Universitatea d Stat “Alecco Russo” din Bălți

Facultatea de Științe Reale și Economice și ale Mediului

Catedra de Științe ale Naturii și Agricologie

Referat
Articolul 26

Dreptul la apărare

Realizat:Manea Olga
Gr:EC21R
Verificat:Kruglitki Mihaela

BĂLŢI, 2023
 Cuprins:

1. Introducere
2. Abrevieri
3. Dreptul la apărare este garantat.
4. Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la
încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.
5. În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau
numit din oficiu.
6. Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute
se pedepseşte prin lege.
7. Bibliografie
Introducere
Dintre multitudinea drepturilor ce le are omul un loc important îl are dreptul bănuitului,
învinuitului, inculpatului şi condamnatului la apărare. Acestui principiu i se atribuie un loc aparte
în sistemul principiilor unui stat democratic. Înfăptuirea dreptului la apărare e nu numai o
manifestare a democratismului, dar şi o condiţie necesară pentru realizarea eficientă a justiţiei.
Respectarea garanţiilor procesuale a învinuitului în procesul penal în care lipsesc contradicţiile
între interesele legale a persoanei şi cele ale statului asigură supremaţia legii şi dreptăţii în
procesul înfăptuirii justiţiei. Dreptul la apărare constituie o preocupare constantă pentru autorii
unor lucrări fundamentale în domeniul procedurii penale cât şi pentru lucrările care abordează în
special acest drept fundamental. Dreptul la apărare constă din totalitatea prerogativelor,
facultăţilor şi posibilităţilor pe care potrivit legii le au justiţiabilii pentru apărarea intereselor lor.
Dreptul la apărare, într-o accepţiune largă, cuprinde totalitatea drepturilor şi regulilor
procedurale care oferă persoanei posibilitatea de a se apăra împotriva acuzaţiilor ce i se aduc, să
conteste învinuirile, să scoată la iveală nevinovăţia sa. În altă definiţie este cuprins şi activitatea
activă a posesorului acestui drept în vederea infirmării acuzaţiilor ce îi sunt aduse. Dreptul la
apărare cuprinde totalitatea drepturilor şi regulilor procedurale ce pot fi folosite de o persoană
pentru materializarea apărării împotriva învinuirilor şi acuzaţiilor ce i se aduc, pentru apărarea
drepturilor sale, precum si posibilitatea de a-şi valorifica cererile sau de a dovedi netemeinicia
pretenţiilor adversarului. Întâlnim în literatura de specialitate practic aceiaşi definiţie, cu
precizarea că dreptul la apărare poate contribui la curmarea încercărilor a încălca drepturile
persoanei. Dreptul la apărare, într-o accepţiune largă, cuprinde totalitatea drepturilor şi regulilor
procedurale ce pot fi folosite de o persoană pentru materializarea apărării împotriva învinuirilor
şi acuzaţiilor ce i se aduc, sau tentativelor de încălcare a drepturilor, precum şi posibilitatea de a-
şi valorifica cererile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului. Dreptul la apărare
este un drept fundamental al omului consacrat în documentele internaţionale sau regionale privi
toare la drepturile fundamentale ale omului, cât şi în legea fundamentală a fiecărui stat. Deoarece
dreptul de apărare nu a fost considerat în doctrina modernă ca un simplu drept, ci în calitate de
principiu inerent ordinii de drept, care se aliniază concepţiei contemporane asupra drepturilor
omului, el a fost trecut în multe norme de drept internaţional. Dreptul la apărare este garantat atât
în documente interne cât şi internaţionale. Dreptul la apărare este consacrat în Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil al
oricărei persoane, precum şi în principiile constituţionale prin care se instituie obligativitatea
respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, inclusiv garantarea dreptului la apărare al
părţilor în tot cursul procesului. DUDO în art.11 prevede că orice persoană acuzată de comiterea
unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată în mod legal în cursul unui
proces public în care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale.
Organul de urmărire adună probele atât în favoarea, cât şi în defavoarea învinuitului sau
inculpatului;
 Partea are dreptul la asistenţă juridică calificată. Un rol important îi revine apărătorului,
care realizează asistenţa juridică calificată sau reprezintă părţile în proces, potrivit
condiţiilor prevăzute de lege. La aceasta se adaugă şi contribuţia organului judiciar, care
prin atitudinea sa activă şi în baza principiului oficialităţii asigură respectarea, garantarea
şi exercitarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor.50.Dreptul la apărare se
poate manifesta în două direcţii: prima vizează statul care trebuie să asigure prin
mecanismele sale condiţii reale pentru asigurarea apărări, iar a doua ţine de structurile
speciale, menite a realiza apărarea acestea din urmă fiind independente în activitatea
lor.51 49 Boureanu Angela. Op.cit., p.105. 50 Angela Boureanu. Exercitarea funcţiilor
procesuale în cauza penală // Revista de drept penal, nr.1, 1999, p.100. 51 Tudor
Popovici. Op.cit., p.47.
 Organele publice competente a realiza procesul penal asigură asistenţă juridică din oficiu,
dacă partea nu are un apărător ales;
 Dreptul la apărare este garantat în tot cursul procesului. Apărarea nu este de parţială
aplicabilitate, întrucât nici o fază a procesului nu se poate înfăptui fără o realizare
consecventă şi corespunzătoare a acestui drept;
 Dreptul la apărare este garantat părţilor indiferent de poziţia lor procesuală părţile sunt
ocrotite în egală măsură în ceea ce priveşte posibilitatea apărării drepturilor şi intereselor
legale. Din cele expuse vom conchide că dreptul de apărare are un conţinut complex şi se
manifestă sub următoarele aspecte:
 Administrarea din oficiu de către organele judiciare a probelor în apărare;
 Autoapărarea bănuitului, învinuitului şi inculpatului;
 Asistenţa juridică acordată bănuitului, învinuitului şi inculpatului.
Dreptul la apărare, ca drept fundamental, este garantat, cel puţin formal, aceasta pornind de la
multitudinea de norme juridice de drept material sau procesual care se referă la conţinutul,
exercitarea şi garanţiile acestuia. Cu toate acestea, precizăm că existenţa cadrului legal necesar
pentru garantarea dreptului la apărare este o premisă necesară, însă nu este şi suficientă. Numai o
aplicare corectă a normelor de drept material şi procesual privitoare la dreptul la apărare poate
garanta eficient acest drept.

2.Abrevieri
 UE – Uniunea Europeană

 CEDO – Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăţilor

 Fundamentale

 CTEDO – Curtea Europeană pentru Drepturile Omului

 APCE – Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei

 ONU – Organizația Națiunilor Unite

 CERD – Convenția Internațională privind Eliminarea tuturor Formelor

 de Discriminare Rasială

 ECRI – Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței

 CPT – Comitetul european pentru prevenirea torturii și a pedepselor

 sau tratamentelor inumane sau degradante

 MMPSF – Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei

 MAI – Ministerul Afacerilor Interne

 BMA – Biroul Migrație și Azil

 ANOFM – Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă

 CNAM – Casa Națională de Asigurări în Medicină

 CNAS – Casa Națională de Asigurări Sociale

 HP – Hotărîrea Parlamentului

 HG – Hotărîrea Guvernului

 CP – Codul penal

 CC – Codul contravențional
 MO – Monitorul Oficial al Republicii Moldova
 Articolul 26
Dreptul la apărare

(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la
încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.
(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau
numit din oficiu.
(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele
prevăzute se pedepseşte prin lege.

Prin urmare, dreptul la apărare nu trebuie confundat cu asistenţa apărătorului sau

asistenţa judiciară, deoarece, dreptul la apărare constă din totalitatea
prerogativelor, facultăţilor şi posibilităţilor pe care potrivit legii le au părţile pentru
apărarea intereselor lor, iar asistenţa juridică, prin natura sa, reprezintă o garanţie a
asigurării principiilor fundamentale ale răspunderii juridice şi a dreptului de
apărare, fiind numită şi apărarea tehnică sau profesională, deoarece se efectuează
de o persoană cu studii juridice şi funcţionează alături de autoapărarea, care se
efectuează de fiecare parte din proces . Totodată, dreptul de apărare este unul
dintre elementele fundamentale ale unui proces echitabil, astfel că inculpatul nu
poate pierde beneficiul dreptului de a fi asistat de un apărător numai prin faptul că
este absent de la dezbateri 36.
Din cele expuse reiese că 37 :
1. Partea are dreptul să-şi apere singură interesele legale, astfel, învinuitul sau
inculpatul beneficiază de o serie de drepturi procesuale care le dau posibilitatea de
a-şi asigura singuri apărarea: învinuitul sau inculpatul are dreptul de a cunoaşte
învinuirea şi de a o combate prin probe, învinuitul sau inculpatul are posibilitatea
să participe direct le efectuarea actelor de urmărire penală şi la actele de judecată,
învinuitul sau inculpatul are dreptul să i se prezinte materialul de urmărire penală,
părţile pot exercita dreptul de apărare în cadrul dezbaterilor, pot exercita căi
ordinare de atac sau în unele condiţii căi extraordinare de atac.
2. Organul judiciar este obligat să aibă în vedere din oficiu toate aspectele care
sunt în favoarea părţii. Având în vedere că tot potrivit unui principiu fundamental
al procesului penal, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea
vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă, asigurându-se protecţia juridico-
procesuală a persoanei, în calitatea ei de subiect al raportului juridic procesual
penal, în administrarea probelor, organele judiciare trebuie să ţină seama şi de
probele care prezintă aspecte favorabile părţilor.
3. Partea are dreptul la asistenţă juridic 38. Atunci când partea consideră necesar,
poate cere sprijinul unui avocat care poate acorda asistenţă juridică. Apărarea
trebuie să se refere la cauză în complexitatea ei, atât în fapt, cât şi în drept şi
trebuie să se desfăşoare prin actele şi îndeplinită după formele procesuale prescrise
de lege, ea neputând fi îndeplinită în mod temeinic şi în toată amploarea decât de
un apărător cu pregătire juridică, de un avocat.
În ordinea celor expuse, concluzionăm următoarele:
Spre deosebire de procedura penală, caracterul principiul dreptului la apărare ca
valoare socială, în cadrul procedurii civile este mai redus, fiind aici esenţialmente
facultativ, iar prin prisma caracterului său formal, asistenţa judiciară nu este
obligatorie, părţile fiind libere să aprecieze cum pot fi mai bine apărate interesele
lor legitime. Însă, în condiţiile în care partea nu poate suporta cheltuielile unei
apărări specializate, poate primi, la cerere, asistenţă judiciară gratuită, aceasta fiind
asimilată asistenţei judiciare din oficiu acordată în procesul penal. Participarea
avocatului în proces penal ţine de dorinţa învinuitului sau inculpatului, fiind
facultativă. Totuşi în condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege, organele judiciare
sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului şi
inculpatului dacă acesta nu are apărător ales. Dreptul de a se apăra singur poate
suferi limitări şi ca urmare a intervenţiei instanţei naţionale, care are o marjă largă
de apreciere a dreptului acuzatului de a-şi prezenta propria apărare. Dacă instanţa
va considera că acuzatul nu se poate apăra singur în mod eficient, aceasta ar trebui
să dispună numirea unui avocat din oficiu. Dreptul la apărare nu este absolut, astfel
că poate suferi limitări, mai ales în privinţa căilor de atac, unde reglementarea
internă poate prevedea faptul că reprezentarea de către avocat este obligatorie.
Dacă în aceste cazuri persoana acuzată nu dispune de mijloacele financiare pentru
a-şi angaja un avocat, asistenţa judiciară din oficiu este de principiu obligatorie.

Bibliografie
https://ulim.md/sju/wp-content/uploads/1-2-2021-Smochina-Trocin-Dreptul-la-aparare-
ca-garantie-complexa-a-dreptului-de-acces-liber-la-justitie.pdf
http://www.uam.md/media/files/files/
consacrarea_noramtiva_si_doctrinara_a_dreptului_la_aparare_6361553.pdf