ori pe zi, cu durata de 5 - 25 min. in afectiunile acute si dureroase 3--5
min, masajul general poate dura 45-50 min. Masajul trebuie sa fie urmat de mobilizari.

1.N etezirea ( efleuraj) : este manevra care consta in alunecari usoare ritmice, superficiale, aplicate cu
palmele pe suprafata corpului ; este o manevra cu care se ncepe si se termina masajul si de trecere de
la o tehnica la alta ; ritmul este lent
-este manevra de introducere si de ntrerupere.
Se executa prin usoare atingeri cu palma sau pulpa degetelor plimbate pe regiunea de masat, cu
mangaierea suprafetei pielii in general in directie centripeta sau paralel cu fibrele musculare.
Rol- insensibilizarea planurilor superficiale, permitand sa se exercite presiuni asupra planurilor
profunde.
Efect: sedativ al durerii.
Se poate executa cu palma ntinsa, policele, eminenta tenara, degetele ndoite( masaj pieptene).
Se fac trasaturi lungi, line, depasind regiunea dureroasa
Forme de netezire
Cu fata palmara si cu degetele lipite ; axul mainii poate fi paralel, oblic sau perpendicular pe
directia de miscare
Cu doua degete usor departate
Netezire in pieptene
Netezire romb (doar lombara)
Netezire cu palmele si degetele departate (intercostala)
Principiul este de activare a circulatiei sangelui in capilarele si venele superficiale si accelerarea
limfei in spatiile intercelulare sau in vasele limfatice
Netezirea influenteaza in special calea reflexa. Este o manevra linistitoare, antialgica,
decontracturanta, bine tolerata
2.Vibratiile: miscari oscilatorii ritmice, tremuraturi rapide transmise tegumentului printr-o succesiune
de presiuni si relaxari , fara ca mana maseurului sa se desprinda de pielea regiunii masate. Se executa
cu varful degetelor, fata palmara, cu podul palmei, cu policele, cu o mana sau cu ambele maini.
Miscarile vibratorii se fac din articulatia pumnului sau cot .
In functie de regiunea masata se combina cu frictiuniile si framantatuL
Reprezinta o manevra linistitoare, cu efect sedativ , realizata cu amplitudine moderata, reduce
sensibilitatea nervilor din piele si tesuturile superficiale. Activeaza circulatia superficiala, au efect
antialgic si decontracturant.
40