ANIMALE ŞI PLANTE

'

Viala subteran~
0 Tunelele râmelor
adeseaforinează o
retea complexă -
adâncă de până la
1,8 m. Acestea au
rolul unor canale de
drenare si de
aerisire, facilitând
procesul de descom-
punere si îmbunătă-
ţind foarte mult fer-
tilitatea solului .

0 Şopârla vierme
are o coloană verte-
brală pe toată
lungimea corpului,
astfel încât ea nu
poate să se întindă
si să se contracte ca
o rămă . Ea se
impinge putin
inainte, îsi ancorează
capul în tunel cu
cute de piele si apoi
î5i trage coada spre
inainte . Multe specii
au botul întărit,
acesta având rolul
unei unelte de săpat,
â nu numai pentru
O penetrarea solului, ci
v şi pentru a-I impinge
â la o parte, pentru
lărgirea tunelului .

Multe animale sapd vizuini

pentru a se addposti de vre-
mea rea şi de duşmani. Unele
însâ îşi petrec aproape toatd
viata sub pdmânt şi sunt spe-
cial adaptate pentru a se
deplasa şi a gdsi brand în si-
guranfa întunecatd a solului.

iata subterană oferă multe avantaje, în

V special pentru animalele mici, precum

râmele . Mediul este de obicei umed şi
cald, si în solurile bune există hrană disponi-
bilă din belşug sub forma de materie vegetală
si rămăşite organice . Animalele mai mari, pre-
cum rozătoarele care trăiese în vizuini şi cârti-
ţele, î5i găsesc hrana rozând rădăcinile plante-
lor sau vânândi animale mai mici ale solului,
rămânând în acelaşi timp relativ în siguranţă
faţă de prădători precum vulpile şi bufnitele .
Săpatul tunelelor
Însă viata subterană aduce cu sine şi uncle
probleme . În primul rând animalul trebuie
să-şi creeze propriul spatiu de locuit săpând
adesea prin pământ întărit, sau chiar prin rocă
moale . Solul doar rar este atât de compact
încât să nu poată fi mişcat într-o oarecare
măsură, astfel încât un animal mic precum o
râmă poate să sape prin împingându-si corpul
bine lubrifiat prin particulele de pământ .
Corpul râmei este în esentă un tub de
muşchi dispus în două straturi, un rând de
fibre musculare întinzându-se de-a lungul ani-
malului, celălalt în jurul său, ca o serie de cure-
le . Strângând stratul de "curele" din partea din
faţă a corpului său, râma îşi împinge capul
înainte, împingând la o parte particulele de pă-
mânt cu o forţă considerabilă . În timp ce capul
său este împins înainte, punctul de contractie
se mută in spate pentru a împinge tot mai mult
din corpul râmei prin tunel . În acelaşi timp
fibrele musculare longitudinale se contractă
tragând corpul înainte, îngroşând-ul în partea
anterioară pentru a-1 ancora în pământ . În mo-
mentul în care coada râmei va fi trasă înainte,
o altă undă de contractie va fi început deja să
împingă capul animalului in solul proaspăt .
Multe animale care trăiese în vizuini sapă
prin pământ cu botul . Şoarecii cârtită africani -

495
131 VIATA SUBTERANA
animale extrem de bine adaptate la viaţa subte-
rană - sunt un bun exemplu . Ca toate roză-
toarele, au dinţi frontali mari care cresc conti-
nuu pe toată durata vieţii, dar cei ai şoarecelui
cârtiţă fiind deosebit de masivi, sunt folosit
pentru a clăltui şi ciopârţi pământul . Buzele
sale se îndoaie şi se închid în spatele dintilor
frontali pentru a împiedica intrarea pământului
în gură, şi folosind labele împinge solul înapoi .
Un insectivor precum cârtita europeană nu
are dinti mari potriviţi pentru săpat, astfel î,5i
foloseste membrele anterioare, adaptate luând
forma unor hârlete late de excavare . Înarmat
cu cinci gheare puternice si sustinut de oase
puternice, fiecare "braţ" de excavare este acţio-
nat de un gnip special de muşchi ai membre-
lor anterioare, unii întinzându-se până jos pe
ambele flancuri . Utilizându-5i braţele alternativ,
dă la o parte solul din faţa sa împingându-şi în
acelaşi timp corpul în tunel cu membrele sale
posterioare mici, scoţând pământul în sus pe
canale verticale, care astfel formează muşu-
roaiele de cârtită tipice pajiştilor europene .
Deplasarea sub pământ
Săpatul este greu, iar animalele care îşi petrec
viaţa sub pământ sunt adaptate pentru a se
mişca uşor prin tunele înguste care implica un
minim de excavare, Goferii cu buzunar din
America de Nord pot alerga înainte şi înapoi
prin tunele eu aceeaşi uşurintă, şi, ca şi şoarecii
cârtită africani, au pielea nelipită de corp, care
alunecă uşor peste muşchi ; crescând abilitatea
lor de a se mi5ca în loc strâmt, permitându-le
sa se întoarcă în tunelele dacă este necesar .
Blana catifelată a cârtiţei europene creşte
perpendicular pe piele, pentru a opune
aceeaşi rezistentă, indiferent în ce sens se
deplasează animalul . Ea nu absoarbe apa,
rămânând lucioasă şi uscată chiar şi în soluri
noroioase, semiîmbibate cu apă . Această
blană este tipică mamiferelor care trăiesc în
vizuini, deşi şoarecii cârtită golaşi, după cum
sugereaza numele, sunt practic lipsiti de păr .
Chiar si picioarele pot fi un impediment sub
pământ, şi majoritatea reptilelor şi amfibienilor
care trăiesc în vizuini au membrele mici . Şo-
pârla vierme din Mexic, de exemplu, 5i-a pier-
dut membrele posterioare dar păstrează o pe-
reche de membre anterioare turtite, folosite în
principal la suprafaţă ; celelalte specii de şo-
pârle vierme sunt complet lipsite de membre .
Vederea
Deşi sub pământ este întuneric, puţine anima-
le subterane sunt complet oarbe . În multe ca-
zuri ochii lor sunt atât de bine protejaţi de fre-
carea cu solul încât sunt practic inutili pentru
190
Turnurile de termite
(sus) Bunt făcute din
noroi amestecat cu saliva
termitelor - un amestec
care după uscare este
tare ca betonul . Hornu-
rile înalte aerisesc cuibul
principal (dreapta).
Cuibul tontine grădini de
fungi care asigură hrana
pentru termite.
vederea normală - cei ai şopârlelor vierme, de
exemplu, sunt acoperiti cu straturi de piele
transparentă . Dar majoritatea animalelor sub-
terane pot detecta lumina şi reactionează la ea,
în mod normal săpând în jos în directie opusă .
Există dovezi care sugerează că majoritatea
şoarecilor cârţită africani sunt orbi, dar totuşi
î5i folosesc ochii : suprafata ochilor este
extrem de sensibilă la curentii de aer şi este
folosită la detectarea curenţilor care indică o
deteriorare a sistemului de tunele .
Deşi ochii pot detecta lumina, ei nu prea
sunt de folos pe întuneric, majoritatea anima-
lelor subterane folosindu-5i celelalte simturi .
Un bun simt tactil este vital şi mamiferele de
vizuină sunt bine dotate cu peri senzoriali . Şoa-
recii cârtiţă orbi din zona Mării Negre - având
ochii acoperiţi cu piele - au şiruri de peri
ţepeni, sensibili la atingere pe părtile laterale a
capului, furnizând informaţii legate de mediu .
Alte simturi
Şoarecii cârtiţă africani - neînruditi cu şoarecii
cârtiţă orbi - au peri lungi senzoriali împrăştiaţi
pe suprafaţa corpului . Acestea sunt singurele
fire de par de pe corpul şoarecelui cârtiţă golas .
Mirosul este important, atrăgând animalele
de vizuină precum cârtitele spre prăzile (vier-
mi, larve şi gândaci) care se abat prin tunelele
lor . Cecilienii - amfibieni de vizuină asemănă-
mai vezi Animale şi plante 23 - VIERMI, LIMACŞI51MELCI
pereti mai
subtiri ai hor-
nurilor pentru
aerisire
T
U
0 $oarecii de câmp sunt foarte vulnerabili în
fata prădătorilor precum vânturelul, astfel
încât ei se adăpostesc în subarboret. larna î$i
construiesc locurile de dormit sub pământ .
O Un ioarece cârtită golai . Corpul $oare-
cilor cârtită este cilindric, cu membre scurte
$1 fante în loc de urechi ; aceasta Ie permite să
pătrundă mai u ;or într-un tunel îngust .
tori cu viermii lipsiti de membre, înruditi cu
salamandrele - au receptorii de miros pe ten-
tacule mici aflate pe ambele laturi ale gurii,
pentru o mai bună eficienţă . Această adaptare
este unică în rândul vertebratelor terestre .
Utilizarea sunetului
Majoritatea animalelor care trăiesc în vizuini
nu au urechi vizibile, însă multe animale de
vizuină au dezvoltat adaptări care le permit să
detecteze şi să identifice potentialele prăzi sau
duşmanii posibili exclusiv prin sunet .
De exemplu, timpanele şopârlei vierme
sunt pe marginea gurii, bine poziţionate pen-
tru a percepe vibratiile sunetelor transmise
prin tunele . Oasele urechii cârtitelor aurii din
sudul Africii sunt foarte mari, pentru a fi
extrem de sensibile la vibratiile provocate de
prădătorii care se apropie, permiţând cârtitei
timp îndeajuns pentru a scăpa .