Unitatea de învăţare 5

INFRACȚIUNI CONTRA LIBERTĂȚII ȘI INTEGRITĂȚII SEXUALE

Cuprins

5.1. Introducere
5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
5.3. Conţinutul unităţii de învăţare
5.3.1. Aspecte comune ale infracţiunilor prevăzute
de art.218-223 C.pen.
1. Obiectul
2. Subiecţii
3. Latura obiectivă
4. Latura subiectivă
5. Forme modalități
6. Sancţiuni
5.3.2. Aspecte particulare ale infracțiunii de viol
5.4. Îndrumar pentru autoverificare
 5.1. Introducere

În cadrul grupului infracţional contra persoanei, infracţiunile privitoare

la viaţa sexuală se constituie ca un subgrup aparte, caracterizat prin
specificul valorilor sociale ce formează obiectul ocrotirii juridice, şi anume
libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, pe de o parte, şi moralitatea
vieţii sexuale, pe de altă parte.
În viaţa sa sexuală, persoana este interesată într-o astfel de desfăşurare
(normală) a relaţiilor sociale care să asigure atributelor sale esenţiale: viaţa,
integritatea fizică şi psihică, libertatea, demnitatea. De asemenea, şi
societatea este interesată în desfăşurarea normală a vieţii sexuale a
individului pentru asigurarea desfăşurării demografice normale.
Libertatea sexuală este un aspect al libertăţii persoanei şi are drept
corolar inviolabilitatea sexuală a persoanei. Moralitatea vieţii sexuale
presupune desfăşurarea acesteia prin practicarea de raporturi sexuale
normale, al căror rezultat firesc este procrearea.
Încălcarea acestor norme ale vieţii sexuale este contrară unor interese
sociale fundamentale, iar faptele prin care se aduce atingere libertăţii sau
moralităţii vieţii sexuale a persoanei sunt socialmente periculoase, de ele
depinzând desfăşurarea normală a vieţii.
 5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

 însuşirea de către studenţi a caracteristicilor generale ale părţii speciale a

dreptului penal;

 cunoaşterea de către studenţi a structurii infracţiunilor privind viaţa

sexuală;

 însuşirea elementelor constitutive ale infracţiunilor privind viaţa sexuală;

 dobândirea metodelor de analiză si interpretare specifice disciplinei astfel

încât, în concret, să se poată realiza o corectă încadrare juridică a faptelor
care pot întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni;

 aplicarea noţiunilor teoretice la probleme de practică judiciară.

Competenţele unităţii de învăţare:

 cunoaşterea terminologiei juridice;

 cunoaşterea accepţiunilor terminologiei specifice;
 înţelegerea sensurilor proprii fiecărei categorii şi fiecărui concept juridic;
 cunoaşterea criteriilor de tipologizare a dreptului;
 stăpânirea principiilor fundamentale şi a regulilor de drept;
 interpretarea corectă a textelor juridice;
 perfecţionarea discursului juridic;
 însuşirea artei de a raţiona în drept;
 cultivarea spiritului de dreptate şi justiţie.
 Timpul alocat unităţii: 2 ore

5.3. Conţinutul unităţii de învăţare1

5.3.1. ASPECTE COMUNE ALE INFRACŢIUNILOR PREVĂZUTE DE

ART.218-223 C.PEN.

Legiuitorul a inclus într-o categorie distinctă infracţiunile privind viaţa

sexuală, şi anume în capitolul VIII din titlul consacrat de Codul penal infracţiunilor
contra persoanei, sub denumirea „Infracţiuni contra libertății și integrității sexuale”.
Din această categorie fac parte următoarele infracţiuni:
VIOLUL (ART.218 C.PEN)
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin
constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau
profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează orice alte acte de penetrare vaginală
sau anală comise în condiţiile alin. (1).
1
Reprodus astfel cum a fost tratat în Doinel Dinuică, Petre Buneci - Drept penal special - Aspecte teoretice si de
practică judiciară, Editura Fundației Romania de Maine, 2001, p.77 şi urm. și în Doinel Dinuica, Polixenia
Grecu ș.a.- Drept penal. Partea speciala, Vol.I, Curs IFR, Editura Fundației România de Mâine , București,
2013, cu mențiunea că analiza infracțiunilor a fost actualizată conform Legii nr.286/2009 privind Codul penal .
 (3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi atunci când:
a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
făptuitorului;
b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
f) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.
(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea
de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(5) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) şi alin. (2) se pune în
mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(6) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepseşte.
AGRESIUNEA SEXUALĂ (ART.219 C.PEN)
(1) Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218, cu o
persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de
a-şi exprima voinţa ori profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de
la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi atunci când:
a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
făptuitorului;
b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
 f) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.
(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea
de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Dacă actele de agresiune sexuală au fost precedate sau urmate de
săvârşirea actelor sexuale prevăzute în art. 218 alin. (1) şi alin. (2), fapta constituie
viol.
(5) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mişcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(6) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.
ACTUL SEXUAL CU UN MINOR (ART.220 C.PEN.)
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de
penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani se
pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită asupra unui minor care nu a
împlinit vârsta de 13 ani, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta
între 13 şi 18 ani, când majorul a abuzat de autoritatea ori influenţa sa asupra
victimei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi.
(4) Fapta prevăzută în alin. (1)-(3) se sancţionează cu închisoarea de la 3 la
10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:
a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
făptuitorului;
c) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
 (5) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) nu se sancţionează dacă diferenţa
de vârstă nu depăşeşte 3 ani.
CORUPEREA SEXUALĂ A MINORILOR (ART.221)
(1) Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220,
împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum şi determinarea
minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea
de la unu la 5 ani.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi, atunci când:
a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
făptuitorului;
c) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(3) Actul sexual de orice natură săvârşit de un major în prezenţa unui minor
care nu a împlinit vârsta de 13 ani se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani
sau cu amendă.
(4) Determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de
13 ani să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibiţionist ori la spectacole
sau reprezentaţii în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, precum şi
punerea la dispoziţia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(5) Faptele prevăzute în alin. (1) nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă
nu depăşeşte 3 ani.
RACOLAREA MINORILOR ÎN SCOPURI SEXUALE (ART.222 C.PEN.)
Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta
de 13 ani să se întâlnească, în scopul comiterii unui act dintre cele prevăzute în art.
220 sau art. 221, inclusiv atunci când propunerea a fost făcută prin mijloacele de
transmitere la distanţă, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu
amendă.
HĂRŢUIREA SEXUALĂ (ART.223 C.PEN)
(1) Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei
relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost
intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la un an sau cu amendă.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
1. OBIECTUL
Obiectul juridic generic al infracţiunilor privitoare la libertatea și integritatea
sexuală este comun cu cel al tuturor infracţiunilor contra persoanei.
Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale a căror desfăşurare
normală este condiţionată de apărarea libertăţii şi moralităţii vieţii sexuale a
persoanei.
Obiectul material al infracțiunilor privitoare la libertatea și integritatea
sexuală este corpul persoanei, cu excepţia racolării minorilor în scopuri sexuale
(care este lipsită de obiect material).
2. SUBIECŢII
Subiectul activ al infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală poate fi, de
principiu, orice persoană cu capacitate penală, indiferent de sex.
Subiectul activ este necircumstanţiat în cazul infracţiunilor de: viol,
agresiune sexuală, act sexual cu un minor, corupere sexuală a minorilor.
În cazul infracţiunii de racolare a minorilor în scopuri sexuale, prevăzută şi
pedepsită de art. 222 C.pen., subiect activ poate fi numai o persoană majoră,
noţiunea de persoană majoră desemnând orice persoană, indiferent de sex, care a
împlinit vârsta de 18 ani.
 În ceea ce priveşte infracţiunea de hărţuire sexuală, incriminată de art. 223
C.pen., legea nu cere în mod expres o enumită calitate a subiectului activ, acesta
putând fi orice persoană care se află în raporturi de muncă sau într-o relaţie
similară cu victima, spre exemplu într-o relaţie contractuală de serviciu.
Subiectul pasiv
Subiectul pasiv la infracţiunile de viol (art. 218 C.pen.), agresiune sexuală
(art. 219 C.pen.), hărţuirea sexuală (art. 223 C.pen.), poate fi orice persoană fizică,
indiferent de sexul acesteia, cu menţiunea că subiectul pasiv al infracţiunii de
hărţuire sexuală trebuie să se afle în raporturi de muncă sau într-o relaţie similară
cu autorul faptei.
În privinţa infracţiunilor incriminate de art. 220 C.pen. – actul sexual cu un
minor, art. 221 C.pen. – coruperea sexuală a minorilor sau art. 222 C.pen. –
racolarea minorilor în scopuri sexuale, subiectul pasiv trebuie să fie un minor.
În situaţia în care subiectul pasiv se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea,
paza sau tratamentul făptuitorului ori dacă subiectul pasiv este rudă în linie
directă, frate sau soră cu autorul, faptele constituie forme agravate ale
infracţiunilor contra libertății și integrității sexuale.
3. LATURA OBIECTIVĂ
Elementul material al infracţiunilor prevăzute şi pedepsite în Capitolul VIII
C.pen. se realizează prin acţiuni care constituie fie o încălcare a libertăţii, în cadrul
vieţii sexuale, fie folosirea abuzivă a acestei libertăţi.
Infracţiunea de viol ( art. 218 C.pen.) sau cea de act sexual cu un minor (art.
220 C.pen.) presupun un act sexual, raport sexual ori un act de penetrare vaginală
sau anală realizat prin constrângere sau prin punerea victimei în imposibilitate de a
se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare.
Agresiunea sexuală (art. 219 C.pen.) presupune acte de natură sexuală, altele
decât raportul sexual, actul sexual oral sau anal, ori actele de penetrare vaginală
sau anală realizate prin constrângere, punerea victimei în imposibilitate de a se
apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori profitând de acestă stare.
Alte infracţiuni din cadrul acestui capitol se realizează prin acţiuni de
determinare a unui minor să suporte un act de antură sexuală, să efectueze un
astfel de act, ori să asiste la un act sexual de orice natură săvârşit de un major sau
la acte cu caracter exhibiţionist, ca în cazul infracţiunii de corupere sexuală a
minorilor (art. 221 C.pen.) sau prin acte de pretindere a unor favoruri de natură
sexuală, în cazul hărţuirii sexuale (art. 223 C.pen.).
Urmarea imediată a acestor infracţiuni constă în atingerea adusă valorilor
sociale apărate prin incriminarea faptelor care constituie infracţiuni contra
libertăţii şi integrităţii sexuale şi anume: încălcarea libertăţii sexuale în cazul
violului, încălcarea integităţii sexuale în cazul agresiunii sexuale şi corupţiei
sexuale a minorilor, intimidarea victimei sau punerea acesteia într-o situaţie
umilitoare în cazul hărţuirii sexuale.
Unele infracţiuni au ca urmare periculoasă şi atingerea adusă vieţii,
integrităţii corporale, ori sănătăţii persoanei, spre exemplu, violul sau agresiunea
sexuală care au avut ca urmare vătămarea corporală sau moartea victimei.
În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate între acţiunea făptuitorului şi
urmarea imediată, aceasta rezultă, în general, din însăşi materialitatea faptelor (ex
re) la toate infracţiunile incriminate în acest capitol. În privinţa urmărilor care
caracterizează unele forme agravate, spre exemplu moartea victimei, vătămarea
corporală, legătura de cauzalitate între aceste urmări şi acţiunea subiectului activ
trebuie dovedită.
4. LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunile contra libertăţii şi integrităţii sexuale se comit, sub aspectul
formei de vinovăţie, cu intenţie.
 Unele forme agravate ale acestor infracţiuni, cum ar fi violul care a avut ca
urmare vătămarea corporală a victimei (art. 218 alin.3 lit.e C.pen.) sau moartea
acesteia (art. 218 alin.4 C.pen.), actul de agresiune sexuală care a avut ca urmare
vătămarea corporală a acesteia (art. 219 alin. 2 lit.e C.pen.) sau moartea victimei
(art. 219 alin.3 C.pen.) se comit cu praeterintenţie.
În cazul infracţiunilor de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor,
corupere sexuală a minorilor, racolarea minorilor în scopuri sexual, dacă au fost
comise în scopul producerea de materiale pornografice ori în scopul comiterii unui
act dintre cele prevăzute în art.220 C.pen. sau art.221 C.pen., forma de vinovăţie
este intenţia direct și calificată (calificare dată de scop).
5. FORME ȘI MODALITĂŢI
Toate infracţiunile contra libertăţii şi integrităţii sexuale sunt susceptibile de
avea oricare din formele infracţiunii intenţionate, însă legea sancţionează numai
tentativa la infracţiunile de viol şi agresiune sexuală, cu excepția formelor agravate
care au avut ca urmare moartea victimei (unde tentativa nu este posibilă).
Infracţiunile cuprinse în capitolul VIII se consumă în momentul realizării
elementului material, exceptând infracţiunea de hărţuire sexuală care se consumă
în momentul intimidării sau a umilirii victimei, în urma pretinderii repetate de
favoruri sexuale.
De asemenea, în cazul formelor agravate, la care rezultatul se amplifică
progresiv, epuizarea intervine în momentul realirării rezultatului mai grav prevăzut
de lege, de pildă, moartea sau vătămarea corporală a victimei, în cazul violului şi
al gresiunii sexuale.
Infracțiunile contra libertății și integrității sexuale sunt incriminate atât în
forme tip, cât și în forme agravate, cu excepția infracțiunii de racolare a minorilor
în scopuri sexuale și infracțiunea de hărțuire sexuală, care sunt incriminate doar în
forma tip. Infracțiunea de corupere sexuală a minorilor este incriminată și în două
forme atenuate (alin.3 și alin.4).
6. SANCŢIUNI
Infracţiunile contra libertăţii şi integrităţii sexuale sunt sancţionate de
legiuitor în funcţie de pericolul social pe care acestea le reprezintă pentru valoarea
socială ocrotită.
În cazul infracțiunii de viol, sancțiunea este pedeapsa închisorii de la 3 la 10
ani (pentru forma tip prevăzută la alin.1 și forma asimilată prevăzută la alin.2), de
la 5 la 12 ani (pentru forma agravată incriminată la alin.3) și de la 7 la 18 ani
(pentru violul care a avut ca urmare moartea victimei, prevăzut de alin.4). În cazul
infracțiunii de viol, la pedeapsa închisorii se adaugă și pedeapsa complementară a
interzicerii unor drepturi.
Pentru infracțiunea de agresiune sexuală, sancțiunea este pedeapsa închisorii
de la 2 la 7 ani (pentru forma tip prevăzută la alin.1), de la 3 la 10 ani (pentru
forma agravată incriminată la alin.2) și de la 7 la 15 ani (pentru agresiunea sexuală
care a avut ca urmare moartea victimei, prevăzut de alin.3). Și în cazul acestei
infracțiuni, la pedeapsa închisorii se adaugă și pedeapsa complementară a
interzicerii unor drepturi.
Sancțiunea prevăzută de art.220 C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de act
sexual cu un minor este pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani (pentru forma tip
prevăzută la alin.1), de la 2 la 7 ani (pentru forma agravată incriminată la alin.2),
de la 2 la 7 ani (pentru forma agravată incriminată la alin.3) și de la 3 la 10 ani
(pentru forma agravată incriminată la alin.4). În cazul acestei infracțiuni, pedeapsa
complementară a interzicerii unor drepturi se va aplica doar în cazul formelor
agravate.
Coruperea sexuală a minorilor se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 1
la 5 ani (pentru forma tip prevăzută la alin.1), de la 2 la 7 ani (pentru forma
agravată incriminată la alin.2), de la 6 luni la 2 ani sau amenda (pentru forma
atenuată incriminată la alin.3) și de la 3 luni la 1 an sau amenda (pentru forma
atenuată incriminată la alin.4). Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi
se va aplica doar în cazul formei agravate incriminate prin art.221 alin.2 C.pen.
Infracțiunile de racolare a minorilor în scopuri sexuale și de hărțuire sexuală
sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de la 1 lună la 1 an (art.222 C.pen) sau de
la 3 luni la 1 an (art. 223 C.pen), în ambele cazuri alternativ cu pedeapsa amenzii.
Punerea în mișcare a acțiunii penale vătămate pentru faptele incriminate prin
art.218 alin.1, art.218, alin.2, 219 alin.1 și art.223 C.pen se face la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
Legiuitorul a instituit o cauză specială de nepedepsire a făptuitorului, pentru
infracțiunile incriminate în art.220 alin.1 și alin.2 C.pen., precum și pentru faptele
incriminate în art.221 alin.1 C.pen., dacă diferența de vârstă dintre făptuitor și
persoana vătămată nu depășește 3 ani.

5.3.2. ASPECTE PARTICULARE ALE INFRACȚIUNII DE VIOL

Obiectul juridic special al infracţiunii de viol este reprezentat de ansamblul
de relaţii sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, ca
expresie a libertăţii sale individuale.
Având în vedere că violul produce consecinţe asupra integrităţii fizice sau
psihice a persoanei sau chiar asupra vieţii acesteia, infracţiunea este susceptibilă şi
de un un obiect juridic secundar, acesta constând în relaţiile sociale referitoare la
viaţa, integritatea fizică sau psihică a persoanei.
Obiectul material al infracţiunii îl constituie corpul persoanei în viaţă asupra
căreia se exercită raportul sexual, actul sexual oral sau anal ori actele asimilate.
 Dacă autorul întreţine un raport sexual sau un act sexual cu o persoană știind
că aceasta este decedată, fapta constituie infracțiune de profanare de cadavre sau
morminte, după caz, prevăzută şi pedepsită de art. 383 C.pen.
Subiectul activ al infracţiunii de viol poate fi orice persoană fizică care
răspunde penal.
În formele agravate prevăzută de alin. (3) lit. a) și alin. (3) lit. b) subiectul
activ este calificat, fiind reprezentat de o persoană care are ca îndatorire îngrijirea,
ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul victimei sau de o rudă în linie directă,
frate sau soră cu victima.
În actuala incriminare a infracțiunii de viol este posibilă comiterea acestuia
sub forma coautoratului, atunci când mai mulți făptuitori, indiferent de sex,
realizează concomitent acte sexuale asupra aceleiaşi victime (un raport sexual
normal concomitent cu un act sexual anal sau oral).
Raporturile sexuale sau act sexuale săvârșite succesiv asupra victimei de
către persoane diferite vor constitui infracţiuni distincte de viol.
Dacă același făptuitor comite acțiuni specifice raporturilor sexuale, actelor
sexuale orale sau asimilate, în condițiile art. 35 C.pen., respectiv asupra aceluiași
subiect pasiv, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluţii
infracţionale, încadrarea juridică a faptei va fi viol în formă continuată.
Subiectul pasiv al infracțiunii de viol poate fi orice persoană fizică în viaţă,
indiferent de vârstă sau sex. Pentru realizarea conținutului constitutiv al
infracțiunii este irelevant dacă victima îl cunoștea pe făptuitor sau dacă a avut,
anterior comiterii infracţiunii, relaţii personale (concubinaj, căsătorie), inclusiv
relații sexuale consimțite, cu făptuitorul ori dacă victima practica prostituția.
Dacă victima are calitate de rudă în linie directă, frate sau soră cu autorul
infracţiunii, această calitate atrage răspunderea penală pentru forma agravată a
violului reglementată de art. 218 alin. (3) lit. b) C.pen.
 În cazul în care victima nu împlinise vârsta16 ani la data comiterii
infracţiunii, autorul va răspunde penal pentru forma agravată a violului, prevăzută
de art. 218 alin. (3) lit. c) C.pen.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material
Violul este o infracţiune comisivă al cărei element material constă în
întreţinerea unui raport sexual, act sexual oral sau anal ori a oricăror acte de
penetrare vaginală sau anală cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin
constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau
profitând de această stare.
Cerinţa esenţială pentru a se reţine infracţiunea de viol este ca raportul
sexual, actul sexual oral sau anal, ori actul de penetrare vaginală sau anală să aibă
loc fără consimţământul persoanei.
Prin consimţământ se înţelege, exprimarea acordului de voinţă, în mod liber
de către victimă cu privire la realizarea raportului sexual ori a actului sexual.
Pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să fie exprimat de o persoană
care are reprezentarea a ceea ce presupune un raport sexual, act sexual oral sau
anal, ori actele asimilate.
Consimțământul trebuie exprimat în ceea ce privește fiecare acțiune
întreprinsă de presupusul făptuitor. Nu se prezumă că, dacă victima și-a exprimat
acordul pentru un raport sexual, acesta subzistă și la umătorul sau la următoarele
ori la actele sexuale orale sau anale consecutive, chiar la intervale foarte scurte de
timp.
Astfel, vor fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol dacă
victima consimte la un raport sexual, iar făptuitorul întreține cu victima mai multe
raporturi sexuale, din care primul consimțit, iar celelalte neconsimțite. De
asemenea, vor fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol dacă
victima consimte la un raport sexual, iar făptuitorul o obligă să realizeze acte
sexuale orale sau anale ori asimilate. În aceste situații încadrarea juridică de viol
va viza doar raporturile sexuale, actele sexuale orale sau anale ori asimilate
neconsimțite.
Săvârşirea infracţiunii prin constrăngerea victimei
Constrângerea poate fi atât fizică (prin acte de violenţă), cât şi psihică (prin
acte de ameninţare).
Constrângerea trebuie să fie efectivă, anterioară sau concomitentă violului,
conducând la înlăturarea sau diminuarea rezistenței victimei şi prin raportare la
capacitatea de rezistenţă a victimei
Săvârşirea violului prin punerea victimei în imposibilitate de a se apăra ori
de a-şi exprima voinţa
Această variantă normativă de săvârșire a infracțiunii de viol constă în
săvârşirea raportului sexual, a actului sexual oral sau anal ori a actelor asimilate cu
o persoană, indiferent de sex, prin efectuarea unor manopere care conduc la
înlăturarea posibilităţii de apărare a victimei sau de exprimare a voinței de către
aceasta (imobilizarea victimei, administrarea de somnifere sau droguri).
Săvârşirea infracţiunii profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra
ori de a-şi exprima voinţa
Această variantă normativă de săvârșire a infracțiunii de viol are în vedere o
situație prexistentă raportului sexual, actului sexual oral sau anal ori a actelor
asimilate și independentă de acțiunile făptuitorului , care doar profită de această
situaţie (victima doarme, se află în stare de inconștiență, în stare de ebrietate, sub
influența unor substanțe toxice, a drogurilor sau a unor medicamente – chiar legal
prescrise), în stare de paralizie totală sau parţială, suferă de o boală psihică sau are
o vârstă la care consimțământul nu poate fi luat în considerare, din cauza lipsei de
reprezentare a ceea ce presupune raportul sexual, actele sexuale sau actele
asimilate)
Urmarea imediată
Urmarea imediată este încălcarea libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a
victimei. În ipoteza reţinerii variantelor agravate, pot fi cauzate şi alte urmări, spre
exemplu, vătămarea corporală sau moartea victimei.
Legătura de cauzalitate
Între acțiunea care constituie elementul material al laturii obiective și
urmarea imediată trebuie să existe legătura de cauzalitate.
La formele agravate, săvărșie cu praeterintenție, trebuie dovedită legătura de
cauzalitate între acţiunea făptuitorului şi rezultatul mai grav care s-a produs
(vătămarea corporală sau moartea victimei).
Latura subiectivă
Infracţiunea de viol se comite întotdeauna cu intenţie directă.
La formele agravate prevăzute în alin. (3) lit. e) şi alin. (4), forma de
vinovăţie este praeterintenţia.
Textul legii nu cere, în principiu, existenţa mobilului sau scopului cu care a
fost săvârşită activitatea infracţională, acesta putând fi avute în vedere de instanţă
la individualizarea pedepsei.
În situația în care infracțiunea este săvârșită în scopul producerii de
materiale pornografice, aceasta va constitui forma agravată a infracţiunii
reglementată de alin. (3) lit. d).
Forme și modalități
Actele preparatorii, deși posibile, nu sunt incriminate și nici pedepsite,
atunci când sunt săvârșite de autor. Pot constitui acte preparatorii urmărirea
victimei, procurarea de mijloace necesare săvârșirii infracțiunii, procurarea unor
medicamente, droguri, alcool, ce pot fi folosite în scopul de a pune victima în stare
de imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința. Legea nu incriminează
actele preparatorii în cazul violului.
Aceleași acte preparatorii, săvârşite de o altă persoană, în înţelegere cu
autorul, în folosul acestuia sau dacă acesta le-a folosit la săvârşirea faptei,
constituie acte de complicitate anterioară.
Tentativa la infracţiunea de viol este posibilă doar pentru infracţiunile
prevăzute în alin. (1)-(3)ale art. 218 C.pen.
Infracţiunea de viol se consumă în momentul întreţinerii raportului sexual
sau actului sexual oral sau anal, ori al sâvârşirii actelor de penetrare vaginală sau
anală, toate neconsimțite.
Infracţiunea de viol este incriminată într-o formă tip (alin.1), o formă
asimilată (alin. 2) și două forme agravate (alin. 3 şi alin.4).
Diferenţa dintre forma tip şi cea asimilată a infracţiunii, constă în aceea că
pentru forma tip prevăzută în alin. 1 al art. 218 C.pen., penetrarea are loc la nivelul
organelor sexuale ale făptuitorului și victimei, în cavitatea bucală a acesteia sau în
cavitatea sa anală, pe când forma asimilată a violului presupune tot o penetrare de
către făptuitor a vaginului sau a anusului victimei, fără însă a se folosi de organul
sexual, ci de alte părţi ale corpului sau de obiecte.
Pentru încadrarea juridică a faptei de viol într-una dintre formele agravate
prevăzute la alin.3 al art.218 C.pen., trebuie ca acțiunile specifice elementului
material să fie săvârșite:
- de două sau mai multe persoane împreună,
- cu un anumit scop,
- să producă o vătămare corporală ,
- asupra unei persoane care are o anumită calitate în raport de făptuitor,
- asupra unei persoane care are o anumită vârstă,
 Violul comis asupra unei persoane care se află în îngrijirea, ocrotirea,
educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului
Această variantă agravată presupune preexistenta unei situaţii speciale
privitoare la raporturile dintre făptuitor şi victimă, în temeiul cărora, făptuitorul
avea faţă de victimă anumite obligaţii, şi anume: de a o îngriji (părinte), ocroti
(tutore, curator), educa (educator, profesor), păzi (personalul însărcinat cu paza și
supravegherea persoanelor aflate în stare de reținere sau deținere) sau trata
(personal medical, psiholog).
Pentru reţinerea acestei agravate, nu prezintă importanţă natura juridică a
respectivelor obligaţii. Astfel de obligații pot fi de natura contractuală sau rezultate
din raporturi de rudenie sau asimilate.
Violul comis asupra unei rude în linie directă, frate sau soră
Această formă agravată vizează raporturile de rudenie în linie directă
(ascendent sau descendent), ori colaterală (limitată la gradul 2 de rufdenie - frate
sau soră cu făptuitorul).
Violul comis asupra unei victime care nu a împlinit vârsta de 16 ani
Forma agravată are în vedere vârsta victimei, care trebuie să fie de până la
16 ani împliniţi la data săvârşirii faptei, iar făptuitorul să fi cunoscut, la momentul
săvârşirii infracţiunii, împrejurarea că victima nu a împlinit vârsta de 16 ani.
Violul comis în scopul producerii de materiale pornografice
Prin materialele pornografice se înțelege orice obiect confecționat sau
suport pe care este tipărit, imprimat, gravat, care prezintă explicit sau sugerează o
activitate sexuală. 2
Pentru existența acestei forme agravate nu este necesar să se fi produs
materialele pornografice, ci ca făptuitorul să urmărească prin săvârşirea violului
producerea lor.
2
Legea nr. 196/2003, republicată
 Prin urmare, nu prezintă importanţă aspectul că materialele pornografice au
fost sau nu realizate efectiv, difuzate, expuse ci, este necesar ca, în momentul
săvârşirii violului, făptuitorul să urmărească producerea de materiale pornografice.
Violul care a avut ca urmare o vătămare corporală
Pentru reţinerea acestei variante normative este necesar ca asupra victimei să
se fi exercitat acte de violenţă în urma cărora să se fi produs, cu praeterintenţie,
una dintre urmările prevăzute de art. 194 alin. (1) C.pen., respectiv:
- o infirmitate,
- leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii care să fi necesitat, pentru
vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale,
- un prejudiciu estetic grav şi permanent
- avortul,
- punerea în primejdie a vieţii persoanei.
În această situație, vătămarea corporală este absorbită în forma agravată a
violului reglementată de art.218, alin.3, lit.e C.pen.
Condiţia esenţială pentru o astfel de încadrare juridică este ca actele de
violenţă să fie exercitate în vederea întreţinerii raportului sexual, a actului sexual
ori a altui act asimilat şi nu pentru producerea urmărilor în sine.
Violul săvârşit de două sau mai multe persoane împreună
Încadrarea faptei în această variantă agravată presupune existența a cel puţin
două persoane care au participat la viol, în aceleași împrejurări și privind aceeași
victimă, indiferent de forma de participație penală incidentă.
Pentru reţinerea acestei variante agravate, nu este necesar ca toţi participanţii
să fi întreţinut un raport sexual sau un act sexual oral sau anal ori acte asimilate cu
victima.
Pentru încadrarea juridică a faptei de viol în forma agravată prevăzute la
alin.4 al art.218 C.pen., repectiv viol care a avut ca urmare moartea victimei, este
necesar ca asupra victimei să se fi exercitat acte de constrângere în urma cărora să
se fi produs, cu praeterintenţie, moartea victimei.
Condiţia esenţială pentru o astfel de încadrare juridică este ca actele de
constrângere să fie exercitate în vederea întreţinerii raportului sexual, a actului
sexual ori a altui act asimilat şi nu pentru producerea morții victimei.
Dacă moartea victimei a survenit fără ca făptuitorul să fi urmărit sau
acceptat aceasta, însă s-a aflat în culpă în raport cu rezultatul mai grav, vor opera
prevederile art. 218 alin. (4) C.pen. În cazul în care moartea nu se produce
praeterintenţionat, ci ca urmare a exercitării cu intenţie (directă sau indirectă) a
unor acțiuni violente asupra victimei, infracţiunea de viol poate fi reţinută în
concurs cu omorul calificat.
Sancţiuni
Așa cum am arătat și la secțiunea destinată aspectelor comune ale
infracțiunilor contra libertății și integrității corporale, în cazul infracțiunii de viol,
sancțiunea este pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani (pentru forma tip prevăzută la
alin.1 și forma asimilată prevăzută la alin.2), de la 5 la 12 ani (pentru forma
agravată incriminată la alin.3) și de la 7 la 18 ani (pentru violul care a avut ca
urmare moartea victimei, prevăzut de alin.4). În cazul infracțiunii de viol, la
pedeapsa închisorii se adaugă și pedeapsa complementară a interzicerii unor
drepturi, indiferent de forma în care este săvârșită infracțiunea.
Potrivit alin. (5) al art. 218 C.pen., pentru forma tip şi forma asimilată a
infracţiunii acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate. Pentru formele agravate acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
 5.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare 5

 Subiectul activ al infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală poate fi, de

principiu, orice persoană cu capacitate penală, indiferent de sex.
 Subiectul activ este necircumstanţiat în cazul infracţiunilor de: viol,
agresiune sexuală, act sexual cu un minor, corupere sexuală a minorilor.
 În cazul infracţiunii de racolare a minorilor în scopuri sexuale, prevăzută şi
pedepsită de art. 222 C.pen., subiect activ poate fi numai o persoană majoră,
noţiunea de persoană majoră desemnând orice persoană, indiferent de sex,
care a împlinit vârsta de 18 ani.
 Subiectul pasiv la infracţiunile de viol (art. 218 C.pen.), agresiune sexuală
(art. 219 C.pen.), hărţuirea sexuală (art. 223 C.pen.), poate fi orice persoană
fizică, indiferent de sexul acesteia, cu menţiunea că subiectul pasiv al
infracţiunii de hărţuire sexuală trebuie să se afle în raporturi de muncă sau
într-o relaţie similară cu autorul faptei.
 În privinţa infracţiunilor incriminate de art. 220 C.pen. – actul sexual cu un
minor, art. 221 C.pen. – coruperea sexuală a minorilor sau art. 222 C.pen. –
racolarea minorilor în scopuri sexuale, subiectul pasiv trebuie să fie un minor.
 Elementul material al infracţiunilor prevăzute şi pedepsite în Capitolul VIII
C.pen. se realizează prin acţiuni care constituie fie o încălcare a libertăţii, în
cadrul vieţii sexuale, fie folosirea abuzivă a acestei libertăţi.
 Urmarea imediată a acestor infracţiuni constă în atingerea adusă valorilor
sociale apărate prin incriminarea faptelor care constituie infracţiuni contra
libertăţii şi integrităţii sexuale şi anume: încălcarea libertăţii sexuale în cazul
violului, încălcarea integităţii sexuale în cazul agresiunii sexuale şi corupţiei
sexuale a minorilor, intimidarea victimei sau punerea acesteia într-o situaţie
umilitoare în cazul hărţuirii sexuale.
 Infracţiunile contra libertăţii şi integrităţii sexuale se comit, sub aspectul
formei de vinovăţie, cu intenţie; Unele forme agravate ale acestor infracţiuni,
cum ar fi violul care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei (art. 218
alin.3 lit.e C.pen.) sau moartea acesteia (art. 218 alin.4 C.pen.), actul de
agresiune sexuală care a avut ca urmare vătămarea corporală a acesteia (art.
219 alin. 2 lit.e C.pen.) sau moartea victimei (art. 219 alin.3 C.pen.) se comit
cu praeterintenţie.
 Violul este o infracţiune comisivă al cărei element material constă în
întreţinerea unui raport sexual, act sexual oral sau anal ori a oricăror acte de
penetrare vaginală sau anală cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex,
prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima
voinţa sau profitând de această stare.
 Cerinţa esenţială pentru a se reţine infracţiunea de viol este ca raportul
sexual, actul sexual oral sau anal, ori actul de penetrare vaginală sau anală să
aibă loc fără consimţământul persoanei.
 Prin consimţământ se înţelege, exprimarea acordului de voinţă, în mod liber
de către victimă cu privire la realizarea raportului sexual ori a actului sexual.
 Pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să fie exprimat de o persoană
care are reprezentarea a ceea ce presupune un raport sexual, act sexual oral
sau anal, ori actele asimilate.
  Consimțământul trebuie exprimat în ceea ce privește fiecare acțiune
întreprinsă de presupusul făptuitor. Nu se prezumă că, dacă victima și-a
exprimat acordul pentru un raport sexual, acesta subzistă și la umătorul sau la
următoarele ori la actele sexuale orale sau anale consecutive, chiar la intervale
foarte scurte de timp.

Concepte şi termeni de reţinut

Viol, constrângere, raport sexual, act sexual, agresiune sexuală, corupere sexuală,
racolare, hărțuire

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Identificaţi aspectele comune ale infracţiunilor contra libertății și integrității

sexuale.
3. Analizaţi infracţiunea de VIOL.
4. Evaluaţi infracţiunea de VIOL din punct de vedere formei de vinovăţie cu
care se săvârşete.

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Forma de vinovãtie a infractiunii de viol care a avut ca urmare moartea sau

sinuciderea victimei este:

a intentia
b culpa cu prevedere
c culpa fara prevedere
d praeterintentia
ANS: D

2. În cazul infractiunii de viol, actul sexual se consuma:

a dupa ce autorul înfrânge rezistenta victimei prin folosirea fortei fizice
b profitând de imposibilitatea victimei de a se apãra
c profitand de imposibilitatea victimei de a-si exprima vointa
d toate variantele enumerate sunt corecte
ANS: D

3. Poate constitui variantă agravată a infractiunii de viol:

a sãvârsirea faptei de douã sau mai multe persoane împreunã
b sãvârsirea faptei pe timp de noapte
c sãvârsirea faptei cu intentie
d sãvârsirea faptei de douã sau mai multe persoane împreunã,
din care cel putin una a mai comis o alta fapta de viol
ANS: A

4. NU constituie infractiune de viol:

a raportul sexual consimtit
b raportul sexual sãvârsit prin constrângere
c raportul sexual sãvârsit profitând de imposibilitatea victimei de a
se apãra
d raportul sexual sãvârsit profitând de imposibilitatea victimei de
a-si exprima vointa
ANS: A

5. Violul sãvârsit de cel care are victima în îngrijire sau ocrotire constituie:
a. forma agravatã a infractiunii
b. forma atenuata a infractiunii
c. forma asimilata a infractiunii
d. niciuna dintre variantele enuntate nu este corectã
ANS: A

SPEŢE

1. În fapt, inculpatul a întreţinut raporturi sexuale cu victima, prin

constrângere, aplicându-i mai multe lovituri puternice în regiunea feţei şi a capului
pentru a-i înfrânge rezistenţa. După întreţinerea celui de-al doilea raport sexual, a
lăsat victima pe un ger de minus 11 grade, dezbrăcată până la brâu şi întinsă pe
zăpadă, deşi victima nu putea să vorbească şi nici să se ridice, fapt care a condus la
moartea acesteia.
Care este încadrarea juridică a faptei?

2. În fapt, medicul curant, folosind calitatea sa, a obţinut consimţământul

pacientei minore la raport sexual. Însă, pacienta minoră nu aparţinea, din punct de
vedere teritorial, circumscripţiei medicale în care funcţiona medicul.
Care este încadrarea juridică a faptei săvârşite?

3. În speţă, inculpaţii au condus victima într-o garsonieră. Unul dintre

inculpaţi a părăsit încăperea închizând uşa, lăsându-l pe cel de-al doilea, împreună
cu victima, care nu a reuşit să întreţină raport sexual cu aceasta datorită ţipetelor şi
rezistenţei opuse.
Care este încadrarea juridică a faptei săvârşite?
 4. În fapt, inculpatul a aplicat unei femei – în vârstă de 73 de ani şi
suferindă – multiple lovituri în cap, aducând-o în stare de inconştienţă şi a avut
apoi raport sexual în timpul căruia aceasta a decedat.
Care este încadrarea juridică a faptei săvârşite?

SOLUŢII

1. Inculpatul a comis două infracţiuni aflate în concurs, infracţiunea de viol

şi cea de omor.

2. Împrejurarea că pacienta minoră aparţine sau nu circumscripţiei

medicale în care funcţionează medicul este irelevantă sub aspectul existenţei
calităţii de medic curant.
Fapta constituie infracţiunea de raport sexual cu un minor.

3. Încadrarea juridică a faptelor celor doi inculpaţi este de tentativă la

infracţiunea de viol simplu, prevăzută şi, respectiv, complicitate la această
infracţiune.

4. Fapta inculpatului constituie infracţiunea de omor calificat în concurs cu

infracţiunea de viol.

Bibliografie:

1. www.scj.ro
2. www.portal.just.ro
3. www.jurisprudența.org
4. www.juridice.ro
5. www.jurindex.ro
6. Legea nr.196/2003, privind prevenirea şi combaterea
pornografiei, republicată în M.Of. nr. 198/20 mar. 2014
7. Doinel Dinuică, Petre Buneci - Drept penal special -
Aspecte teoretice si de practică judiciară, Editura
Fundației Romania de Maine, 2001
8. Doinel Dinuica, Polixenia Grecu ș.a. - Drept penal. Partea
speciala, Vol.I, Curs IFR, Editura Fundației România de
Mâine, București, 2013