Tema Nr.

Componența de infracțiune și calificarea infracțiunii

1. Noțiunea și importanța componenței de infracțiune pentru calificare

2. Noțiunea și trăsăturile semnelor componenței de infracțiune
3. Clasificarea semnelor componenței de infracțiune
4. Modalitățile componenței de infracțiune și calificarea infracțiunii
5. Elucidarea componenței de infracțiune în procesul penal

1.Noțiunea și importanța componenței de infracțiune pentru calificare

Conform art.52 (1) Cod Penal :„se consideră componență a infracțiunii totalitatea semnelor obiective și
subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă”.

Componența de infracțiune reprezintă o totalitate cu minimul necesar de semne stabilite de legea penală
pentru calificarea unei fapte prejudiciabile concrete ca infracțiune și servește drept puncte de legătură între
fapta infracțională și legea penală.

Cu alte cuvinte, componența de infracțiune constituie o caracteristică, o construcție logică ce ne oferă

posibilitatea de a stabili dacă fapta comisă reprezintă o infracțiune sau nu.

Componența de infracțiune este formată din 4 grupe de semne, cum ar fi:

1) Obiectul infracțiunii (obiectul juridic general, generic, material sau victima)

2) Latura obiectivă (acțiunea sau inacțiunea, consecințele, legătura cauzală, timpul, locul, metoda)
3) Latura subiectivă (vinovăția, motivul și scopul infracțiunii)
4) Subiectul infracțiunii ( responsabilitatea, vîrsta, subiectul special al persoanei fizice)

Importanța componenței de infracțiune pentru calificarea infracțiunii se manifestă prin următoarele:

1. componența de infracțiune reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale

2. componența de infracțiune reprezintă baza juridică pentru calificarea infracțiunii
3. cu ajutorul componenței de infracțiune o infracțiune poate fi delimitată de altă infracțiune
4. cu ajutorul componenței de infracțiune o infracțiune poate fi delimitată de alte fapte ilicite,
contravenții

2.Noțiunea și trăsăturile semnelor componenței de infracțiune

Prin semn al componenței de infracțiune se subînțelege un mijloc de reflectare generalizatoare a situației

faptice care indică însușirile sau particularitățile acesteia.

Semnele componenței de infracțiune se caracterizează prin următoarele trăsături:

1. au un caracter indispensabil – sunt obligatorii a fi constatate atunci cînd sunt descrise în Legea
Penală
2. au un caracter esențial – redau esența sau particularitățile generale a unei fapte penale
3. au un caracter distinctiv – ne ajută la delimitarea infracțiunilor
4. sunt suficiente, adică pentru calificare nu este necesar de a stabili și alte semne în afară de acele
descrise de Legea Penală

Pentru ca anumite însușiri ale faptei să fie atribuite la semnele componenței de infracțiune, este necesar ca
acestea să întrunească următoarele condiții:
1
 - trebuie să fie prevăzut sau să rezulte din interpretarea legii
- să ajute la delimitarea infracțiunii de alte componențe de infracțiune sau de alte fapte ilicite
- alături de alte semne să stabilească caracterul prejudiciabil al faptei, vinovăția și ilegalitatea acesteia

3.Clasificarea semnelor componenței de infracțiune

În funcție de elementele la care se referă:

- semnele obiectului infracțiunii

- semnele laturii obiective
- semnele laturii subiective
- semnele subiectului infracțiunii

În funcție de natura acestora, distingem:

- semne obiective ( care caracterizează obiectul și latura obiectivă)

- semne subiective ( care caracterizează subiectul și latura subiectivă)

În funcție de gradul de obligativitate, distingem:

- semne principale – sunt semnele care caracterizează toate semnele infracțiunii (obiectul juridic,
acțiunea sau inacțiunea, vinovăția, vîrsta, responsabilitatea, semnele care caracterizează persoana
juridică)
- semne secundare – sunt semnele care caracterizează anumite componențe concrete de infracțiune,
nefiind obligatorii pentru toate infracțiunile (ob. material, urmarea prejudiciabilă, legătura de
cauzalitate, timpul, locul, scopul, motivul, semnele subiectului special al infracțiunii)

În funcție de modul de descriere distingem:

- semne pozitive – semnele care stabilesc obligativitatea existenței unor însușiri pentru a califica o
faptă drept infracțiune
- semne negative – indică lipsa unei sau mai multor însușiri ca la descrierea unei fapte infracționale
( fără studii superioare - avortul ilegal)

În funcție de gradul de invariabilitate distingem:

- semne constante – semne care rămîn invariabile pe tot parcursul legii penale
- semne variabile, care la rîndul lor pot fi de 2 feluri:
a) de blanchetă (semne care sunt descrise în alte acte normative)
b) definitorii (semne care urmează a fi stabilite în fiecare cauză concret în parte în
baza unor criterii)

Aceste semne pot fi estimate în baza unor criterii legale (ex. daune în proporții considerabile – 126 CP), în
baza unor criterii judiciare (ex. în baza interpretărilor făcute de CSJ în hotărîrile explicative).

În funcție de momentul de apariție distingem:

- semne preexistente – acele semne care preexistă momentului de săvîrșire a faptei (vîrsta, responsab)
- semne concomitente – acele semne care apar la momentul săvîrșirii faptei ( timp, loc, scop)
- semne subsecvente – acele semne care apar după săvîrșirea faptei (urmarea prejudiciabilă)

2
 4.Modalitățile componenței de infracțiune și calificarea infracțiunii

În funcție de structura laturii obiective distingem:

- componențe materiale
- componențe formale
- componențe formal-reduse
- componențe material-formale

5.Elucidarea obiectului infracțiunii în procesul calificării

Prin obiect juridic al infracțiunii se are în vedere totalitatea valorilor și relațiilor sociale, existente pe lîngă
aceste valori, cărora făptuitorul le aduce o daună sau le periclitează prin săvîrșirea unei infracțiuni.

Obiectul juridic al infracțiunii are următoarea structură:

1. relațiile sociale existente între oameni care decurg și care se fixează pe lîngă anumite valori sociale
(viața, sănătatea, libertatea)
2. forma juridică care reglementează conduita subiecților, adică existența în PS a CP a unor incriminări
prin care se prevede răspunderea penală pentru faptele prejudiciabile
3. entitatea materială existentă în lumea obiectivă care condiționează existența anumitor relații sociale
(se identifică cu obiectul material (ex. corp fizic al persoanei reprezintă o premisă obligatorie de
existență a relațiilor sociale privitoare la protejarea vieții umane)

Obiectul juridic general al infracțiunii desemnează totalitatea relațiilor sociale protejate de Legea Penală.
Conținutul obiectului juridic general derivă din dispoziția art.2 (1) CP: „Legea penală apără, împotriva
infracțiunilor, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orînduirea
constituțională, suveranitatea, independența și integritatea teritorială a R.Moldova, pacea și securitatea
omenirii, precum și întreaga ordine de drept.”

Prin intermediul obiectului juridic general pot fi delimitate de alte fapte ilicite, precum contravențiile. Dacă
una și aceeași valoare socială e protejată atît de normele penale, cît și de cele contravenționale, atunci
delimitarea dintre infracțiune și contravenție se face prin prisma gravității faptei (infracțiunii îi este
caracteristic o asemenea trăsătură cum ar fi gradul prejudiciabil care se determină conform semnelor
componenței de infracțiune).

Obiectul juridic generic (de grup sau comun) este alcătuit dintr-o totalitate de relații sociale cu caracter
omogen, la care atentează un grup de infracțiuni care după natura lor, toți sunt omogeni. Obiectul juridic
generic este o parte din obiectul juridic general.

Obiectul juridic special este format din relațiile sociale complete la care se atentează prin săvîrșirea unei
infracțiuni. Fiecare infracțiune își are propriul său obiect juridic special.

La calificarea infracțiunii pot fi puse în aplicare urătoarele reguli de elucidare a obiectului juridic special al
infracțiunilor:

1. obiectul juridic special al infracțiunii este o parte din obiectul juridic generic al infracțiunii
2. obiectul juridic special în anumite cazuri poate fi indicat în mod expres în norma de incriminare care
prevede răspunderea penală pentru o anumită faptă (ex. art. 337)
3. conținutul obiectului juridic special poate în anumite cazuri să rezulte din obiectul material al
infracțiunii care e o premisă obligatorie de existență a relațiilor sociale (ex. art. 236, 237)

3
 4. obiectul juridic special poate fi dedus din natura urmărilor prejudiciabile provocate prin săvîrșirea
infracțiunii
5. conținutul obiectului juridic special al infracțiunii poate rezulta și din natura relațiilor sociale pe care
legiuitorul dorește să le protejeze prin incriminarea faptei infracționale

Nici una dintre aceste reguli nu au valoare absolută, în sensul că nu de fiecare dată pot fi aplicate de sine
stătătoare. La stabilirea obiectului juridic special principiile descrise mai sus vor putea fi aplicate cumulativ.

Sunt infracțiuni care pot avea obiect juridic special complex, adică pot atenta la mai multe categorii de relații
sociale. Aceste infracțiuni au 2 obiecte juridice speciale:

- obiect juridic special principal

- obiect juridic special secundar

La delimitarea obiectului juridic special principal de obiectul juridic special secundar pot fi aplicate
următoarele reguli:

1. urmează a fi stabilite relațiile sociale care rezultă din natura juridică a infracțiunilor (trafic de ființe
umane)
2. urmează a fi stabilite relațiile sociale cărora li se cauzează un prejudiciu mai mare
3. urmează a fi stabilite relațiile sociale cărora de fiecare dată li se aduc o anumită daună
4. urmează a fi stabilite relațiile sociale cărora nu de fiecare dată li se provoacă o daună sau nu sunt
periclitate prin săvîrșirea infracțiunii

Prin obiect material al infracțiunii se are în vedere entitatea materială existentă în lumea obiectivă (lucru
bun), asupra căruia trebuie să acționeze făptuitorul pentru a periclita obiectul juridic al infracțiunii (relațiile
sociale).

Au obiect material doar acele infracțiuni la care entitatea materială constituie o premisă obligatorie a
relațiilor sociale.

La elucidarea obiectului material al infracțiunii ne vom ghida de următoarele reguli:

1. obiectul material al infracțiunii de cele mai multe ori este prevăzut în articolul din PS a CP care
descrie o anumită infracțiune (ex. art. 186)
2. obiectul material poate rezulta din urmarea prejudiciabilă survenită în rezultatul săvîrșirii faptei
(ex. art. 145, 151, 146, 147, 152)