UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” BUCURESTI

FACULTATEA DE DREPT

Anul II, ID

Disciplina: Criminologie

REFERAT

- Criminali in Serie -

ANUL UNIVERSITAR 2018 - 2019

1
 Cuprins

Introducere ............................................................................................. pag. 3

1. Definirea ucigaşului în serie .................................................... pag. 3

1.1. Elemente obiective ........................................................... pag. 3
1.2. Elemente subiective............................................................ pag. 4
1.3. Definiţie .............................................................................. pag. 5
2. Tipologia ucigaşului în serie .................................................... pag. 5
2.1. Distincţii generale ............................................................. pag. 5
2.2. Diferite categorii ............................................................... pag. 6
2.3. Caracteristicile tipului de bază ........................................ pag. 8
3. Prioritatea demersului preventiv .......................................... pag. 10
4. Criminali şi cazuri celebre ..................................................... pag. 10
5. Concluzii .................................................................................. pag. 14

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………….. pag. 15

2
 Introducere
Uciderea a reprezentat întotdeauna un tabu pe care indivizii din specia umană au avut
tentaţia de a-l transgresa. Uneori, această tentaţie capătă o formă aberantă, în sensul că la unii
indivizi dorinţa de a ucide devine obsesie.

Criminologia, încă de la debuturile ei ca ştiinţă, a fost preocupată de studierea unor cazuri de

ucigaşi sadici cu victime multiple. Cesare Lombroso, primul criminolog care a studiat cu atenţie
astfel de cazuri a subliniat caracterul obsesiv al tentaţiei de a ucide la unii criminali. El a constatat
în acelaşi timp „setea” de celebritate a acestui tip de ucigaş care, „departe de a se ruşina de crimele
comise”, îsi face din ele un „titlu de glorie”. În acest sens Lombroso dă exemplul unui ucigaş
celebru în epocă, Spadolino, care aflat în pragul morţii recunoştea că a ucis 99 de persoane şi îşi
exprima regretul de a nu fi putut „completa suta”. Lombroso prefigurează astfel două din
caracteristicile ucigaşului în serie, confirmate mult mai târziu de alţi specialişti, respectiv substratul
obsesiv al comportamentului criminal şi dorinţa ca ororile comise să-i aducă celebritatea.

Se pare că fenomenul uciderilor în serie, urmând o tendinţă generală a contemporaneităţii,

tinde spre un soi de „globalizare”, iar dispozitivele de aparare şi răspuns trebuie pregătite să facă
faţă la această nouă dimensiune care se conturează.1

1. Definirea ucigaşului în serie

Ucigaşul în serie este greu de definit, deoarece delimitarea acestuia de alte tipuri de criminal
este şi ea dificilă. Există însă unele elemente obiective si unele elemente subiective, care trebuie să
se afle reunite pentru a putea vorbi despre un ucigaş în serie, şi pe baza lor se poate schiţa o
definiţie a acestuia.

1.1. Elemente obiective

Principalul element obiectiv este reprezentat de pluralitatea de victime. Din acest punct de
vedere, în literatura de specialitate se consideră că putem califica un subiect drept ucigaş in serie
înepând cu cel de al treilea omor comis de acesta. Această condiţie „cantitativă” este justificată doar
dacă o însoţim de următoarea precizare: putem considera, din punct de vedere criminologic, că un
individ se încadrează în această categorie chiar şi în cazul în care acesta a comis doar unul sau două
omoruri, după care a fost identificat şi reţinut, dacă din maniera în care a acţionat rezultă suficiente
indicii că ar fi comis şi alte omoruri, în ipoteza în care nu ar fi fost neutralizat la timp.

Un al doilea element obiectiv este legat de momentul (momentele) comiterii faptelor,

deoarece pluralitatea de victime nu este suficientă pentru a indica existenţa unui ucigaş în serie. În
categoria mai largă a ucigaşului cu multiple victime, doctrina criminologică face distincţie între
ucigaşul în masă şi ucigaşul în serie.

1
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Ediţia 4, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, pag.213

3
 Ucigaşul în masă este acel tip de criminal care ucide mai multe persoane cu aceeaşi ocazie
(în aceeaşi împrejurare) sau în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pusă în aplicare într-un
interval de timp foarte scurt (minute, ore). Se pot da ca exemple aici: omorurile comise de angajaţi
(uneori este vorba de foşti angajaţi) la locurile de muncăîmpotriva colegilor şi/sau superiorilor;
omorurile comise de elevi în şcoli sau licee asupra colegilor şi/sau profesorilor; omorurile comise
asupra membrilor unei familii (cel mai frecvent asupra membrilor propriei familii); omorurile
comise prin atacuri teroriste ucigaşe (de multe ori şi sinucigaşe în acelaşi timp) etc. Ceea ce este
tipic pentru ucigaşul în masă este pluralitatea simultană de victime şi (de regulă) irepetabilitatea
actului, în sensul ca de cele mai multe ori momentul comiterii actului coincide cu momentul final al
carierei criminale sau chiar al vieţii subiectului (ucigaşul în masă fie se predă imediat după
comiterea faptei, fie se sinucide după comiterea faptei, fie actul ucigaş este în acelaşi timp şi
sinucigaş, fie se comportă de aşa manieră încât forţele de ordine nu au alternativă decât aceea de a-i
suprima viaţa). Acest caracter voit irepetabil, caracteristic uciderilor în masă, face ca autorul unor
astfel de fapte să fie, de regulă, total nepăsator. El nu este interesat de ascunderea sau disimularea
faptei, de ştergerea sau falsificarea urmelor, de eventualele posibilităţi de a se sustrage urmăririi sau
executării pedepsei. Chiar şi atunci când comiterea faptei presupune un anumit grad de pregătire sau
organizare, la ucigaşul în masă momentul comiterii faptei, fiind perceput ca un „punct terminus”,
coincide, de regulă, cu sfârşitul planului.

Spre deosebire de ucigaşul în masă, la ucigaşul în serie este vorba despre o pluralitate
succesivă de victime şi în consecinţă despre acte cu caracter repetabil. Victimele ucigaşului în serie
sunt omorâte la interval relativ mare de timp (zile, saptămâni, luni, ani), iar cariera criminală a
acestuia se întinde uneori pe perioade lungi, chiar zeci de ani. Pentru a avea posibilitatea de a
comite noi fapte, spre deosebire de ucigaşul în masă, ucigaşul în serie este preocupat de a nu lăsa
urme, de a putea să se sustragă urmăririi, planul său merge dincolo de uciderea victimei.

Există şi unele cazuri în care seria criminală conţine una sau mai multe ucideri în masă,
putându-se vorbi în această situaţie despre „ucigaşi în serie în masă”. Aceste cazuri mixte (atipice)
sunt însă extrem de rare şi nu schimbă cu nimic cadrul elementelor obiective necesare pentru
inluderea unui criminal în categoria ucigaşului în serie, respectiv o pluralitate de victime constituită
prin acte de ucidere succesive comise la intervale relativ mari de timp, sau pe scurt: pluralitatea
succesivă de victime.

1.2. Elemente subiective

În privinţa elementelor subiective care concură la conturarea unei definiţii a ucigaşului în
serie trebuie arătat, în primul rând, că acest tip de criminal acţionează în baza unor impulsuri
specifice, diferite de acelea care îl conduc, de regulă, pe un individ la comiterea unui omor.
Ucigaşul în serie nu omoară într-un moment de furie oarbă pe fondul unui conflict cu victima sau
împins de pasiuni puternice şi nestăpânite (ură, gelozie, răzbunare) şi nici din lăcomie, din interes
material sau un alt interes (social, profesional, politic etc.), aşa cum se întâmplă de cele mai multe
ori în cazul infracţiunilor contra vieţii. De altfel, această lipsă a unui mobil aparent din categoria
celor comune, „clasice”, a făcut ca iniţial faptele comise de ucigaşii în serie să fie catalogate drept
„crime fără mobil”. Această etichetă este total greşită, deoarece tocmai mobilul, în sensul corect al
noţiunii, acela de impuls intern, de regulă inconştient şi incontrolabil, reprezintă factorul care
declanşează trecerea la act, în cazul ucigaşului în serie. Numai că acest mobil este unul specific,

4
atipic în raport cu omorurile „clasice”. Sensul profund al termenului ucigaş în serie, din punct de
vedere motivaţional, a fost foarte bine surprins de Robert Ressler, unul dintre primii investigatori ai
comportamentului acestui tip criminal, un pionier al profilajului, care constată : „ei sunt obsedaţi de
propriile fantasme, şi tentativa lor de a trece de la fantasmă la realitate, printr-un act neterminat, s-ar
putea spune, se traduce prin obligaţia de a reproduce acelaşi act pană când acesta se suprapune
perfect fantasmei”. Cercetările efectuate au scos, într-adevăr, în evidenţă faptul că în majoritatea
cazurilor, ucigaşul în serie are ca mobil obţinerea unor senzaţii extreme, „izvorâte din fantasme
senzuale cu caracter pervers”.

În cazul unor subcategorii de ucigaşi în serie, cum ar fi ucigaşul în serie vizionar sau cel
misionar, impulsurile sexuale perverse ori cele sadice sunt mai puţin evidente, însă, de regulă, ele
subzistă, în ciuda motivaţiilor afirmate de autori.

Astfel, tipul vizionar (visionary type), este acea varietate de ucigaş în serie, care se declară
ghidat de voci sau viziuni în comiterea omorurilor. Ucigaşul în serie misionar (mission serial killer)
este acela care comite mai multe omoruri asupra unor victime care fac parte dintr-o categorie
distinctă de persoane. „Misionarul” îşi face o datorie „de onoare” din a lupta împotriva respectivei
categorii, prin suprimarea vieţii membrilor care o alcătuiesc.

1.3. Definiţie
Pe baza reperelor minimale de ordin obiectiv şi subiectiv enunţate anterior, se poate defini
ucigaşul în serie ca : acel tip criminal care comite mai multe omoruri la intervale de timp relativ
mari, având ca mobil obţinerea unor senzaţii extreme, legate de fantasme sexuale perverse şi (sau)
de impulsuri sadice de dominare şi manipulare a victimelor.2

2. Tipologia ucigaşului în serie

Ca şi definirea ucigaşului în serie, realizarea unei tipologii a acestuia este dificilă, datorită
complexităţii tipului de bază, ce cuprinde o mare varietate de subtipuri sau variante de tip. Aceste
variante prezintă uneori particularităţi atât de importante încât par să se autonomizeze. Din această
cauză se impune, în prealabil, semnalarea unor distincţii generale, este necesară apoi identificarea
unor diferite categorii, pentru ca în final, ţinând cont de acestea, să putem încerca stabilirea unor
caracteristici ale tipului de bază.

2.1 Distincţii generale

O primă distincţie ce se face în cadrul tipului general al ucigaşului în serie este aceea legată
de starea psihică a subiectului, respectiv distincţia între ucigaşul în serie psihotic şi cel psihopat.

În general vobind, psihoticul prezintă o tulburare gravă a funcţiilor mentale, care conduce la
lipsa discernământului, în timp ce psihopatul, în ciuda unei alterări grave a simţului moral, îşi
conservă integritatea capacităţilor mentale, ceea ce face ca acesta să acţioneze, de regulă, cu
discernământ. Lipsa discernământului şi, pe cale de consecinţă, imposibilitatea tragerii la
răspundere penală a ucigaşului în serie psihotic au făcut ca unii criminologi să abandoneze studiul

2
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Ediţia 4, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, pag.218

5
acestuia, motivând ca o asemenea sarcină ar reveni în mod exclusiv în competenţa expertizei
psihiatrice.

Altfel spus, cunoaşterea psihopatului este aproape obligatoriu mijlocită de cunoaşterea

psihoticului.

O a doua distincţie importantă are la bază criteriul comportamental, respectiv maniera în

care subiectul acţionează înainte, în timpul şi după comiterea faptelor. Din acest punct de vedere, în
cadrul tipului general al ucigaşului în serie pot fi identificate două categorii principale distincte şi o
categorie intermediară: ucigaşul în serie organizat, ucigaşul în serie neorganizat şi ucigaşul în serie
mixt, sau de graniţă (borderline).

Ucigaşul în serie organizat este preocupat de alegerea atentă a victimei, a timpului şi locului
de acţiune, a instrumentelor de tortură, este atent la detaliile care l-ar putea demasca sau incrimina şi
se străduieşte să şteargă orice urmă etc. Acesta corespunde din punct de vedere psihologic
psihopatului.

Ucigaşul în serie neorganizat corespunde psihoticului, el acţionează mult mai impulsiv, fără
o pregătire prealabilă şi fără a se asigura că nu va fi descoperit; de cele mai multe ori, doar o
capacitate deosebită de a improviza îl ajută să depaşească diferitele obstacole ce stau în calea
comiterii faptei şi să-şi poată continua seria omorurilor, evitând să fie identificat şi capturat.

Ucigaşul în serie mixt (borderline) „aparţine în principiu categoriei ucigaşilor organizaţi dar
anumite situaţii sau condiţii îl vor conduce să-şi piardă sângele-rece şi să acţioneze de o manieră
neorganizată. El poate, de asemenea, încă de la debutul trecerii la act, să oscileze între
comportamente ce ţin de ambele categorii precedente.”

O a treia şi ultimă distincţie prealabilă necesară este bazată pe apartenenţa sexuală în cadrul
tipului general de serial killer. Din acest punct de vedere trebuie remarcat în primul rând faptul că,
în marea lor majoritate, uciderile în serie îi au ca autori pe bărbaţi. Mai trebuie remarcat, de
asemenea, că la ucigaşele în serie fantasmele sexuale nu joacă, cel puţin aparent, un rol
preponderent din punct de vedere motivaţional. Componenta dominatoare este cel mai frecventă,
chiar dacă, la prima vedere, alte mobiluri, mult mai comune (lăcomie, ură, răzbunare, gelozie), par
sa justifice comiterea faptelor.

2.2 Diferite categorii

Dincolo de distincţiile generale menţionate anterior, în doctrina criminologică s-a recurs la o
serie de alte clasificări ale ucigaşilor în serie, potrivit unor criterii diverse.

Astfel, într-o opinie, ucigaşii în serie ar putea fi împărţiţi în cinci categorii, după cum
urmează:

1. Ucigaşii petrecăreţi respectiv acei ucigaşi în serie care comit omorurile de o manieră continuă,
fără perioade de acalmie, fiind în permanenţă în căutarea excitaţiei, a banilor sau a obiectelor de
valoare;
2. Actorii operaţiei criminale organizate
3. Otrăvitorii sau asfixiatorii,o categorie care ar cuprinde medici, asistente medicale, doici, părinţi
adoptivi; toţi aceşti autori ar avea în comun faptul că au controlul total asupra victimelor, dar
6
 motivaţiile lor sunt extrem de diverse, antagonice uneori, mergând de la lăcomie până la
altruism (eutanasie);
4. Ucigaşii psihotici si presupuşi psihotici, respectiv cei care acţionează sau par să acţioneze sub
imperiul unor halucinaţii sau deliruri;
5. Psihopaţii sadici sexuali, respectiv acei ucigaşi care au o personalitate antisocială şi tendinţe
sexuale sadice şi care, de regulă, comit un număr mare de fapte (cel puţin zece victime).

O altă clasificare, mai apropiată de tipul de bază din punct de vedere subiectiv, împarte
ucigaşul în serie în următoarele categorii:

1. Tipul vizionar
2. Tipul misionar
3. Tipul hedonistic , care se caracterizează prin inteligenţă şi mobilitate, realizează crimele în mod
conştient, iar plăcerea căutată prin faptele de ucidere este generată de conexiunea pe care o face
între sex şi violenţă;
4. Tipul „putere/control”, cel care caută senzaţiile de dominare totală, palpabilă şi durabilă, asupra
unor victime lipsite de apărare; este tipul clasic de psihopat sau sociopat.

O ultimă clasificare ce merită a fi reţinută se referă la ucigaşele în serie, care prezintă unele
particularităţi motivaţionale faţă de bărbatul ucigaş în serie. Deşi numărul ucigaşelor în serie este
mic în comparaţie cu cel al barbaţilor, diversitatea cazurilor şi a motivaţiilor întâlnite a impus o
clasificare amplă, dupa cum urmează:

1. Ucigaşa în serie „văduva neagră”, aceea femeie care omoară sistematic, fie soţul, fie
concubinul, fie un alt membru al familiei; reprezintă tipul organizat, planifică fapta cu mult timp
înainte, aşteaptă cu nerăbdare momentul prielnic pentru a acţiona; are ca mobil, de regulă,
lăcomia, dar poate acţiona şi din răzbunare sau pur şi simplu din comoditate;
2. Ucigaşa în serie „îngerul morţii”, cea care ucide persoanele pe care le îngrijeşte sau sunt extrem
de vulnerabile (bătrâni, copii, bolnavi etc); are controlul total asupra victimei şi o tratează ca pe
un muribund ce nu mai are dreptul la viaţă; motivaţia cea mai frecventă este dorinţa de
dominare, de a avea controlul asupra vieţii celor care sunt dependenţi de îngrijirile ei;
3. Ucigaşa în serie „prădătoare sexuală”, cea la care motivaţia sexuală are mai mult o tentă de
răzbunare decât de realizare a unor fatasme; este categoria cea mai puţin întâlnită până în
prezent;
4. Ucigaşa în serie „din răzbunare”, este o persoană pasională, al cărei mobil este cel mai frecvent
gelozia, dar motivele răzbunării nu exclud şi diferite alte incidente, precum un afront sau o
simplă disputa; victimele sunt, de regulă, membri ai familiei, metodele utilizate sunt
asemănătoare celor la cae recurge şi „văduva neagră”(otrăvire sau sufocare), ceea ce face ca
graniţa între cele două categorii să fie destul de vagă;
5. Ucigaşa în serie „pentru profit” este cea mai lucidă şi cea mai insensibilă dintre toate femeile
care comit omoruri repetate; este extrem de bine organizată dar, uneori, setea de câştig, mereu în
creştere, poate să o domine în aşa măsură încât să o conducă la comiterea unor erori grave, erori
pe care „văduva neagră”, care ucide şi ea, de regulă, pentru profit, nu le comite; tot spre
deosebire de „văduva neagră”, ucigaşa „pentru profit” îşi alege victimele din afara familiei, de
regulă persoane cărora le câştigă încrederea şi care sunt uşor de manipulat;
6. Ucigaşa în serie „în echipă” este cea care participă la comiterea unor omoruri alături de alte
persoane, fie de acelaşi sex, fie de sex opus; motivaţiile sunt în aceste cazuri diverse, pornind de
7
 la cele materiale şi mergând până la cele tipice ucigaşului în serie, respectiv cele legate de
impulsuri sexuale perverse şi sadico-dominatoare;
7. Ucigaşa în serie „problemă de sănătate mintală” este corespondenta tipului masculin
neorganizat, tulburările psihice de care suferă duc la abolirea discernământului şi de aceea nu
răspunde penal; conform stării sale psihice acţionează de o manieră hazardată şi inexplicabilă;
8. Ucigaşa în serie „neexplicată” este o categorie în care se includ toate acele femei care comit
omoruri, din motive care nu pot fi identificate, explicate sau clasificate; se deosebesc de
categoria anterioară prin faptul că au discernământul păstrat, chiar dacă, fireşte, pot fi şi ele
subiecte ale unor tulburari psihice;
9. Ucigaşele în serie „nedescoperite” reprezintă acea categorie care se referă mai curând la fapte
decât la persoane, deoarece sunt incluse aici acele omoruri în serie despre care se prezumă că ar
fi fost comise de femei, dar datele anchetelor nu permit identificarea autoarelor sau inculparea şi
condamnarea acestora.3

2.3 Caracteristicile tipului de bază

Atât disctincţiile generale, cât şi diferitele clasificări ale ucigaşului în serie pe diferite categorii,
par să indice o oarecare „fragilitate” sau lipsă de consistenţă a tipului de bază. Un asemenea tip nu
poate prinde contur decât dacă este conceput în anumite limite. Aceste limite pot fi stabilite pornind
de la un criteriu cantitativ. În acest sens, putem conveni că în cazul uciderilor în serie o primă regulă
o reprezintă autorii de sex masculin, iar femeile sunt excepţia; o altă regulă o reprezintă ucigaşul
organizat, cu profil psihic al psihoticului. Caracteristicile tipului de bază trebuie raportate deci la
ucigaşul organizat (psihopat), şi ele pot fi determinate prin prisma următoarelortrei coordonate:
psiho-biologice, psiho-sociale şi psiho-morale.

Caracteristicile psiho-biologice ale ucigaşului în serie trebuie să fie examinate în primul rând
din punct de vedere al condiţiilor personale de rasă, vârstă şi sex.

În ce priveşte rasa se poate afirma că nu există diferenţe, fenomenul atinge toate rasele umane în
care regăsim reprezentanţi ai acestui tip criminal; o particularitate remarcată de mulţi cercetători
constă în faptul că uciderile în serie au aproape totdeauna un caracter intra-rasial, altfel spus, „Albii
ucid Albi, iar Negrii ucid Negri.”

În ce priveşte vrsta ucigaşului în serie, se poate constata că nu există diferenţe semnificative în

raport cu tipul comun de infractor. Unele studii apreciază că la ucigaşul în serie vârsta medie de de
27 de ani la momentul comiterii primei fapte şi de 31 de ani la momentul comiterii ultimei fapte.
Alte studii indică o medie cuprinsă într-un interval mai larg, respectiv între 20 şi 40 de ani,
precizând în acelaşi timp că există şi cazuri în care ucigaşii în serie au fost, fie foarte tineri, fie
persoane în vârstă.

Referitor la sex, tipul de bază trebuie raportat la mascul, având în vedere neta lui preponderenţă
în comiterea uciderilor în serie.

3
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Ediţia 4, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, pag. 223

8
 Caracteristicile psiho-sociale ale ucigaşului în serie trebuie privite dintr-o perspectivă dublă, pe
de o parte în raport cu data comiterii faptelor, pe de altă parte raportat la copilăria subiectului, la
micro-mediul de origine, familia sau o altă structură echivalentă, care a contribuit decisiv la
formarea trăsăturilor psiho-sociale ale acestuia.

La momentul comiterii faptelor, de regulă, ucigaşul în serie este o persoană care nu atrage în
mod deosebit atenţia asupra sa. Aşa după cum aparenţa fizică a ucigaşului în serie este de regulă
normală, integrarea socială şi profesională a acestuia are o aparenţă de normalitate: fiu bun, soţ bun,
tată bun, vecin amabil, profesionist apreciat, dascăl respectat, etc.

În privinţa antecedentelor penale se poate constata că există ucigaşi în serie care, la momentul
comiterii primei fapte din seria criminală, nu mai comieseră vreo altă infracţiune sau cel puţin, nu
erau cunoscuţi cu antecedente penale. Există, în acelaşi timp, un număr ingrijorător de mare de
ucigaşi în serie care, înainte de a începe seria omorurilor, au comis deja una sau mai multe
infracţiuni, unii dintre ei fiind deci recidivişti.

Dacă ne raportăm la mediul social în care subiectul s-a format ca personalitate, mai precis la
familia de origine, putem constata elemente care de o manieră mult mai netă caracterizează ucigaşul
în serie. Majoritatea studiilor efectuate arată că ucigaşii în serie au avut o copilărie dificilă, cu
probleme. Viitorii ucigaşi în serie au putut fi victimele unor părinţi torţionari, alcoolici, membri ai
unor secte satanice, indiferenţi în legătură cu viitorul lor. În foarte multe cazuri este vorba despre
copii abuzaţi, fie fizic, fie psihic, fie şi fizic şi psihic, adică, de cele mai multe ori, abuzaţi sexual.
Conform unor studii, în marea majoritate a cazurilor, ucigaşul în serie nu numai că a fost rodul unei
sarcini nedorite, dar cei din jurul lui au procedat în aşa fel încât, mai târziu, l-au făcut să resimtă
acest lucru.

Caracteristicile psiho-morale ale ucigaşului în serie reprezintă, probabil, elementul tipologic

esenţial. Identificarea acestor caracteristici trebuie să pornească de la profilul general al
psihopatului, profil ce corespunde ucigaşului organizat la care trebuie raportat tipul de bază.

Ceea ce trebuie remarcat în primul rând este masca de sănătate mentală pe care o afişează
subiectul, aspect ce se înscrie în logica aparenţei de integrare socio-profesională. Capacitatea de
disimulare, una din caracteristicile principale ale psihopatului ca tip general, se regăseşte şi la
ucigaşul în serie.

O altă caracteristică generală a psihopatului pe care o regăsim la ucigaşul în serie este alterarea
sau lipsa totală a simţului moral (sau social). Psihopatul se consideră mai presus de lege, ea nu se
aplică pentru el, ci doar pentru alţii.

Lipsa simţului moral se combină la ucigaşul în serie, de o manieră aproape firească, cu o altă
caracteristică majoră, egocentrismul. Este vorba de un egocentrism agresiv, marcat de tendinţa
patologică de dominare, de manipulare şi de control asupra victimelor.

O ultimă caracteristică este indiferenţa afectivă, prezentă obligatoriu la ucigaşul în serie. Acest
tip criminal nu are nici un fel de sentimente personale faţă de victimă: nici simpatie, nici antipatie,
nici empatie. Din acest punct de vedere, elementul esenţial pare a fi lipsa empatiei, ceea ce îl face
pe ucigaşul în serie să fie incapabil de a se pune în locul celuilalt, de a simţi ce simte celălalt, adică

9
victima. Acest deficit empatic face posibil ca ucigaşul în serie să fie capabil să producă cu uşurinţă
o suferinţă teribilă victimelor, pe care, de cele mai multe ori, le supune unor torturi prelungite.

„Cheia” mecanismului psiho-moral la ucigaşul în serie este reprezentată de obsesia realizării

unor fantasme sadico-sexuale.

3. Prioritatea demersului preventiv

Prevenirea şi combaterea fenomenului generat de uciderile în serie reprezintă un demers
complex şi dificil, având la bază cele două categorii de mijloace utilizate în general în lupta
împotriva fenomenului criminal, respectiv mijloacele juridice (cadrul normativ) şi mijloacele
empirice (cadrul institiţional).

Din punct de vedere preventiv, obiectul prioritar trebuie să se orienteze asupra unui factor
criminogen cu impact cât mai general şi asupra căruia să se poată acţiona cu şanse reale de
eficacitate la nivel macrosocial. Un astfel de factor, pus în evidenţă de cercetările şi studiile de
specialitate, îl reprezintă industria de violenţă, o sintagmă care acoperă o sferă largă, ce include:
mediatizarea excesivă şi detaliată a cazurilor reale, producţiile artistice, fie inspirate din cazuri
reale, fie cele de pură ficţiune (filme, cărţi) şi pornografia violentă.4

4. Criminali şi cazuri celebre

John Wayne Gacy –(17 martie 1942 - 10 mai 1994)

Poreclit „Clovul ucigaș în serie”, Gacy juca deseori rolul de clovn la

petrecerile pentru copii. Își atrăgea victimele – copii – în locuri unde le
tortura și ucidea. Din afară, John Wayne Gacy părea să ducă o viață
normală. Avea o firmă de construcții și locuia cu soția și cele două fiice
vitrege. Era o persoană sociabilă, dădea petreceri acasă în fiecare vară și
la un moment dat chiar a organizat parada anuală din Chicago, în 1978.
Cu acea ocazie, a cunoscut-o pe soția președintelui american Jimmy
Carter, Rosalynn Carter, și s-a fotografiat cu aceasta. Dar, sub această
mască de om liniștit și sociabil se ascundea un ucigaș în serie feroce. În februarie 1976, Gacy a
divorțat de soția sa, de comun acord cu aceasta.Imediat după aceea, între 1976 și 1978, a comis o
serie incredibilă de violuri și crime: a ucis 33 de adolescenți și bărbați tineri. Ulterior, avea să se
refere la acești ani ca fiind „perioada de aventuri”.Își aducea victimele acasă fie păcălindu-le cu
diverse pretexte, fie cu forța. Apoi, le abuza sexual și le ucidea prin asfixiere. Gacy a îngropat 26 de
victime sub casă. Alte trei cadavre au fost descoperite ulterior îngropate în diverse locuri, în
apropiere de casă, și a aruncat celelalte patru cadavre în râul din apropiere.Condamnat pentru 33 de
crime, Gacy a fost executat în mai 1994, prin injecție letală.

4
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Ediţia 4, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, pag. 232

10
Richard Trenton Chase - (23 Mai 1950 – 26 Decembrie 1980)

Richard Trenton Chase, supranumit „Vampirul din Sacramento”, a

omorat sase oameni din California, in decurs de o luna. Criminalul
obisnuia sa bea sangele victimelor sau chiar sa manance cadavrele.
Conform declaratiilor sale, „Vampirul din Sacramento” a comis cele sase
crime pentru a-i preveni pe nazisti sa-i transforme sangele in praf, printr-
o otrava pe care nazistii ar fi pus-o in detergentul de vase.

Pe 29 decembrie 1977, Chase a facut prima victima – Ambrose Griffin,

un inginer de 51 de ani, tata a doi copii. Urmatoarea victima a lui Chase
a fost Teresa Wallin. Femeia era insarcinata in trei luni. Dupa ce a
omorat-o, Chase a facut sex cu cadavrul ei, a mutilat-o si a facut baie in sangele victimei.
Pe 8 mai, Chase a fost gasit vinovat de crima de gradul intai, si a fost condamnat la moarte, prin
gazare. Pe 26 decembrie, Chase a fost gasit mort in celula sa. In urma autopsiei, s-a stabilit ca
asasinul s-a sinucis printr-o supradoza de antidepresive pe care le pastrase de cateva saptamani.

Jeffrey Dahmer – (21 Mai 1960 - 28 Noiembrie 1994)

Intre 1978 si 1991, Dahmer a ucis peste saptisprezece persoane -

barbati si baieti. Criminalul se face vinovat de sodomie, necrofilie,
dezmembrare a victimelor si canibalism. Dahmer a comis prima crima
cand avea 18 ani, ucigand un autostopist. Criminalul l-a invitat pe
Hicks acasa la el, dupa care l-a omorat, motivand ca nu voia ca victima
sa-l paraseasca.

In 1988 a fost arestat pentru ca a incercat sa faca sex cu un baiat de 13

ani, din Milwaukee. Dupa zece luni, Dahmer a fost eliberat pe motiv de buna purtare. Odata iesit
din inchisoare, asasinul si-a continuat seria de crime, care a incetat in 1991, cand a fost arestat.
Politistii au gasit cincisprezece cadavre in casa lui, dezmembrate si depozitate in diferite locuri.
Scalpurile victimelor erau depozitate in closet, iar capetele in frigider. Criminalul a fost condamnat
la 937 de ani de inchisoare, insa a murit inainte de a-si ispasi pedeapsa , ucis de alt condamnat.

Henry Howard Holmes - (16 Mai 1861 –7 Mai 1896)

Holmes a fost un ucigaș în serie care a trăit în secolul XIX și care a

construit un castel ca un labirint, „Castelul crimelor”, unde a atras și ucis
aproximativ 200 de oameni.Henry Howard Holmes a fost unul dintre
primii ucigași în serie cunoscuți din istorie. În afară de „ocupația” de
ucigaș în serie, Holmes mai era și escroc de succes.Ca să îi fie mai ușor
să găsească și să prindă victime, Holmes a deschis un hotel care mai
târziu avea să fie cunoscut drept „Castelul crimelor”. De fapt, „castelul”
era o casă al cărei ultim etaj fusese transformat în hotel.Văzut din afară,
era doar o clădire mare. Interiorul său, echipat cu pasaje și uși secrete,
era proiectat ca un labirint cunoscut în profunzime doar de Holmes.Clienții care se cazau în această
clădire deveneau în cele din urmă victimele lui Holmes. Victimele erau adormite cu cloroform,
gazate, strangulate sau omorâte în bătaie.Trupurile acestora erau apoi aruncate în gropi săpate în
pivniță și acoperite cu var nestins sau cu acid. Cele mai multe victime au fost femei.Nu se cunoaște
numărul exact, dar cele mai multe estimări indică 200 de morți.

11
Andrei Chikatilo – (16 Octombrie 1936 – 14 Februarie 1994)

Andrei Chikatilo a fost un criminal in serie de origine ucraineana,

cunoscut sub numele de „Macelarul din Rostov” (Butcher of Rostov) si
‘The Red Ripper.’ A fost condamnat pentru uciderea a 52 de persoane -
femei si copii. Crimele au avut loc intre 1978 si 1990. In 1978, Chikatilo
s-a mutat in Shakhty, un oras neinsemnat de pe langa Rostov, unde a
comis prima sa crima – o fetita de noua ani. Criminalul nu putea ajunge
la orgasm decat in timp ce isi injunghia victimele. Pe 14 februarie 1994,
Andrei Chikatiloa fost omorat de un pluton de executie (impuscat in
ceafa), dupa ce presedintele rus Boris Eltin i-a refuzat ultimul apel la
clementa.

Joachim Kroll – (17 Aprilie 1933 – 1 Iulie 1991)

Kroll a fost un ucigas in serie si canibal de origine germana, cunoscut si

ca „Ruhrkannibale” sau „Duisburger Menschenfresser”. A fost
condamnat pentru opt crime, insa a recunoscut treisprezece. Obisnuia sa-
si taie victimele in bucati si sa le conserve in frigider, pentru a economisi
banii care i-ar fi dat pe carne, dupa cum a marturisit criminalul. In
aprilie 1982, dupa un proces care a durat 151 de zile, Joachim Kroll a
fost condamnat la inchisoare pe viata... mai precis la inchisoare pe noua
vieti. In 1991, criminalul - aflat in inchisoarea Rheinbach - a murit in
urma unui atac de cord.

Dennis Rader – ( 9 Martie 1945 - )

Rader este un criminal in serie american, care a ucis pe putin zece

persoane in Kansas, intre anii 1974 si 1991. Era cunoscut sub
numele de BTK Killer - BTK vine de la bind, torture, kill (a
strangula, a tortura, a omori). Imediat dupa ce isi ucidea victimele,
criminalul trimitea numeroase scrisori catre politie si ziarele locale,
in care descria cu mandrie faptele sale. A fost arestat in 2005 si
condamnat la inchisoare pe viata. Criminalul este inca in viata.

Ted Bundy – (24 Noiembrie 1946 –24 Ianuarie 1989)

Theodore Robert „Ted” Bundy este unul dintre cei mai cunoscuti
ucigasi in serie din SUA. Bundy a violat si omorat un numar
impresionant de femei intre anii 1974 si 1978. Criminalul a marturisit
ca a omorat 30 de femei, insa numarul real al victimelor este inca
necunoscut. Asasinul obisnuia sa depoziteze corpurile pe muntele
Taylor, unde mergea deseori pentru a petrece timp alaturi de ele.

12
Bundy statea ore in sir printre cadavre, le machia si apoi facea sex cu ele, chiar si in cazul in care
erau intr-un stadiu avansat de putrefactie.

Vera Renczi – (1903 - 1960)

Vaduva Neagra ocupa primul loc in topul celor mai mari criminali
romani şi reprezinta si azi un mister pentru criminalisti. In fond, nici
macar numele adevarat nu ii este cunoscut, atata vreme cat in analele
criminologiei ea a ramas cunoscuta ca Vera Renczi , numele de familie
apartinand celui de-al doilea sau sot. Unele surse ii indica drept an al
nasterii anul 1903 dar, cel mai probabil, Vera s-a nascut la sfarsitul
secolului al XIX-lea, in Bucuresti.

Jandarmii au gasit nu mai putin de 35 de sicrie de zinc, asezate in cerc,

ce incadrau camera luminata doar de cateva lumanari. Fiecare sicriu avea
o eticheta pe care era notat, elegant, un nume. In mijocul camerei se afla
un fotoliu iar langa acesta se gasea un sfesnic bisericesc cu o lumanare pe jumatate arsa precum si o
sticla si o cupa de sampanie. In fata jandarmilor, Vera Renczi isi incepea confesiunea, in fapt 35 de
confesiuni terifiante. Oprindu-se in fata fiecarui sicriu, frumoasa stapana a conacului tinea, fara nici
un pic de emotie, un monolog sinistru. La cel de al doisprezecelea sicriu, Vera se prabusi izbucnind
in plans. Era sicriul propriului ei fiu. Asa cum avea sa declare ulterior, fusese nevoita sa il ucida
pentru ca ii aflase secretul macabru.

Jack Spintecatorul – (sec. XIX)

Timp de trei luni, între sfârşitul lunii august şi până la începutul

lunii noiembrie 1888, zona Whitechapel din cartierul de est al Londrei
a fost martora unei serii de crime odioase - încă nerezolvate.
Asasinatele se caracterizau printr-o sălbăticie nemaiîntâlnită; fiecare
dintre cele cinci victime - toate prostituate - au fost atacate pe la spate
şi tuturor li s-a tăiat beregata; în patru cazuri, corpurile au fost supuse
unei asemenea mutilări si disecţii, cum numai o minte bolnavă sau un
maniac sexual putea să-şi imagineze. Durata acestui mister, care s-a transformat probabil în seria
celor mai faimoase crime din lume, a dat naştere unei biografii ample consacrate Spintecătorului.

13
 5. Concluzii
În concluzie, ar trebui să fie găsită o cale de compromis prin care, fără a se aduce atingere unor
interese economice legitime şi fără a se îngrădi exerciţiul firesc al unor drepturi şi libertăţi
individuale, să se poată limita efectele negative ale industriei de violenţă. În acest sens este nevoie
de o formulă care să combine o reglementare inteligentă a industriei de violenţă, atât la nivel
naţional, cât şi la nivel internaţional, cu o campanie educativă pe termen lung la nivelul familiei şi
al şcolii, în care valorile non violente să redevină atractive. Găsirea şi aplicarea unei astfel de
formule ar putea reprezenta prioritatea preventivă în lupta împotriva fenomenului generat de
uciderile în serie.

Criminalii în serie sunt la urma urmei oameni care din vina lor sau din vina familiei sau altor
persoane au ajuns să comită crime multiple. Acestia devin nişte pericole reale pentru societate. Ei
trebuiesc reabilitaţi atunci când se poate (deşi cazurile sunt rare) iar atunci când acest lucru nu este
posibil acestia trebuie pedepsiţi confor legii.

Fenomenul crimelor în serie a fost, este şi va fi prezent în societate, problema se pune cum
reuşeşte societatea să controleze acest fenomen.

Din punct de vedere pshihologic criminalii în serie sunt fiecare în parte un subiect interesant
care poate reprezenta o provocare pentru specialiştii în domeniu.

14
 BIBLIOGRAFIE

1. Dr. Valentin Mirişan, Criminologie, Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 2000

2. Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Ediţia 4, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007

www.descopera.ro

ro.wikipedia.org

https://blog.avocatoo.ro/criminali-in-serie/

https://incredibilia.ro/ucigasi-in-serie-si-metode-malefice/

15