ANALIZA LATURII OBIECTIVE A INFRACȚIUNII DE PROVOCARE

ILEGALĂ A AVORTULUI

RUSU Eugenia
Studenta anului III, gr.academică 191 Academiei „Ştefan cel Mare” a
MAI al RM

Vorbind direct la realitatea secolului al XXI-lea, cunoaștem cu certitudine

că majoritatea sistemelor de drept nu mai absolutizează interzicerea avorturilor,
problema legalităţii întreruperii cursului sarcinii pare a fi inepuizabilă. Aceasta
deoarece, ipotetic vorbind, întreruperea cursului sarcinii conturează polarizarea a
două interese diametral opuse, şi anume: interesul femeii însărcinate şi interesul
fructului concepţiei. Astfel, oscilaţiile cu privire la legalitatea întreruperii
cursului sarcinii sunt condiţionate de conţinutul conferit dreptului la viaţă,
dificultate ce derivă din imprecizia naturii relaţiei „femeie însărcinată-produs al
concepţiei”.
Cuvinte-cheie: : dreptul la viață, avort, femeie însărcinată, normă juridică,
legislația în vigoare, pedeapsa penală.

Introducere. Acum două milenii, Titus Lucretius spunea că „Vitaque

mancipio nulli datur, omnibus usu”, adică „Viaţa nu este proprietatea nimănui, ci
uzufructul tuturor”, astfel valoarea vieţii pe parcursul generaţiilor a fost
incontestabilă, dar realitatea ne arată că în societate s-au produs şi continuă să se
producă acte de suprimare a vieţii. Ele sunt contrare cu prestigiul creator al omului
şi mândria pe care el o manifestă şi care prezintă un mare pericol prin caracterul lor
reprobabil şi incompatibil cu ordinea de drept. [1]
Avortul este o preocupare a diferitelor tipuri de servicii de sănătate, iar
participarea femei la asemenea acțiuni este una dramatică și tensionată, deoarece,
de femeie depinde sănătatea generală a populaţiei, progresul şi existența unui stat.
Legislația noastră permite ca femeia că dețină dreptul de a-și întrerupe
sarcina, însă în contextal prevederile legale. Celelalte acțiuni care nu sunt
prevăzute de legislație și care contribuie la provocarea avortului, sunt considerate
ilegale și se pedepsesc conform prevederilor art.159 Codul Penal al Republicii
Moldova.
Metode de cercetare. În procesul cercetării științifice și pregătirii articolului
dat au fost utilizate mai multe metode, cum ar fi: sistemică, logică, analitică,
comparativă etc.

Conținutul de bază. Orice faptă prejudiciabilă incriminată de legea penală

se fundamentează pe ideea ocrotirii împotriva acesteia a valorii şi, respectiv, a
relaţiilor sociale contra cărora ea se îndreaptă, ameninţând existenţa lor.Cercetând
mai profund prevederile art.159 CP al RM, observăm cu certitudine că se atentează
cu graviditate sporită asupra relaţiilor sociale privitoare la protejarea vieţii şi
sănătăţii femeii însărcinate a căror existenţă şi desfăşurare normală este
condiţionată de întreruperea cursului sarcinii în condiţii de siguranţă prin
respectarea procedurilor legale instituite, iar în circumstanțele agravante vedem că
legiuitorul prezintă în amănunt împrejurările și circumstanțele în care se poate
săvârși infracțiunea dată.
Latura obiectivă este, întâi de toate, parte integrantă a conţinutului
constitutiv al infracţiunii. Ca element constitutiv al componenţei infracţiunii,
aceasta se referă la totalitatea cerinţelor inserate în textul de lege referitoare la actul
de conduită interzis de norma de incriminare. În acest context spunem că, actul de
conduită interzis este desemnat prin cuvântul „întreruperea” care, nu poate să se
manifeste decât prin acţiune.
Expresia de care uzează legiuitorul în dispoziţia alin.(1) art.159 CP RM –
„întreruperea cursului sarcinii” – impune condiţia ca fătul să se afle în cursul
evoluţiei, altfel spus, să fie viu. De asemenea, nu putem să nu remarcăm că dacă
produsul concepţiei a decedat din cauze neimputabile făptuitorului, înseamnă că nu
există nici relaţiile sociale referitoare la întreruperea sarcinii în condiţii de
siguranţă pentru viaţa şi sănătatea femeii însărcinate. Mai mult ca atât, nici nu
poate să existe victima acestei infracţiuni. Ori, dacă produsul concepţiei decedează,
nu mai putem susţine că acţiunile prejudiciabile se realizează în raport cu o femeie
însărcinată.
Dincolo de această concretizare, susţinem că, într-adevăr, poate fi lezată o
valoare socială doar în măsura în care ea există. Deoarece legiuitorul prin
incriminările consacrate în Capitolul II al Părţii Speciale a Codului penal al
Republicii Moldova apără viaţa extrauterină, avem temei de a considera că din
moment ce naşterea s-a declanşat natural asupra unui făt viu (care, deşi nu a primit
viaţă extrauterină, este totuşi o fiinţă distinctă de organismul mamei), orice acţiune
violentă exercitată asupra corpului său, urmată de suprimarea vieţii, trebuie
apreciată ca omor.[2, p.116]
În altă ordine de idei, reieşind din dispoziţia normei de incriminare prevăzute
la art.159 CP RM, deducem că latura obiectivă a infracţiunii include în sine patru
semne obligatorii:
1.Acţiunea de întrerupere a cursului sarcinii – presupune săvârşirea unor
manopere abortive de expulzare sau suprimare a produsului concepţiei.
2.Urmarea prejudiciabilă sub forma întreruperii cursului sarcinii,
indiferent dacă produsul naşterii a fost distrus în uterul mamei sau dacă acesta a
fost expulzat.
3.Legătura de cauzalitate din acţiune şi urmarea prejudiciabilă.
4.Condiţiile şi împrejurările speciale de comitere a infracţiunii. Pentru
existenţa componenţei de infracţiune este obligatoriu ca acţiunea de întrerupere a
sarcinii să fie săvârşită în prezenţa uneia dintre următoarele condiţii sau
împrejurări:
a)Provocarea ilegală a avortului în afara instituțiilor medicale autorizate în
acest scop. Întreruperea cursului sarcinii în condiţii de siguranţa pentru viaţa şi
sănătatea femeii nu poate fi realizată decât instituţii medicale autorate în acest
scop, care sunt stabilite prin Regulamentul privind efectuarea întreruperii voluntare
a cursului sarcinii aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 647 din
21.09.2010. La stabilirea instituţiei medicale în care urmează a fi efectuată
întreruperea sarcinii se ţine cont de mai multe criterii: durata sarcini, metoda de
întrerupere a sarcinii, voinţa femeii.
b)Provocarea ilegală a avortului de către o persoană care nu are studii
medicale superioare speciale.În acest caz gradul prejudiciabil al faptei este
determinat de efcetuarea manoperelor abortive de către persoane necalificate.
Potrivit normelor imperative prevăzute la pct. 9 şi 10 al Regulamentul privind
efectuarea întreruperii voluntare a cursului sarcinii întreruperea voluntară a
cursului sarcinii se efectuează numai de medicii specialişti în obstetrică-
ginecologie, instruiţi în prestarea acestui gen de servicii. Medicii rezidenţi în
obstetrică-ginecologie pot efectua întreruperea voluntară a cursului sarcinii doar
sub supravegherea responsabililor pentru instruirea şi pregătirea lor.
c) Întreruperea cursului sarcinii ce depăşeşte 12 săptămâni, în lipsa
contraindicațiilor medicale. Întreruperea voluntară a cursului sarcinii după primele
12 săptămâni de sarcină se efectuează doar în instituţiile medico-sanitare publice.
Întreruperea voluntară a cursului sarcinii după primele 12 săptămâni şi pînă la
sfîrşitul săptămânii 21-a de sarcină se efectuează la indicaţii medicale (anexa nr. 1
la Regulament) şi sociale (anexa nr.2 la Regulament). Potrivit Anexei nr. 1 al
Regulamentul pentru efectuarea întreruperii voluntare a cursului sarcinii sunt
prevăzute indicaţiile medicale pentru întreruperea voluntară a cursului sarcinii
după 12 săptămâni şi pînă la sfîrşitul săptămânii 21 - a de sarcină:
 malformaţiile fetale incompatibile cu viaţa/incurabile;
 stările în urma tratamentului chirurgical cu înlăturarea unui organ vital
important;
 maladiile sau stările patologice care pun în pericol sănătatea şi viaţa femeii
gravide.
d) Provocarea ilegală a avortului în cazul contraindicaţiilor medicale
pentru efectuarea unei asemenea operaţii. În conformitate cu pct. 17 al
Regulamentului pentru efectuarea întreruperii voluntare a cursului sarcinii aprobat
prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 647 din 21.09.2010 în cazul depistării
proceselor inflamatorii acute şi sub-acute de diverse localizări şi a bolilor
infecţioase acute, intervenţia de întrerupere voluntară a cursului sarcinii se
efectuează după tratamentul acestora, luînd în consideraţie şi termenul sarcinii.
e) Provocarea ilegală a avortului în condiţii antisanitare. În cazul art. 159
alin. (1) lit. e) dispoziţia este de blanchetă, întrucât legiuitorul face trimitere la
actele normative de referinţă care regelementează regulile ce asigură respectarea
condiţiilor de sanitarie în cazul întreruperii sarcinii. Din nomencaltorul acestor acte
normative fac parte: Legea privind supravegehrea de stat a sănătăţii publicer nr. 10
din 03.02.2009; Regulamentul sanitar privind condiţiile de igienă pentru instituţiile
medico-sanitare, aprobat prin Hoărârea Guvernului nr. 663 din 23.07.2010;
Instrucţiunile metodice privind prelucrarea instrumentelor în cazul întreruperii
sarcinii prin metoda vacuum aspiraţie electrică sau manuală.
Forme agravante: La art. 159 alin. (2) C.pen. sunt prevăzute două forme
agravante ale infracţiunii:
b) Întreruperea sarcinii care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă ori
medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii. În acest caz este abosrbită
infracţiunea prevăzută la art. 157 C.pen. – vătămarea gravă sau medie a integităţii
corporale sau a sănătăţii comisă din imprudenţă.
c) care a provocat din imprudenţă decesul victimei. Agravanta absoabe în
sine lipsirea de viaţă din imprudenţă incriminată la art. 149 C.pen.
Pentru ambele cazuri infracțiunea este săvârșită prin imprudenţă dacă
persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii
sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în mod
uşuratic că ele vor putea fi evitate ori nu îşi dădea seama de caracterul
prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii
urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi putea să le prevadă.
În ambele cazuri infracţiunea se comite prin două forme de vinovăţie:
intenţie faţă de provocarea ilegală a avortului şi imprudenţă faţă de vătămarea
medie, vătămarea sau deces.
 Concluzii. În lumina celor constatate, putem preciza cu certitudine că
provocarea unui avort, fie el legal sau ilegal, are ca rezultat distingerea copilului
nenăscut de mama și tatăl său.
Fapta prejudiciabilă incriminată la art.159 CP RM manifestată în
întreruperea cursului sarcinii poate să se realizeze în orice fază a gestaţiei, până în
momentul începerii procesului fiziologic al naşterii naturale, marcat prin apariţia
unei oarecare părţi a corpului copilului din pântecul mamei. Din aceste raţiuni,
orice întrerupere a cursului sarcinii cu consimţământul femeii însărcinate, realizată
după săptămâna a 21-a de sarcină, indiferent dacă este săvârşită de către un medic
ginecolog-obstetrician sau nu, trebuie considerată infracţiune de provocare ilegală
a avortului, desigur, dacă sunt întrunite şi celelalte semne obiective şi subiective
cerute de textul legii de la art.159 CP RM.

Bibliografie:

1. Radu Bodea, Drept penal, partea specială, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008,
p. 51, p.708.
2. Dobrinescu I. Infracţiuni contra vieţii persoanei. Bucureşti: Editura
Academiei R.S.R., 1987. 184 p.
3. Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 //
Republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în 2009.
4. Plop Aliona, Teză de doctor, RĂSPUNDEREA PENALĂ PENTRU
PROVOCAREA ILEGALĂ A AVORTULUI, Chișinău 2005
5. Soroceanu Igor, Cicala Alexandru, INFRACȚIUNEA DE PROVOCARE A
AVORTULUI ÎN LEGISLAȚIILE ALTOR STATE, Chișinău 2020