Sunteți pe pagina 1din 26

Biotehnologii in industria uleiurilor vegetale

Plantele oleaginoase sunt plantele ale caror seminte sau fructe au un continut ridicat de lipide (ulei). Ele constituie materia prima pentru fabricarea uleiurilor vegetale si sunt cultivate, n principal pentru acest scop. Principalele plante oleaginoase sunt: floarea soarelui (Helianthus annuus) : Rusia, Argentina, Romnia; rapita (Brasica napus): India, China, Canada, Polonia; inul pentru ulei, ricinul, susanul, mustarul negru, iar n zonele tropicale si subtropicale: maslinul, cocotierul, palmierul de ulei; Se obtin uleiuri vegetale si din specii de plante din alte grupe fitotehnice cum sunt: soia (Glycine hispida): China, SUA, Rusia; arahidele (Arachis hypogaea): India, China, Nigeria; bumbacul, porumbul (din germeni), macul, dovleacul, nucul, vita de vie; n ara noastr principalele culturi oleaginoase sunt reprezentate de floarea soarelui, soia i inul pentru ulei. Structura morfologic a seminelor oleaginoase n general, toate semintele oleaginoase se compun din doua parti distincte: miezul: cuprinde embrionul, dou cotiledoane i esutul nutritiv, denumit endosperm. Cotiledoanele i endospermul cuprind substane nutritive de rezerv, care se consum n perioada iniial a dezvoltrii plantei noi din embrion. coaja: constituie nveliul exterior al seminelor i are rolul de a le apra mpotriva deteriorrilor de ordin mecanic (ocuri), chimic (aciunea gazelor i aerului) i biochimic (aciunea enzimelor). Compoziia chimic a seminelor oleaginoase Uleiurile vegetale se extrag din semintele, pulpa sau miezul unor fructe sau chiar din samburii unor plante denumite oleaginoase. Seminele oleaginoase sunt organe de nmulire ale unor plante, care rezult n urma fecundrii florilor, i care acumuleaz, ca substane de rezerv, mari cantiti de lipide. Pe lng lipide, seminele oleaginoase conin n proporii mari proteine, zaharide i ap. n cantiti mici se gsesc fosfatide, steride, ceruri, substane colorante i ali compui chimici, care se extrag o dat cu uleiul. Compozitia chimica a semintelor oleaginoase variaza cu specia vegetala din care provine. Se considera ca semintele au un continut de 0,5g ulei/g proteina. Compozitia chimica a semintelor si uleiurilor poate fi influentata de umiditate solului, procedeele agrotehnice aplicate, temperatura mediului. Compozitia chimica a unor seminte oleaginoase cultivate la noi n tara este prezentata n tabelul nr.1:

Tabel nr.1:

Compoziia chimic este alctuit din: Lipidele: sunt esteri ai alcoolilor cu acizii grai. n funcie de natura alcoolilor coninui n molecula lor, lipidele se clasific astfel: - lipide simple: gliceride (esteri ai glicerolului cu acizii grai); ceride (esteri ai unor monoalcooli superiori cu acizi grai); steride (esteri ai sterolilor cu acizii grai); - lipide complexe :glicerofosfatide (fosfatide); sfingolipide; Din punct de vedere alimentar, lipidele se mpart n: grsimi de origine animal; grsimi de origine vegetal (lipidele vegetale, care predomin n seminele oleaginoase, au un coninut ridicat de acizi grai nesaturai) Lipidele (grsimile) vegetale prezente n aceste semine, sunt formate din uleiuri grase (trigliceride lichide) ce conin acizi grai nesaturai (acizi omega), cu rol benefic asupra organismului. Datorit coninutului ridicat de fibre, substanele lipidice din semine se elibereaz treptat, furniznd organismului astfel de compui cu mare putere caloric, n concentraii mici i pe o durat mai lung de timp. Acizii grasi din structura gliceridelor pot fi: saturati (butiric, capronic, caprilic, caprinic, lauric, miristic, palmitic, stearic); mononesaturati (oleic, mirist-oleic, erucic); esentiali (linoleic, linolenic, arahidonic). Acizii grasi nesaturati: acidul oleic : CH3(CH2)7 - CHCH -(CH)7 COOH :acid cis octadecanoi: sub form de gliceride este unul dintre principalii constituenti ai uleiurilor vegetale si animale n unele depasind 50% din compozitia chimic, este un lichid uleios, fara culoare si miros, n stare pur se oxideaz usor la aer si se nchide la culoare. nu distila la presiune normal se poate descompune, poate fi

nsa antrenat de vapori de ap suprancalziti. e insolubil n apa; solubil n alcool, benzen, cloroform, eter. Proteinele se cumuleaz mai ales n miezul seminelor, n timp ce coaja conine o cantitate mic de proteine. n timpul prjirii seminelor, proteinele sufer modificri structurale, dintre care cea mai important o constituie denaturarea termic. Gliceridele sunt grsimi vegetale, care dup starea lor de agregare se mpart n: grsimi lichide (uleiuri) i grsimi solide la temperatura mediului ambiant. La rndul lor uleiurile se mpart n uleiuri sicative, semisicative i nesicative. n contact cu aerul, uleiurile sicative au proprietatea de a se transforma dup 5-6 zile ntr-o pelicul elastic i rezistent la intemperii. Zaharurile sunt substane extractive neazotate, care se gsesc n seminele oleaginoase, sunt mai uor sau mai greu asimilabile, n funcie de grupa din care fac parte. Apa se gsete n seminele oleaginoase n proporie variabil, n funcie de categoria seminelor i calitatea lor. Substanele minerale sunt reprezentate de macroelemente (C, H, N, S, K, Na, Ca, P, Fe) i microelemente (Mg, Zn, I, Mo, Mn); Uleiurile vegetale contin acizi grasi saturati si nesaturati (acid oleic, acid linolic si linolenic). Uleiurile vegetale se mpart n doua grupe: uleiuri alimentare; uleiuri tehnice (industriale); Uleiurile alimentare se obtin din: soia, floarea-soarelui, rapita, arahide, bumbac, cocotier, palmier, maslin, porumb, susan. Uleiurile alimentare obtinute din plantele oleaginoase se folosesc n alimentatie, se utilizeaza n industria conservelor, la fabricarea margarinei, la obtinerea de lecitina sau sunt folosite n industria sapunurilor si n industria vopselelor. Uleiurile industriale se obtin din seminte de: in, ricin, rapita, maslin. Uleiurile industriale sicative, care au un continut ridicat de acizi grasi polinesaturati (acid linolenic) se folosesc pentru obtinerea de vopseluri, lacuri, culori pentru pictura n ulei, cerneluri tipografice. Alte uleiuri industriale, nesicative, cum sunt cele de ricin se utilizeaza ca uleiuri de ungere a organelor de masini n miscare. Calitatea semintelor oleaginoase este definita de: masa hectolitrica: masa hectolitrica a semintelor de floarea soarelui este cuprinsa ntre 42-45 kg/hl, a boabelor de soia ntre 71-75 kg/hl, iar a semintelor de rapita ntre 64-68 kg/hl; compozitia chimica; proprietatile tehnologice; comportarea n timpul depozitarii; Avantajele utilizrii seminelor oleaginoase n alimentaie Prin faptul c aduc organismului acizi grai polinesaturai (vitamine F) i mononesaturai (acid oleic), seminele oleaginoase contribuie la reducerea colesterolului, la sntatea pielii i a mucoaselor, i la o bun nutriie celular prin aciunea asupra membranelor. Vasele de snge i inima, i pstreaz tonicitatea optim mult mai mult timp graie acestor compui. Deoarece nu conin 3

colesterol i cantitatea de acizi grai saturai este mic, seminele oleaginoase sunt cele mai sntoase surse de lipide. Oleaginoasele se dovedesc a fi energizante, prin valoarea energetic mare a lipidelor din compoziie. Totodat, prin coninutul mare de fibre, ajut digestia, favoriznd tranzitul intestinal. Pe lng vitaminele F, seminele oleaginoase conin i alte vitamine liposolubile sau precursori ai acestora (provitamine A - caroten, vitamina E), care sunt eseniali pentru buna desfurare a proceselor fiziologice. Seminele oleaginoase reprezint o hrana sntoas, necesar bunei funcionri a corpului. Floarea soarelui (Helianthus annuus), este originar din America central i a fost adus n Europa n secolul al XVIlea. n prezent floarea soarelui constituie una din principalele culturi oleaginoase, n producia mondial de semine oleaginoase, ocup locul al doilea dup soia. Nou ri au reprezentat peste 40% din producia mondiala de semine de floarea-soarelui in 2004 (Tabel nr.2). Tabel nr.2: Tara producatoare Productia (1000 tone) Srot pe plan mondial 26208 100.0 Federatia Rusa 4300 16.4 Ucraina 3400 13.0 Argentina 3100 11.8 China 1880 7.2 Romania 1712 6.5 Franta 1456 5.6 India 1250 4.8 Ungaria 1119 4.3 S.U.A. 1082 4.1

Tabel nr. 3. Compoziia chimic a florii-soarelui (%); Pri ale plantei Ulei Protein Extract brut Total achen Miez (smn) Coji Turte valori extreme valori curente Calatidii
4,8 7,0-9,0 45,1-57,2 43,1-52,5 57,8-68,0 1,0-6,0 5,0-27,0 6,0-10,0 15,9-21,9 19,8-25,2 1,9-4,2 25,0-50,0 30,0-35,0

Celuloz
17,1-19,5 4,1-5,0 53,3-65,9 8,0-26,0 12,0-18,0 18,1

Cenu
3,1-3,9 3,4-3,6 1,4-2,8 5,0-10,5 6,5-7,2 17,2

fr azot
14,6-14,8 7,4-9,2 30,8-36,9 7,0-30,0 19,0-22,0

Floarea-soarelui se caracterizeaz printr-o plasticitate ecologic ridicat, dar necesit, n general, o clim cald i moderat de umed. Dei are cerine ridicate fa de cldur, lumin i fertilitatea solului, arealul de cultur a acestei plante este mare datorit rezistenei la secet, la oscilaiile mari de temperatur i la temperaturile sczute din prima parte a vegetaiei. Smna de floarea soarelui se compune din: nveliul exterior (coaja), o pieli subire (tegumentul) i miezul. Coaja conine puin ulei (0,71%), componenii principali ai acesteia fiind celuloza i nemiceluloza. Coaja are o structur poroas, din care motiv absoarbe o cantitate mare de ulei, ceea ce ngreuneaz procesul de extragere a uleiului la presare.

Fig. 1. Structura morfologic a seminei de floarea-soarelui 1-coaj; 2- tegument; 3- miez. Cojile care rezult la decorticarea seminelor se folosesc n ntreprinderile de ulei drept combustibil, sau ca materie prim pentru fabricarea furfurolului, un solvent utilizat la rafinarea uleiurilor. Din coji se produce drojdie furajera, un valoros produs proteic pentru animale si pasari. Uleiul din floarea soarelui este un amestec de: 95% trigliceride si 5% acizi grasi liberi.

Lipidele (uleiul), proteinele i substanele extractive neazotate sunt concentrate n miezul seminelor. Este un ulei semisicativ caracterizat printr-un indice de iod de 132 si o aciditate de 0,05. Uleiul natural de floarea-soarelui este de o culoare ceva mai inchisa, avand in plus o aroma distincta, de planta, este foarte bogat in vitaminele E si F, in acizi grasi nesaturati (extrem de sanatosi pentru inima si vasele de sange), precum si in substante cu efecte antiinfectioase, stimulatoare ale activitatii hormonale, regenerative .

C o m p o ziia ch im ic a s e m in e i d e flo a re a -s o a re lu i (% )
4 15 3

G r s im i P ro te ine G luc id e C e lulo z


22 56

S ruri m ine ra le i vita m ine

Caracteristicile calitative ale semintelor de floarea-soarelui destinate industrializarii sunt, in principal, urmatoarele: continutul in umiditate, se calculeaz dup formula: U=
14 x (100 procentul de ulei), unde: 100

14 reprezint umiditatea critic a prii hidrofile; 100 coninutul fiecrui lot n ulei; continul de corpuri strine; seminte cu defecte; masa hectolitrica a semintelor de floarea-soarelui variaza intre 40 si 42 kh/hl; indicele de iod (grad de sicativitate), caracterizeaza continutul acizilor grasi nesaturati din ulei si este exprimat prin numarul de grame de iod legat la 100 g de ulei: 112-145 (in medie:132); indicele de saponificare:180-194;

indicele de aciditate:este definit ca numarul de mg de KOH necesar pentru a neutraliza acizii grasi liberi dintr-un gram de ulei (0.1-0.5%); Aciditatea liber este procentul de acizi grasi liberi aflati n uleiul analizat. In cazul exprimrii ca acid oleic, calculul se face cu relatia: Aciditatea liber (acid oleic) =
282 xVxn 282 xVxn x100 = %, mx100 m

n care: 282 este masa molecular a acidului oleic; V = volumul solutiei de hidroxid de potasiu folosit la titrare, n cm3; n = normalitatea solutiei de hidroxid de potasiu; m= masa probei luate in analiz, n g. Caracteristicile fizice ale uleiului din floarea soarelui: densitatea la 20 grade = 0,92; indicele de refractie la 20C : 1.474 1.478 ; vascozitate (CST) la 20 grade = 55 - 61; punctul de solidificare = - 16 / -19C; punctul de fumegare:209C; punctul de rupere = - 5C; PCI (Kcal/kg) = 9032; Amplitudinea autoinflamarii = 30. Puncul de inflamabilitate:316C; Importana economic a florii-soarelui Floarea-soarelui (Helianthus annuus L.), este o plant uleioas de mare importan economic i alimentar. Uleiul de floarea-soarelui este excelent pentru alimentaie, avnd fluiditate, culoare, gust i miros plcute. Valoarea alimentar ridicat a uleiului de floarea-soarelui, se datoreaz coninutului bogat n acizi grai nesaturai, reprezentai preponderent de acidul linoleic (44-75 %) i acidul oleic (14-43 %), ct i prezenei reduse a acidului linolenic (0,2 %), componente care-i confer stabilitate i capacitate ndelungat de pstrare, superioare altor uleiuri vegetale. Funcia nutritiv a uleiului de floarea-soarelui este sporit de prezena unor provitamine a vitaminelor liposolubile A, D, E, fosfatidelor ca i a vitaminelor B4, B8 , K. Uleiul mai conine steroli (aproximativ 0,04 %) i tocoferoli (fraciune antioxidant a uleiului vegetal, cca. 0,07%). Capacitatea energetic (8,8 calorii/g ulei) i gradul de asimilare ridicat, situeaz uleiul de floarea-soarelui aproape de nivelul nutritiv al untului. Utilizari: Uleiul din floarea soarelui, utilizat ca si carburant are avantajul ca este usor de pastrat, este stabil, nu este periculos, este putin poluant, nu are risc foarte mare de inflamare si are un indice de evapoare aproape de zero. Uleiul din floarea soarelui contine intre 10-15% oxigen, ceea ce duce la ameliorarea combustiei si la diminuarea nivelului poluarii. Prin industrializare, dupa extragerea uleiului, raman sroturile, utilizate ca sursa de proteina in hrana animalelor si materie prima pentru concentrate de proteine in industria mezelurilor.

Capitulele se utilizeaza in hrana animalelor, tulpinile sunt utilizate drept material combustibil sau in industria materialelor de constructii. Fiind o apreciata planta melifera, floarea soarelui asigura, in perioada infloririii, 30-130 kg miere/ha. Din cojile semintelor se fabrica furfurolul folosit in industria fibrelor artificiale, a maselor plastice. Macinate, cojile se folosesc la fabricarea drojdiei furajere, circa 150 kg /tona produs. Floarea-soarelui poate avea i ntrebuinri medicinale. Din florile ligulate (care conin quercitrin, anticianin, colin, betain, xantofil, etc.), se obine un extract alcoolic care se folosete n combaterea malariei, iar tinctura n afeciuni pulmonare. Din achene, dat fiind coninutul n fitin, lecitin, colesterin, se preparau produse indicate n profilaxia dezenteriei, febrei tifoide i pentru vindecarea rnilor supurate. Uleiul se folosete (n medicina popular) pentru macerarea plantelor utilizate n tratarea unor rni i arsuri. Tehnologia obtinerii uleiurilor vegetale n procesul de obinere a uleiurilor vegetale, seminele oleaginoase sunt supuse unor tratamente tehnologice care le asigur caliti optime n vederea obinerii uleiului cu randamente maxime i cheltuieli minime. Uleiurile alimentare rezult din aplicarea mai multor metode posibile, ca: presarea materiei prime; extragerea lipidelor cu ajutorul unor solveni; aplicarea unor tehnici de rafinare (filtrare, saponificare, distilare);

Fig 2. Instalatie de obtinere a uleiurilor vegetale

SEMINTE OLEAGINOASE cantitativ Receptie calitativ Depozitare Curtire Uscare Descojire (decorticare)

Mcinare Tratament hidrotermic (prjire) Presare BROCHEN (turte de pres) ULEI BRUT DE PRES Extractie cu solventi MISCEL SROT

Distilare

Desolventizare

ULEI BRUT DE EXTRACTIE

Rafinare -Desmucilaginare -Neutralizare -Splare -Uscare -Decolorare -Winterizare (deceruire) -Dezodorizare ULEI RAFINAT

Fig. 3. Schema tehnologic de obinere a uleiului

1. Procese i operaii premergtoare presrii: Curatirea semintelor: are ca scop indepartarea impuritatilor organice, minerale si a prafului. ndeprtarea acestor impuriti se realizeaz n dou etape : nainte de depozitare - precurire - cnd se elimin cea. 50% din impuritile iniiale din loturile de semine neomogene, cu procent ridicat de impuriti i pericol de degradare. Precuratirea semintelor oleaginoase are ca scop prevenirea unor deprecieri ale materiei prime in timpul depozitarii. la trecerea n fabricaie - postcurire - dup care, coninutul remanent de impuriti este de 0,3 - 0,4%. Ca utilaje principale, n fabricile de ulei din ar, se folosesc: vibroaspiratorul i precuritorul pentru precurirea seminelor; postcuritorul i tararul cu aspiraie ce funcioneaz att pe principiul diferenei de mrime, ct i a diferenei vitezelor de plutire; buratul, folosit pentru curirea seminelor de in i rapi i precurirea seminelor de soia; separatori magnetici. Uscarea semintelor: se ndeprteaz cel puin 4% din coninutul de umiditate al seminelor (de la 12-14% iniial se ajunge la 8-10% umiditate n final). Scopul uscrii este de a evita fenomenele de autonclzire i autoaprindere, prin ncetinirea proceselor chimice i biochimice. Temperatura de uscare este limitat n masa seminelor la 60C pentru a evita, n cazul unor temperaturi mai ridicate, denaturarea termic a proteinelor i degradarea calitii uleiului din semine. Usctoarele folosite la noi n ar se bazeaz pe principiul uscrii prin contact i convecie, fiind de tip rotativ cu tambur orizontal, coloane verticale sau cu fascicole tubulare, care pot lucra la presiune atmosferic sau sub vid, usctoare n strat fluidizat- usctoare pneumatice. Depozitarea semintelor oleaginoase. Depozitarea si reducerea umiditatii semintelor oleaginoase creaza conditi necesare unei depozitari in care pericolul degradarii materiei prime prin respiratie, incingere, degradare este micsorat. Maturarea semintelor oleaginoase se poate continua si dupa recoltare. Stabilitatea este influentata de trecerea enzimelor din starea lor activa in starea inactiva. Incheierea maturarii imbunatateste randamentul de prelucrare a semintelor in uleiuri. In timpul depozitarii se evita accesul luminii in silozuri, pentru a preveni autooxidarea grasimilor. Microorganismele pot provoca degradarea semintelor, activitatea lor fiind favorizata de umiditate. Controlul de calitate va urmari eventuala dezvoltare a germenilor, a bacteriilor si a mucegaiurilor. Descojirea: se realizeaza prin lovire, frecare, presare sau taiere, folosindu-se in acest scop utilaje speciale. Utilajele cele mai folosite la descojirea seminelor de floarea-soarelui sunt toba de spargere i separatorul de coji. n cursul procesului de descojire, coaja se ndeprteaz numai parial, deoarece prezena unui anumit procent de coaj n materialul descojit este benefic n procesele de presare i extracie. Avantajele prelucrrii seminelor descojite sunt : utilizare mai bun a capacitii de prelucrare a instalaiilor; 10

mbuntirea calitii rotului datorit creterii coninutului de protein; reducerea uzurii utilajelor, n special a valurilor i a preselor; Dezavantajele operaiei de descojire sunt legate de : pierderi de ulei n miezul antrenat cu coaja; consum de energie i manoper n plus; In materialul descojit se determina procentul de miez, continutul de ulei in coaja si umiditatea. Pentru procesul de descojire, umiditatea optim a seminelor de floarea-soarelui este de 6,5 - 7%.

Selector

Decortificator

Mcinarea seminelor oleaginoase este o operaie important n procesul de pregtire pentru extragerea uleiului si are ca scop ruperea membranei celulare si destramarea structurii ectoplasmei, creandu-se conditii favorabile pentru extractia uleiului. Continutul de mic de ulei si mediul favorizeaza in general o buna macinare. In timpul macinarii se creeaza conditi prielnice oxidarii uleiului. n afar de materiile prime oleaginoase mai sunt supuse mcinrii, broken-ul rezultat de la presare i, dac este necesar, rotul rezultat la extracie. Utilajele folosite pentru mcinare sunt: valurile: sunt utilaje n care materialul trece printre cilindrii aflai n micare de rotaie i este mrunit sub aciunea forelor de compresiune, de tiere sau frecare; concasorul: utilizate la mcinarea broken-ului; morile cu ciocane: folosite n industria uleiului n special pentru mcinarea rotului, prezint avantajul c sunt mai robuste, au gabarit mic i productivitate mare, n comparaie cu concasoarele; n general, pentru a se obine o mcintur cu procent ridicat de celule destrmate, seminele de floarea-soarelui, in i cnep, trebuiesc trecute de cel puin 3 ori printre tvlugi. Pentru brokenul de floarea-soarelui destinat extraciei se recomand o trecere prin concasor i 2 treceri prin valuri pentru a se obine o suprafa specific a mcinturii de 1,1 - 1,6m2/Kg.

11

Prajirea are ca scop modificarea proprietatilor fizice-chimice ale macinaturii pentru ca la presare sa se obtina randamentul maxim in ulei. Prjirea materialului oleaginos este operaia de tratament hidrotermic aplicat ntrun timp limitat, sub amestecare continu i care se realizeaz fie naintea presrii mcinturii obinute la valuri, fie nainte de extracie prin procedee continue, asupra brochenului rezultat la presare sau a mcinturii ce trece direct la extracie (soia). Mcintura este un sistem dispers, n faz lichid, compus din dou faze : a) Faza lichid, compus din : faza gras - uleiul - se gsete la suprafaa i n capilarele particulelor sub forma unor picturi fine; o parte din uleiul coninut de mcintur (20 - 30%) se gsete nchis n celulele care nu au fost destrmate la mcinare; faza apoas - apa - este legat de gelul celular prin fore de adsorbie, mai puternice dect forele de suprafa ale cmpului molecular. b) Faza de gel, caracterizat prin: proprietatea particulelor de a se lipi, la o anumit umiditate, plasticitate, aglomerare la anumite presiuni exterioare. Procesul de prjire se realizeaz n dou faze: umectarea mcinturii: se realizeaza prin adaugarea de apa favorizand fenomenul de udare selectiva, potrivit caruia fortele de suprafata care retin uleiul se satureaza cu apa eliminand uleiul. Incalzirea macinaturii duce la scaderea tensiunii superficiale si vascozitatii uleiului; uscarea mcinturii: pentru atingerea parametrilor optimi de presare sau extracie (structur celular, temperatur, umiditate). Utilajele folosite pentru prjire, n mod curent n industria uleiului, sunt de tipul prjitoarelor cilindrice, cu compartimente multietajate (2-6 compartimente), prevzute cu fund i manta dubl. Malaxarea mcinturii n fiecare compartiment se asigur cu ajutorul unor palete. Trecerea mcinturii dintr-un compartiment n altul se realizeaz cu ajutorul unui dispozitiv cu clapet rabatabil, care asigur n acelai timp i nlimea stratului de mcintur la nivelul dorit n fiecare compartiment (200 - 300 mm). Durata prjirii este de circa 45 minute. 2. Obinerea uleiului brut prin presare Presarea macinaturii reprezinta una dintre cele doua operatii finale ale procesului tehnologic de obtinere a uleiului brut. La presare rezult uleiul brut de pres i broken-ul. Operaia de presare, cea mai veche metod de obinere a uleiurilor vegetale comestibile, se realizeaz cu prese mecanice de mare randament, cu funcionare continu. Presarea se face numai n cazul materiilor prime oleaginoase cu coninut >30% ulei, deoarece randamentul presrii este de 80-85%, restul uleiului fiind obinut prin extracie cu dizolvani. Procesul de presare este infuentat de: tipul de presa, presiunea exercitata, durata presarii, umiditatea macinaturii, temperatura macinaturii, grosimea stratului de material supus presarii.

12

Cresterea presiunii trebuie sa se faca gradat, pentru a evita infundarea capilalelor si impiedicarea scurgerii uleiului. Cresterea presiunii si durata de presare influenteaza asupra cantitati de ulei expulzat, numai pana la o limita, dupa care randamentul nu mai este modificat.

Presa de ulei La obinerea uleiului numai prin presare se folosesc: prese mecanice de presare final (la o singur treapt) realizeaz max. 3-6% ulei remanent n broken; pentru 2 trepte de presare: n prima treapt se folosesc prese cu presare moderat, iar n treapta a II-a prese de presare final. n practic se cunosc i tipuri constructive ce asigur procesul de presare n 2 trepte n acelai utilaj, cu 2 camere de presare. ntreprinderile de ulei din ara noastr prelucreaz seminele oleaginoase bogate n ulei dup schema presare - extracie, folosind n acest caz numai prese pentru presare preliminar (moderat sau avansat). 3. Purificarea Uleiul brut de pres este supus n continuare unei operaii de purificare, deoarece conine impuriti mecanice i organice n suspensie, urme de ap, care trebuiesc ndeprtate pentru evitarea degradrii rapide a uleiului i a pierderilor. Purificarea prealabil a uleiului, nainte de depozitare, comport urmtoarele operaii : separarea resturilor grosiere de mcintur oleaginoas (za) antrenate la presare prin : sedimentare, filtrare sau centrifugare ; eliminarea umiditii n exces prin evaporare (uscare); separarea impuritilor cu dimensiuni mici prin filtrare. Uscarea uleiului se face numai n cazul cnd umiditatea uleiului depete 0,3%. Purificarea uleuiului brut cu presa se realizeaza prin trecerea uleiului pe sita vibratoare, uscarea si filtrarea uleiului. Factorii care influenteaza filtrarea sunt: presiunea si viteza de filtrare, structura sau natura precipitatului depus, grosimea precipitatului, vascozitarea lichidului care se filtreaza si temperatuta lichidului care se filtreaza. 13

La uleiul brut se determina sedimetul si aciditatea iar la broken umiditatea si continutul de ulei. Rezultatul purificarii se masoara prin continul de impuritati si apa a uleiului rezultat. In acelasi timp se verifica aciditatea libera, gustul mirosul si culoarea. 4. Extracia cu dizolvani Extracia uleiului este o operaie tipic de transfer de substan, care se realizeaz prin solubilizarea uleiului ntr-un dizolvant, n care ceilali componeni nu se solubilizeaz. Fenomenul preponderent care are loc n timpul procesului de extracie este difuzia - fenomen fizic n care substanele dizolvate trec liber n soluia cu concentraie mai mic, pn cnd are loc o repartizare uniform a moleculelor dizolvate. n cazul extragerii uleiului, difuzia are loc n sistem solidlichid printr-un complex de reacii, moleculele de ulei parcurgnd 3 etape diferite ; difuzia molecular a uleiului din interiorul particulei ctre marginea ei; difuzia molecular a uleiului prin stratul de separare de la suprafaa exterioar a particulei la suprafaa exterioar a dizolvantului; difuzia prin convecie a uleiului de la stratul de separare ctre miscela n micare. Procesul de extracie poate fi accelerat prin utilizarea unor tehnici moderne cum ar fi: utilizarea ultrasunetelor de joas frecven (21,3 KHz, 1,5 W/cm 2); mrirea coeficientului de transfer de substan folosind pulsaii (30C/80 pulsaii/min); folosirea vibraiilor (20C/50 - 500 vibraii/min). Extractia cu dizolvanti prezinta avantajul ca asigura extragerea aproape integrala a uleiului, mai ales atunci cand se practica o schema tehnologica moderna, care cuprinde si presare anterioara. In industrie, extractia este influentata de structura materialului supus extractiei, proprietatile dizolvantului si regimul de extractie a macinaturii. Metode de extracie In principiu, extragerea uleiului din diverse materii prime oleaginoase const din splarea cu dizolvant ntr-un vas de tratament a mcinturii pregtite n prealabil, ntr-o singur sau mai multe trepte. n practic, se disting 3 moduri de realizare a extraciei: simpl, multipl (n trepte) i extracie continu. n funcie de contactul dintre mcintur i dizolvant se disting:

extracia prin imersiune; prin percolare repetat: extractorul cu band (tip De Smet), extractorul rotativ cu sit fix (tip Carusel); extracie mixt cu imersiune i percolare: extractorul rotativ cu sit rabatabil (tip Rotocel), extractorul continuu cu couri;

Umiditatea optima a macinaturii este de 6-9 %. Cresterea temperaturii dizolvantului favorizeaza procesul de extractie a uleiului Extractia macinaturii se poate realiza atat in baterii de extractie cat si in instalatii cu flux continuu. La extractia in baterii, controlul de calitate va urmari respectatea

14

normelor tehnologice de incarcare a extractului cu macinatura si benzina. Distilarea miscelei se refera la procesul de ulei dizolvat intr-o cantitate determinata de dizolvant. Greutatea specifica este influentata de raportul cantitativ dintre ulei si dizolvant si de temperatura. Eliminarea dizolvantului din srot se realizeaza prin aburirea srotului urmata de uscare, pana la o umiditate de 8-9 % pentru eliminarea dizolvantului. Operaia de distilare const din urmtoarele faze: purificarea iniial, respectiv eliminarea fraciunilor uoare ale dizolvantului i concentrarea miscelei prin fierbere, pn la 80 - 85% ulei; distilarea final: are loc sub vacuum, n principal la temperaturi superioare celor de fierbere ale miscelei, deci prin evaporarea dizolvantului. Miscela obinut n procesul de extracie se prezint ca o soluie de ulei n benzin ce conine i impuriti mecanice i organice. Purificarea miscelei se poate realiza prin decantare, filtrare si centrifugare dar metoda cea mai utilizat este filtrarea. Distilarea miscelei se poate realiza prin 3 procedee: n flux discontinuu: distilarea n strat nalt, care variaz ntre 200 mm i 600 mm; are loc n flux discontinuu ; n flux continuu: distilare n pelicul, a crei grosime este determinat de proprietile fizice ale miscelei; proprietile i poziia suprafeei materialului pe care se formeaz pelicula de miscel; distilare prin pulverizare, ca rezultat al trecerii miscelei sub presiune prin duze speciale de pulverizare i formare n interiorul aparatului a unei infiniti de picturi fine. Factorii care influeneaz eficacitatea procesului de distilare a miscelei sunt: presiunea remanent n instalaie; grosimea stratului de miscel; temperatura miscelei i a aburului direct; durata procesului. Parametrii atini n timpul distilrii finale influeneaz ulterior calitatea produsului finit (uleiul), astfel: crete indicele de culoare i scade indicele de peroxid: n cazul distilrii finale la temperaturi ridicate ; uleiul nu trebuie s conin > 0,1 % dizolvant deoarece, datorit tensiunii de vapori, la o t = 120C se poate forma o atmosfer exploziv. De aceea, la distilarea final se urmrete ca punctul de inflamabilitate s fie min. 135C pentru uleiul de floarea-soarelui i min. 140C pentru uleiul de rapi. Instalaiile de distilare sunt caracteristice fiecrui tip de extractor. Recuperarea dizolvantului din rot Dup extragerea uleiului, n materialul degresat (rot) rmne o cantitate mare 15

de dizolvant (25-50%) reinut la suprafaa i n capilarele particulelor. Condiiile de depozitare a rotului impuse pentru evitarea pericolului de explozie sunt: coninut de benzin: max. 0,1% ; umiditate: max 9% pentru floarea soarelui, max. 12% pentru soia. Procesul de eliminare a dizolvantului i umiditii din rot se realizeaz cu ajutorul cldurii, avnd loc o evaporare la suprafa n paralel cu difuzia benzinei i a apei din straturile interioare ale particulelor n prima perioad, iar n partea a doua a procesului scade. Metodele de eliminare a dizolvantului (dezbenzinare) utilizate n prezent sunt: ndeprtarea dizolvantului dintr-un strat nalt de rot sub malaxare continu, cu ajutorul aburului direct supranclzit; se folosete la instalaiile discontinue de extracie; ndeprtarea dizolvantului dintr-un rot, care se gsete parial n stare de suspensie, cu ajutorul aburului direct i indirect, n evaporatoare elicoidale ; ndeprtarea dizolvantului din rot care se gsete integral n stare de suspensie, ntr-un tunnel de evaporare, cu ajutorul vaporilor supranclzii de dizolvant; dezbenzinarea asociat cu o prjire umed (toastare), menit s inactiveze o serie de substane cu efecte antinutriionale, cum sunt n cazul rotului de soia: ureaz, factorul antitripsinic, hemoglutinina, lipoxidaza, saponina, ricina i ricinina. n practic, dezbenzinarea se realizeaz mpreun cu toastarea ntr-un singur utilaj (toaster), utiliznd o umidificare mai avansat, specific fiecrui sortiment. 5. Rafinarea uleiurilor vegetale Pentru asigurarea calitii uleiurilor i a aspectului comercial cerut de consumatori, uleiul brut este supus unui complex de operaii, grupat sub numele de rafinare. Scopul acestor operaii este de a ameliora o serie de proprieti, cum sunt: aciditatea liber, culoarea, gustul i mirosul, transparena, conservabilitatea, prin eliminarea substanelor nedorite (mucilagii, acizi grai liberi, pigmeni colorani, substane mirositoare, ceruri) ce afecteaz nefavorabil stabilitatea uleiurilor n timpul depozitrii. Fiecare operaie de rafinare are ca efect principal eliminarea unei grupe din substanele de nsoire. Principalele operaii cuprinse n schema de rafinare a uleiurilor vegetale sunt: desmucilaginarea; neutralizarea; uscarea; decolorarea si winterizarea; dezodorizarea i polisarea.

16

Rafinarea trebuie astfel condusa incat sa se obtina minimim de pierderi de grasime. Rafinarea se realizeaza, in functie de impuritatile din uleiul brut, prin: metode fizice: sedimentare, centrifugare, filtrare, distilare; metode chimice: neutralizarea alcalina, rafinarea acida, decolorarea chimica, neutralizarea prin esterificare; metode fizico-chimice: hidratatea, decolorarea prin adsortie, rafinarea cu dizolvanti selectivi; Filtrarea este influentata de presiunea vascozitatii uleiului si temperatura sa, grosimea stratului de separat.

Filtru centrifugal Filtru cu placi Controlul de calitate va urmari calitatea uleiului dupa filtrare, colmatarea stratului filtrant si in functie de aceasta, durata de functionare a filtrului si necesitatea regenerarii capacitatii filtrate prin curatire. Desmucilaginarea uleiului brut este necesara pentru marirea convervabilitatii si pentru favorizarea procesului de neutralizare. Uleiul brut, parial purificat, conine substane mucilaginoase i alte impuriti aflate sub form coloidal, n suspensie sau dizolvate. Mucilagiile conin fosfatide, albuminoide, hidrai de carbon. n rezervoarele de depozitare a uleiului, la o temperatur critic ce depinde de metoda de obinere a uleiului, are loc separarea mucilagiilor spontan prin autohidratare cu umiditatea din aer. Temperatura critic pentru uleiul de floarea soarelui este 7C, iar pentru cel de extracie 21,5C. Dezmucilaginarea este o operaie dificil n procesul de rafinare a uleiurilor, existnd mai multe metode de ndeprtare a mucilagiilor, astfel: metode fizico-chimice (hidratarea, tratamentul cu absorbani) ; metode fizice - tratament termic ; metode chimice - tratament cu acid sulfuric, clorhidric sau alcalin. Cele mai utilizate metode sunt hidratarea i rafinarea acid. Hidratarea mucilagiilor are loc n prezena apei la cald, cnd albuminoidele, fosfolipidele i complecii acestora precipit n flocoane, pierzndu-i solubilitatea n ulei; aceste flocoane pot fi separate ulterior prin sedimentare sau centrifugare.

17

Eficacitatea procesului de hidratare a mucilagiilor depinde de o serie de factori, cum sunt: natura i cantitatea agentului de hidratare, temperatura de lucru, mrimea suprafeei de contact i modul de separare a mucilagiilor. Pentru hidratarea continu a uleiurilor se folosesc 2 procedee : procedeul de hidratare Sharples; instalaia de baz cuprinde: rezervorul de amestec ulei-ap, aparatul de hidratare, separatoare centrifugale pentru separarea mucilagiilor din ulei, filtre pentru ulei, prenclzitor tip eav n eav. Procesul are loc la 45-50C pentru ulei de floarea-soarelui i 70C pentru alte uleiuri, sub agitare continu, timp de 22 minute (20-25 min) i n prezena a 2-3% ap cu temperatura egal cu a uleiului; procedeul de hidratare Alfa De Laval, a crui instalaie de baz cuprinde schimbtorul de cldur cu plci, aparatul de hidratare i separatorul centrifugal cu talere. Procesul are loc la 60-70C (pentru uleiuri comestibile) sub amestecare continu i cu 1-3% condensat fierbinte. Dup centrifugare, uleiul delecitinizat trebuie s aib temperatura de 65-70C i o presiune la ieirea din separator de 2-3 daN/cm . Concentratul de mucilagii separate la hidratare trebuie s respecte un raport ulei-fosfatide de 1:1. Dezmucilaginarea prin tratament acid are drept scop completarea procesului de hidratare pentru a elimina fosfatidele nehidratabile, n acest scop folosindu-se acidul fosforic sau acidul citric ce transform fosfatidele n sruri solubile n mediu alcalin. Dezmucilaginarea cu acid citric se face cu o soluie apoas 10-20%, introdus n proporie de 1-2% fa de uleiul brut. Temperatura de lucru depinde de natura uleiului (70 - 90C). Tratamentul cu acid fosforic se aplic uleiurilor comestibile (la uleiul de floareasoarelui pentru loturile nchise la culoare), realizndu-se cu o soluie de 75-85% ce se introduce n proporie de 0,05-2% fa de ulei, sub agitare la temperatura de 70-90 C, n funcie de tipul instalaiei folosite. Tratamentul acid urmeaz unei etape de dezmucilaginare prin hidratare, n care coninutul de fosfatide a fost redus de la 3,2-3,5% pn la 0,15-0,27% Prin tratamentul acid coninutul n fosfatide scade pn la 0,05-0,09% iar coninutul de fier de la 1,12 mg/Kg la 0,55 mg/Kg. Neutralizarea aciditii libere a uleiurilor vegetale Uleiurile brute fabricate la noi n ar au o aciditate liber cuprins ntre 1-4% datorat prezenei acizilor grai liberi. Una din cauzele ce conduc la apariia acestora n ulei este scindarea trigliceridelor, care poate avea loc: n timpul depozitrii seminelor oleaginoase; n uleiul brut datorit prezenei urmelor de ap i condiiilor de depozitare necorespunztoare. Pentru obinerea de uleiuri comestibile este necesar ca aciditatea liber s fie eliminat. Dezacidifierea uleiurilor se realizeaza prin: 18

neutralizare alcalina; neutralizarea prin distilare; neutralizarea prin esterificarea acizilor grasi cu glicerina; rafinarea cu dizolvanti selectivi. Metodele de neutralizare se aplica in functie de aciditatea libera a uleiurilor. Cea mai utilizat metod este neutralizarea alcalin, care cuprinde etapele : tratamentul cu alcalii (neutralizarea propriu-zis); separarea soapstockului format; splarea uleiului pentru eliminarea urmelor de spun. Ca ageni de neutralizare se utilizeaz n principal NaOH i mai puin Na2CO3. Efectele tratamentului alcalin sunt: adsorbia cantitativ a impuritilor la suprafaa peliculei de spun ; eliminarea mucilagiilor i acizilor grai ; eliminarea parial a pigmenilor colorani. Separarea soapstockului are loc prin centrifugare n ambele cazuri. Uleiul neutralizat este trecut la splare, care se realizeaz cu ap de condens sau ap dedurizat. Spalarea uleiului se efectueaza pentru indepartarea cantitativa a sapunului din ulei. Temperatura uleiului n faza de splare trebuie meninut la 85-90C. Regimul de lucru (temperatura, concentraia i excesul soluiei alcaline, durata tratamentului) se stabilete n funcie de felul uleiului i de aciditatea liber a acestuia. Temperatura optim este de 70-90C, iar concentraia soluiei de NaOH (sod caustic), variaz n funcie de aciditatea liber a uleiului: o aciditate < 1% - sol. de NaOH cu concentraie 6-12 Be ; aciditate liber ntre 1-5% - sol. 20 Be ; aciditate liber > 5% - sol. 20-30 Be. Dup neutralizare, produsele finite rezultate trebuie s aib urmtoarele caracteristici: ulei neutralizat :aspect limpede, aciditate liber max. 0,08 mg KOH/g, spun max. 0,05%; soapstock : coninutul n grsimi totale 15-25%, iar raportul ulei/ac. grai= 1:2,5. Tratamentul cu dizolvanti selectivi are ca scop separerea glucidelor si uleiurilor in mai multe fractiuni. 6. Uscarea uleiurilor Dup splare, n uleiurile neutralizate cu alcalii rmne un coninut de 0,5% ap, care trebuie ndeprtat. Eliminarea apei se realizeaz prin operaia de uscare a uleiului, prin aceasta evitndu-se fenomenele nedorite ce au loc n prezena apei (hidroliza grsimilor i creterea aciditii libere, scderea puterii de decolorare a adsorbanilor folosii ulterior).

19

Procedeele de uscare a uleiului pot fi realizate discontinuu sau n flux continuu, sub vid, cu agitare mecanic. Regimul de lucru depinde de tipul de procedeu aplicat: procedeul discontinuu: t = 90-95 C/ =60-90 min/arja; coninut de ap i substane volatile la sfritul procesului = max 0,2% ; procedeul continuu : t = 85-90 C/p = 10-30 mm Hg; coninut max. de ap al uleiului uscat =0,05%. Uscarea in industria uleiului se realizeaza utilizand, in general, actiunea caldurii. La indicarea metodei de uscare si a regimului de uscare aplicat, controlul de calitate va urmari: evitarea supraincalzirii semintelor, printr-o temperatura prea ridicata; mentinerea unei durate cat mai reduse de deshidratare pentru a evita , la temperaturi ridicate, unele procese enzimatice; Uscarea se poate realiza in uscatoare rotative, uscaroare tambur si in instalatii de iradiere cu radiatii infrarosii. Viteza de uscare depinde de umiditatea initiala si finala a semintelor oleaginoase, de temperatura mediului in care are loc uscarea si de intensitatea de miscare a agentului. Uscarea uleiurilor se realizeaza la o temperatura de 90-95oC, la o presiune reziduala de 100-160 mm Hg. Aparatul de uscare trebuie supravegheat, deoarece in cazul spumarii uleiului, aceasta poate fi aspirat pe conducta de vid. Continutul de apa al uleiului uscat este de circa 0,05%. Uscarea uleiului se efectueaza pentru a indeparta apa ramasa in ulei dupa spalare. Incalzirea sub vid la o anumita temperatura asiguta evaporarea ultimelor resturi de apa. 7. Decolorarea i Winterizarea Pigmenii colorani sunt substane de nsoire a gliceridelor ce confer culoare uleiurilor vegetale. Pigmenii pot fi clasificai n dou grupe: pigmeni naturali : clorofila (verde); carotina (roie); xantofila (galben); pigmeni secundari: substane complexe melano-fosfatidice - se formeaz n broken i n uleiul obinut din micele distilate la temperaturi ridicate. O parte din aceste substane colorante sunt parial ndeprtate n procesele anterioare (dezmucilaginarea acid i neutralizare). Decolorarea (albirea) are ca scop obtinerea unui ulei cu o coloratie cat mai slaba. Prezenta aciilor grasi liberi cum si a urmelor de sapun micsoreaza eficienta decolorarii cu adsorbanti, datorita faptului ca sunt adsorbanti preferentiali. Efectul secundar al decolorarii consta in diminuarea resturilor de substante de insotire (mucegai, resturi de sapun). Decolorarea prin adsorbie const din introducerea sub agitare a pmntului decolorant n uleiul neutralizat i uscat sub vid, meninerea i separarea adsorbantului din uleiul decolorat. Factorii care influenteaza acest proces de decolorare sunt: cantitatea acizilor grasi liberi; prezenta unor urme de sapun; 20

temperatura de lucru (90-105oC); durata de contact dintre ulei si si agentul adsorbant; natura si caracteristicele adsorbantultui utilizat; metoda si tipul de instalatie folosit; Decolorarea uleiurilor poate fi efectuat prin dou procedee : decolorarea fizic: realizat prin adsorbia pigmenilor pe pmnt sau crbune decolorant; decolorare chimic: realizat printr-o reacie chimic ce modific grupele cromogene ale pigmenilor; nu se aplic uleiurilor comestibile, ci numai uleiurilor i grsimilor tehnice puternic pigmentate; Cea mai utilizat instalaie de decolorare n industria uleiului este instalaia De Smet. Winterizarea. n uleiul brut, ca substane de nsoire se gsesc i ceruri, al cror coninut depinde de efectul decojirii i separarea din miez a pielielor. Cerurile se dizolv cu solveni, trec n ulei iar operaiile de rafinare anterioare nu au efect semnificativ asupra lor. Winterizarea (deceruirea) este o operatie prin care se elimina din ulei cerurile si gliceridele care se solidifica la temperatura camerei. Temperatura de cristalizare este de 5-7oC, iar in vederea obtinerii de cristale cu dimensiuni mari, se introduc ca centre de cristalizare, granule de kiselgur in proportie de 0,5%. Filtrarea se face in filtre tip Seitz, iar pentru formarea stratului filtrant se aplica dozele de 1 kg cristal teorit si 25 kg kiselgur pentru primele 2500 kg ulei. La o temperatua mai joasa de 15-20oC apare o tulbureala a uleiului, care este rezultatul precipitarii cerurilor si gliceridelor saturate. Procesul de winterizare este influentat de: temperatura la care este racit uleiul; cantitatea de praf folosita; durata mentinerii la temperatura respectiva; temperatura de reincalzire a uleiului. Deoarece la scderea temperaturii vscozitatea uleiului crete, ngreunnd astfel separarea prin filtrare a cerurilor i gliceridelor solide, procesul de deceruire n instalaii cu funcionare continu are loc astfel: prercirea uleiului la 20-22C, urmat de o rcire la 5-7C ; introducere de germeni de cristalizare (Kieselgur) cu amestecare continu timp de 4 ore ; nclzire brusc la 12-16C; filtrare. 8.Dezodorizarea Dezodorizarea - ultima operaie din procesul complex al rafinrii - constituie faza tehnologic prin care se elimin substanele care imprim uleiurilor miros i gust neplcut, provenite att din materia prim ca substane de nsoire a gliceridelor,

21

ct i din transformrile chimice care au loc pe parcursul procesului de depozitare i prelucrare. Dezodorizarea este obligatorie pentru uleiurile comestibile obtinute prin extractie. Operaia de dezodorizare se realizeaz combinnd efectul a trei parametri tehnologici: temperatur, presiune i antrenarea cu vapori de ap. Prin dezodorizare se urmareste eliminarea mirositoare fara antrenarea gliceridelor. Tensiunea de vapori fiind redusa la presiunea atmosferica, temperatura de fierbere este de 193-263oC pentru eliminarea dimetilului si cetonelor. Pentru reducerea temperaturii de distilare se lucreaza fie sub vacuum, fie utilizandu-se antrenarea cu gaz inert. Pentru a evita hidroliza gliceridelor se va aplica, pentru uleiurile vegetale, temperatura maxim de 185-200oC. Ca gaz inert se folosesc vaporii de apa. In timpul dezodorizarii se pierde de la 0,2-0,8% ulei. La dezodorizarea discontinua se va urmari coeficientul de umplere al aparatului. De asemea serpentina de incalzire va fi in permanta acoperita de ulei, pentru a evita supraincalzirea unor stropi de ulei, producand degradarea produsului finit. Aburul utilizat la dezodorizare trebuie sa fie obtinut din apa bine purificata sau chiar din condens, deoarece urmele de saruri prezente in abur pot influenta gustul uleiului. Pentru evitarea pericolului oxidarii, inainte de evacuarea din aparat, uleiul dezodorizat se raceste pana la 110oC, iar in etapa a doua pana la 20-30oC. Dupa racire, uleiul este supus filtrarii de control, numita polizare. Schema controlului tehnic de calitate la rafinarea uleiurilor reprezinta una dintre cele mai importante faze si cuprinde controlul la: uleiul supus rafinarii: aciditatea, umiditatea, substante insolubile in eter etilic, fosfatide si mucilagii; neutralizare: aciditate si continut de de sapun (dupa spalare) controlul apelor la spalare (continut in sapun); albire: aciditate, culoare, continut in sapun, continut de ulei in pamantul decolorant; acizi grasi de rafinare: continut de acizi grasi, umiditate, impuritati; Procesul de dezodorizare se realizeaz n instalaii discontinue i continue. n instalaii discontinue, operaia dureaz 5-7 h iar parametrii de lucru sunt: temperatura uleiului 175-185C, presiunea 5-30 mm col Hg. Procedeele continue utilizeaz utilaje legate n flux, cu excepia situaiilor de nesincronizare a debitelor, cnd pot fi introduse rezervoare intermediare. Seciile de rafinare continu folosesc liniile procedeelor Sharples sau AlfaLaval pentru dezmucilaginare-neutralizare, cuplate cu instalaii De Smet pentru decolorare-winterizare-dezodorizare. Rafinarea discontinu este aplicabil n liniile cu capaciti mici (sub 50t /24 h) i cu schimbri frecvente ale sortimentelor de ulei. 9. Controlul produselor finite

22

Uleiurile se pastreaza in rezervoare ferite de actiunea lumini si umiditatii care favorizeaza producerea unor fenomene de degradare. Rezervoarele trebuie sa fie etanse, pentru a impiedica patrunderea prafului si mirosurilor straine. In timpul depozitarii uleiul poate suferi procese de degradare (hidroliza enzimatica, absorbtia unor substante volatile, mirositoare). Rancezirea hidrolitica se produce n prezena umezelii si a lipazelor produse de mucegaiuri (Penicillium, Aspergillus) si se caracterizeaza prin cresterea aciditatii, in timp ce rancezirea oxidativa duce fie la formarea metil-cetonelor puternic mirositoare (rancezirea cetonica), cum si a unor peroxizi si in final la aldehide si acizi cu catena mijlocie. Alterarea se produce cu atat mai repede cu cat grasimea contine o cantitate mai mare de acizi grasi nesaturati si grasimea este mai impura. La descompunerea lecitinelor cuprinse in grasimi, aceastea primesc miros de peste prin formarea trimetil-aminelor. Procese microbiologice Numeroase ciuperci ca: Penecillium, Aspergillus, Sterigmatocistis, sau bacterii ca Bacterium pyocianeus, Bacterium fluorescens liquefaciens, Sarcina lutea saponifica grasimile. Alte microorganisme oxideaza grasimile rezultand peroxizi, oxi-acizi, aldehide, cetone. Unele ciuperci sau bacterii produc pigmenti (Bacterium luteum formeaza un pigment galben- portocaliu). Falsificarile grasimilor mai frecvente sunt: adausul de apa, adausul de antiseptice sau conservanti, amestecarea grasimilor intre ele. Recunoasterea si identificarea alterarilor: indice de peroxid, proba cu fuxina decolorata pentru aldehide, proba epihidrin-aldehidei. proba cetonelor cu aldehida salicilica, proba cu difenil-carbazida; Stabilizarea uleiurilor si a grasimilor in general se realizeaza atat prin regimul tehnologic utilizat, cat si prin conditiile de pastrare si depozitare, sau pot fi utilizati antioxidanti naturali sau sintetici. Antioxidanti folositi pentru stabilirea grasimilor nu trebuie sa aiba efecte nocive asupra organismului, sa fie stabili in grasimi, stabili in conditiile de tratament si depozitare (acidul citric, acidul ascorbic si acidul fosforic). Aplicaii biotehnologice Turtele i roturile, rmase ca produse secundare de la fabricile de ulei, constituie nutreuri concentrate valoroase pentru creterea animalelor fiind bogate n protein (30-55%), extractive neazotate, grsimi i vitamine.

23

Compozitia chimica a turtelor si sroturilor depinde de calitatea semintelor si de metodele de prelucrare a acestora, in special, de eficienta procedeelor de descojire si extractie. Cantitatile de ulei rezidual in turte si srot contribuie la imbunatatirea calitatii acestora prin furnizarea unor cantitati suplimentare de energie. Compozitia chimica (% substanta uscata) a srotului si a concentratelor proteice de floarea soarelui(Tabel nr. 4.). Tabel nr.4 Componenti Faina degresata de Concentrat proteic de floarea floarea soarelui soarelui Proteina 55 70 Lipide 1.5 1 Fibra bruta 6.5 7 Cenusa 7.5 8.5 Extractive neazotate 29.5 13.5 Produsele proteice de floarea soarelui, in special, faina degresata, sunt caracterizate printr-un bun continut de micronutrienti (calciu, fier si fosfor) si pot fi considerate ca surse valoroase ale complexului hidrosolubil de vitamina B (tiamina, riboflavina si acid pantotenic). Comparativ cu alte produse oleaginoase turtele si srotul de floarea soarelui sunt lipsite de factori antinutritionali (inhibitorii tripsinici) sau de substante toxice si de arome neplacute. Srotul (faina) este un subprodus al procesului de extracie al uleiului si este un excelent nutret pentru animale, n special pentru rumegtoare. Valoarea nutritiv a srotului de floarea-soarelui, ca a celor mai multe ingrediente neconventionale, este afectat de coninutul su ridicat de polizaharide fara amidon. roturile reprezint 300 kg pentru fiecare ton de smn. Acestea conin 30-35% substan uscat, 6-10% grsimi, 8-26% celuloz, 7-30% substane extractive neazotate, 5-10% cenu. Turtele de ulei pot fi: comestibile si necomestibile. Turtele rezultate n urma procesului de extracie a uleiului (aproximativ 300 kg/t smn), constituie o surs valoroas de proteine pentru rumegtoare, iepuri, porci i psri. Turtele conin protein brut (ntre 33,7 i 47,8 %) i aminoacizi eseniali, cu valori apropiate cu cele de la soia, excepie fcnd lizina, care se gsete n cantiti mai mici. Valoarea enegetic a turtelor este corelat cu gradul de decorticare a seminelor. Turta de ulei de floarea soarelui poate fi fracionat n trei componente principale: o fraciune lignocelulozica (LCF), o fraciune proteica (PF) i o fraciune solubil (SF), ceea ce reprezinta: 23.2 la 25.3%, 55.4 - 57.6% i respectiv 17.1 - 21.4% din greutatea n stare uscat. Dup ndeprtarea fractiunii proteice, subprodusele rmase (LCF i SF) au un potenial ridicat pentru utilizarea ca surse de fermentare. Turta de ulei de floarea soarelui contine un nivel ridicat de metionin, dar sczutde lizin i treonin. Turtele de ulei au fost utilizate pe scar larg pentru producia de enzime industriale, antibiotice, biopesticide, vitamine i alte substante biochimice. De asemenea, au fost utilizate ca supliment pentru hrana animalelor.

24

Producerea de enzime Exist mai multe rapoarte care descriu producia de enzime diferite, folosind turte de ulei ca substrat n fermentarea in faza solida (SSF), sau ca supliment la productia medie. Turtele de ulei sunt suporturi nutritive potrivite n fermentarea in faza solida, redand att sursele de carbon cat i de azot, i s-a raportat ca fiind substraturi bune pentru producia de enzime cu ajutorul speciilor fungice. Producerea de enzime ar putea fi dezvoltata prin optimizarea condiiilor fiziologice i biologice. Lipaza, -amilaza, fitaza, proteaza i glutaminaza sunt cateva dintre enzimele produse folosind turte de ulei ca surs de nutrieni. Producerea de lipaza, indusa uleiului de floarea-soarelui cu 540 U/ml i activitatea maxima a lipazei a fost observata la t=60 C (1200 U/ml) i la pH=8. Tabel nr.5 Turta de ulei Produse Proteaza Proteaza Proteaza Proteaza Proteaza Fitaza -endotoxina Lipaza Turta floarea soarelui de -amilaza Cefamicin C acid Clavulanic Ciuperci B. licheniformis S. clavuligerus S. clavuligerus P. sajor-caju Microorganisme Bacillus horikoshii B. clausi I52 Penicillium sp. Bacillus sp. I-312 A. oryzae NRRL 1808 A. ficuum B. thuringiensis var kurstaki ATCC 33679 P. simplicissimum

Producerea de ciuperci Suplimentarea turtelor de ulei cu substrat de paie de orez colonizate de ciuperca Pleurotus sajor-caju a marit randamentul ciupercii, ntre 50% i 100%, comparativ cu substratul nesuplimentat. Sursa de energie Experimentele de piroliz a turtei de ulei de floarea soarelui realizate ntr-un reactor tubular cu strat fix i efectele debitului de azot i a temperaturii finale de piroliza privind randamentele produsului de piroliz i compoziiile chimice au

25

artat c uleiul obinut din turta de ulei de floarea soarelui poate fi folosit ca un combustibil regenerabil i ca materie prima chimica. Concluzii Marea provocare pentru biotehnologia semintelor oleaginoase este necesitatea de a produce cantiti suficiente de uleiuri vegetale, la preuri accesibile pentru a satisface cererea la nivel mondial. Aceast provocare poate fi abordat prin creterea randamentului uleiului din culturi i prin extinderea produciei la terenurile cu fertilitate si precipitatii mai sczute prin tehnologizarea culturilor deja existente pentru utilizarea sporita a azotului i eficienta utilizarii apei sau prin introducerea de culturi de seminte oleaginoase alternative care sunt mai bine adaptate la solurile periferice. Fiind bogate n proteine, turtele de ulei au fost considerare, ideale pentru suplimentarea hranei animalelor. Cu toate acestea, punand accent pe reducerea costurilor proceselor industriale i pe cresterea valorii reziduurilor agro-industriale, turtele de ulei ar putea fi sursa ideala de substante nutritive proteice i matrice-suport pentru diferite procese biotehnologice. Turtele de ulei comestibile, ofera beneficii poteniale atunci cnd sunt utilizate ca substrat pentru bioprocese. Acestea au fost utilizate pentru producerea fermentativa de enzime, antibiotice, ciuperci. Aplicaiile biotehnologice a turtelor de ulei includ, utilizarea lor si pentru producerea de vitamine i antioxidani.

26