Titlul cărții : „Minte absorbantă” ( Capitolul 26- „Educatoarea și
disciplina”) Autorul: Maria Montessori
Rezumat:
O educatoare lipsită de experienţă,dar entuziasmată și încrezătoare crede în
libertatea copiilor de a-şi alege ocupaţiile, fără să fie impuse. Sarcina ei este să le furnizeze mijloacele şi să înlăture obstacolele. Pentru ca acțiunile educatoarei să dea roade, ea trebuie să recunoască diferenţa între un simplu impuls şi energiile spontane ale copilului de trei ani, să aibă abilitatea de a distinge între două tipuri de activităţi, direct opuse. De exemplu, un copil de trei sau patru ani asupra căruia nu s-a produs disciplina internă, se recunoaște mai întâi după dezordinea mişcărilor voluntare, comportamentul necivilizat, acţiuni urâcioase, mişcări smucite şi ţipete. Pentru a diminua dezordinea din mişcările voluntare și a coordona mișcările, educatoarea trebuie doar să ofere mijloace pentru dezvoltarea inteligentă a unor mişcări mai armonioase. O altă trăsătură este dificultatea sau incapacitatea copilului de a-şi concentra atenţia pe obiecte reale, mintea lui luând calea fanteziei. Cu cât mintea este mai desprinsă de funcţia sa normală, cu atât devine mai extenuată. În lumea fanteziei nu există un control al erorilor, nimic care să coordoneze gândirea, astfel că atenţia faţă de lucrurile reale devine imposibilă.Adevărata viaţă spirituală e construită pe temelia unei personalităţi bine acordată cu lumea exterioară. Educatoarea va trebui să încerce să concentreze atenţia copilului pe ceva real. A treia trăsătură e tendinţa de imitare, ce produce o dezordine colectivă. Educatoarea trebuie să facă faţă acestei probleme, judecând, cu inteligență, ce e mai bine de făcut. O educatoare cu experiență este calmă, fermă și cu multă răbdare în orice situație. Supravegherea generală şi predarea individuală făcute cu precizie sunt două căi prin care educatoarea poate ajuta dezvoltarea copilului. Copiii, în special în primii ani, au o senzitivitate intimă ca o necesitate spirituală, iar o educaţie greşită poate duce la dispariţia acesteia. Când ajută şi sprijină copiii, educatoarea trebuie să nu înceteze să-i observe. Copilul care se concentrează este enorm de fericit; ignoră vecinii sau vizitatorii care circulă în jurul său. FIȘĂ DE LECTURĂ
Titlul cărții : „Minte absorbantă” ( Capitolul 27- „Pregătirea
educatoarei”) Autorul: Maria Montessori
Rezumat:
Pentru ca o educatoare să devină Montessori trebuie să-şi păstreze
imaginaţia vie, să se elibereze de toate ideile preconcepute privind nivelele la care pot fi copiii, să creadă că acest copil aflat în faţa ei îşi va arăta adevărata natură atunci când va găsi acea activitate care să-l atragă. Ea trebuie să caute momentul când un copil sau altul va începe să se concentreze. Primul aspect pe care trebuie să-l urmărească educatoarea este să fie atractivă, plăcută la înfăţişare, curată şi îngrijită, calmă şi demnă pentru a câştiga respectul şi încrederea copiilor. Grija faţă de propria persoană trebuie să fie parte din mediul în care copilul trăieşte. Al doilea aspect îl reprezintă comportamentul educatoarei față de copii. Dacă există un copil care persistă în a-i irita pe ceilalţi, cel maibun lucru de făcut este să-l întrerupă. Ultimul aspect este cel în care copiii încep să arate interes pentru ceva, să se concentreze pe una dintre activități. Datoria educatoarei este doar de a prezenta lucruri noi când ştie că un copil a eliminat toate posibilităţile de lucru cu materialele pe care le-a folosit înainte. Dacă educatoarea vine în întâmpinarea nevoilor unui grup de copii încredinţaţi ei, va vedea cu surprindere cum se deschid şi înfloresc calităţile vieţii sociale şi va avea bucuria de a urmări aceste manifestări ale sufletului copilăresc. A sluji copiii înseamnă a simţi că slujeşti spiritul omului, un spirit care trebuie să se elibereze.