I.

CITATE
1. Profesorul este un lamuritor in cursurile lui, un indrumator in seminarii, un
sfatuitor la care alergi cand te-ai incurcat in carcetarea proprie sau cand ai
nevoie de o orientare noua. Lucreaza singur, lupta-te, descopera, creaza,
cladeste-te singur, geograf, prin osteneala ta.
George Valsan
In acest citat autorul dezvaluie rolul profesorului de moderator in domeniul invatarii
si sublinieaza importanta faptului ca cei interesati sa invete trebuie sa aibe puterea
de a se autoeduca. Doar astfel vom putea deveni oameni educati, oameni ce vor
contribui la dezvoltarea umanitatii.

2. Aveti curajul de a invata singuri stiinta, de a ataca singuri problemele ei, de

a le controla cat e posibil in contact cu natura.
George Valsan
In citatul de mai sus profesorul Valsan ii indeamna pe elevii sai sa aibe acea zisa
sete de cunoastere ce a fost sursa tuturor descoperirilor importante pentru omenire.

3. Femeile sunt temelia educaiei n fiecare generaie.

Simion Mehedini
In citatul prezentat este descrisa importanta primara a femeilor, cum ele sunt cele
ce pun temelia educatiei prin faptele lor. O mama incepe procesul de educare al
copilului inca din primele zile de viata ale acestuia, cand prin glasul ei il linisteste si
il invata sa fie ascultator. Apoi tot mama este acea ce ii insufla copilului sau dorinta
de cunostere si siguranta ca lucrurile vor fi bine.

4. O educaie bun este izvorul ntregului bine n lume.

Immanuel Kant

Potrivit lui Kant educatia este capabila sa revolutioneze lumea, sa o transforme in

bine. Un om educat nu isi va urmari doar propiile interese ci va incerca sa lase o
mostenire viabila urmasilor sai.

5. Educatia este cea mai buna provizie pe care o poti face pentru batranete.
Aristotel
Din acest citat reiese ca in cei din urma ani ai omului educatia este cea ce ii
determina si tempereaza faptele. Memoria unui om poate sa nu ii mai fie fidela,
rabdarea acestuia se diminueaza, capacitatea de invatare de asemenea dar
educatia acumulata il ajuta sa se adapteze noilor incercari.

II. Problematica educatiei

Necesitatea comunicarii intre elev si parinte
Intre un parinte si copilul sau comunicarea este factorul principal in dezvoltarea
armonioasa a acestuia. Parintele este dator sa ii asigure copilului posibilitatea sa
invete intr-un mediu singur si adecvat, sa se intereseze de rezultatele scolare ale
acestuia dar si sa comunice cu el.
Modelele educaionale aplicate de prini n relaiile cu copii pot avea influene
negative asupra dezvoltrii personalitii acestora. Din acest motiv este important
ca prinii s gseasc un echilibru n ceea ce privete organizarea i controlul
copilului i cerinele pe care le au de la acetia. Copilul are nevoie de un climat
familial echilibrat n care s se simt n siguran i de o comunicare eficient cu
prinii si. Acest lucru este posibil dac acetia din urm sunt ateni la nevoile
copilului, se preocup de educaia lui, dac dau dovad de nelegere, sunt
afectuoi i calmi i particip la evenimentele importante din viaa lui. Totodat,
este necesar ca prinii s fie fermi, s stabileasc limite i s nu lase copilul s fac
tot ceea ce vrea, aspecte care pot fi ndeplinite printr-o comunicare adecvat
printe-copil. Ca orice alt relaie, relaia printe-copil este una complex, care
ncepe s se construiasc nc din primele zile de via ale copilului i care impune
foarte multe condiii: rbdare, druie, nelegere, atenie, dragoste, comunicare i
tot aa mai departe. Pentru dezvoltarea armonioas a personalitii copilului i
pentru dezvoltarea unei relaii adecvate i a unei comunicri eficiente ntre printe
i copil, pe lng satisfacerea nevoilor de baz ale copilului, foarte importante sunt
i nevoile emoionale ale acestuia. In cea ce priveste comunicarea referitoare la
invatamant prinii, n general, au tendina de a discuta cu copii lor despre notele
pe care le-au obinut la coal, despre temele pe care le au, despre ct, cum i la ce

materii au nvat sau motivele pentru care nu au nvat, adic, cu alte cuvinte,
despre temele pe care i intereseaz mai ales pe ei ca prini, comunicarea axnduse, n astfel de situaii, mai ales pe emitor de obicei printele i mai puin pe
receptor copilul. Pentru ca prinii s aib o comunicare eficient cu copii lor,
acest lucru, din pcate, nu este suficient. Prinii trebuie s fie contieni nu numai
de importana lor ca emitori ai unui anumit mesaj, ci i de cea a emitorului
pentru c, n funcie de raspunsul oferit, se poate observa dac mesajul a fost clar,
concis i corect neles de emitor. De asemenea copilul va comunica cu plcere
cu printele su dac temele de discuie vor fi de interes comun i dac printele
nu va domina discuia, va avea rbdare i o atitudine deschis, nu va ridica vocea i
i va asculta copilul, va oferi exemple i se va asigura c mesajul su a fost corect
neles. Aceste lucruri l vor face pe copil s aib ncredere n printele su, s fie
sincer cu el i s nu l mint, s-i cear ajutorul atunci cnd are nevoie i s tie c
se poate baza pe acesta. Un alt aspect care ine de comunicarea dintre printe i
copil este acela c, n discuiile avute cu copii lor, prinii vorbesc foarte mult
despre ceea ce simt, despre modul n care s-au simit ntr-o anumit situaie, despre
suferina, ruinea sau indispoziia pe care le-a creat-o un anumit
comportament al copiilor lor sau o anumit aciune, pierznd din vedere faptul c i
acetia au sentimente i emoii i c, poate, i pentru ei acele aciuni au fost dificile,
ruinoase sau dureroase.
Asadar comunicarea trebuie sa fie adecvata si realizata la un nivel acceptabil, si
anume o comunicare insuficienta sau superficiala determina o distantare intre
parinte si copilul sau pe cand o comunicare prea intensa ii rapeste infantului dreptul
sau la intimitate si in consecinta acesta nu se mai poate descurca singur.

III. Cine sunt eu?

Aceasta intrebare atat de simpla si totusi atat de plina de substanta sunt sigura
ca ne-am pus-o toti la un moment dat in viata. Ce raspuns am gasit eu la aceasta
intrebare?
Pentru inceput sunt un suflet printre alte milioane de suflete caruia ii place
viata. Poate ca pretuiesc atat de mult viata tocmai din cauza problemelor de
sanatate pe care le-am avut. Inca de mica am invatat de la parintii mei sa apreciez
cea ce am si sa imi doresc sa cresc, sa ajung un om mare. Acum la aceasta
varsta ma uit in trecut si in prezent si incerc sa ma analizez cat pot de obiectiv.
Incerc sa imi valorific pe cat posibil calitatile si sa imi ajustez defectele, nimeni nu
poate fi perfect. Eu sunt unica, nu ma las definita de hainele pe care le port, de
banii pe care ii am si nici de alte bunuri materiale pe care le posed. Imi place sa las
sa ma defineasca inteligenta mea, simtul umorului si bunatatea ce mi-a fost
insuflata de mama mea. Sunt un om ce se ghideaza in viata dupa principii morale

dar si dupa cele religioase, Dumnezeu a fost salvarea mea in momentele de

deznadejde. Sunt o fire complexa, am momente in care rad, sunt trista,
deziluzionata sau dimpotriva plina de sperante. Probleme avem cu totii mai grave
sau nu, important este felul in care reusim sa le facem fata si eu zic ca pana acum
m-am descurcat destul de bine.
Astfel incerc sa imi traiesc viata cat de bine pot eu si sa ma bucur de tot ce
am primit si voi primi.

PS: Cam atat am fost in stare sa fac :> bine sau nu tu decizi!