XII B În cartea "Descoperirea copilului“, autoarea spunea: "Educația mișcărilor ocupă primul loc, pe când învățarea lucrurilor practice constituie numai o atracție externă, motivul aparent care stimulează o necesitate adâncă de organizare". Includerea tuturor copiilor, inclusiv a copiilor cu nevoi speciale, este firească în alternativa Montessori, deoarece fiecare copil lucrează în ritm propriu și incluziunea devine astfel un proces firesc, normal. Alternativa educațională Montessori își propune să învețe copilul să gândească și să acționeze independent, intr-o manieră responsabilă de tipul "ajută-mă să pot singur". Crearea unui mediu cât mai natural, asemănător din viața de familie, stimulativ, cu materiale specifice care să ajute la dezvoltarea copilului, un mediu în care copiii sunt lăsați să învețe ceea ce au nevoie în ritm propriu, iar copiii să simtă plăcerea de a învăța, de a descoperi în mod spontan ceea ce doresc să afle. Oferirea copiilor mici libertatea de a căuta soluții pentru problemele lor, fără a interveni și a oferi soluții. Astfel, le oferim practic prilejuri de a-și dezvolta aptitudinile de învățare, de a rezolva probleme la vârstă fragedă, atât cognitive, cât și sociale, pregătindu-i pentru învățarea pe tot parcursul vieții și încurajând dezvoltarea socială. Observarea copilului care acționează în acest mediu, astfel conturându-i-se potențialul fizic, mintal, spiritual și emoțional. Lucrarea Mariei Montessori, "Descoperirea copilului", copilul cu natura sa specifică, a facut posibilă instituirea unei educații care să fie pe măsura fiecărui copil și să ajute efectiv copilul. Copilul are libertatea să decidă: ce să învețe, cu cine să învețe, unde să învețe, cât timp să învețe în acord cu tezele autoarei. În educația Montessori educatoarea directionează energiile copiilor, nu corectează niciodată, nu intervine în munca copiilor, ci observă pentru a ști ce să facă pe mai departe. Secretul oricărui cadru didactic bun este de a ajuta copiii să se concentreze nu pe obținerea unor performanțe apreciate prin calificative, ci pe dezvoltarea unei dorințe fundamentale pentru învățare, în perfect acord cu ceea ce Alvin Toffler remarca – "analfabetul de mâine nu va fi cel care nu știe să citească, ci va fi cel care nu a învățat cum să învețe".