UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CURSUL

DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ

REFERAT APLICATIV
Contaminarea cu maladia SIDA: analiza juridico-penală

Dr., conf.univ. Vitalie Stati

Zubcu Oxana

Grupa 1805, anul III

 CUPRINS
Introducere..........................................................................................................................................2
Analiza juridico-penală.......................................................................................................................3
Concluzie............................................................................................................................................10
Bibliografie.........................................................................................................................................11
 Introducere

Prevenirea răspândirii în sânul populaţiei a maladiei SIDA se efectuează inclusiv

prin mijloace juridico-penale. Întru asigurarea anumitor obligaţii impuse prin prevederi
normative, respectarea cărora asigură prevenirii bolii, legiuitorul a prevăzut răspunderea
penală pentru fapta de contaminare cu maladia SIDA la art.212 CP RM.
Astfel, la art.212 alin.1 este prevăzută răspunderea penală pentru fapta de punere în
primejdie de contaminare cu maladia SIDA, la alin.2 -contaminarea cu maladia SIDA de
către o persoană care ştia că suferă de această boală; iar la alin.4 – contaminarea cu maladia
SIDA ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către un lucrător
medical a obligaţiilor sale profesional.
În conformitate cu art.3 al Legii cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA 1, virusul
imunodeficienţei umane (HIV) este virusul care conduce la reducerea şi distrugerea
sistemului imun al organismului şi provoacă maladia SIDA, iar sindromul imunodeficienţei
dobândite (SIDA) reprezintă o fază a maladiei determinată de HIV.
Infecţia HIV/SIDA este recunoscută ca o problemă prioritară de sănătate publică,
deoarece consecinţele infectării cu această boală sunt grave, fiind soldate cu moartea
persoanei.

În scopul combaterii răspândirii acestei infecţii, statul a încercat să întreprindă

diverse măsuri, printre care implicaţia juridică ocupă un loc important. Astfel, au fost
elaborate şi adoptate diverse acte normative, printre care putem menţiona următoarele: Legea
cu privire la profilaxia SIDA, nr.1460 din 25.05.1993 (abrogată); Hotărârea Guvernului
Republicii Moldova cu privire la măsurile urgente de profilaxie şi combatere a maladiei
SIDA şi a bolilor sexual-transmisibile, nr.692 din 09.10.1995 (abrogată); Legea cu privire la
profilaxia infecţiei HIV/SIDA, nr.23 din 16.02.2007; Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova cu privire la măsurile de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu
transmitere sexuală, nr.948 din 05.09.2005; Ordinul Ministerului Sănătăţii cu privire la
Standardul „Supravegherea Epidemiologică a Infecţiei HIV/SIDA”, nr.20 din 19.01.2007;
Dispoziţia Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova cu privire la efectuarea supravegherii
infecţiei HIV/SIDA de generaţia a doua, nr.300 din 14.05.2009 etc.

1
Legea cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA, nr.23 din 16.02.2007
 Analiza juridico-penală

Obiectul juridic generic al infracţiunii prevăzute la art.212 CP a RM îl formează

relaţiile sociale cu privire la sănătatea publică şi la convieţuirea socială.
Conform Legii privind supravegherea de stat a sănătăţii publice 2, prin sănătate publică
se înţelege ansamblul de măsuri ştiinţifico-practice, legislative, organizatorice, administrative
şi de altă natură destinate să promoveze sănătatea, să prevină bolile şi să prelungească viaţa
prin eforturile şi alegerea informată ale societăţii, comunităţilor publice, celor private şi ale
indivizilor.
Într-un alt context, prin „convieţuire socială” se înţelege mediul social care presupune
contacte mai apropiate, directe, frecvente între oameni, a căror perturbare implică o suferinţă
morală, cum sunt contactele care reclamă bună voinţă şi respect reciproc, moralitatea publică
şi atitudinea grijulie faţă de patrimoniul natural şi cultural.
În literatura de specialitate se menţionează că infracţiunile contra sănătăţii sunt
clasificate, tradiţional, în două grupe mari: 1) infracţiunile care aduc un anumit prejudiciu
sănătăţii persoanei şi 2) infracţiunile care pun în pericol sănătatea persoanei. Potrivit regulii
generale, contaminarea cu maladia SIDA se atribuie la prima categorie.
În aceeaşi ordine de idei, G.P. Novosiolov, menţionează că, tradiţional, obiectul
juridic al acestei componenţe de infracţiuni este considerată sănătatea persoanei. Totuşi,
existăşi anumite rezerve în acest sens. Ştiinţa contemporană nu a elaborat preparate medicale
efective care ar combate efectul morţii bolnavului, aceasta fiind doar o variaţie a timpului. De
aceea, obiectul special al infracţiunii trebuie să fie considerată viaţa persoanei.
Obiectul juridic special al infracţiunii, oricare ar fi modalitatea legală de comitere
a acesteia este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la protejarea sănătăţii publice a
cărei ocrotire implică respectarea de către subiecţi a anumitor reguli şi restricţii în vederea
prevenirii riscurilor de contaminare a altor persoane cu maladia SIDA. În cazul punerii în
primejdie de contaminare cu maladia SIDA prevăzută de art.212 alin.1 CP RM se creează
o stare de pericol pentru relaţiile sociale protejate de legea penală, pe când în ipoteza
contaminării propriu-zise a victimei prin variantele normative stipulate la art.212 alin.2 şi
4 CP RM, are loc o vătămare efectivă a acestora.
2
Legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, nr.10 din 03.02.2009
 Obiectul material este format din corpul fizic al persoanei asupra căreia este îndreptată
activitatea criminală de contaminare cu maladia SIDA.

Latura obiectivă a infracţiunii în cauză include fapta prejudiciabilă constând în

acţiunea (inacţiunea) de punere a altei persoane în pericol de contaminare cu maladia SIDA .

Iu.A. Krasikov, care menţionează că această infracţiune poate fi săvârşită doar prin
acţiune, deoarece modalitatea prin care se transmite virusul HIV exclude inacţiunea. 3
Metodele de săvârşire a acestei infracţiuni pot fi diverse şi, prin urmare, nu se rezumă doar la
transmiterea sindromului imunodeficitar pe cale sexuală. Astfel, pe lângă această metodă
putem menţiona următoarele: efectuarea transfuziei cu sânge contaminat sau contactul cu
preparatele de sânge contaminat; efectuarea transplantării de organe sau ţesuturi umane de la
un donator bolnav; prin laptele mamei către copil etc.Aceste metode sunt cel mai des întâlnite
în practica judiciară. Totuşi, sunt cazuri când persoana contaminată sau care consideră că este
contaminată a fost condamnată pentru ameninţarea cu transmiterea virusului prin faptul că va
muşca victima.
Totodată, nu există componenţă de infracţiune dacă acţiunea realizată de către
făptuitor nu este, prin natura ei, susceptibilă să creeze pericolul contaminării cu maladia
SIDA (de exemplu, se poate exclude posibilitatea de transmitere a maladiei SIDA prin
secreţia oculară, bucală şi prin transpiraţie). De asemenea, nu poate fi trasă la răspundere
penală persoana bolnavă de maladia SIDA, care a respectat măsurile de precauţie, iar
pericolul contaminării a survenit în urma acţiunii săvârşite de către persoana sănătoasă.4

La calificare nu are importanță metoda de punere în pericol de contaminare cu

maladia SIDA: 1) raport sexual, alte acte sau contacte sexuale; 2) administrarea intravenoasă
a substanțelor narcotice sau psihotrope prin intermediul unor seringi infectate; 3) efectuarea
transfuziei cu sânge contaminat; 4) contactul cu derivatele de sânge contaminate; 5)
efectuarea transplantului de organe sau de țesuturi de la un donator bolnav; 6) transmiterea
prin laptele mamei; 7) mușcare sau scuipare; 8) efectuarea de tatuaje sau piercing în condiții
nesterile; 9) montarea cerceilor în condiții nesterile; 10) nerespectarea unor reguli de igienă
de către făptuitor; etc.5

3
Palamarciuc V., „Analiza juridică a infracţiunii “Contaminarea cu maladia SIDA” prevăzute la art.212
C.pen.RM” în Revista naţională de drept, nr., 2011, p.52
4
Berliba V. Comentariul la Codul penal, art.212 „Contaminarea cu maladia SIDA”. - Chişinău: Reclama SA, 2009,
p.433.
5
Brînza S. şi Stati V. Tratat de drept penal. Partea Specială, vol. I, Chișinău: Tipografia Centrală, 2015, pag.1088.
 Infracţiunea prevăzută la alin.1 art.212 CP RM este una formal-materială, care se
consumă din momentul survenirii pericolului real de contaminare cu maladia SIDA. Deşi
legiuitorul, la descrierea infracţiunii, foloseşte sintagma „maladia SIDA”, pentru existenţa
faptei este suficient să se creeze pericolul preluării de către victimă a virusului HIV, întrucât
SIDA constituie expresia clinică şi biologică a unei perioade avansate a bolii.6

Infracţiunea prevăzută la alin.2 art.212 CP RM este una material şi se consumă din

momentul contaminării victimei cu maladia SIDA. V.A. Şirokov menţionează că
infracţiunea se consideră consumată din momentul constatării, într-o instituţie medicală, a
virusului în organismul victimei. Totodată, el menţionează că evoluţia şi durata dezvoltării
bolii nu influenţează calificarea infracţiunii.

Considerăm necesar să facem precizarea că infracţiunea se consideră consumată din

momentul contaminării victimei, dar nu din momentul constatării medicale, care este doar un
moment constatator al infectării persoanei.

În următoarea speță, ajugem la concluzia că, latura obiectivă a infracțiunii a fost

săvârșită pe calea întreținerii multiplelor raporturi sexuale. În fapt, X, în perioada de timp
cuprinsă între luna septembrie 2018 - martie 2019, cunoscând cu certitudine că suferă de
maladia SIDA din anul 2010, fapt confirmat prin certificatul eliberat de către Instituția
medico-sanitară publică Spitalul raional Nisporeni din 25 aprilie 2019, prin care se rezumă
că la 19 martie 2010, acesteia i s-a adus la cunoștință despre infectarea cu virusul HIV și
avizată despre răspunderea penală în caz de contaminare intenționată a altei persoane cu
virusul HIV, locuind în concubinaj cu cet. Y, în s. *****, r. *****, a întreținut multiple
relații sexuale cu ultimul și având încredere exagerată, nu i-a comunicat lui Y că este
bolnavă cu maladia SIDA. Ulterior, la data de 21 martie 2019, Y a fost pus la evidență la
Spitalul de dermatologie și maladii comunicabile cu diagnoza infecție HIV, fapt confirmat
prin extrasul medical eliberat de instituția nominalizată.7

În speța următoare regăsim o altă modalitate de săvârșire a infracțiunii de contaminare

cu maladia SIDA. În fapt s-a constatat, Peterson V. la 01.08.2010 orele 00.30, fiind deţinută
în Penitenciarul nr.7 s. Rusca, cunoscînd că este infectată cu HIV sintomatic, st.B3,

6
Ibidem
7
Decizia Judecătoriei Strășeni din 17 iulie 2019, Dosarul nr. 1-240/2019, <
https://jst.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/dd44736a-d508-4cf8-a3f5-def093bf9ca8>
intenţionat a muşcat-o pe supraveghetoarea V. Manic de mîină, astfel punînd-o în pericol de
contaminarea cu maladia SIDA.8

Referindu-ne la conţinutul laturii subiective este de menţionat că în dispoziţia

art.212 alin.1 CP RM, se prevede că infracţiunea poate fi săvârşită cu intenţie. Totodată, în
doctrina penală autohtonă sunt expuse trei puncte de vedere în legătură cu forma pe care o
poate îmbrăca intenţia în cazul infracţiunii de punere în primejdie de contaminare cu
maladia SIDA.
Conform primei opinii se consideră că latura subiectivă a infracţiunii prevăzute
de art.212 alin.1 CP RM, se caracterizează prin intenţie directă. 9 Autorul nu aduce
careva argumente elocvente din care ar deriva ideea excluderii intenţiei indirecte ca formă
posibilă de manifestare a atitudinii psihice în cazul comiterii infracţiuni analizate.
Potrivit celui de al doilea punct de vedere latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la
art.212 CP RM, se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.10
În sfârşit, potrivit celei din urmă accepţiuni se consideră că infracţiunea de punere în
primejdie de contaminare cu maladia SIDA se caracterizează numai prin intenţie indirectă.
Potrivit autorului dacă subiectul, prin contact sexual sau prin alte acte, a dorit transmiterea
virusului imunodeficitar uman altei persoane, dar indiferent de voinţa lui, contaminarea nu
s-a produs, o asemenea acţiune constituie o tentativă de contaminare cu maladia SIDA şi
trebuie calificată potrivit art.27 şi alin. 2 art.212 CP RM.
În literatura de specialitate se menţionează că infracţiunea poate fi săvârşită atât cu
intenţie directă sau indirectă, cât şi din imprudenţă, sub formă de încredere exagerată în sine.
Acelaşi autor menţionează că infracţiunea de contaminare cu virusul HIV se deosebeşte de
omor prin aceea că făptuitorul nu are intenţia de a lipsi victima de viaţă.
Cu privire la subiectul infracţiunii, este de menţionat că şi această problemă este
tratată în mod contradictoriu în literatura de specialitate. V.Stati susţine că subiectul
infracţiunii analizate poate fi orice persoană fizică responsabilă care, la momentul
comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. 11 Opinia autorului este într-o anumită măsură

8
Decizia Curții Supreme de Justiție din 17 iulie 2012, Dosarul nr. 1ra-596/12 <
http://jurisprudenta.csj.md/search_case_lawp.php?id=31>
9
Palamarciuc V., op.cit.
10
Ibidem
11
Stati V., „Transmiterea unei boli venerice şi contaminarea cu maladia SIDA în legea penală a Republicii
Modova” înRevista naţională de dre, nr.2, 2006, p.52.
justificată, întrucât legiuitorul la descrierea infracţiunii nu face referiri la anumite
calităţi suplimentare pentru subiectul infracţiunii.
La rândul său A.Borodac consideră că subiect al acestei infracţiuni poate fi atât
o persoană fizică responsabilă care a atins vârsta de 16 ani şi suferă de maladia SIDA, cât şi
un lucrător medical.În urma celor indicate mai sus, subiectul infracţiunii analizate este
special şi pe lângă condiţia de responsabilitate şi de vârstă (16 ani pentru varianta tip
descrisă la art.212 alin.1 CP RM şi 14 ani în cazul agravantelor prevăzute de alin.3 al
aceluiaşi articol) trebuie să fie o persoană care suferă de maladia SIDA.
Ideea după care subiectul infracţiunii analizate este special rezultă implicit şi
din dispoziţia art.211 alin.4 CP RM, potrivit căruia în anumite condiţii persoana care a
săvârşit acţiunile prevăzute la art.212 alin.1 sau alin.2 CP RM, poate fi liberată de
răspunderea penală. În textul de lege se face referire expresă la personale care suferă de
HIV/SIDA, dându-se de înţeles că numai acestea pot fi subiecţi a faptelor menţionate.

La art.212 alin.(5) este prevăzută o modalitate specială de liberare de

răspunderea penală: „Persoana care a săvârşit acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2) nu este
pasibilă de răspundere penală dacă a comunicat din timp persoanei puse în pericol de a fi
contaminată despre existenţa la primul a maladiei SIDA sau dacă persoana pusă în pericol de
a fi contaminată ştia despre existenţa acestei maladii, dar benevol a săvârşit acţiuni ce au
constituit pericol de contaminare”.

Din textul de lege rezultă liberarea de răspunderea penală pentru faptele

menţionate poate fi operată în prezenţa a condiţii alternative: 1) făptuitorul a comunicat din
timp persoanei puse în pericol de a fi contaminată despre faptul că suferă de maladia
SIDA (de exemplu, persoana este avertizată de către bolnav asupra prezenţei bolii, însă
necătând la aceasta întreţine cu ultimul un raport sexual fără a lua măsuri de protecţie); 2)
persoana pusă în pericol de a fi contaminată ştia despre existenţa acestei maladii la făptuitor,
dar benevol a săvârşit acţiuni ce au constituit pericol de contaminare (de exemplu, persoana
cunoscând că seringa a fost folosită de către un bolnav îşi administrează substanţe narcotice
expunându-se astfel pericolului de contaminare).

În continuare aș dori să analizez un caz din practica judiciară unde am atestat erori
majore întru calificarea acțiunilor făptuitorului. Deci, în fapt, Șcepchin A.V. a fost condamnat
în baza art.166 alin.(2) lit.f) CP pentru faptul că, acționînd cu intenție, la data de 30.07.2011
aproximativ la orele 23.00, după ce la el la domiciliu pe str.C.Stamati 1 ap.66 mun.Bălți a
venit Bejenari Alina pentru a se clarifica referitor la sustragerea bunurilor sale, a invitat-o
în apartament și încuind ușa după el, a început a striga la ea și a împins-o spunîndu-i că nu-i
va permite să plece, privînd-o astfel ilegal de libertate și reținînd-o contrar voinței ei pe
parcursul a 4 zile fără scop de răpire, perioadă în care a maltratat-o cu pumnii peste diverse
regiuni ale corpului, inclusiv cu aplicarea în calitate de armă a unei frînghii împletite, la
capete cu două șuruburi mari, cauzîndu-i leziuni corporale. Tot el - Șcepchin A.V. a fost
condamnat în baza art.186 alin.(2)lit.c)d) CP pentru faptul că, urmărind scopul sustragrii
bunurilor altei persoane, la sfîrșitul lunii iulie anul 2011, prin scoaterea sticlei de la
fereastră, a pătruls în casa nr.35 situată pe teritoriul AGA „Drujba” pe stada nr.8
mun.Bălți, de unde a sustras pe ascuns un televizor de model „Șarp” la prețul de 200 dolari
SUA, un reșou electric la prețul de 1600 lei, o haină de iarnă de culoare roșcată la preșul de
250 dolari, o umbrelă cu imprimeu sub formă de căluți de culoare verde la prețul de 250 lei,
două coșuri împletite la prețul de 150 lei bucata, la prețul total de 300 lei, un torșer la prețul
de 300 lei și o scurtă de culoare albă la prețul de 500 lei, cauzîndu-i astfel părții vătămate
Bejenari Alina o daună în proporție considerabilă în valoare totală de 8082 lei.

Tot el - Șcepchin A.V. a fost condamnat în baza art.171 alin.(2) lit.f) CP pentru faptul
că, continuîndu-și acțiunile criminale, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, în
perioada de timp cuprinsă între 30.07.2011 și 02.08.2011, în timp ce Bejenari Alina timp de
4 zile s-a aflat la domiciliul lui pe adresa mun.Bălți, str.C.Stamati 1 ap.66, a torturat-o,
aplicînd în privința ei constrîngerea fizică și psihică, o lovea sistematic peste corp cu
ajutorul unei frînghii și profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și
exprima voința, fără acordul ei a întrat cu ea de cîteva ori în raport sexual în formă
obișnuită, fapte însoțite de torturarea victimei.

Tot el - Șcepchin A.V. a fost condamnat în baza art.212 alin.(2) CP pentru faptul că,
știind cu certitudine că suferă de maladia SIDA, în perioada de timp 30.07.2011 -
02.08.2011, cînd a privat-o de libertate pe Bejenari Alina la domiciliul său din str.C.Stamati
1 ap.66 mun.Bălți, necomunicîndu-i despra faptul că suferă de maladia dată, contrar voinței
lui Bejenari Alina a întreținut cu ea două raporturi sexuale în formă obișnuită, contaminînd-
o astfel cu maladia HIV/SIDA.12

Deci, în speța respectivă atestăm faptul că, instanța de judecată a atestat concursul de
infracțiuni dintre art.171 alin 2 lit.f și art.212 alin.2 CP RM. Nu sunt de-acord cu soluția data
12
Decizia Curții de Apel Bălți din 23 ianuarie 2013, Dosarul nr. 1a - 108/13, <
https://cab.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/3e8a4758-f596-e211-a134-00215ae003e7>
de instanța de judecată din motiv că, legislatorul nostru a reglementat expres forma de
vinovăţie la lit.c alin.3 art.171 şi la lit.c alin.3 art.172 CP RM pentru violul sau acţiunile
violente cu caracter sexual însoţite de contaminarea intenţionată cu maladia SIDA.În
condiţiile reglementărilor actuale, când alin.1 şi 2 art.212 CP RM stabilesc forma de
vinovăţie intenţia, exprimând coraportul dintre lit.c alin.3 art.171, lit.c alin.3 art.172 şi art.212
CP RM, putem menţiona relaţia dintre o parte (art.212 CP RM) şi un întreg (lit.c alin.3
art.171 şi lit.b alin.3 art.172 CP RM).13

Deci, nu există concurs de infracţiuni atunci când persoana este contaminată cu boala
SIDA în rezultatul violului sau acţiunilor violente cu caracter sexual. În conformitate cu
alin.1 art.118 CP RM, „concurenţa dintre o parte şi un întreg reprezintă existenţa a două sau
mai multor norme penale, una din ele cuprinzând fapta prejudiciabilă în întregime, iar
celelalte – numai unele părţi ale ei”. Aşadar, prevederea de la lit.c alin.3 art.171 şi cea de la
lit.b alin.3 art.172 CP RM, includ atât acţiunile de bază, cât şi contaminarea cu maladia
SIDA. Conform alin.2 art.118 CP RM, „calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o
parte şi un întreg se efectuează în baza normei care cuprinde în întregime toate semnele faptei
prejudiciabile săvârşite”. Prin urmare, calificarea se va face doar în conformitate cu una din
normele prevăzute la art.171 CP RM.

13
Palamarciuc V., op.cit., p.242
 Concluzie

În urma analizei temei respective, am ajuns la concluzia că, în cazul art.212 CP RM

norma juridico-penală şi articolul din Partea specială nu se contopesc, în sensul că
articolul conţine trei norme juridico-penale.

O asemenea structurare a normei de incriminare se explică prin necesitatea unei

diferenţieri individualizări legale a răspunderii penale pentru transmiterea maladiei SIDA
care se face pe plan legislativ în funcţie de varianta normativă de comitere a infracţiunii.

În ipoteza în care contaminarea este produsă în rezultatul violului sau acţiunilor

violente cu caracter sexual, infracţiunea de contaminare cu maladia SIDA este
absorbită de art.171 alin.2 lit.e sau, după caz, de art.171 alin.2 lit.d CP RM.

La alin.(5) art.212 CP RM este stabilit un temei obligatoriu de liberare de

răspundere penală. Dacă o persoană care nu suferă de maladia SIDA pune intenționat
de exemplu cu ajutorul unei seringi infectate o altă persoană în pericol de contaminare cu
maladia SIDA, ea nu va putea beneficia de liberare de răspundere penală în baza alin.
(5) art.212 CP RM. Consimțământului benevol al persoanei puse în pericol de a fi
contaminată de a săvârși acţiuni, ce au constituit pericol de contaminare, exprimă capacitatea
de înţelegere a riscurilor la care se expune persoana pusă în pericol de a fi contaminată.
 Bibliografie
Codul penal al Republicii Moldova, nr.985/2002, adoptat de Parlament la 18 aprilie 2002,
publicat în MO nr.128-129 din 13 septembrie 2002, intrat în vigoare la 12 iunie 2003,
republicat în MO nr.72-74 din 14 aprilie 2009;

Legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, nr.10 din 03.02.2009;

Legea cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA, nr.23 din 16.02.2007;
Berliba V. Comentariul la Codul penal, art.212 „Contaminarea cu maladia SIDA”. -
Chişinău: Reclama SA, 2009;
Brînza S. şi Stati V. Tratat de drept penal. Partea Specială, vol. I, Chișinău: Tipografia
Centrală, 2015;
Palamarciuc V., „Analiza juridică a infracţiunii “Contaminarea cu maladia SIDA” prevăzute
la art.212 C.pen.RM” în Revista naţională de drept, nr., 2011;
Stati V., „Transmiterea unei boli venerice şi contaminarea cu maladia SIDA în legea penală a
Republicii Modova” înRevista naţională de dre, nr.2, 2006;
Decizia Judecătoriei Strășeni din 17 iulie 2019, Dosarul nr. 1-240/2019, <
https://jst.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/dd44736a-d508-4cf8-a3f5-
def093bf9ca8><
Decizia Curții Supreme de Justiție din 17 iulie 2012, Dosarul nr. 1ra-596/12 <
http://jurisprudenta.csj.md/search_case_lawp.php?id=31><
Decizia Curții de Apel Bălți din 23 ianuarie 2013, Dosarul nr. 1a - 108/13, <
https://cab.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/3e8a4758-f596-e211-a134-
00215ae003e7><