Sunteți pe pagina 1din 4

Mititelu Dan Vladut

Curs 1 27.02.2020

CRIMINOLOGIE

Psihologia criminală.
Criminologia este o stiinta care analizeaza si explica psihologia criminalitatii, ocupandu-se prioritar de
stabilirea mijloacelor prin care se poate realiza o preventie reala a fenomenului criminalitatii.
Criminologia reprezintă știința care studiază fenomenul social al criminalității în scopul prevenirii și
combaterii acestuia. Are 2 puncte de realizare- trecerea la act și reacția socială. Criminalitatea ca
fenomen social este constituită din ansamblul infracțiunilor care se produc intr-o anumită perioadă de
timp și intr-un loc bine determinat,
Variațiile criminalității depinde de zona geografică, de mediu social, adică de condițiile exterioare care
sunt sursele unor stimuli ocazional suplimentari. Criminalitatea îmbracă mai multe forme:
Criminalitatea legală. Numarul actelor ce privesc încălcarea legii penale unde hotărîrea de
condamnare a rămas definitivă poartă numele de criminalitate legală(CL). Aceasta cuprinde doar
actele infracționale în care au fost pronunțate condamnări ramase definitive. Pentru cercetarea
criminologică doar autorii acestor infracțiuni, considerați autori identificați, pot fi analizați
ținând cont de sex, vârstă, naționalitate, domiciliu, activitate social-econmică etc.
Criminalitatea aparentă(CA). Cuprinde toate cazurile care par să constituie infracțiuni și care au
fost aduse la cunoștiința puterii publice fiind înregistrate ca atare. În cadrul acestei criminalitați
sunt multe cazuri în care nu intervin condamnări cu toate ca existența infracțiunii este
incontestabilă. Decalajul dintre CL și CA provine din aceia ca autorii în numar însemnat de
infracțiuni au rămas neidentificați.
Criminalitatea reală. Aceasta cuprinde totalitatea faptelor penale indiferent dacă sunt cunoscute
sau nu, înregistrate intr-o anumită perioadă de timp bine determinată ți pe un anumit teritoriu.
Cifra neagră a criminalității- reprezintă diferența dintre criminalitatea reală și criminalitatea
aparentă și se referă la acea proporție condiderabila de infracțiuni care din anumite motive
rămân necunoscute. Numai o creștere a activității de depistare și o creștere a eficacității
instituțiilor duce la cifra neagra , sporind cifra criminalității legale sau aparente( de completat!)

INFRACȚIUNEA- reprezintă fapta ce prezintă pericol public comisă cu vinovație și care este
prevăzută de legea penală. Pentru existența infracțiunii toate aceste elemente trebuie să existe cumulativ
fiindcă lipsa unuia dintre ele face ca fapta să nu mai aibă caracter infracțional.
Totalitatea infracțiunilor care se produc intr-o anumită periodă de timp și intr-un loc bine determinat
poartă numele de criminalitate. Infacțiunea este inseparabilă de infractor iar infractorul de pedeapă.

1
Mititelu Dan Vladut

Curs 1 27.02.2020

Infracțiunea nu poate exista inafara societății fiind un fapt social ce cuprinde un act antisocial care
lezează interesele societății.
Din punct de vedere al timpului si al locului cercetătorii au incercat să gasească prin intermeniul
analizelor răspunsuri cât mai apropiate de momentul producerii crimelor. S-a constatat ca majoritatea
crimelor sunt comise în zonele urbane aglomerate și in localității mici cu un număr redus al populației.
În ceea ce privește timpul când au loc crimele dataele arată că majoritatea crimelor 58% sunt comise
noaptea iar furturile comise asupra persoanelor sunt comise ziua. Rata crmelor variază și in funcție de
sezon.
Infracțiunile asupra persoanelor și din locuințe au oc in special in lunile călduroase ale anului când
oamenii lucreazămult în aer liber, las ferestrele deschise, de asemenea rata criminalității variază în
funcție de percepția oamenlior și de asprimea pedepselor care se vor aplica.În noțiunea de crimă este
inclusă și noțiunea de infracțiune dacă în noțiunea de crimă cuprinde si alte fapte care desemnează și
fapta penală.

CRIMINALUL- este acea persoană care a comis o finfracțiune cu vinovăție sau la care a participat ca
autor, complice sau instigator. Criminologia acordă o atenție deosebită dezvoltării mentalității criminale,
a procesul care conduce un individ la delicvență. În spatele fiecărei crime se află unul sau mai multi
criminali care pot fi diferiți prin sex, etnie, naționalitate, varstă etc. Se apreciază că populația sub 18 ani
rprezintă aproximativ 8%din numărul notat al populației dar aproape o treime din numărul celor care
comit ifracțiuni.Rata infracționalității scade după vârsta de 30 de ani și urcă la maxim în apropierea
vârstei de 50 de ani după care începe să scadă.
Există studii care au incercat să facă o corelație între crimă și vârsta biologică indiferent de sex, rasă,
tară, timp, tip de crimă. S-a constatat ca crima scade odată cu vârsta chiar si pentru acei indivizi care
comit infracțiuni în mod repetat. Delicvenți formați din copilărie devin cronici ccontinuând să incalce
legea la maturitate fiind implicați în acte tot mai grave și mai primejdioase.
Delicvența feminină este mai puțin prezentă dupa maturitate cu fapte tot mai puține dar mult mai grave.
S-a constatat că nici soluția arestării și a închiderii nu este intregului grup de delicvenți nu este agreată
fiind puțin probabil ca rata criminalității să scadă pe o perioadă mai mare de timp cu excepția
infracțiuniii de prostituție. Bărbații comit mai multe crime decît femeile.

VICTIMA INFRACȚIUNII- cel care a analizat acest domeniu al criminologiei a fost Hans von Heting
care a introdus noțiunea de victimă activantă- prin care se întelege rolul purtat de victimă în declanșarea
unor comportamente criminale. El a arătat că direct sau indirect victima poartă o parte din vină în
declanșarea atacului infracțional. Peste tot in lume s-a constatat că numărul victimelor este mai mare
decât numarul infractorilor, că riscul de a fi victimizat este mai mare la bărbați deact la femei. Cei care
ucid sunt în general mai tineri decât victimele lor(5-10 ani). La femei rata crminalității apare
proponderent intre 20-28 de ani iar la bărbați intre 30-39 in cazul infracțiunilor grave.

2
Mititelu Dan Vladut

Curs 1 27.02.2020

Pe măsura ce oameni înaintează în vârstă teama lor vis-a-vis de crimă incepe să crească iar indivizii,
infractori cunoscuți încep să fie înlocuiți cu indiviz pe care victimele le cunosc. Victima joacă un rol
foarte important în vaza urmăririi penale și in cea a cercetării judecătorești. Hans a clasificat 13 tipuri de
victime. Primele sunt victimele nevârstnice(naivi,făra experiență), femeile, vărstnici, consumatori de
alcool si de droguri, imigranți, minorttățile etnice , indivizii cu o inteligență redusă, indivizii deprimați,
achizitivi, desfrânați, singuratici, chinuitori, blocați în anumite stări cei nesupuși, înglodați in datorii.

SCOPUL CRIMINOLOGIEI- are drept ca scop stabilirea unei politici eficiente de lupta împotriva
criminalității care să apere valorile fundamentale ale societății să previna fenomenul infracțional iar
atunci când s-a săvârșit o infracțiune cu vinovăție sa fie trași la răspundere penală/
Metode de cercetare criminologică- observația, experimentul, studiul de caz, metoda clinică, metoda
tipologică, metoda comparative si metoda de predicție.
Observația- reprezintă acel moment în care are loc contactul initial intre persoana și obiectul său de
studio. Observația este de două tipuri- empirică și științifică. Obervația empirică se produce atunci când
în mod spontan individual ia cunoștiință cu ce se produce în jurul sau. Observașia științifică presupune o
vizionare direct și metodică a situației, scopul fiind unul stabilit iar calitatea depinde de profesionalismul
cercetătorului. Relația dintre observator si observant nu este o relație de armonie, daca observatorul nu
stabileste incă de la inceput o demarcație intre el si criminal sau grupul de criminali observati atunci
există riscul ca cercetarea să fie compromise.
Experimentul- reprezintă o observație provocată de imprejurări ce se aleg de cel care efectuează
experimental. Reprezintă serii de particularități si respectă căteva reguli absolut obligatorii care unele
sunt specfice experimentului altele sunt doar de ordin general. Este folosit în fizică chimie, științe
sociale, cercetarea criminologică folosindu-se de experiment mai rar deoarece cercetătorul trebuie să
introducă o modificare intr-un proces după care trebuie să facă observații pentru a evalua conceptele
schimbării. În cadrul experimentului trebuie păstrată o anumită deuntologie profesională atunci cănd se
realizează un tip de experiment.
Studiul de caz- reprezintă o analiză a tuturor aspectelor pertinente ale individului sau a grupului de
indivizi sau a unității. Sursele de informații sunt reprezentate de biografii, ziare, marturii scrise,etc.
Metoda clinică- este folosită pentru studiul criminalului si a victimei pornind de la diagnosticul formal
cu privire la criminal se poate elabora un program tratament. Noțiunea de tratament presupune 2 aspecte:
1. după pronunțarea sentinței- trebuie acționat intr-un mod condiționat de natura sancțiunii în măsura
educativă , de siguranță, pedeapsă și in felul in care legea stabilește cum acesta poate fi executată.
2.noțiunea de tratament înseamnă a acționa asupra delicventului pentru modelarea personalității acestuia
în scopul de a înlătura acei factori care l-ar putea duce la recidivă
Metoda tipologică- reprezintă acea manieră de cercetare prin care se face o descriere, o clasificare o
individului care a comis o crimă în contrast cu cel care are un comportament non criminal. L baza

3
Mititelu Dan Vladut

Curs 1 27.02.2020

acestei metode stă noțiunea de tip. Cesare Lombroso... –primele tipologii specifice. Cesare Lombroso a
clasificat criminalii pe tipuri-criminalii născuți,bolnavi și criminoloizi.
Metoda comparativă- este utilizată de obicei singular sau asociată cu alte medtode în aproape toate
etapele pe care le parcurge cercetarea criminologică.
Metoda de predicție- urmărește nu numai oferirea unor date privitoare la criminalitate ci și la evaluarea
generală a posibilitățiilor de delicvenți care produc infracțiuni încă din copilărie. În cercetarea
criminologică se folosesc si o serie de tehnici care sunt-chestionarul, interviul, tehnica documentară,
tehniciile secundare.
Chestionarul este un procedeu tehnic de cercetare criminologică folosit și în cercetările care au drept
scop o evaluare de ansamblu a fenomenului infracțional.
Interviul este folosit pentru investigarea și aprofundarea faptelor criminale cat si de persoana finală...
Tehnica documentară constă în culegerea tuturor datelor și a informațiilor cuprinse în documente care
ne ajută sa ne facem o opinie în legătură cu problema investigată.
Tehniciile secundare sunt acele cercetări detaliate care vizează subliniera caracteristiciilor criminale in
special cele psihologice, identificare faptelor care a condus la formarea delicventului si rolul acestora în
provocarea condițiilor de realizare a infracțiunii. Identificarea trasaturilor criminalului se face prin teste
de criminalitate.

Funcțiile criminologiei:
a. Funcția teoretico-explicativă
b. Funcția aplicativă
c. Funcția prospectivă si profilactică

S-ar putea să vă placă și