Cercetarea a încercat să stabilească dacă factorul religios, prin
acţiunile pe care le generează, poate antrena riscuri pentru
securitatea naţională şi internaţională, şi dacă există premise favorabile pentru stimularea strategiilor ce ar trebui urmate pentru evitarea transformării acestui factor într-o sursă de conflict de natură religioasă. RELIGIE, POLITICĂ, MORALĂ Cu toate acestea , biserica îşi menţine încă o influenţă considerabilă asupra societăţii. În politică, partidele democrat- creştine se plasează în sfera de influenţă a Bisericii Catolice Centrul bisericii catolice– Vaticanul– până în 1870 a existat ca stat, când a fost desfiinţat şi inclus în cadrul statului Italian. Semnat la 11 februarie 1929 şi ratificat la 7 iunie, acelaşi an, tratatul de la Lateran recunoaşte independenţa şi suveranitatea statului Vatican; de asemenea, anexa II a tratatului stipulează un drept de proprietate privilegiată care revine Vaticanului. În art.24 se menţionează neutralitatea pe care Sfântul Scaun şi-o asumă în mod universal, în speţă cea care priveşte absolut orice conflict. Totodată, noul stat beneficiază de dreptul de intervenţie pe scena politică a lumii în cazul unui conflict internaţional, când puterile aflate în conflict solicită poziţia de arbitru a Papei. IstoriaVaticanului şi istoria papalităţii nu pot fi separate de istoria omenirii, îndeosebi a civilizaţiei occidentale. acest mic stat reprezintă într-un fel un nod al lumii, în care se întâlnesc diverse state sau organizaţii internaţionale. Şeful statului este papa, care pe lângă autoritatea supremă executivă, legislativă şi judecătorească este şi şeful guvernului. Aceasta este o monarhi e electivă non-ereditară cu un suveran care exercită autoritate absolută, adică putere supremă legislativă, executivă şi judecătorească nu doar peste statul Vatican, dar şi peste Sfântul Scaun.