Disciplina: Autonomia Administrativă

Tema : Generalități privind organizarea și funcționarea

administrației publice locale

Suceava, 2022
 Generalități privind organizarea și funcționarea
administrației publice locale

Noțiunea

Administrația nu poate fi privită ca o entitate universală și permanentă, marea

varietate a efectivelor sale nu poate fi explicată doar prin importanța economică sau
demografică a statelor;
Este necesară luarea în considerare a structurilor, moravurilor, practicilor
politice proprii fiecărei națiuni. Contrar oricărei reguli constituționale care presupune
o putere definitivă, administrația constituie o forță printre altele.
Această instabilitate în funcție de epocă, cultură, civilizație traduce problemele
imediate, neliniștile, aspirațiile colectivităților naționale adesea eterogene.
Organizarea administrației de stat, ca fenomen, a apărut odată cu statul, teoriile
științifice despre aceasta conturându-se mult mai târziu, odată cu apariția și
dezvoltarea dreptului administrativ și ale științei administrației, deci prin secolul al
XIX-lea.
În doctrina administrativă s-a dezvoltat un curent de opinie potrivit căruia
evoluția organizării administrației a fost influențată îndeosebit de factorul militar și
de factorul geografic, cărora în timp li s-au adăugat și alți factori, ca de exemplu cei
de ordin economic, politic, cultural, religios.
Organizarea administrativă constituie o manifestare particulară a specificității
și identității unui stat. Ea reprezintă cel mai adesea produsul unei lungi evoluții
istorice, marcată de particularitățile naționale, ce pare să fie în consecință, în mod
special, predestinată să reziste influențelor europene.
Există țări ale Uniunii Europene în care nu se simt influențe ale dreptului
comunitar cât privește organizarea administrativă națională, dar există și state
membre, în care adeziunea la Uniunea Europeană a declanșat modificări
considerabile în anumite domenii ale organizării administrative, atât sub aspectul
adaptării structurilor naționale de decizie și execuție în vederea unei cooperări directe
între statul membru și Uniunea Europeană, cât și sub aspectul creării unor noi
instituții administrative, inspirate după modelul european sau preluate din sistemele
juridice ale altor state membre.
Administrația de stat și administrația locală compun administrația publică,
putând fi identificat un sistem al organizării administrației publice, cu precizarea că
inclusiv la nivelul autorităților administrației publice locale, se exercită unele atribuții
de natură statală, sub aspect material și funcțional. Studiul organizării administrației
publice presupune cercetarea ansamblului de organisme care constituie formal acest
sistem, raporturile dintre acestea particularitățile fiecărei componente, precum și
principiile aplicabile.
La o analiză mai atentă, constatăm că acestui sistem îi sunt specifice mai
degrabă raporturi de colaborare decât raporturi de subordonare, în care se află, spre
exemplu, ministerele față de guvern.
Astfel, sub aspect organic, administrația publică contemporană se
caracterizează, de regulă prin lipsa subordonării administrației locale față de
administrația centrală, constituțiile și legile stabilind diverse forme de control indirect
asupra administrației locale, iar doctrina referindu-se, în mod tradițional la tutela
administrativă.
Sub aspect material însă, actele autorităților administrației locale trebuie să
respecte normele conținute în toate actele ce sunt emise de autoritățile administrației
centrale, ca acte cu forță juridică superioară.
Organizarea administrației publice a constituit dintotdeauna obiect de
cercetare pentru dreptul administrativ și știința administrației, doctrina occidentală
având o poziție diferită în funcție de tradiții, de natura regimului politic, de optica cu
privire la raportul dintre dreptul constituțional și dreptul administrativ, pe de-o parte,
dintre dreptul administrativ și știința administrației. În doctrina franceză domină teza
potrivit căreia autoritățile ce formează puterea executivă sunt studiate la drept
constituțional sub aspectul rolului lor politic și la drept administrativ, sub aspectul
rolului lor administrativ.
În realitate, o strictă delimitare a laturii politice de latura administrativă a
funcției, la nivelul funcțiilor de conducere, al demnităților publice este aproape
imposibil de realizat.

Principiile organizării administrației

publice locale

Organizarea administrației locale reflectă regimul politic, transpunându-i pe

plan local spiritul și instituțiile. Astfel un regim politic liberal va avea, drept
consecință complementară, recunoașterea sau atribuirea unor libertăți colectivităților
locale.
Uneori, un regim politic autoritar poate tolera, până la un anumit grad,
libertățile locale, dar acestea sunt întotdeauna riguros limitate ți, aproape invariabil
regimurile autoritare instituie în materia administrației locale o strictă subordonare.
Independent de caracterul regimului politic, organizarea autorităților centrale
va influența organizarea și funcționarea autorităților locale. Între cele două categorii,
administrația publică centrală și administrația publică locală, există legături strânse în
statele Europene, dar și delimitări determinate de faptul că la baza organizării și
funcționării administrației publice locale se află principiul autonomiei locale, având
de cele mai multe ori, o consacrare constituțională.
Autonomia locală este considerată una dintre cele mai eficiente forme de
autogestiune administrativă, asigurând, un înalt grad de democrație, colectivitățile
teritoriale autonome fiind veritabile contra-puteri, calitate în care pot să prevină
abuzul guvernului central, iar în ce privește principiile contemporane de organizare a
administrației publice locale, se poate susține, fără teamă de a greși, că organizarea
administrației publice locale din țara noastră, potrivit actualei Constituții, se bazează
pe aplicarea principiilor fundamentale dominante în prezent nu doar în Europa, ci
peste tot în lume.
În doctrina occidentală, ca și în cea românească actuală se analizează, în mod
tradițional, principiul descentralizării prin raportare la cel al centralizării,
deconcentrarea ca formulă intermediară.
De altfel, după cum afirmam într-un studiu elaborat, cercetarea fenomenului
descentralizării a constituit și pentru școala românească interbelică de drept public un
obiect permanent de studiu și preocupări, astfel, dacă sub aspectul naturii sau esenței
ei, descentralizarea a fost prezentată de regulă ca un mod de organizare a statului și a
administrației sub aspect juridic, profilul de noțiunii de descentralizare a fost conturat
în principal de doctrină, legislației și jurisprudenței revenindu-le un rol secundar.
Procesul descentralizării are în prezent un caracter general în statele Uniunii
Europene și constituie un factor major al evoluției contemporane a instituțiilor
publice din Uniunea Europeană.

Caracteristici privind organizarea si functionarea

administratiei publice locale

Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală sunt

în comune, orașe și municipii precum și consiliile locale, comunale, orășenești și
municipale, ca autorități deliberative, și primarii ca autorități executive.
Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de legea pentru
alegerea autorităților administrației publice locale, iar consiliile locale și primarii
funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă sarcinile publice
din comune, orașe și municipii, în condițiile legii. Aleșii locali sunt primarul,
consilierii locali, președintele consiliului județean și consilierii județeni.
În asigurarea liberului exercițiu al mandatului lor, aceștia îndeplinesc o funcție
de autoritate publică, beneficiind de dispozițiile legii penale cu privire la persoanele
care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Mandatul primarului, consilierului local, respectiv al președintelui consiliului
județean și al consilierului județean este de 4 ani, iar mandatul se exercită în
condițiile legii.
Consiliul local sau consiliul județean, primarul, precum și președintele
consiliului județean ales în cursul unui mandat, ca urmare a dizolvării consiliului
local sau al consiliului județean, respectiv a vacanței postului de primar sau de
președinte al consiliului județean, încheie mandatul precedentei autorități a
administrației publice locale.
 Consiliul local sau consiliul județean, precum și primarul sau președintele
consiliului județean, aleși în urma organizării unor noi unități administrativ-teritoriale
sau în urma dizolvării unor consilii, respectiv vacantării unor posturi de primari sau
de președinți ai consiliilor județene, își exercită mandatul numai până la organizarea
următoarelor alegeri locale generale.
Numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabilește prin ordin al
prefectului, în funcție de numărul locuitorilor comunei, orașului sau municipiului,
conform populației după domiciliu raportate de Institutul Național de Statistică la
data de 1 ianuarie a anului în curs, după cum urmează:

Numărul locuitorilor comunei, orașului sau Numărul consilierilor

municipiului
până la 1.500 9 consilieri
între 1.501 și 3.000 11 Consilieri
între 3.001 și 5.000 13 Consilieri
între 5.001 și 10.000 15 Consilieri
între 10.001 și 20.000 17 Consilieri
între 20.001 și 50.000 19 Consilieri
între 50.001 și 100.000 21 Consilieri
între 100.001 și 200.000 23 Consilieri
între 200.001 și 400.000 27Consilieri
peste 400.000 31Consilieri

REGLEMENTĂRI GENERALE PRIVIND ADMINISTRAȚIA

PUBLICĂ LOCALĂ

Principiile de organizare și funcționare ale administrației publice locale,

așa cum prevede codul administrativ, sunt reglementate după cum urmează în doua
ramuri, Generale și Specifice.
Specifice principiului General

-legalității -satisfacerii intereseului public

-egalității -imparțialității

-transparenței -continuității

-proporționalității -adaptabilității
 Specifice principiul descentralizării

-principiul autonomiei locale; principiul consultării cetățenilor în soluționarea

problemelor de interes local deosebit; principiul eligibilității autorităților
administrației publice locale; principiul cooperării; principiul responsabilității și
principiul constrângerii bugetare.

Așadar, principiilor deja consacrate, descentralizarea și autonomia locală

stabilită prin Codul Administrativ le aduce completări prin dezvoltarea sau definirea
conținutului acestora, prin raportare la principiile generale comunitare ale, cooperării,
responsabilității, egalității de tratament și solidarității.
De remarcat, sub aspectul coroborării prevederilor legale în domeniul
administrației publice și al aplicării corecte a legii, denumit definiții generale
aplicabile administrației publice, menite a înlătura ambiguitățile și prevederile
contradictorii cu privire la sensul aceleiași noțiuni în reglementări legale (ex.
autorități publice, instituții publice, servicii publice).

Definițiile sunt specifice dreptului public, precum – administrația publică,

administrația publică locală, administrația publică centrală, activități de administrație
social-comunitară, aleși locali, aparatul de specialitate al primarului, arie geografică,
autonomie locală, autoritățile administrației publice locale, cvorum, majoritate,
competență, categorii funcții publice, funcții de demnitate publică, instituții publice și
de utilitate publică, personalul din administrația publică, regim de putere publică,
servicii publice, servicii publice deconcentrate, raport administrativ, zone
metropolitane.

Autoritățile administrației publice locale apar cele mai consistente modificări

privind activitatea administrației publice locale, pornind de la categoriile de autorități
ale administrației publice locale, constituirea autorităților deliberative, validarea
mandatelor aleșilor locali, ședințele de consiliu local, cvorumul și majoritatea
necesară pentru adoptarea actelor de autoritate, suspendarea sau încetarea mandatelor
aleșilor locali, dizolvarea consiliului local sau județean, comisiile de specialitate,
competențele, modul de lucru al primarul sau al președintele consiliului județean, și
al aparatul acestuia de specialitate.