Sunteți pe pagina 1din 1

Delincvenţă şi infracţionalitate

Infracţionalitatea este asimilată cu termenul de delincvenţă. Delincvenţa reprezintă totalitatea


actelor şi manifestărilor care încalcă modelul normativ al unei societăţi şi sunt sancţionate în plan
social.
Infracţiunea este o faptă care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi pedepsită de legea
penală .
Infracţiunile sunt categorisite în funcţie de valorile pe care le încalcă, de gravitatea acestora.
1. După obiectul ei:
-contra persoanei
-contra avutului
-contra statului
-contra păcii
-economice
2. După gravitate :
-uşoare
-medii
-grave
Cauzele infracţionalităţii pot fi: biologice( ex boli), sociale(ex sărăcie),psihologice( agresivitate)
O problemă specială este cea a delincvenţei juvenile, adică a infracţiunilor comise de persoane
care nu sunt majore. Conceptul de delincventa juvenila inglobeaza o multitudine de conduite,
conditii si situatii de viata, fiind constituita dintr-o totalitate de manifestari si delicte, mergind de la
performante scolare scazute, indisciplina, absenteism si abandon scolar, pina la fuga de acasa,
vagabondaj, cersetorie, prostitutie, furt, tilharie, agresiuni fizice, consum de droguri, s.a. Ea nu
reprezinta un fenomen omogen, ci cuprinde cauze, motivatii si conduite extrem de diverse , acte
ocazionale sau intimplatoare, tendinte nonconformiste dictate de normele subculturii
adolescentine.
Din punct de vedere juridic, delincventa este asimilata cu infractiunea,dar din punct de vedere
psiho-social insa, fenomenul delincventei juvenile este mult mai complex deoarece delincvenţii
minori sunt şi victime ale neglijenţei din partea adulţilor.Un minor delincvent este o victima si nu un
vinovat constient de responsabilitatile ce i se imputa, intrucit el nu are constiinta adaptarii la
cerintele normative, traind o experienta diferita de cea a adultului. Datorita acestui fapt, delincventa
juvenila apare ca un efect al lipsei de responsabilitate a familiei, parintilor, educatorilor, a factorilor
raspunzatori de formarea conduitei morale a tinarului.

In ansamblu, delincventa juvenila nu este altceva decit consecinta absentei sprijinului moral oferit
de adult, a lipsei de protectie si ingrijire primite in familie, a esecului activitatii de educatie morala
primita in scoala etc. Aceasta situaţie presupune o mai adecvata ,,tratare'' a delincventilor pentru a
facilita reinsertia lor sociala, iar pe de alta parte o actiune mai sistematica interdisciplinara in
directia prevenirii recidivelor si profilaxiei deviantelor sociale.