Tema Nr.

Noțiunea criminalității și trăsăturile ei

1. Noțiunea criminalității
2. Indicatorii cantitativi ai criminalității
3. Indicatorii calitativi ai criminalității
4. Criminalitatea latentă și trăsăturile ei

1.Noțiunea criminalității
Știința criminologiei studiază fenomenul infracțional sub următoarele aspecte: esența socială, pericol social,
raportul de interconexiune dintre crimă și criminalitate, precum și formele de manifestare a fenomenului
prin prisma indicatorilor cantitativi și calitativi.

În viziunea diverșilor autori, criminalitatea este abordată ca o pluralitate de infracțiuni sau ca o totalitate
statistică a acestora. Criminalitatea reprezintă un fenomen social-juridic negativ cu caracter de masă care
studiază totalitatea infracțiunilor comise pe un anumit teritoriu într-o anumită perioadă de timp.

În baza diverselor noțiuni de criminalitate, pute evidenția trăsăturile ei esențiale:

1) este un fenomen social – uneori criminalitatea este un rezultat al contradicțiilor din societate ce apar
între oameni, în urma căreia se produc deformări în societate
2) este un fenomen juridic – criminalitatea este un comportament ilicit, manifestarea individuală a
căreia, este prevenită de societate prin amenințarea cu pedeapsa penală.
3) este un fenomen negativ – se caracterizează prin faptul că fenomenul criminalității, faptele
antisociale provoacă daune destul de mari societății. Criminalitatea, în esența sa, comportă un pericol
sporit în societate, atentând la ordinea și securitatea publicului.
4) este un fenomen cu caracter de masă – adică o totalitate statistică, un număr de infracțiuni produse pe
un anumit teritoriu într-o anumită perioadă de timp, de un număr determinat de persoane.
5) este un fenomen variabil din punct de vedere istoric – se caracterizează prin faptul că structura și
dinamica fenomenului criminalității diferă de la o epocă la alta, de la o regiune la alta.

În ceea ce privește formele criminalității, putem evidenția următoarele:

a) criminalitatea înregistrată – reprezintă totalitatea crimelor care au ajuns la cunoștința OUP și au fost
înregistrate
b) criminalitatea descoperită – reprezintă totalitatea crimelor în care autorii faptelor cu caracter negativ
sunt cunoscuți și descoperiți
c) criminalitatea de judecată – reprezintă totalitatea crimelor care au fost examinate de instanța de
judecată și aceasta a pronunțat o hotărâre penală definitivă
d) criminalitatea neagră – reprezintă totalitatea crimelor nedescoperite, neînregistrate și nejudecate
(crimele care nu au ajuns la cunoștința OUP)

În practică și teorie, cercetătorii criminologi propun următoarele forme de criminalitate în dependență de

modul de înregistrare, descoperire, verificare și soluționare judiciară.

1
 2.Indicii cantitativi ai criminalității
Criminalitatea, ca și orice fenomen social, poate fi estimată cu ajutorul indicatorilor statistici. Deci,
criminalitatea se caracterizează prin indicatori cantitativi și indicatori calitativi. Indicatorii cantitativi sunt
reprezentați prin nivelul și dinamica criminalității.

Nivelul criminalității este o caracteristică cantitativă exprimată prin numărul total de crime săvîrșite și al
persoanelor ce au săvîrșit infracțiuni pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp , precum și prin
coeficienți sau indici relativi ai criminalității.

Cel mai obiectiv coeficient al nivelului criminalității este reprezentat prin următoarea formulă:

Nivelul criminalității este unul dintre cei mai obiectivi indicatori ai criminalității, fiind totodată o unitate de
neînlocuit în ceea ce privește compararea fenomenului infracțional în zonele cu un număr substanțial diferit
al populației de pe ele. Nivelul criminalității este apreciat și prin valorile absolute care exprimă
criminalitatea gravă de gravitatea mijlocie și ușoară.

Prin dinamica criminalității se înțelege acele modificări a indicatorilor cantitativi și calitativi într-o anumită
perioadă de timp (sporirea sau reducerea nivelului criminalității).

Asupra dinamicii criminalității influențează 2 categorii de factori:

1. cauzele și condițiile criminalității, structura demografică a populației și alte fenomene sociale

2. modificările legislației penale care extind sau reduc sfera incriminării și sancționării faptelor,
schimbă clasificarea și calificarea infracțiunilor

Dinamica criminalității poate fi calculată în mărimi absolute ( numărul infracțiunilor a crescut cu 5 mii) sau
mărimi relative (criminalitatea a sporit cu 3 %).

La determinarea dinamicii criminalității se folosesc 2 metode:

1) metoda bazei fixe – care constă în compararea anului care ne interesează cu anul precedent
2) metoda bazei mobile – care constă în compararea fiecărui an cu anul precedent.

La stabilirea dinamicii criminalității sunt stabilite următoarele metode de analize:

- analiza curentă, unde se compară datele fiecărui an cu anul curent

- analiza sistematică, care constă în compararea unor perioade anumite de timp
- analiza oscilațiilor sezoniere, care constă în compararea datelor fiecăror sezoane

3.Indicatorii calitativi ai criminalității

Indicatorii calitativi ai criminalității sunt reprezentați prin structura și caracterul criminalității.
Prin structura criminalității se înțelege acea cotă parte a diferitor infracțiuni sau tipuri de infracțiuni din
numărul total de fapte infracționale care există într-o anumită perioadă de timp pe un anumit teritoriu.

Structura se determină în funcție de un anumit spațiu și timp , calculîndu-se în procente. Structura

criminalității are drept scop relevarea tendințelor alarmante ale criminalității și implementarea unor măsuri
eficiente de prevenire. Astfel structura criminalității reprezintă latura internă dintre diferitele tipuri de
infracțiuni, inclusiv și particularitățile persoanelor care comit infracțiunea.

2
Indicatorii principali ai structurii criminalității sunt:

1. raportul dintre infracțiunile deosebit de grave, grave, mai puțin grave și ușoare
2. raportul dintre infracțiunile săvîrșite cu intenție cu infracțiunile din imprudență
3. raportul dintre articolele CP partea specială și capitolele din CP
4. raportul infracțiunilor în dependență de motivația dominantă (cupidantă, violentă, imprudență)
5. raportul dintre infracțiunile după localități (sate,orașe)
6. raportul dintre diferite tipuri de criminalitate (criminalitatea recidiviștilor, minorilor, a femeilor)
7. raportul dintre infracțiunile comise sub formă de participație

Prin caracterul criminalității se înțelege procentul infracțiunilor grave, drept rezultat al analizeistructurii
criminalității. Caracterul și structura criminalității sunt variabile, adică sunt determinate de condițiile social-
economice, politice, de structura de vîrstă a persoanelor și nivelul de cultură.

Rezumînd totalitatea indicatorilor calitativi și cantitativi se stabilește starea generală a criminalității pe

teritoriul R.Moldova.

4.Criminalitatea latentă și trăsăturile ei

Cuvîntul „latent” provine de la latinescul „latens”,ceea ce înseamnă ascuns,invizibil. Prin termenul de
criminalitate latentă se înțelege totalitatea faptelor criminale, care, de fapt sunt săvîrșite, dar nu sunt
înregistrate de organele de drept , nu sunt reflectate în statistica oficială.

Criminalitatea latentă mai este denumită și cifra neagră a criminalității sau criminalitatea ocultă.
Criminalitatea latentă o reprezintă totalitatea infracțiunilor nedescoperite, neînregistrate și judecate.
Criminalitatea latentă, în dependență de modul de formare, cuprinde următoarele modalități:

1) infracțiuni nedeclarate, care sunt acele infracțiuni în care matorul, partea vătămată, alte persoane
care cunosc sau au asistat la comiterea infracțiunii nu sesizează organele de drept
2) infracțiuni tăinuite reprezintă acele infracțiuni care deși nu au fost sesizate de organele de drept, însă
din cauza neglijenței, lipsei pregătirii profesionale, calificării juridico-penale incorecte nu a fost
constatată ca faptă infracțională sau nu a fost constatată componența de infracțiune
3) infracțiuni neconstatate

Cercetarea criminalității latente este considerată o completare necesară statisticii oficiale a criminalității,
care contribuie la întregirea imaginii situației criminogene din țară. Starea criminalității latente în
R.Moldova la etapa actuală nu este tocmai favorabilă. Sunt cazuri de tăinuire a infracțiunilor săvîrșite, de
încălcare a disciplinei de către lucrătorii organelor de drept. De aceea statistica oficială nu reflectă realitatea.

Criminalitatea latentă trebuie descoperită în scopul:

- deținerii informației despre starea reală a criminalității pe un anumit teritoriu

- determinării structurii reale a criminalității
- stabilirii volumului prejudiciului cauzat statului și cetățenilor
- stabilirii factorilor determinanți ai criminalității și metodelor de combatere a acestora
-