Sunteți pe pagina 1din 27

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA”

LEGISLATIE COMUNITARA SI CARIERA JUDICIARA

DREPTURILE SI OBLIGATIILE
PROCESUALE ALE
APARATORULUI
IN PROCESUL PENAL

Masterand
Negrea (Valcu) Monica

Brasov
2011

CUPRINS

Dreptul la aparare si dreptul de aparare.....................................4


Cazuri in care intervine reprezentarea procesual penala..........5
Pozitia procesuala..........................................................................6
Principiul garantarii dreptului de aparare...............................10
Asistenta juridica facultativa..........................................................................................14
Asistenta juridica din oficiu sau obligatorie..................................................................14
Drepturile si obligatiile aparatorului.........................................15
Jurisprudenta...............................................................................18
Bibliografie...................................................................................26
Codul de procesura penala ........................................................26
Codul deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana din 28
noiembrie 1998 emis de Consiliul Barourilor Uniunii Europene
26
Constitutia Romaniei...................................................................26
Alexandru Pintea - "Drept procesual penal. Partea generala si
speciala", Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002.............................26
Gheorghita Mateut - "Aparatorul - subiect al procesului penal
in lumina ultimelor modificari legislative" in Dreptul nr.
5/1996............................................................................................26

2
Gr. Theodoru – “Drept procesual penal. Partea generala”, Ed.
Cugetarea, Iasi, 1996 ..................................................................26
Grigore Theodoru - "Drept procesual penal. Partea speciala",
Ed. Cugetarea, Iasi,.....................................................................26
Grigore Theodoru, Lucia Moldovan - "Drept procesual
penal", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979..............26
I. Neagu – “Drept procesual penal. Tratat”, Editura Global
Lex, Bucuresti, 2002....................................................................27
Ioan Doltu - "Rolul procurorului in prima faza a procesului
penal cu privire la respectarea normelor procesual penale care
asigura si garanteaza dreptul la aparare al invinuitului si
inculpatului" in Dreptul nr. 7/1994,...........................................27
L. Muraru – “Drept constitutional si institutii politice”, vol. I,
Editura Proarcadia, Bucuresti, 1993.........................................27
Legea nr. 304 din 2004 privind organizarea judiciara.............27
Legea nr. 51/1995, pentru organizarea si exercitarea profesiei
de avocat.......................................................................................27
Nicolae Volonciu – “Tratat de procedura penala, Partea
generala”, vol. I ,Editura Paideia, Editia a III-a revizuita si
adaugita,.......................................................................................27
Tribunalul Suprem, s. pen., dec. nr. 10/1979, in C.D., 1979....27

3
V. Dongoroz si altii – “Explicatii teoretice ale codului de
procedura penala roman” , vol. I Partea generala, Editura
Academiei 1975,...........................................................................27
Vasile Pavaleanu - "Drept procesual penal. Partea generala",
Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002...............................................27
Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, George Antoniu,
Constantin Bulai, Nicoleta Iliescu, Rodica Mihaela Stanoiu –
“Explicatii teoretice ale Codului de Procedura Penala roman.
Partea generala”, Ed. Academiei, Bucuresti, 1976, vol. I........27

Dreptul la aparare si dreptul de aparare

Consacrat inca de pe vremea dreptului roman cand nimeni nu putea fi


judecat, nici macar sclavul, fara sa fie aparat, dreptul la aparare a fost
recunoscut de mult timp in legislatia noastra penala, dar a primit un continut
mai larg prin modificarile recente ale Codului de procedura penala si ale
Constitutiei Romaniei.
Dreptul la aparare ca totalitate de drepturi si reguli procedurale ofera
partilor posibilitatea de a-si valorifica pretentiile sau de a dovedi

4
netemeinicia pretentiilor adversarului. In aceasta acceptiune larga se include
si apelarea la serviciile unui avocat.
Acceptiunea mai restransa are insa o utilitate mai mare si presupune
ca in proces partile au dreptul la asistenta din partea unui avocat. Acesta este
un drept al persoanei pe care il poate exercita sau nu, pe riscul sau1.
Intr-o alta opinie, dreptul la aparare este definit ca totalitatea
mijloacelor instituite de lege pentru constatarea si invocarea imprejurarilor
ce sustin apararea, precum si pentru aplicarea dispozitiilor favorabile partii
care se apara2.
In privinta terminologiei utilizate pentru desemnarea dreptului in
discutie, se poate constata ca se impune a fi facute doua precizari:
 In primul rand, atat in legislatie, cat si in doctrina romaneasca pot
fi intalnite doua denumiri: "drept la aparare"3 si "drept de aparare"4.
Apreciem ca este corecta formularea de "drept la aparare" in special din
ratiuni de ordin semantic si gramatical, sustinute si de folosirea prepozitiei
"la" si pentru alte drepturi, precum "drept la acces". Nu trebuie omis si
argumentul potrivit caruia trebuie acordata intaietate formularii din actul
fundamental - articolul 24 din Constitutia Romaniei.
 In al doilea rand, legislatia si doctrina din Romania, desi vizeaza
mai multe realitati juridice, a preferat adoptarea unei denumiri
generalizatoare pentru acestea, respectiv de drept la aparare, in timp ce
doctrina si jurisprudenta europeana au pledat pentru o conceptie extinsa a
apararii, considerand ca institutiile juridice calificate ca modalitati de
realizare a dreptului propriu-zis la aparare au un statut superior, si sunt chiar
drepturi la aparare.

Cazuri in care intervine reprezentarea procesual penala

Daca am precizat ca in cazul partii vatamate, a partii civile si a partii


responsabile civilmente, reprezentarea poate interveni la efectuarea oricarui
act procesual si in orice stadiu al procesului penal, alta este situatia in cazul
invinuitului sau inculpatului – reprezentarea invinuitului sau inculpatului se
poate realiza numai in acele situatii prevazute expres de lege. Restrangeri ale
regulii (privind celelalte parti in procesul penal) nu apar decat in putine
1
L. Muraru – “Drept constitutional si institutii politice, vol. I, Editura Proarcadia, Bucuresti, 1993, p. 254.
2
Gr. Theodoru – “Drept procesual penal. Partea generala”, Ed. Cugetarea, Iasi, 1996, p. 81.
3
Constitutie, Legea nr. 304 din 2004, Gr. Theodoru, op. cit., p. 81
4
Codul de procesura penala, V. Dongoroz si altii, - “Explicatii teoretice ale codului de procedura penala
Roman , vol I Partea generala, Editura Academiei 1975, pag 176;., p. 349”, I. Neagu “Drept procesual
penal. Tratat”, Editura Global Lex, Bucuresti, 2002, p. 57

5
cazuri limitate de caracterul strict personal al activitatilor (de exemplu,
audierea nemijlocita a unei parti in cadrul ascultarii ei, astfel cum este
reglementata in art. 76-77 Cod Procedura Penala sau acordarea la sfarsitul
dezbaterilor a beneficiului ultimului cuvant)5.
In faza de urmarire penala, reprezentarea invinuitului sau inculpatului
este posibila numai la acele acte de urmarire penala la care legea indica
expres aceasta. Astfel, conform art. 104 Cod Procedura Penala, cand
invinuitul sau inculpatul se afla retinut sau arestat si nu poate fi adus la o
ridicare de obiecte sau perchezitie, la activitatea respectiva el poate fi
reprezentat. La fel, in cazul cercetarii la fata locului, cand invinuitul sau
inculpatul este retinut sau arestat, daca nu poate fi adus la cercetare, organul
de urmarire penala ii pune in vedere sa fie reprezentat si ii asigura, la cerere,
reprezentarea (art. 129 Cod Procedura Penala).
Anterior modificarii Codului de Procedura Penala prin Legea nr.
281/2003, art. 174 alin. 1 prevedea faptul ca in cursul judecatii, inculpatul
poate fi reprezentat, numai in urmatoarele ipoteze:
 la judecarea cauzei in prima instanta ori la rejudecarea ei dupa
desfiintarea hotararii de apel sau dupa casare de catre instanta de recurs,
numai daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este
amenda sau inchisoarea de cel mult 1 an;
 la judecarea cauzei in caile de atac.
Dupa modificarea legislativa, textul art. 174 alin. 1 Cod Procedura
Penala a devenit “In cursul judecatii invinuitul si inculpatul, precum si
celelalte parti pot fi reprezentati, cu exceptia cazurilor in care prezenta
invinuitului sau inculpatului este obligatorie”.
Totusi, chiar si in cele doua situatii mentionate anterior, daca instanta
considera necesara prezenta inculpatului la judecata poate dispune aducerea
acestuia6.

Pozitia procesuala

Trebuie retinut si faptul ca dreptul de a reprezenta pe una din parti


confera persoanei mandatate calitatea de subiect procesual si nu de parte in
proces7. Astfel, desi este un participant important, reprezentantul are
calitatea doar de subiect al procesului penal si nu de subiect al cauzei penale,
5
Grigore Theodoru, Lucia Moldovan – “Drept procesual penal”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1979, pag. 66.
6
Nicolae Volonciu – “Tratat de procedura penala, Partea generala”, vol I,Editura Paideia, Editia a III-a
revizuita si adaugita, pag. 146.
7
Alexandru Pintea, “Drept procesual penal. Partea generala si speciala”, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002
op. cit., pag. 57

6
intrucat reprezentantul, aparand in locul partii vatamate (de exemplu), nu se
confunda niciodata cu pozitia procesuala a celui reprezentat.
In literatura de specialitate8 s-a facut mentiunea ca reprezentantii sunt
obligati, in limitele prevazute de lege si a imputernicirii pe care o au ca
mandatari sa faca tot ce este necesar pentru apararea intereselor partii pe
care o inlocuiesc.
Reprezentantii pot indeplini toate actele procesuale care stau la
indemana partii cu exceptia acelora care au un caracter strict personal. De
aceea, in doctrina9 s-a precizat ca reprezentantul nu poate exercita drepturile
procesuale ale invinuitului sau inculpatului prevazute “intuitu personae” si
nici nu poate renunta la vreunul din drepturile acestuia fara un mandat
special de renuntare. Astfel, pot fi art. 368 alin. 3, art. 369 alin. 2 si art. 3854
alin. 2 Cod Procedura Penala privind renuntarea sau retragerea apelului ori a
recursului.
Cand la o activitate procesuala participa in locul partii reprezentantul
acesteia, se aplica regimul juridic corespunzator situatiei in care ar fi fost de
fata insasi persoana reprezentata. In practica judiciara10 s-a decis ca pentru
partea civila care a lipsit atat de la dezbateri cat si de la pronuntare, fiind
insa reprezentata de un aparator ales, termenul de declarare a caii de atac
curge de la pronuntarea sentintei, ca si cum partea ar fi fost prezenta in
cursul judecatii, si nu de la data comunicarii acestei sentinte.
In ceea ce priveste pozitia procesuala a aparatorului ca reprezentant,
acesta, la fel ca o persoana participara oarecare, nu are pozitia procesuala de
parte, deoarece nu are drepturi si obligatii izvorate din exercitarea unei
actiuni penale sau civile intr-un proces penal, ci drepturi si obligatii care isi
au izvorul in contractul de asistenta juridica incheiat cu clientul si in lege. El
este subiect procesual care se situeaza numai pe pozitia procesuala a partii
pe care o apara fara insa a se confunda cu aceasta. Deci, se poate afirma ca
aparatorul are o pozitie procesuala “sui generis“, distincta atat de cea a
partilor, de care se apropie numai prin natura activitatilor specifice apararii,
constand in exercitarea drepturilor partilor, cat si de cea a organelor
judiciare, datorita functiei procesuale proprii pe care o indeplineste in
procesul penal.

8
Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, George Antoniu, Constantin Bulai, Nicoleta Iliescu, Rodica Mihaela
Stanoiu – “Explicatii teoretice ale Codului de Procedura Penala roman. Partea generala”, Ed. Academiei,
Bucuresti, 1976, vol. I”
9
Grigore Theodoru, “Drept procesual penal. Partea speciala”, Ed. Cugetarea, Iasi, 1998 op. cit., pag. 73;
Vasile Pavaleanu,”Drept procesual penal. Partea generala”, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, op. cit.,
pag. 89.
10
Tribunalul Suprem., s. pen., dec. nr. 10/1979, in C.D., 1979, pag. 507

7
In exercitarea functiei procesuale fundamentale a apararii de pe o
pozitie procesuala distincta, aparatorul trebuie sa fie un colaborator al
organelor judiciare pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.
Acesta este motivul pentru care asa cum corect s-a subliniat in literatura de
specialitate11, aparatorul serveste in procesul penal nu numai interesul privat
al partii pe care o asista sau o reprezinta (dupa caz), ci si un interes general,
interesul infaptuirii justitiei in cauzele penale.
Aparatorul trebuie sa dea dovada de o temeinica pregatire juridica de
specialitate si de o vasta cultura generala. De asemenea, trebuie sa
stapaneasca instrumentele logicii juridice si sa aiba talent oratoric, sa fie un
bun psiholog, sa dea dovada de cinste, corectitudine, loialitate si probitate
profesionala, atat in relatiile cu clientul, cat si in relatiile cu organele
judiciare penale. In exercitarea drepturilor si obligatiilor ce-i revin potrivit
legii si contractului civil incheiat cu clientul, aparatorul trebuie sa manifeste
o inalta constiinta profesionala si sa slujeasca cu cinste si devotament
interesele justitiei pentru aflarea adevarului si realizarea scopului procesului
penal.
Pozitia procesuala a aparatorului se impune a fi analizata din
perspectiva a doua categorii de raporturi:
 raporturile aparatorului cu organele judiciare penale cu care vine in
contact in indeplinirea functiei de aparare, adica atat cu organele de urmarire
penala, cat si cu instantele de judecata, in functie de faza procesuala in care
actioneaza;
 raporturile dintre aparator si clientul sau.
Aparatorul intretine relatii stranse cu organele judiciare penale, insa
numai in masura in care acestea sunt necesare scopului apararii, pentru
realizarea actului de justitie si afirmarea rolului sau educativ. Raporturile cu
organele judiciare trebuie sa aiba un caracter strict profesional de colaborare
in vederea realizarii scopului procesului penal, in raport de fiecare faza
procesuala. In cadrul acestor raporturi, se nasc drepturi si obligatii
corelative, astfel, organele judiciare sunt obligate sa garanteze realizarea
dreptului la apararea al partilor si execitarea de catre aparator a drepturilor
prevazute de lege pentru infaptuirea apararii12. Corelativ aceste obligatii,
aparatorului ii revine la randul sau datoria de a apara doar interesele legitime
ale partilor si de a actiona doar in limitele legii, cu mijloacele juridice
prevazute de lege. Aparatorului nu ii este permis sa se serveasca de mijloace
11
Gheorghita Mateut – “Aparatorul – subiect al procesului penal in lumina ultimelor modificari legislative”
in Dreptul nr. 5/1996, pag. 86.
12
Ioan Doltu – “Rolul procurorului in prima faza a procesului penal cu privire la respectarea normelor
procesual penale care asigura si garanteaza dreptul la aparare al invinuitului si inculpatului” in Dreptul nr.
7/1994, pag. 51-57.

8
care au ca scop ascunderea sau denaturarea adevarului ori amanarea
nejustificata a cauzelor penale. El are obligatia sa apere interesele legale ale
partilor doar prin intermediul cunostintelor juridice de specialitate si a
experientei sale in profesie.
In literatura de specialitate13 s-a subliniat ca “bara constituie o linie de
unire intre o instanta si aparator, intre care una imparte dreptatea ceruta de
cealalta”. Raporturile dintre aparator si organele judiciare penale nu trebuie
sa se lase influentate in mod negativ de celelalte raporturi dintre aparator si
parte si nici sa nu influenteze in mod negativ la celelalte raporturi (de
exemplu, sa conduca la pierderea increderii partii in aparaorul sau). In
contextul acestor raporturi, aparatorul este liber si independent. Organele
judiciare penale nu-i pot prescrie sau limita activitatea profesionala
specifica, decat atunci cand apararea ar depasi cadrul legal.
In mod inevitabil, in exercitarea functiei procesuale a apararii,
aparatorul intretine raporturi stranse cu clientul sau, raporturi izvorate din
contractul de asistenta juridica sau de reprezentare. Potrivit legii, acestea
trebuie sa se bazeze pe onestitate, probitate, corectitudine, sinceritate si
confidentialitate. In cadrul acestor raporturi, obligatia aparatorului este de a
depune toate diligentele necesare pentru realizarea serviciului avocatial
pentru care a fost angajat. El este obligat sa pastreze secretul profesional si
sa nu divulge informatiile incredintate in afara de acelea care aduc atingere
sigurantei statului. De asemenea, aparatorul nu poate depune ca martor
impotriva partii aparate fara consimtamantul acesteia. Contractul dintre
avocat si client poate fi denuntat prin acordul ambelor parti; partile pot
denunta unilateral contractul de asistenta juridica, in conformitate cu
prevederile expres mentionate in contract. In orice caz, in ipoteza in care
avocatul renunta la prestarea serviciilor de aparator pentru motive
intemeiate, potrivit clauzelor contractului, are obligatia sa asigure
substituirea sa de catre un alt avocat pentru a nu prejudicia clientul sau.
Avand in vedere caracterul unilateral al functiei de aparare, se poate
spune ca aparatorul serveste doar partial si subiectiv legea, deoarece
urmareste numai lamurirea imprejurarilor ce pledeaza in favoarea partii ale
carei interese le sustine si le apara. Astfel, aparatorul inculpatului, de
exemplu, trebuie sa se refere numai la aspectele favorabile acestuia, in
limitele legii, si cu utilizarea mijloacelor legale. Din acest punct de vedere,
aparatorul se afla intr-o situatie de relativa independenta si libertate fata de
partea pe care o apara, intrucat este obligat sa sustina numai interesele
legitime ale acesteia si sa utilizeze doar mijloacele prevazute de lege.
13
Grigore Theodoru, Lucia Moldovan, “Drept procesual penal”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1979, op. cit., pag. 20.

9
Principiul garantarii dreptului de aparare.

Astfel, potrivit articolului 6 alineatul 1 din Codul de procedura penala,


se garanteaza dreptul de aparare invinuitului, inculpatului i celorlalte parti in
tot cursul procesului penal. In 1948, dreptul de aparare a fost inclus in
Declaratia Universala a drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala
a O.N.U. De asemenea, articolul 6 al Conventiei Europene a Drepturilor
Omului garanteaza dreptul persoanei de a avea acces la o justitie echitabila i
precizeaza ca persoana careia i se imputa savar irea unei infractiuni trebuie
sa dispuna de timpul i facilitatile necesare pentru pregatirea apararii sale.

Dreptul de aparare este mai larg in continut decat dreptul la aparare


care exprima doar dreptul invinuitului ori al partii de a fi asistata de un
avocat ales sau din oficiu. Dreptul de aparare mai presupune obligatia
organelor judiciare de a-l incuno tiinta pe invinuit sau pe inculpat, inainte de
a i se lua prima declaratie, despre fapta pentru care este invinuit, incadrarea
juridica a acesteia i despre dreptul de a fi asistat de un aparator, despre faptul
ca are dreptul sa nu faca nici o declaratie. In cazurile prevazute de lege, daca
invinuitul sau inculpatul nu are un aparator ales, se va dispune de catre
organul judiciar numirea unui aparator din oficiu. Totodata, organele
judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor
procesuale in conditiile prevazute de lege i sa le administraze probele
necesare in aparare.
Analizand continutul dreptului de aparare asa cum este reglementat in
legislatia interna si internationala se poate concluziona ca el include:
 posibilitatea partilor de a se apara singure in cursul procesului
penal
 obligatia organelor judiciare de a avea in vedere din oficiu i
aspectele favorabile partilor angajate in procesul penal
 posibilitatea ori obligatia, dupa caz, de acordare a asistentei
juridice in cursul procesului penal
Pentru a functiona in mod deplin in cursul procesului penal, dreptul de
aparare este insotit de numeroase garantii prevazute de dispozitiile legii.
O garantie fundamentala a dreptului de aparare o constituie asistenta
juridica acordata oricarei parti din procesul penal de catre o persoana cu
calificare juridica – avocatul14. Asistenta juridica are in principiu caracter
14
“Misiunea avocatului –Art 1.1 - Intr-o societate intemeiata pe respect fata de justitie, avocatul
indeplineste un rol eminent. Misiunea sa nu se limiteaza doar la executarea fidela a unui mandat in cadrul

10
facultativ, insa in cazuri speciale legea instituie pentru organele judiciare
obligatia asigurarii asistentei juridice.
O alta garantie a dreptului de aparare o constituie institutia prezentarii
materialului de urmarire penala. Prin intermediul ei invinuitul sau inculpatul
are dreptul sa ia cunostinta de materialul de urmarire penala si isi va putea
organiza apararea in deplina cunostinta de cauza.
Ascultarea invinuitului sau inculpatului in diferitele faze ale
procesului penal reprezinta nu doar un mijloc de proba, ci posibilitati
concrete de exercitare a dreptului de aparare. De exemplu, arestarea
invinutului sau a inculpatului nu se poate face fara ascultarea acestuia de
catre procuror i de catre instanta de judecata. Cu toate acestea, invinuitul sau
inculpatul are dreptul sa nu declare nimic cu privire la invinuirea adusa,
dreptul la tacere fiind astfel tot o forma a dreptului sau de aparare.
O alta garantie a dreptului de aparare este formata din ansamblul
conditiilor cerute de lege pentru valabilitatea unor acte procesuale (de
exemplu: judecata se amana daca comunicarea citatiei i a actului de sesizare
catre inculpat s-a facut cu mai putin de 5 zile inaintea termenului de
judecata, judecata nu se poate desfa ura decat in prezenta inculpatului
arestat, etc.).
Intre participantii la procesul penal, aparatorul are o pozitie speciala,
in sensul ca nu este parte in proces, dar se situeaza pe pozitia procesuala a
partii ale carei interese le sustine i poate exercita, in principiu, toate
drepturile acesteia. Aparator in procesul penal poate fi numai un avocat,
membru al unui barou de avocati. Legea nr. 51/1995 pentru organizarea i
exercitarea profesiei de avocat stabile te conditiile necesare pentru
dobandirea calitatii de avocat. Profesia de avocat se exercita numai de
avocatii inscri i in tabloul baroului din care fac parte, iar baroul este
constituit din toti avocatii dintr-un judet sau din municipiul Bucuresti.

Pentru a dobandi calitatea de avocat, membru al unui barou, o


persoana trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
 este cetatean roman si are exercitiul drepturilor civile i politice,
 este licentiat al unei facultati de drepr sau este doctor in drept,
 nu se afla in vreun caz de nedemnitate prevazut de lege,
 este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei.

legii. Intr-un stat de drept, avocatul este indispensabil justitiei si justitiabililor si are sarcina de a apara
drepturile si libertatile acestora: el este deopotriva sfatuitorul si aparatorul clientului sau”( Codul
deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana din 28 noiembrie 1998 emis de Consiliul Barourilor
Uniunii Europene )

11
Cazurile de nedemnitate sunt:
• condamnarea definitiva la pedeapsa cu inchisoarea pentru
savarsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere
prestigiului profesiei;
• savarirea de abuzuri prin care au fost incalcate drepturi si libertati
fundamentale ale omului
• aplicarea pedepsei de interzicere a exercitiului profesiei printr-o
hotarare judecatoreasca sau disciplinara
• falitul fraudulos, chiar si reabilitat.

Exercitarea profesiei de avocat este incompatibila cu:


o activitatea salariata din cadrul altor profesii
o exercitarea nemijlocita de acte sau fapte de comert
o activitatile care lezeaza demnitatea si independenta profesiei de
avocat sau bunele moravuri.
Pe langa aceste incompatibilitati generale, legea mai prevede si cazuri
speciale de incompatibilitate cum ar fi:
o reprezentarea partii cu interese contrare in aceea i cauza sau in
cauze conexe, interdictia de a pleda impotriva partii care l-a consultat mai
inainte in legatura cu aspectele litigioase concrete ale pricinii
o interdictia de a fi angajat ca aparator intr-o cauza in care avocatul a
fost anterior ascultat ca martor.
o profesia de avocat nu poate fi exercitata la instantele sau la
parchetul unde sotul avocatului ori ruda sau afinul sau pana la gradul al
treilea inclusiv indeplinste functia de magistrat.

Calitatea de aparatori o pot avea in unele situatii si magistratii


(judecatorii si procurorii). Potrivit articolului 10 din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecatorilor si procurorilor, acestora le este permis sa
pledeze in conditiile prevazute de lege, numai in cauzele lor personale, ale
ascendentilor e descendentilor, ale sotilor, precum i ale persoanelor puse sub
tutela sau curatela lor. Atunci cand pledeaza insa in asemenea cauze,
magistratilor nu au voie sa se foloseasca de calitatea pe care o au pentru a
influenta solutia instantei de judecata sau a parchetului si trebuie sa evite a
se crea aparenta ca ar putea influenta in orice fel solutia.
Aparatorul nu este parte in proces, el avand o pozitie procesuala
distincta. Sub aspectul pozitiei procesuale, aparatorul se apropie de aceea a
partii pe care o asista, fara insa a se identifica cu aceasta. Calitatea
procesuala de aparator presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor
conditii:

12
A. Sa aiba calitatea de avocat
Pentru ca o persoana sa devina avocat trebuie sa devina membru al
unui Barou de avocati si sa nu fie incompatibil, potrivit legii. In prezent,
avocatura este organizata si functioneaza in baza Legii 51/199515. Aceasta
lege se inscrie pe linia democratizarii avocaturii, situand la baza avocaturii
principiul autonomiei profesiei de avocat.
Avocatul nu este functionar, el nu poate fi subiect activ al luarii de
mita, insa, desi nu este functionar, el este asimilat lui, atunci cand este
subiect pasiv al unor infractiuni.
Conform prevederilor legii speciale referitoare la organizarea si
exercitarea avocaturii, la baza profesiei de avocat sta principiul legalitatii,
pentru ca avocatul, la fel ca orice subiect oficial trebuie sa actioneze numai
in baza legii si are obligatia sa apere doar drepturile si interesele legitime ale
persoanei, nu si cele nelegitime. Avocatul poate uza doar de mijloacele pe
care i le confera legea.
La baza profesiei de avocat sta si principiul independentei. Astfel,
avocatul este independent atat in relatiile cu clientii, cat si in cele cu
autoritatile judiciare, el neputand fi supus influentelor si presiunilor
exterioare.
La baza avocaturii sta si principiul libertatii, astfel ca avocatul este
liber sa-si aleaga cauzele. Avocatul este liber sa stabileasca strategia
apararii, nimeni neputandu-i impune o anumita strategie. Aceasta libertate
nu poate fi folosita impotriva interesului clientului.
Un alt principiu este principiul impartialitatii. Avocatul slujeste
justitia in mod partial, avand obligatia deontologica de a invedera doar
imprejurarile favorabile si nu cele nefavorabile persoanei pe care o asista.
Principiul deontologiei profesionale face ca, sub aspectul pozitiei
procesuale, avocatul sa intre atat in raport cu autoritatile, cat si in raport cu
proprii clienti. In privinta raporturilor dintre avocat si autoritati, ele trebuie
sa fie raporturi de colaborare profesionala, aceasta presupunand ca avocatul
sa aiba un comportament demn, sa nu jigneasca autoritatile si sa actioneze
numai in temeiul legii si pentru respectarea acesteia. Avocatul trebuie sa
promoveze drepturile omului.
In privinta raporturilor cu clientii, acestea sunt raporturi bazate pe
confidentialitate. Avocatul are obligatia pastrarii secretului profesional,
fiindu-i interzis sa divulge fapte de care a luat cunostinta cu ocazia
exercitarii profesiei. El nu poate depune marturie impotriva clientului sau,
decat cu consimtamantul expres al acestuia.
15
Legea nr. 51/1995, pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

13
B. Sa fie introdus in proces in calitate de aparator, intr-una din
modalitatile prevazute de lege

Introducerea in proces are loc pe doua cai:

Asistenta juridica facultativa


Este regula care desemneaza situatia in care oricare dintre parti isi
alege avocatul pe care il doreste, in raport de propriile interese.
Aceasta exprima regula dupa care orice persoana are dreptul sa-si
aleaga avocatul pentru ca se prezuma ca fiecare dintre persoanele implicate
intr-un proces cunoaste cel mai bine care ii sunt interesele.
Alegerea avocatului se face pe baza unui contract ce se incheie intre
cel interesat si forma de exercitare a profesiei de avocat, care poate sa fie,
dupa caz, un cabinet individual, cabinete asociate sau societati civile
profesionale.
In cuprinsul contractului este mentionata intinderea puterii conferite
avocatului, materializata in obiectul asistentei juridice. In contract se
mentioneaza onorariul si cheltuielile pe care urmeaza a le suporta cel in
cauza. Onorariul este negociabil, pornindu-se in stabilirea lui de la nivelul
minim stabilit de Consiliul uniunii avocatilor. Onorariile nu trebuie
justificate. Cheltuielile pot fi justificate, la cererea expresa a clientului.
In baza contractului de asistenta juridica se elibereaza o imputernicire
avocatiala (semnata de avocat si client) cu care avocatul se legitimeaza in
instanta sau in fata organelor de urmarire penala.

Asistenta juridica din oficiu sau obligatorie


Este exceptia care intervine numai atunci cand cel interesat nu si-a
angajat un avocat. Are loc pe baza unei adrese scrise, emise de catre
autoritatea judiciara competenta si inaintata serviciului de asistenta judiciara
din cadrul Baroului care procedeaza la numirea unui avocat in calitate de
aparator.
Efectuarea asistentei judiciare din oficiu este obligatorie pentru
avocat. Pentru motive intemeiate avocatul poate refuza aceasta insarcinare.
Cazurile de asistenta juridica din oficiu sunt prevazute expres de lege
sub sanctiunea nulitatii absolute.

14
In tot cursul procesului penal, atat in cursul urmaririi penale, cat in
cursul judecatii, asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului este
obligatorie in urmatoarele cazuri:
 Daca invinuitul sau inculpatul este minor la data efectuarii actelor
de procedura. Daca ulterior a devenit major, nu mai este obligatorie. Pentru
faza de judecata, legea pretinde ca inculpatul sa fie minor doar la data
sesizarii instantei, care este data inregistrarii rechizitoriului la secretariatul
Parchetului.
 Invinuitul sau inculpatul este militar in termen, in termen redus,
rezervist concentrat sau elev al unei institutii militare de invatamant.
Calitatea trebuie sa existe in momentul efectuarii actului.
 Invinuitul sau inculpatul este internat intr-un centru de reeducare
sau intr-o institutie medicala. Este avuta in vedere situatia in care internarea
dureaza peste varsta de 18 ani.
 Invinuitul sau inculpatul este arestat chiar si in alta cauza.

Asistenta juridica:
 Este obligatorie si in cazul retinerii, potrivit prevederilor art. 23 (5)
din Constitutie.
 Este obligatorie si in cazul inchisorii contraventionale, precum si
in cazul internarii medicale provizorii, in procedura de incetare, inlocuire
sau revocare a masurii ca masura de siguranta, daca invinuitul sau inculpatul
este internat.
In mod exceptional, in virtutea Legii speciale 83/1992, asistenta
juridica este obligatorie si in cazul faptelor de coruptie, precum si in
procedura urgenta de urmarire si judecare pentru infractiunea de furt
calificat (art. 209 (3), C.pen.), asa cum este modificat prin Legea 20/2002.
Pentru faza de judecata a procesului penal, in afara celor 4 cazuri de
asistenta juridica a inculpatului, aceasta este obligatorie daca:
 Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita e mai
mare de 5 ani
 Instanta apreciaza ca, din cauza starii de sanatate fizica sau
mentala, inculpatul nu si-ar putea face singur apararea.

Drepturile si obligatiile aparatorului

Aparatorul nu este parte in proces, el are o pozitie procesuala


distincta, intrucat se apropie de aceea a partii pe care o asista, fara insa a se
identifica cu aceasta.

15
Acesta care are calificare profesionala, cunostinte de specialitate si are
dreptul sa acorde asistenta juridica sau sa reprezinte partile intr-un proces.
Baroul este constituit din toti avocatii inscrisi pe Tabloul avocatilor, care au
sediul profesional principal in localitatile de pe raza acestuia.
Aparatorul ca si ceilalti participanti la procesul penal are obligatii si
drepturi procesuale conform legislatiei procesuale penale art.46.c.p.p.
Avocatul poate participa la desfasurarea procesului penal in temeiul
unui contract incheiat in forma scrisa, care dobandeste data certa in
momentul inscrierii in registrul oficial de evidenta, in cazul in care este ales,
sau in urma desemnarii sale de catre barou, atunci cand este numit din oficiu.
In ambele cazuri, proba calitatii de aparator se face prin imputernicire
avocatiala. In ipoteza in care aparatorul cumuleaza si calitatea de
reprezentant, pentru exercitarea anumitor drepturi ale partilor, are nevoie, pe
langa delegatia de aparator, si de un mandat special.
Aparatorul poate participa in cursul urmaririi penale la efectuarea
oricarui act de urmarire penala. Nu este necesara incuviintarea prealabila a
organului de urmarire penala. Organul de urmarire penala este obligat sa-l
incunostiinteze pe aparator cu privire la data si locul efectuarii oricarui act
de urmarire penala. Neprezentarea aparatorului nu impiedica efectuarea
actelor, cu exceptia cazului cand participarea aparatorului este obligatorie,
potrivit legii.
Exista regula dupa care aparatorul nu poate participa la efectuarea
actelor de urmarire penala in absenta invinuitului sau inculpatului pe care il
asista. Prezenta personala a acestuia este indispensabila pentru efectuarea
asistentei juridice, in afara cazurilor de reprezentare.

Spre deosebire de aparatorul invinuitului sau inculpatului, aparatorul


celorlalte parti poate participa numai la anumite acte de urmarire penala:
 ascultarea partii pe care o asista
 efectuarea unei cercetari la fata locului
 perchizitia
 autopsia
 prelungirea arestarii preventive
 precum si la orice alte acte de urmarire penala, dar cu
incuviintarea prealabila a organului de urmarire penala.

16
Din momentul din care aparatorul a fost admis sa participe la proces,
aparatorul este in drept:
 sa ia cunostinta de procesul-verbal de retinere a invinuitului in
procesul examinarii de catre instanta de judecata a demersului privind
aplicarea fata de el a masurii preventive sub forma de arest
 sa participe la examinarea de catre judecator a demersului privind
prelungirea duratei tinerii sub arest;
 sa asiste la interogarea invinuitului sau inculpatului, la aducerea
acuzatiilor, la efectuarea altor acte de ancheta cu participarea invinuitului
sau inculpatului, precum si celor indeplinite la cererea invinuitului sau
inculpatului sau a aparatorului lui;
 cu autorizatia persoanei care efectueaza cercetarea penala, a
anchetatorului sau procurorului sa puna intrebari invinuitului sau partii
vatamate, martorului si expertului in timpul desfasurarii actului de ancheta la
care participa;
 sa faca observatii in scris vizand corectitudinea si deplinatatea
celor scrise in procesul-verbal al actului de ancheta, la care a participat;
 dupa prima interogare a clientului sau care este retinut sau arestat
preventiv, sa ia intrevederi cu el fara a se limita numarul si durata lor, in
afara cazurilor cand exista interdictii din partea procurorului; la judecata,
participarea aparatorului oricarei parti este nelimitata (art. 172 c.pr.pen)
 dupa terminarea cercetarii penale sau anchetei penale preelimenare
sa ia cunostinta de toate materialele din dosar si sa transcrie din ele datele
necesare;
 sa prezinte probe;
 sa faca recuzari si demersuri;
 sa participe la examinarea de catre instanta de judecata a recursului
privind legalitatea aplicarii fata de invinuit a masurii preventive sub forma
de arest sau privind prelungirea duratei tinerii sub arest, la dezbaterile
judiciare in prima instanta, in instantele de apel si de recurs;
 sa faca plangeri impotriva actiunilor si hotararilor persoanei, care
efectuaza cercetarea penala, anchetatorului, procurorului si instantei de
judecata;
 sa foloseasca oricare alte mijloace si metode de aparare ce nu
contravin legii.
Aparatorul acorda partii pe care o apara asistenta juridica, aceasta
constand in:
 consultatii si cereri
 asistenta si reprezentare in fata organelor judiciare

17
 redactare de acte, etc.

Aparatorul este obligat sa foloseasca toate mijloacele si formele de


aparare prevazute de lege pentru a lamuri imprejurarile, care ar putea sa
determine achitarea invinuitului ori sa-i atenueze raspunderea si sa-i acorde
banuitului, invinuitului asistenta juridica necesara.
Corelativ drepturilor pe care le are aparatorul in procesul penal, legea
instituie numeroase obligatii impuse de continutul profesiei de avocat,
precum si de continutul obligatiilor prevazute expres in art. 172, c.pr.pen.
Dintre acestea se remarca obligatia aparatorului de a se prezenta in fata
organelor de urmarire penala si a instantelor judecatoresti la toate termenele
stabilite si de a uza doar de mijloacele legale, in vederea exercitarii dreptului
la aparare. In ipoteza neindeplinirii obligatiei aparatorului de prezentare la
termenele stabilite in fata autoritatii judiciare in caz de asistenta juridica
obligatorie, acesta poate fi sanctionat cu amenda judiciara, pentru ca fapta
constituie abatere, in conditiile prevazute de art. 198, c.pr.pen.
In ipoteza in care se constata un comportament de rea-credinta al
aparatorului, neprezentarea acestuia la efectuarea actelor de urmarire penala
la care este obligat nu este de natura sa impiedice efectuarea acestora, ci
organele de urmarire penala sunt obligate sa faca dovada incunostiintarii, in
timp util, a aparatorului cu privire la data si locul efectuarii actelor, dupa
care pot efectua acte de urmarire si in absenta aparatorului. Dovada
incunostiintarii se poate face prin orice mijloc de proba (chiar si printr-o
nota telefonica). Singura conditie e sa se faca aceasta dovada.

Jurisprudenta
A. Nelegala citare si nepronuntarea instantei asupra unei cereri
de amanare pentru lipsa de aparare, incalcari ale dreptului la un proces
echitabil

Codul de procedura civila, art. 304 pct. 5

Neindeplinirea formei de procedura prevazuta de dispozitiile art. 85


din C.pr. civ., prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute constituie motivul

18
de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 din C.pr. civ. Aceste dispozitii stabilesc
sub sanctiunea nulitatii absolute ca judecatorul nu va putea judeca pricina
decat dupa citarea sau infatisarea partilor, aceasta fiind o garantie a
respectarii dreptului la un proces echitabil al partii.
Intrucat parata a depus la Tribunal o cerere de amanare a judecatii
pentru lipsa de aparare, inregistrata la data de 29.05.2007, adica in urma cu
15 zile de termenul de judecata, instanta era obligata sa se pronunte asupra
sa. Inregistrarea cererii la Tribunal este indiscutabila, fata de stampila si
semnaturile persoanelor insarcinate cu inregistrarea acestora, prin care s-a
acordat data certa, astfel ca orice disfunctionalitati intre serviciul Arhiva si
completul investit cu solutionarea cererii nu pot fi imputabile partii, ci
instantei
( C.Ap. Bucuresti, sectia a V a Comerciala decizia nr. 20 din 14
ianuarie 2008 )

Prin sentinta comerciala nr. 2371/14.06.2007 pronuntata de Tribunalul


Bucuresti - Sectia a VII a Comerciala, s-a dispus admiterea cererii formulate
de lichidatorul judiciar al debitoarei SC A.C. O. D. C. SRL, respectiv R.I. S.
SPRL impotriva paratei E.M.M. privind atragerea raspunderii patrimoniale a
acesteia si obligarea acesteia sa suporte pasivul neacoperit al debitoarei in
cuantum de 173188 lei fata de creditoarea AFP sector 2.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul sindic a retinut ca
parata, in calitate de angajata a debitoarei se face vinovata de parasirea
locului de munca la data de 23.03.2005 si preluarea unor acte si bunuri ale
societatii fara aprobarea conducerii acesteia, precum si transferul unor sume
de bani din conturile societatii in conturile sale, ceea ce atrage incidenta
dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. a) si b) din Legea nr. 85/2006.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata E.M.M., ce a fost
inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.
In motivarea recursului se arata ca la data de 29.05.2007 parata a
depus cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecata, in
vederea angajarii unui aparator, iar instanta nu a luat in considerare aceasta
cerere si a judecat cauza. Pe de alta parte, instanta nu a administrat nici o
proba, judecand cauza la primul termen de judecata, cauza fiind una
complexa. In acest fel, arata recurenta, a fost incalcat principiul
constitutional la aparare, precum si principiul contradictorialitatii si al aflarii
adevarului.
In faza de judecata a recursului, recurenta a depus la dosar cererea de
amanare a judecatii cu mentiunea inregistrarii la Tribunalul Bucuresti -Sectia
a VII a Comerciala.

19
Analizand recursul declarat, sentinta recurata, prin prisma criticilor
invocate si a dispozitiilor art. 304 pct. 5 si art. 304 1 din C.pr. civ., Curtea a
apreciat ca acesta este fondat si a fost admis pentru urmatoarele
considerente:
Lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat cerere de atragere a
raspunderii paratei pentru suportarea pasivului debitoarei, la data de
19.04.2007 , iar pentru judecarea acesteia, judecatorul sindic a fixat termen
la 14.06.2007 . Pentru aceasta, s-a dispus citarea paratei, insa la dosar nu se
afla dovada de citare a paratei cu copie de pe cererea de chemare in judecata.
Desi in practicaua sentintei s-a mentionat ca procedura de citare a fost legal
indeplinita, aceasta nu face dovada indeplinirii actului procedural, fiind
necesara existenta procesului verbal de citare, atat potrivit Codului de
procedura civila cat si prin Buletinul Insolventei. Acesta este un prim motiv
de casare a hotararii, fiind vorba de neindeplinirea unei forme de procedura
prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute ( motiv de recurs prevazut de art.
304 pct. 5 din C.pr. civ.). Dispozitiile art. 85 din C.pr. civ. stabilesc sub
sanctiunea nulitatii absolute ca judecatorul nu va putea judeca pricina decat
dupa citarea sau infatisarea partilor, aceasta fiind o garantie a respectarii
dreptului la un proces echitabil al partii. Necesitatea citarii paratei si potrivit
Codului de procedura civila a fost stabilita si de Decizia Curtii
Constitutionale nr.1137/4.12.2007.
Pe de alta parte, asa cum s-a dovedit in recurs, parata a depus la
Tribunal o cerere de amanare a judecatii pentru lipsa de aparare, inregistrata
la data de 29.05.2007, adica in urma cu 15 zile de termenul de judecata.
Inregistrarea cererii la Tribunal este indiscutabila, fata de stampila si
semnaturile persoanelor insarcinate cu inregistrarea acestora, prin care s-a
acordat data certa, ceea ce atragea obligatia instantei de a se pronunta asupra
sa.
Din practicaua sentintei nu rezulta nici o mentiune cu privire la
aceasta cerere, ignorarea totala a unei cereri formulate de parti fiind un alt
motiv de casare a sentintei.
Este asa deoarece dreptul la aparare al partii este garantat de
Constitutia Romaniei prin dispozitiile art. 24, astfel ca ignorarea unei cereri
cu privire la acest drept atrage nulitatea hotararii.
Sustinerile lichidatorului judiciar in aparare fata de recursul declarat,
in sensul ca cererea de amanare nu este temeinic motivata si, ca atare,
motivul de recurs referitor la aceasta este nefondat, nu pot fi primite,
deoarece critica retinuta de Curte priveste nepronuntarea asupra cererii,
ignorarea sa cu desavarsire de catre judecatorul sindic, iar nu temeinicia sau
netemeinicia acesteia. Pe de alta parte, nepronuntarea asupra cererii de

20
amanare a produs paratei o vatamare certa prin aceea ca parata nu si-a putut
formula apararile, iar instanta a judecat cauza in ciuda acestei solicitari, ce
nu a fost solutionata, vatamare care, in raport de solutionarea cauzei in fond,
la singurul termen de judecata, nu ar putea fi inlaturata decat prin casarea
hotararii si rejudecarea cauzei.
Prin urmare, indiferent de temeinicia sau netemeinicia cererii de
amanare, Tribunalul fiind obligat sa se pronunte asupra sa ( aceasta obligatie
fiind una procedurala), nu putea proceda la solutionarea cauzei, mai inainte
de solutionarea cererii de amanare pentru lipsa de aparare.
Chiar presupunand ca cererea de amanare nu a fost comunicata de
Serviciul " Registratura", judecatorului sindic, acesta nu este un motiv de
mentinere a hotararii, deoarece orice disfunctionalitate a serviciilor
administrative ale instantei nu poate fi imputabila partii, ci dimpotriva,
instantei investita cu solutionarea oricaror cereri.
Avand in vedere astfel, pe de o parte, imprejurarea ca din actele
dosarului nu rezulta ca parata a fost legal citata pentru termenul de judecata
din 14.06.2007, conform art. 88 din C.pr. civ., iar pe de alta parte, ca cererea
de amanare formulata de aceasta in temeiul art. 156 din C.pr. civ. a fost
ignorata cu desavarsire, instanta nepronuntandu-se asupra sa, in temeiul art.
312 alin. 2 si 5 rap. la art. 304 pct. 5 din C.pr. civ., Curtea a admis recursul,
a casat hotararea a trimis cauza spre rejudecare aceluiasi Tribunal, pentru ca
la rejudecare sa se procedeze in conditii de legala citare, de respectare a
principiului dreptului la aparare, a principiului contradictorialitatii, precum
si a principiului dreptului la un proces echitabil.

B. Prelungirea arestarii preventive. Lipsa de temeinicie a


propunerii si incalcarea dreptului la aparare a inculpatei

Incheierea penala nr. 189/28.08.2006

Prin incheierea de sedinta din 22.08.2006 pronuntata de Tribunalul


Iasi, a fost admisa propunerea formulata de Ministerul Public – D.N.A. –
Serviciul Teritorial Iasi si pe cale de consecinta, in baza art. 159 Cod
procedura penala, a fost prelungita durata masurii arestarii preventive
dispusa impotriva inculpatei T.E. pe o durata de 30 zile, respectiv de la
24.08.2006 pana la 22.09.2006.
S-a aratat in motivarea incheierii ca potrivit art. 155 alin. 1 Cod
procedura penala, arestarea inculpatei in cursul urmaririi penale se

21
prelungeste daca temeiurile initiale impun in continuare privarea de libertate
sau daca exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate a acesteia.
Din textul sus-citat rezulta ca pentru prelungirea masurii arestarii
preventive in cursul urmaririi penale este suficient sa fie indeplinita una din
cele doua conditii alternative.
S-a precizat ca in cauza, temeiurile avute in vedere la luarea masurii
arestarii preventive fata de inculpata T.E. se mentin si justifica in continuare
privarea de libertate.
Astfel, pe de o parte sunt intrunite conditiile prevazute de art. 143 Cod
procedura penala in sensul ca, din declaratiile martorilor audiati in cauza, din
inscrisurile depuse la dosar si raportul de constatate tehnico-stiintifica, cu
caracter provizoriu, rezulta banuiala legitima ca inculpata a savarsit faptele
prevazute de legea penala, cu privire la care este cercetata.
Pe de alta parte, instanta a apreciat ca sunt intrunite cumulativ
conditiile prevazute de art. 148 lit. h Cod procedura penala, atat sub aspectul
cuantumului pedepsei prevazute de lege pentru faptele presupus a fi comise
de inculpata, cat si sub aspectul pericolului pentru ordinea publica pe care l-
ar prezenta lasarea acestuia in libertate.
Notiunea de pericol pentru ordinea publica este circumscrisa de
amploarea activitatii infractionale, caracterul premeditat al acesteia,
importanta si multitudinea valorilor sociale lezate, amploarea rezultatului
produs si, nu in ultimul rand, de reactia opiniei publice fata de acest tip de
fenomen infractional.
S-a mai subliniat ca din analiza actelor aflate la dosar rezulta
necesitatea identificarii si audierii tuturor persoanelor care au cunostinta de
activitatile desfasurate de inculpata si a finalizarii raportului de constatare
tehnico-stiintifica, cu caracter provizoriu, pe baza inscrisurilor prezentate de
institutiile de credit.
A apreciat tribunalul ca masura preventiva a fost luata si apoi
prelungita cu respectarea tuturor dispozitiilor legale ce reglementeaza
aceasta institutie de drept procesual penal si cu respectarea drepturilor
procesuale ale inculpatei, iar propunerea formulata de parchet D.N.A. –
Serviciul Teritorial Iasi este intemeiata.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs in termen inculpata,
invocand nelegalitatea si temeinicia hotararii.
Motivandu-si recursul, inculpata, prin aparatorul ales a sustinut ca
prima instanta a judecat-o in lipsa aparatorului ales si cu incalcarea
prevederilor art. 171 Cod procedura penala.
Astfel, desi aparatorul ales nu a lipsit nejustificat la doua termene
consecutiv si nu a ingreunat astfel in mod voit desfasurarea procesului penal,

22
a desemnat un aparator din oficiu si a judecat in acest mod propunerea de
prelungire a arestarii preventive, admitand-o.
A mai precizat aparatorul inculpatei ca propunerea de prelungire a
arestarii preventive este si netemeinica. In cauza nu a fost dovedita existenta
acelor „indicii” si „probe temeinice” cerute de dispozitiile art. 143 Cod
procedura penala si nici indeplinirea cumulativa a cerintelor impuse de art.
148 lit. h Cod procedura penala.
Desi inculpata este cercetata pentru savarsirea unei infractiuni de
prejudiciu, de rezultat, acesta nu a fost probat. In cauza nu s-a efectuat o
expertiza contabila care sa ateste existenta unui prejudiciu cert, ci doar o
constatare tehnico-stiintifica provizorie.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii si cercetarea
inculpatei in stare de libertate.
Curtea, verificand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor
invocate, a constatat ca recursul promovat este fondat, urmand a fi admis
pentru urmatoarele: potrivit dispozitiilor art. 171 alin. 41 Cod procedura
penala cand asistenta juridica este obligatorie, daca aparatorul ales nu se
prezinta nejustificat la doua termene consecutive, ingreunand astfel in mod
voit solutionarea procesului penal, organele judiciare desemneaza un
aparator din oficiu care sa-l inlocuiasca, acordandu-i timpul necesar pentru
pregatirea apararii care, in cazul cererilor privind arestarea preventiva nu
poate fi mai mic de 24 ore.
Din actele aflate la dosarul cauzei rezulta ca aparatorul ales al
inculpatei nu a lipsit nejustificat la doua termene de judecata.
Referatul cu propunerea de prelungire a arestarii preventive intocmit
de D.N.A. – Serviciul Teritorial Iasi si vizand pe inculpata T.E. a fost
inregistrat la Tribunalul Iasi la data de 21.08.2006 orele 14:45.
S-a fixat termen de judecata pentru data de 22.08.2006 orele 11:00.
S-a dispus citarea telefonica a inculpatei, solicitarea dosarului de
urmarire penala de la D.N.A. - Serviciul Teritorial Iasi si instiintarea
telefonica a aparatorului ales al inculpatei.
Din referatul intocmit de grefierul de la Tribunalul Iasi rezulta ca la
orele 15:00 cand a luat legatura cu aparatorul ales al inculpatei acesta i-a
precizat ca se afla in orasul Bistrita, in interes de serviciu si ca in data de
22.08.2006 poate ajunge la instanta in jurul orelor 14:00-15:00, a rugat sa se
stabileasca o ora dupa-amiaza pentru solutionarea cauzei.
Din practicaua incheierii pronuntate de Tribunalul Iasi la data de
22.08.2006 in dosarul nr. 13153/2006 rezulta ca la orele 1100 cand a fost
strigata cauza in Camera de Consiliu, a raspuns prezent inculpata aflata in
stare de arest si avocatul B. care a depus delegatie de substituire pentru

23
aparatorul ales S.M. Avocatul B. a cerut un termen pentru a se prezenta
avocatul titular spre a sustine interesele inculpatei.
Instanta a acordat termen in aceeasi zi, la orele 1230 pentru ca
aparatorul substituent sa aiba la dispozitie timpul necesar pentru studierea
dosarului.
S-a acordat cuvantul pe fond si a pus concluzii procurorul de sedinta,
sustinand necesitatea prelungirii masurii arestarii preventive pentru inculpata
T.E.; cand s-a acordat cuvantul avocatului B. acesta a aratat ca nu poate
pune concluzii intrucat nu cunoaste dosarul si ca aparatorul ales al inculpatei
doreste sa se acorde un nou termen de judecata pentru a fi el prezent si a
pune concluzii.
A mai precizat ca reprezentantul Ministerului Public cunoaste foarte
bine dosarul, iar el se afla in inferioritate din acest punct de vedere.
Fata de aceasta situatie de fapt instanta a apreciat ca cei doi aparatori
dau dovada de rea credinta si a fixat un nou termen de judecata la orele 1330
dispunand totodata emiterea unei adrese catre Baroul Iasi spre a-i fi
desemnat inculpatei aparator din oficiu.
La orele 13:30 a fost reluata judecata, in prezenta aparatorului
desemnat din oficiu si cauza a ramas in pronuntare.
Masura arestarii preventive luata fata de inculpata urma sa expire la
data de 23.08.2006 orele 24:00.
Fata de aceasta situatie de fapt, Curtea a constatat ca a fost incalcat
dreptul la aparare al inculpatei care avea aparator ales si putea sa se prezinte
in instanta dupa orele 14:00-15:00, asa cum a anuntat grefierul de sedinta la
data de 21.08.2006.
Trecand la desemnarea unui aparator din oficiu, prima instanta nu i-a
acordat nici acestuia termenul de 24 ore prevazut de art. 171 alin. 41 teza
finala pentru pregatirea apararii.
In aceste conditii, judecand cauza prin incalcarea dreptului la aparare
al inculpatei, prima instanta a pronuntat o incheiere nelegala, sanctionata cu
nulitatea absoluta, potrivit dispozitiilor art. 197 alin. 2 Cod procedura
penala.
Curtea a mai constatat ca incheierea pronuntata de Tribunalul Iasi este
si netemeinica.
Inculpata T.E. a fost retinuta la data de 30.05.2006, iar la 31.05.2006
s-a dispus arestarea preventiva a acesteia pe o durata de 25 zile, respectiv de
la 31.05.2006 pana la 24.06.2006.
Prin incheierea de sedinta din 21.06.2006, Tribunalul Iasi a prelungit
arestarea preventiva a inculpatei pe o durata de 30 zile, respectiv de la 25
iunie 2006 la 24 iulie 2006, apoi de la 25 iulie la 23 august 2006.

24
In ultimele referate cu propunere de prelungire a arestarii preventive
au fost indicate aceleasi activitati procesuale ce ar urma sa fie intreprinse de
organul de urmarire penala, insa in actele de la dosar nu s-au regasit
materializarea acestora.
Pe parcursul ultimei prelungiri de 30 zile nu s-a incheiat nici un act de
urmarire penala.
Fata de varsta inculpatei, de nivelul de pregatire intelectuala, de lipsa
antecedentelor penale si de stadiul in care se afla urmarirea penala, Curtea a
apreciat ca lasarea acesteia in libertate nu prezinta pericol social concret
pentru ordinea publica.
Pe cale de consecinta, recursul promovat de inculpata este fondat,
cazul de casare fiind cel prevazut de art. 385 indice 9 alin. 1 pct. 171 Cod
procedura penala – prin hotarare facandu-se o gresita aplicare a legii.
Pe cale de consecinta, in baza art. 385 pct. 2 lit. d Cod procedura
penala, s-a admis recursul promovat de inculpata, a fost casata incheierea
recurata si in judecare a fost respinsa propunerea formulata de Ministerul
Public – D.N.A. Serviciul Teritorial Iasi, avand ca obiect prelungirea
arestarii preventive a inculpatei T.E.
Totodata, s-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatei T.E. de
sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 98/U/30 mai 2006 emisa
de Tribunalul Iasi, daca nu este arestata in alta cauza.

NOTA:

Alineatul 4 ind. 1 al art. 171 Cod procedura penala a fost modificat


prin art. I pct. 98 din Legea nr. 356/2006 in sensul ca in situatia in care
„asistenta juridica este obligatorie, daca aparatorul ales nu se prezinta
nejustificat la data stabilita pentru efectuarea unui act de urmarire penala sau
la termenul de judecata fixat si nici nu asigura substituirea, pleaca sau refuza
sa efectueze apararea, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui
aparator din oficiu care sa-l inlocuiasca, acordandu-i timpul necesar (S.N.)
pentru pregatirea apararii”.
Din exprimarea noilor prevederi, rezulta in mod evident ca legiuitorul
a avut in vedere „absenta nejustificata” a aparatorului ales care indreptateste
organul judiciar sa treaca direct la inlocuirea acestuia cu unul din oficiu.
Aceasta se intampla mai ales in procedurile urgente, care nu sufera nici o
amanare, fiind subordonate unor termene legale, de regula in procedura din
camera de consiliu. In acest sens, art. 159(14) alin. 7 Cod procedura penala,
prevede ca „judecatorul solutioneaza propunerea si se pronunta asupra

25
prelungirii arestarii preventive in termen de 24 ore de la primirea dosarului”,
iar „recursul se solutioneaza inainte de expirarea duratei arestarii preventive
dispuse anterior incheierii atacate” (alin. 8 al art. 159 Cod procedura penala).

Bibliografie

Codul de procesura penala


Codul deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana din 28 noiembrie
1998 emis de Consiliul Barourilor Uniunii Europene
Constitutia Romaniei
Alexandru Pintea - "Drept procesual penal. Partea generala si speciala",
Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002
Gheorghita Mateut - "Aparatorul - subiect al procesului penal in lumina
ultimelor modificari legislative" in Dreptul nr. 5/1996
Gr. Theodoru – “Drept procesual penal. Partea generala”, Ed. Cugetarea,
Iasi, 1996
Grigore Theodoru - "Drept procesual penal. Partea speciala", Ed.
Cugetarea, Iasi,
Grigore Theodoru, Lucia Moldovan - "Drept procesual penal", Ed.
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979

26
I. Neagu – “Drept procesual penal. Tratat”, Editura Global Lex,
Bucuresti, 2002
Ioan Doltu - "Rolul procurorului in prima faza a procesului penal cu
privire la respectarea normelor procesual penale care asigura si
garanteaza dreptul la aparare al invinuitului si inculpatului" in
Dreptul nr. 7/1994,
L. Muraru – “Drept constitutional si institutii politice”, vol. I, Editura
Proarcadia, Bucuresti, 1993
Legea nr. 304 din 2004 privind organizarea judiciara
Legea nr. 51/1995, pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat
Nicolae Volonciu – “Tratat de procedura penala, Partea generala”, vol.
I ,Editura Paideia, Editia a III-a revizuita si adaugita,
Tribunalul Suprem, s. pen., dec. nr. 10/1979, in C.D., 1979
V. Dongoroz si altii – “Explicatii teoretice ale codului de procedura
penala roman” , vol. I Partea generala, Editura Academiei 1975,
Vasile Pavaleanu - "Drept procesual penal. Partea generala", Ed. Lumina
Lex, Bucuresti, 2002
Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, George Antoniu, Constantin Bulai,
Nicoleta Iliescu, Rodica Mihaela Stanoiu – “Explicatii teoretice ale
Codului de Procedura Penala roman. Partea generala”, Ed.
Academiei, Bucuresti, 1976, vol. I

27