Referat Criminologie - Frunza Sorina Alexandra Grupa 2

Univeristatea Dunarea de Jos , Galati
Facultatea de Stiinte Juridice si Stiinte Administrative
Specializare: Drept
Disciplina: Criminologie
An: II, Grupa: 2
Forma de invatamant: Zi
Tema: Criminalii in serie
“Crima nu este despre pofta sau violenta. Este vorba despre posesie.”Ted Bunny
(criminal in serie – peste 30 de crime)
Student: Frunza Sorina-Alexandra

Coordonator stiintific: Lect. Dr. A.Stancu
CUPRINS
1. Introducere - Fenomenul criminalitatii in serie

2. Conceptul de crima in serie
3. Caracteristici ale criminalului in serie
4. Profiling – portretul psihologic al criminalului după modul de operare şi urmele

lăsate la faţa locului
5. Cei mai diabolici criminali in serie romani
6. Bibliografie
Criminalii in serie
INTRODUCERE
Fenomenul criminalitatii in serie
Noţiunea de „crimă” are mai multe înţelesuri, fapt ce generează uneori o totală confuzie, dar
atunci când analizăm crima nu trebuie ignorat nici factorul uman care este inerent, respectiv
criminalul. Din aceste considerente, o prezentare în detaliu a tuturor semnificaţiilor noţiunii
de crimă este utilă .
În sens comun, prin crimă se desemnează, de regulă, o infracţiune intenţionată împotriva
vieţii persoanei, fie că este vorba de omor (art. 174 C. pen.), de omor calificat (art. 175 C.
pen.), de omor deosebit de grav (art. 176 C. pen.) sau de pruncucidere (art. 177 C. pen.). Prin
extensie, regăsim aceeaşi denumire utilizată de multe ori în cazul unor infracţiuni care au un
alt obiect juridic principal, dar care au ca rezultat moartea unei persoane: tâlhărie urmată de
moartea victimei – art. 211 alin. (3) C. pen., viol urmat de moartea victimei – art. 197 alin.
(3) C. pen. ş.a. Această utilizare o întâlnim în limbajul curent, în presă, în opere literare etc.
În sens penal, crima desemnează o infracţiune gravă, pentru care legiuitorul stabileşte
pedepse diferite şi proceduri speciale, în raport cu celelalte infracţiuni. Acest sens este dat de
împărţirea tripartită a infracţiunii în crime, delicte şi contravenţii. Pentru prima dată, de o
manieră clară, această împărţire a fost reţinută de Codul penal al Revoluţiei Franceze,
cunoscut sub denumirea de Codul lui brumar anul IV, a fost preluată de Codul penal de la
1810 (Codul Napoleon), apoi de majoritatea legislaţiilor penale europene elaborate la
începutul secolului al XIX-lea. În legislaţia penală română a existat aceeaşi împărţire a
infracţiunilor, în crime, delicte şi contravenţii, atât în codul de la 1865, cât şi în cel de la 1936
(Codul penal Carol al II-lea).
În sens criminologic noţiunea de crimă are o accepţiune largă, referindu-se la infracţiune în
general. După cum vom constata însă, este inexact a pune semnul de egalitate între
infracţiune şi noţiunea de crimă utilizată în criminologie1. Încă de la primele cercetări cu
___________________________________________________________________________
1.Cioclei V., Manual de criminologie, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p.218
caracter ştiinţific efectuate în domeniul criminologiei, s-a încercat, şi parţial s-a reuşit,o
distanţare de viziunea abstractă cu privire la infracţiune, pe care o practicau penaliştii. Crima
a fost privită ca fapt uman şi social, ca fenomen în sensul de realitate observabilă şi
repetabilă. Pozitiviştii italieni au coborât pe firul istoriei umanităţii, au depăşit graniţele
statale şi continentale, pentru a studia crima şi omul criminal.
Rezultă din cele expuse că, în sens criminologic, noţiunea de crimă trebuie să pornească de la
conceptul de infracţiune din dreptul penal, însă trebuie să meargă dincolo de acesta, aşa cum
se întâmplă în realitate, în cercetarea criminologică.
Consieratii generale privind crima in serie
Crima şi criminalii în serie au fascinat dintotdeauna. Această fascinaţie nu este valabilă
numai în cazul asasinilor reali. Ea se aplică într-o măsură incredibil de mare şi monştrilor
născuţi din ficţiune. E semnificativ poate, că în acelaşi timp în care Jeffrey Dahmer îşi
măcelărea şi îşi mânca victimele în Milwaukee, iar Nikolai Giumagaliev făcea acelaşi lucru
în Kazahstan, dr. Hannibal Lecter, un imaginar multiucigaş şi canibal, se bucura de o
celebritate internaţională datorită filmului „Tăcerea mieilor”, realizat după romanul lui
Thomas Harris3.
In randul teoreticienilor, dar si al practicienilor, s-a pus intrebarea daca mijloacele de

informare in masa au vreo implicatie in aparitia criminalilor in serie. Toţi experţii – psihiatri,
poliţişti, profilers, avocaţi, judecători – sunt unanimi în a afirma că mass-media nu poartă
nicio răspundere în „naşterea” unui serial killer, nici în trecerea acestuia la acţiune.
Publicitatea mediatică făcută violenţelor, fizice şi psihologice, nu ar interveni decât în ceea ce
priveşte modus operandi. Pe scurt, televiziunea nu-l creează pe ucigaş, ea îl inspiră4.
În cazul crimelor se obişnuieşte ca victima să fie clasificată în funcţie de un mobil clar
identificabil, cum ar fi, de exemplu, că aceasta deţinea ceva râvnit de asasin, că se afla în
conflict cu el sau că îi fusese necredincioasă etc. Pentru asasinul în serie, „motivul” se află
3. Cioclei V., Manual de criminologie, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p.17
4. Lane B., Gregg W., Enciclopedia ucigaşilor în serie, Editura RAO, Bucureşti, 1996, p. 10.
atât de bine şi adânc înrădăcinat în psihicul său, încât victima trebuie să aparţină unui anumit
gen sau să poată fi inclusă într-o categorie largă de persoane, cum ar fi femeile, copiii, ori să
se afle în locul nepotrivit la momentul nepotrivit.
E adevărat, însă, că unii criminali în serie îşi selectează cu precizie victimele. De exemplu,
Joseph Mendley ucidea numai femei roşcate. Ramiro Artieda omora numai femei care
semănau cu logodnica ce îl abandonase. Complicaţiile se nasc atunci când, datorită
incapacităţii unui criminal de a-i identifica pe membrii grupului său de ţinte, acesta ajunge la
atacuri cvasiîntâmplătoare.
Caracteristici ale criminalului in serie
Pentru a înţelege această frecvenţă a criminalilor în serie trebuie să observăm câteva

caracter istici, având în vedere că ucigaşul în serie are câteva trăsături aparte, din care vor fi
descrise doar principalele şase:
1.Crimele se repetă(“în serie”), petrecându-se cu frecvenţă mai mare sau mai mică, adeseori
crescând ca număr, după o perioadă de timp ce poate însemna chiar ani de zile; ele continuă până când
asasinul este prins, sau până când moare sau, la rândul său, este ucis. Definiţia de mai sus
reprezintă tiparul fundamental alasasinului în serie. Este evident că nu există vreun număr
predeterminat de victime de la care asasinul devine criminal în “serie” şi nici vreo frecvenţă
stabilită a acestei activităţi macabre căreia I se aplică termenul de mai sus. Spre
exemplificare, am putea da cazul sud-africanului Ronald Cooper care, deşi a ucis o singură
dată înainte de a fi arestat, a dezvăluit în jurnalul său
un program extensiv şi planificat cu grijă de ucidere a copiilor.
Această predispoziţie este deseori recunoscută chiar de ucigaş. Mulţi dintre ei, după ce au
fost arestaţi, au mărturisit că ar fi continuat săucidă dacă ar fi fost lăsaţi în libertate.William
Banin, “ucigaşul de pe autostradă” din California, I-a declarat unui ziarist, după proces: ”NU
mi-a pierit pofta de a ucide. Nu mă pot stăpâni să n-o fac.”Pentru cei mai mulţi criminali în
serie, actul crimei, dublat adeseori de abuz sexual şi mutilare,constituie un motiv în sine. În
plus, la fel ca în cazul stimulării prin alcool sau droguri, ”doza” e din ce în ce mai mare5.
___________________________________________________________________________
5. Lane B., Gregg W., Enciclopedia ucigaşilor în serie, Editura RAO, Bucureşti, 1996, p. 8
Aşa cum un drogat nu se va vindeca niciodată de patima lui dacă va avea acces liber la
stimulent, tot aşa şi asasinul va continua în serie îndeletnicirea sa oribilă până ce, fie va muri,
fie va fi omorât, sau până când va fi prins şi înlăturat din societatea pe care o afectează.
2.La fel ca în cazul omuciderilor “normale”, crimele tind să se petreacă înrelaţie de unu
lla unu.
Forma cea mai comună de omucidere este incidentul singular, prin care o persoană e
omorâtăde o altă persoană. Convenţional, criminologia clasifică acest gen de omoruri în două
categorii:
- ”crima pasională”,comisă într-un moment de furie intensă sau de frustrare;
- crima înfăptuită “cu sânge rece”, care se distinge printr-o premeditare atentă, motivată
adeseori de speranţa unui câştig personal. O dată atins obiectivul propus (eliminarea soţului
necredincios,de exemplu,sau a deţinătorului unui obiect râvnit), nu există nici un motiv de a
mai presupune că asasinul va ucide din nou.
Cel mai răspândit scenariu pentru crima în serie, ca şi pentru omorul accidental, este cel pe
cont propriu şi cu o singură victimă. În mare măsură, motivele unui asemenea scenariu
sunt evidente. În mod clar, e mai “sigur” să lucrezi singur, în sensul că numai ucigaşul ştie
despre crimă, şi trebuie să ucizi o singură victimă, pentru că acest fapt reduce posibilitatea ca
autorul crimei să primească o ripostă dură sau ca victima să scape4. Mai mult,caracterul
individualist al criminalului în serie face imposibilă situaţia în care el să fie capabil sau
dornic de a-şi împărtăşi nevoile şi plăcerile altcuiva. Această concluzie reiese, în conformitate
cu statisticile, din faptul că el duce o viaţă paralelă sub chipul unui salariat demn de
încredere, onorabil cap de familie şi bun vecin7
3. Nu există – sau e foarte redusă – o conexiune între ucigaşi şi victima, personaele
implicate avand foarte rar relatii directe de rudenie.
Acest atribut al criminalilor în serie este, într-un sens, un fenomen de dată recentă: există
victime care au fost alese tocmai pentru că aparţin familiei asasinului, aşa cum se întâmplă în
cazul crimelor premeditate care urmăresc un câştig financiar. Majoritatea acestor evenimente
s-au petrecut într-o vreme când nici criminologia, nici medicina şi nici arta investigaţiei nu
erau atât de dezvoltate8.
4.Cu toate că ar putea exista un “tipar”, sau un anume “tratament administravictimei”, crimele
individuale din cadrul unei serii dezvăluie rareori un motiv raţional sau clar definit.
Avem de-a face, în principal, cu ceea ce se numeşte “explicaţie psihologică” a unei crime în
serie — motive care-şi au rădăcinile întro capacitate restrânsă de a distinge binele de rău,
într-o incapacitate de a lua o decizie, într-o exacerbare a poftelor şi aşa mai departe. În ciuda
acestui fapt,individul este considerat responsabil de comportamentul său; într-adevăr, una
dintre cele mai şocante observaţii a fost aceea că asasinul în serie nu poate fi absolvit, pur şi
simplu, de faptele sale, ca un psihopat a cărui violenţă să fie pusă pe seama devierii lui
mintale. În mod frecvent, criminalulare o personalitate foarte bine organizată şi raţională şi,
adeseori, îşi planifică crimele cu mult timp înainte.
5.Creşterea vertiginoasă a mobilităţii în spaţiu, de la inventarea automobilului încoace, dă

posibilitatea criminalului ca, la dorinţa lui, să se mute repede dintr -un loc în altul,adeseori
înainte chiar de a I se fi descoperit crima. Aşa cum absenţa mobilului face ca un poliţist să
întocmească cu greu o listă de suspecţi, tot astfel şi natura unei crime cu autor necunoscut
face ca schimbul deinformaţii între forţele de poliţie să fie dificil. Acest lucru e valabil mai
ales în Statele Unite unde, pelângă marea întindere a teritoriului, există o atitudine
păgubitoare a multor poliţii statale care-şi păzesc,geloase, propriile teritorii. Până când nu
apare un tipar special al crimei, e puţin probabil ca asasinatele să fie comparate între ele,
chiar dacă e vorba de state învecinate. Până atunci însă, criminalul ar e suficient timp la
dispoziţie ca să mai poată comite şi alte crime şi să se afle deja într-un alt stat îndepărtat.
6.În mod obişnuit există un grad înalt de violenţă inutilă sau “exces de crimă”,în cadrul cărora
victima e supusă unor brutalităţi exagerate. Motivul aceste brutalităţi are legătură cumobilul
crimei. Pentru o mare parte a criminalilor în serie, actul în sine constituie întreaga motivaţie
aomorului; ea nu e mijloc de a obţine un alt sfârşit, ca în cazul jafului, unde esenţa unui
succes al operaţiei este dată de fugă. Apar multe situaţii în care victima e torturată încet,
uneori timp de câtevazile, această întârziere având drept scop mărirea duratei de plăcere a
asasinului. Există o legăturăstrânsă între fanteziile sado-sexuale şi crima în serie. Adesea
acestea sunt asociate cu dorinţa de adomina. Toate aceste motive presupun folosirea cu
plăcere a violenţei, mergând până la excese9.
9. Lane B., Gregg W., op. cit., p. 27
Din analize psihologice aprofundate s-a stabilit că asasinii în serie intră în patru mari
categorii sau “genuri”: Vizionarii, Misionarii, Hedoniştii şi Căutătorii de Putere.
Explicaţiile asupra comportamentului criminal se bazează pe factori biologici, psihologici şi

sociali.Explicaţiile biologice şi psihologice presupun că, comportamentul criminal rezultă
din punerea în evidenţă a stărilor mentale şi psihologice care diferenţiază criminalii de
noncriminali. Dar din punctul de vedere al unor autori şi terorismul este tot un fel de
criminalitate în serie.Un exemplu concludent este situaţia actuală din Orientul Mijlociu sau
din Irlanda de Nord. În Orientul Mijlociu, mai precis la graniţa dintre Israel şi aşa numitele
teritorii palestiniene,din Fâşia Gaza şiYerihon. De obicei toate organizaţiile separatiste
desfăşoară o activitate mai mult sau mai puţin teroristă. În nordul Spaniei bascii din ETA
omoară de multe ori oameni nevinovaţi pe lângă persoanelevizate de atacurile lor.În atacurile
sinucigaşe mor, pe lângă sinucigaş, şi alte persoane.
Toate activităţile de prevenire şi combatere a criminalităţii desfăşurate de poliţie de cele mai

multe ori , din păcate, dau greş.Până sunt prinşi, criminalii în serie ucid. De exemplu, în cazul
lui Jack Spintecătorul care nu a fost descoperit niciodată şi astăzi mai sunt întrebări oare cine
le-a omorât pe acele femei.
Ucigaşii periculoşi sunt încarceraţi în închisori de maximă securitate, în România o astfel de
închisoare se află la Rahova.
Profiling – portretul psihologic al criminalului după modul de operare şi urmele lăsate
la faţa locului
Procesul de profiling a fost definit ca o tehnică investigativă prin care sunt identificate
caracteristici importante ale personalităţii şi comportamentului unui infractor pe baza analizei
crimei/crimelor pe care el sau ea le-a comis.Poate fi denumit “criminal profiling” şi procesul
prin care se indică trăsăturile de personalitate ale autorului unei infracţiuni, ţinându-se cont de
analiza câmpului infracţional, tipurile variate de personalităţi existente, datele statistice ale
faptelor similare, precum şi natura disfuncţiilor mentale demonstrate de autor cu ocazia
comiterii faptei10.
10. Butoi T., Ţîru G., Lăpăduşi V., Interferenţa între psihologie şi criminalistică, Editura Little Star, Bucureşti,
2007, p. 241-242
Profilingul are în vedere faptul că:
- uciderea este un act de comportament;

- comportamentul reflectă personalitatea;
- infractorii transmit mesaje în timpul comiterii crimei;
- mesajele criminalilor sunt bazate şi dezvoltate pe fantezie;
- investigatorul utilizează dovezi ale comportamentului verbal, fizic şi sexual pentru a
descifra mesajele criminalului;
- ochiul antrenat al investigatorului va descoperi toate aceste dovezi lasate la fata
locului.
În general, procesul de profiling cuprinde şapte paşi:
1. evaluarea actului criminal în sine (în particular);
2. evaluare multilaterală a caracteristicilor scenei crimei;
3. analiza multilaterală a victimei;
4. evaluarea raporturilor preliminare ale poliţiei;
5. evaluarea raportului de expertiză al autopsiei;
6. dezvoltarea unui profil care să cuprindă caracteristicile critice ale unui criminal;
7. propuneri de investigaţie în alcătuirea unui profil11.
Cei mai diabolici criminali in serie romani
Deși criminalii în serie din România nu sunt într-atât de populari ca cei din Anglia(Jack
Spintecătorul) sau SUA(Ted Bundy), câțiva dintre ei au marcat terifiant istoria criminalității
din România. Aceștia sunt: Iancu Berilă (Ucigașul Brutarilor), Grigore Uruc (Asasinul de
Anul Nou), Vasile Tcaciuc (Măcelarul din Iași), Ion Râmaru (Vampirul din București),
Vera Renczi (Văduva neagră)12.
Iancu Berilă (Ucigașul Brutarilor)
Iancu Berilă avea un plan prin care ucidea exclusiv alți brutari. În anii 40’, în timpul celui de
11. Butoi T., Ţîru G., Lăpăduşi V., op cit., p. 244.
12. www.wikipedia.ro
al 2-lea Război Mondial acest brutar a ucis cel puțin 20 de victime, marea lor majoritate find
brutari.
De fiecare dată proceda la fel. Își studia potențialele victime , afla unde acestea își țin banii și
ataca noaptea departe de ochii lumii. După vreo 20 de brutării închise, polițiștii s-au prins că
ceva nu e în regulă și l-au prins. În mod complet neașteptat, Berilă reușește să evadeze.
Pe urmele lui pornește celebrul comisar Eugen Alimănescu poreclit și „Comisarul de Fier’’
împreună cu echipa sa din organizația „Fulger’’. E găsit în Slatina, dând târcoale unui alt
brutar, capturat și trimis la ocnă de unde nu mai avea să scape13.
Grigore Uruc (Asasinul de Anul Nou)

Acesta ucidea copii de 13-14 ani, întotdeauna de revelion în Buzău. Prima sa victima a fost
Cerasela Diminet, o fetiță de numai 14 ani, descoperită în interiorul unei centrale termice la 2
ianuarie 1985. Deși era clar că fusese lovită de nenumărate ori cu cuțitul, medicii legiști au
spus că fetița murise încă de la prima lovitură, crima având loc în noaptea de anul nou.
Dovezile erau puține și, în ciuda eforturilor poliției, dosarul a fost clasat A.N. (autor
necunoscut). Mai trece un an până când un băiețel de 13 ani este descoperit în apropierea
Scolii Generale nr.4. Chiar dacă trupul copilului fusese sfâșiat de câini, medicii au tras
aceleași concluzii: fusese înjunghiat în apropiere de anul nou.
În al 3-lea an, 1987, polițiștii știau deja la ce să se aștepte. A 3-a victimă, Cosmin Gruiu, în
vârstă de 14 ani a fost găsit mort. Fusese lovit de 24 de ori cu cuțitul. Doar atunci polițiștii și-
au dat seama că ucigașul nu era din oraș și venea în Buzău o dată pe an pentru a ucide.
În 1988, toate intrările în oraș erau supravegheate. Așa a fost prin Grigore Uruc, dar nu
înainte să apuce să omoare o a patra victimă, o fetiță de 13 ani. A fost judecat rapid, a fost
condamnat la moarte și executat la 11 iunie 1988. A fost penultima condamnare la moarte din
timpul regimului comunist14.
13.www.iancu.ro
14.www.historia.ro
Vasile Tcaciuc (Măcelarul din Iași)

Unul dintre cei mai periculoși dar totodată și cel mai nechibzuit criminal în serie român, care
a fost prins imediat ce a început să fie căutat, care a reușit să ucidă 26 de persoane în 5 ani. În
1935, un cetățean din Iași a cumpărat o casă de la altcineva, s-a mutat și a chemat pretenii în
vizită. Câinele unuia dintre musafiri se agita aiurea și zgâria podeaua casei, așa că omul
nostru, curios din fire, a săpat acolo și a descoperit șase cadavre îngropate la mică adâncime.
Toți oamenii din podea fuseseră uciși cu un topor. Poliția a investigat aflând cine este fostul
proprietar al casei. Când l-au chemat pe Vasile la interogatoriu, acesta era arestat pentru
tâlhărie. Inițial Vasile a tăcut, dar când poliția l-a pus față în față cu două foste iubite de-ale
lui care aveau și ele câte ceva de povestit, omul a recunoscut tot. Nu numai cele 6 cadavre din
podea ci și alte 20, printre care și un copil. Din declarațiile sale reiese că unicul scop al
crimelor ar fi fost jaful15.
Ion Râmaru (Vampirul din București)

Este cel mai renumit criminal în serie român. El s-a făcut vinovat de trei omoruri deosebit de
grave, un omor calificat, șase tentative de omor, cinci violuri, o tentativă de viol și mai multe
furturi și tâlhării. Totul a început în data de 5 martie 1971 când a fost descoperit trupul
neânsuflețit al unei femei tinere. Conform medicilor legiști, victima a fost întâi omorâtă și
apoi violată. Mai multe urme de mușcături puteau fi văzute pe corpul ei. O lună mai târziu, o
altă crimă identică a fost semnalată în sectorul 4 al Bucureștiului și alte două omoruri mai
vechi, din 1970 au fost puse pe seama aceluiași autor.
Poliția a făcut eforturi nemaivăzute până atunci. Pe lângă sutele de persoane interogate și
ținute sub observație, specialiștii de la Insitutul de Medicină Legală au reușit, în premieră
mondială să reconstituie portretul robot al criminalului folosindu-se doar de amprentele
dentare. Cu toate astea, criminalul nu se dădea prins, și până la urmă, au reușit să-i dea de
urmă mai mult din noroc. Din neatenție, Râmaru scăpase o adeverință medicală lângă corpul
ultimei sale victime.
A fost arestat în căminul studențesc al Facultății de Medicină Veterinară unde era student în
anul 3. După câteva ore de interogatorii, Râmaru și-a recunoscut faptele16.
15.www.wikipedia.ro
16.www.wikipedia.ro
Procesul care a urmat a fost rapid, omul a fost condamnat la moarte și împușcat în același an,
la data de 23 septembrie 1971 în curtea penitenciarului Jilava.
Vera Renczi (Văduva neagră)

S-a năcut la București la sfârșitul secolului 19, și a copilărit aici până la vârsta de 13 ani. La
moartea mamei sale tatăl a hotărât să plece împreună cu ea la Berkerekul, un oraș din fosta
Iugoslavie unde deținea o mică moșie. Aici, Vera începe o serie neîntreruptă de distracții cu
bărbații care o fac să ajungă pe prima pagină a ziarelor locale. Are aventuri amoroase cu
diferiți copii și bărbați, de la elevi de liceu la bancheri și oameni de afaceri.
Apoi urmează căsătoria cu Karl Schick, un bacher influent și îi naște un fiu pe nume
Lorenzo. La mai puțin de un an, Karl dispare misterios. Vera le spune tuturor că soțul a murit
într-un accident de mașină în România și lumea o crede.
Apoi urmează căsătoria cu Joseph Renczi, un om de afaceri sârb. La scurt timp, și acesta
dispare în chip misterios. După care urmează o perioadă plină de escapade amoroase.
Îmbrăcată întotdeauna în negru, Vera atrăgea numeroși bărbați la moșia ei, de unde niciunul
nu se mai întorcea. La insistențele soției unuia dintre bărbați, poliția deschide o investigație.
În subsolul conacului, aceștia au găsit 35 de sicrie de zinc în care se aflau toți cei care
trecuseră prin patul Verei. Într-unul dintre sicrie se afla și Lorenzo, fiul ei, pe care Vera
fusese nevoită să îl ucidă când copilul de doar zece ani îi aflase secretul.
Toate victimele fuseseră otrăvite cu arsenic. Inițial, au condamnat-o la moarte, dar, având în
vedere că era ilegal să execuți femei, sentința finală a fost de închisoare pe viață. A murit la
scurt timp după aceea în urma unei hemoragii cerebrale17.
___________________________________________________________________________
17.www.wikipedia.ro
Bibliografie
Cioclei V., Manual de criminologie, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007,

Lane B., Gregg W., Enciclopedia ucigaşilor în serie, Editura RAO, Bucureşti, 1996
Butoi T., Ţîru G., Lăpăduşi V., Interferenţa între psihologie şi criminalistică, Editura
Little Star, Bucureşti, 2007
Webografie
www.wikipedia.ro
www.iancu.ro
www.historia.ro

Referat Criminologie - Frunza Sorina Alexandra Grupa 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Referat Criminologie - Frunza Sorina Alexandra Grupa 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Univeristatea Dunarea de Jos , Galati

Facultatea de Stiinte Juridice si Stiinte Administrative

Tema: Criminalii in serie

Student: Frunza Sorina-Alexandra

1. Introducere - Fenomenul criminalitatii in serie

4. Profiling – portretul psihologic al criminalului după modul de operare şi urmele

Consieratii generale privind crima in serie

In randul teoreticienilor, dar si al practicienilor, s-a pus intrebarea daca mijloacele de

Caracteristici ale criminalului in serie

Pentru a înţelege această frecvenţă a criminalilor în serie trebuie să observăm câteva

5.Creşterea vertiginoasă a mobilităţii în spaţiu, de la inventarea automobilului încoace, dă

Explicaţiile asupra comportamentului criminal se bazează pe factori biologici, psihologici şi

Toate activităţile de prevenire şi combatere a criminalităţii desfăşurate de poliţie de cele mai

- uciderea este un act de comportament;

În general, procesul de profiling cuprinde şapte paşi:

1. evaluarea actului criminal în sine (în particular);

2. evaluare multilaterală a caracteristicilor scenei crimei;

3. analiza multilaterală a victimei;

4. evaluarea raporturilor preliminare ale poliţiei;

5. evaluarea raportului de expertiză al autopsiei;

Cei mai diabolici criminali in serie romani

Grigore Uruc (Asasinul de Anul Nou)

Vasile Tcaciuc (Măcelarul din Iași)

Ion Râmaru (Vampirul din București)

Vera Renczi (Văduva neagră)

Cioclei V., Manual de criminologie, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007,

S-ar putea să vă placă și