Infracţionalitatea este fenomen alarmant al lumii contemporane, din cauza intensitatii
si extinderii cu care se manifesta. Ea reprezintă nu doar un fenomen al societăţii umane contemporane, ci constituie o trăsătură permanentă in configuraţia fiecărei epoci istorice. Desemnand ansamblul incalcarilor normelor sociale sanctionate penal savarsite de adolescenţi, Infracţionalitatea juvenila constuituie un fenomen social complex si grav prin consecintele sale negative, nu numai pentru societate, dar si pentru destinul ulterior al adolescentului. Infracţionalitatea juvenila este un produs istoric rezultat din interactiunea unor procese sociale relativ autonome cu procese psiho-morale proprii in formare la adolescenţi. Explicarea si intelegerea justa a cauzelor savarsirii unei infractiuni concrete este conditionata de persoana infractorului, a factorilor de ordin subiectiv care au actionat in situatia concreta data. Factorii care influenteaza comportamentul adolescentului in legatura cu faptele infractionale pot fi de natura familiala, scolara şi sociala.
In cadrul cercetarii infractionalitatii juvenile, se retine ca a crescut grupa de
adolescenţi in cadrul structurii pe varsta a populatiei si in acelasi timp se constata o tendinta ascendenta a delincventei in randul adolescenţilor, paralel cu gravitatea faptelor savarsite. In acest context s-au formulat si utilizat variate metode si procedee in scopul prevenirii si combaterii acestui fenomen. Întrucât şcoala reprezintă factorul primordial al socializării morale şi al integrării adolescentului în societate, se impune adoptarea unor măsuri de stimulare a participării acestuia la activitităţile care pun accent pe latura educativ-preventivă de dezvoltare şi stimulare a autonomiei morale şi de evitare a constrângerii şi a supravegherii juridice a acestora, facilitându-le adaptarea la cerinţele normelor sociale şi participarea la exigenţele vieţii sociale.