Ecosîsteme

0 Păianjenul Studiul unor astfel de interacţiuni se nu-

Orice fiinlă vie depinde de
alte animale şi plante pentru a
supravielui, iar majoritatea
sunt adaptate pentru a inter-
._ înapoi în vizuini pentru pui. Timp de câteva
actiona cu o gamă limitată de
specii într-un anumit tip de
mygale andin se meşte ecologie . Zoologul poate să studieze o
întâlneşte în Peru . singură specie, precum lupul - cc mănâncă,
Femela îşi depune unde trăieşte, cum se înmulteşte - însă ecolo-
sacul de ouă printre gistul va privi lupul în contextul mediului său
frunze şi îl păzeşte înconjurător, care include alte animale, plante,
E până când puii clima şi toate caracteristicile fizice şi chimice
eclozează . ale terenului pe care îl locuieşte . Privit în acest
fel, lupul este doar o componentă a unui
O Vulpea polară, mecanism natural complex care transformă
o Alopex lagopus, un energia brută in multe forme de vială . Un
1 ~ răpitor al Regiunii asemenea mecanism se numeşte ecosistem.
arctice, este vânată
la rândul său de lupi Mare si mic
z şi urşi polari . Conceptul ecosistemului poate fi aplicat la
orice scară . Întreaga planetă poate să fie privi-
rile lor de iernat din pădurile întunecate pen- tă ca un ecosistem, la fel şi un singur ochi de
tru a paste pe pajiştile luminoase de vară . Ei apă aflat pe un litoral stâncos de maree . De
sunt însotiti de haite de lupi, care îi elimină obicei se aplică unui tip de comunitate bio-
pe cei bătrâni, slabi şi bolnavi, ducând carnea
săptămâni tundra roieşte de viaxă, interacţio-
o
in
Buha zăpezilor, Nyctea scandiaca, trăieşte
regiunile arctice de tundră. Ea se hrăneşte
nând într-o r-etea complexă de dependenţ2 cu animale mai mici şi ajută la mentinerea
reciprocă, care îşi obtine energia din lumina sub control a popula~iei de lemingi în scurta
solară de 24 de ore a verii Regiunii arctice . vară din Regiunea arctică.

mediu. Această relea de inter-

acliuni se numeşte ecosistem.

ara în Regiunea arctică siberiană este

V scurtă dar dramatică. Pe măsură ce

zăpada se topeşte în tundră, plantele
arctice înfloresc exploziv, absorbind energie
de la soare . Insectele eclozează cu milioanele
şi coboară pe flori pentru a le bea nectarul şi
pentru a transfera polenul vital de la o floare
la alta . Insectele atrag stoluri foarte mari de
păsări migratoare, care cuibăresc printre flori
si Î5i cresc puii .
Bogălia frunzişului declanşează o explozie
de populatie în rândul lemingilor rezidenti,
ceea ce înseamnă pradă din belşug pentru
vulpi polare, hermeline şi buha zăpezilor .
Între timp, renii migrează spre nord din locu-

505
ECOSISTEME

0 Peste 20% din suprafa~a uscată a planetei

este acoperită cu pădure - naturală sau plan-
tată - pădurile fund o parte vitală a ecosiste-
mului global, ca principali furnizori de oxigen .

0 Găndacul mâncător de frunze trăieşte în

păduri, mănăncă plante şi resturi animale şi
contribuie la procesul de descompunere .

90% din energia disponibilă în fiecare fază dis-

logică independentă în linii mari şi identifica-
bilă, în contextul său fizic, precum tundra arc-
tică, o pădure tropicală, un lac sau un recif
coralier . Conceptul poate fi folosit în mod
general pentru a acoperi, spre exemplu, toate
recifele coraliere, oriunde ar apărea, sau in
mod specific, pentru a se explica natura unică
a unui anumit recif. El poate să fie aplicat
pentru anotimpuri diferite : de exemplu, iarna,
în Regiunea arctică natura comunităţii biolo-
gice se modifică dramatic, astfel încât se
poate vorbi despre un ecosistem de iarnă şi
unul de vară . Oricum ar fi aplicat, conceptul
ecosistemului este bazat pe ideea-interacţiunii
dintre fiintele vii, precum şi a exploatării
resurselor naturale de către acestea .
data aceasta pentru a construi tesut animal .
Dacă iepurele este mâncat apoi de o vulpe,
energia este transferată pentru a doua oară,
iar dacă vulpea dă peste un lup înfometat,
energia ar putea fi transferată din nou . Astfel
energia obţinută de plantă, de iepure, de
vulpe şi de lup provine toată de la soare .
Insă o mare parte a energiei este folosită pe
parcurs . Animalele consumă energie în timp
ce se deplasează, respiră, cresc şi se înmulţesc,
şi chiar şi plantele folosesc multă energie în
_procesele de respiraţie şi de reproducere .
Sistemul digestiv al animalelor este relativ ine-
ficient, astfel încât o mare parte din ceea ce
mănâncă se pierde . În medie, aproximativ
pare pe aceste căi . Cu alte cuvinte, iepurele îi
furnizează vulpii 10% din energia pe care a
obtinut-o din plantele pe care le-a mâncat .
Aceasta înseamnă că biomasa - greutatea
totală a organismelor - la fiecare nivel de
hrănire a ecosistemului se poate ridica la doar
zece la sută din nivelul inferior . Animalele de
pradă sunt sustinute de o cantitate de erbivo-
re având cel puţin de zece on masa lor pro-
prie, iar erbivorele la rândul lot sunt sustinute
de vegetaţie având cel putin de zece on masa
lor proprie . Nivelele de hrănire ale unui eco-
sistem pot fi reprezentate piramidal, cu plan-
tele la bază şi răpitoarele principale în vârf.
În realitate, nivelele de hrănire în ecosis-
teme doar rar sunt atât de delimitate . În locul
unei stratificări clare de plante, erbivore, car-
nivore şi răpitoare principale, majoritatea eco-
sistemelor implică " retele de hrană" complexe
în care animalele - şi chiar plantele - î5i obtin
energia din surse neaşteptate .
De exemplu, uliul poate să fie răpitorul
principal pe un teren împădurit, deoarece
probabil va ataca toate păsările insectivore

Rolul soarelui
Întreaga viaţă este sustinută de o forma de
energie, iar cea mai mare parte a acestei ener-
gii este furnizată initial de soare . Lumina sola-
ră este baza aproape tuturor ecosistemelor .
Energia luminii care cade pe o plantă verde
este absorbită şi, prin fotosinteză, folosită
pentru a transforma substantele chimice pri-
me în compuşi organici, în special zaharuri .
Energia stocată în ace5ti compuşi este
folosită de plantă în procesele sale de creştere
şi reproducere . Însă dacă planta este mâncată
de un animal erbivor precum un iepure, ener-
gia sa stocată este transferată şi folosită de

Tucanul, cu ciocul său in formă de chilă,

este o pasăre nativă a pădurilor tropicale
americane. La fel ca pasărea paradis din nor-
dul Australie! şi din Papua Noua Guinee, ea
are ciocul foarte mare şi se hrăneşte cu
fructe precum papaya.

5o6


ANIMALE $I PLAi 1
Populatia marelui lup cenuşiu, sau lupul
de pădure, este în scădere din cauza inter-
ven%iei omului . El vânează în halte, folosind
şiretenie şi strategii pentru a păcăli cerbii şi
elanii mult mai mari .

din zonă . Dar el se poate hrăni şi cu insecte,

sau cu păsările granivore din apropiere . Pe de
altă parte, se poate ca insectele parazite să îi
sugă sângele, iar păsările omnivore precum
corbii să îi fure ouăle pentru a-şi hrăni proprii
pui, care la rândul lor pot deveni victime ale
uliului.
Multe specii de plante care trăiesc în turbă-
rii sărace în substance nutritive pot prinde în
capcană animale mici, precum insectele, şi le
pot digera, refolosind energia stocată în tesu-
turile lor - energie care iniţial a provenit de la
plante . Multe specii de fungi sunt paraziti ai
plantelor verzi, pe care le pot omorî, golindu-
le de substantele nutritive . Alti fungi şi orga-
nisme ca bacteriile, infestează animalele şi
provoacă boli care dăunează sau distrug chiar
si cel mai puternic răpitor .
Un alt factor care complică lucrurile este
mobilitatea . Ecosistemele nu sunt izolate, si
multe se bazează pe energie importată din al-
tă parte . De exemplu, o plajă nisipoasă poate
să sustină o populatie mare de scoici . Acestea
sunt mâncate de păsări limicole precum culi-
cul mare, care la rândul lor pot fi prădate de
şoimii călători . Însă baza piramidei - vegetatia
- pare să lipsească . De fapt, aceasta vine din
mare, sub forma unor plante plutitoare mi-
nuscule şi reziduuri aruncate pe plajă în tim-
pul fluxului, şi filtrate din apă de scoici .
Unele ecosisteme sunt în mod inerent sta-
bile . Conditiile mediului sunt aceleaşi, plante-
le se regenerează constant, 5i populatiile de
animale rămân constante . Altele trec prin
transformări regulate, pe măsură ce populatii-
le lor de plante şi de animale reactionează la
schimbările din mediu .
Schimbări în ecosistem
În Regiunea arctică, de exemplu, în conditiile
blânde ale primăverii se accelerează creşterea
plantelor şi lemingii vor avea hrană mai abun-
dentă . Aceştia reactionează împerechindu-se
mai rapid şi, având în vedere faptul că femela
se împerechează de la vârsta de 28 de zile,
populaţia se poate multiplica cu o rată ului-
toare . În câteva săptămâni, tundra poate să fie
plină de lemingi, iar carnivorele Regiunii arc-
tice precum vulpile şi buha zăpezilor se bucu- lemingi este de obicei urmat de o cădere până
ră de un ospăt neaşteptat. Prin urmare, si ele la regenerarea vegetaţiei . Răpitoarele suferă şi
se vor înmulti, puii lor având hrana asigurată . ele în urma acestui fapt şi, deşi pot să treacă
În cele din urmă lemingii pot să mănânce la alte specii de prăzi, rata înmultirii lor tinde
întregul frunziş disponibil, după care vor să scadă ca reactie la absenta lemingilor .
porni în căutarea unor noi locuri de hrănire . Populatiile de lemingi si prădătoarele lor
Aceste migratiuni pot fi spectaculoase, hoarde oscilează într-un ciclu de patru ani - perioada
întregi de lemingi croindu-5i drum pe văi în fiind determinată de rata de regenerare a ve-
jos si chiar prin sate si ora5e . În nordul getatiei .
Scandinaviei, migratorii adesea înoată peste Acest tip de explozie poate să apară în
fiorduri în căutarea hranei, sărind de pe stânci multe tipuri de ecosisteme . De exemplu, lacu-
într-o actiune care a fost greşit interpretată ca rile din zonele depresionare adesea contin ni-
fiind un fel de sinucidere în masă . Sursa lor vele ridicate de substance nutritive dizolvate,
de hrană fiind consumată, lemingii rămaşi o care încurajează cre5terea plantelor şi a ani-
duc greu, astfel încât maximul în numărul de malelor care se hrănesc cu ele . Printre aceste
0 Marea are
propriile sale
ecosisteme, formele
minuscule de ani-
male şi plante
furnizând hrană
vietătilor mai mari .
0 În mod normal,
plantele sunt mân-
cate de insecte, însă
roua cerului, o
plantă carnivoră cu
frunze rotunde,
atrage, capturează şi
devoreazăinsecte.

507
35 ECOSISTEME
Hrănindu-se cu peşti, focile au un rival
inegal : omul. Ele sunt omorâte pentru blană
şi pentru a se asigura stocul de peşti pentru
pescari . Vânătoarea focii de Baikal (dreapta)
este acum controlată .
plante se numără algele microscopice pluti-
toare cate dau apei un aspect verde şi tulbu-
re . În timpul unei veri fierbinţi, algele se mul-
tiplică atât de rapid încât apa devine opacă .
Plantele care cresc sub stratul de alge mor din
cam lip%ei de lumină, iar oxigenul di2olvat
în apă este folosit de microorganismele care
se hranesc cu materia vegetală moartă . În
mod inevitabil, celelalte animale din lac încep
sa moară, iar situalia se redresează doar când
alga moare, apa se limpezeşte şi plantele care
o oxigenează reuşesc sa se regenereze .
Ecosistemul unui lac de depresiune este de
asemenea instabil pe termen lung . Sedimen-
tele care pătrund în apă şi adunarea reziduu-
rilor organice determină creşterea constantă a
nivelului fundului lacului şi de-a lungul anilor
apa devine mai mica pe margini . Vegetaţia de
pe margini pătrunde spre interior, captând şi
mai multe sedimente . Lasa rădăcini arbori
care tolerează umiditatea, frunzele căzute
ridica nivelul tot. mai mult, permitând invazia
speciilor de uscat . Lacul devine stufăriş,
mlaştină şi în cele din urmă pădure . Acest tip
de transformare se nume5te succesiune . Multe
ecosisteme sunt simple faze ale unor succe-
siuni pe termen lung, şi adesea pe o suprafată
relativ mica se pot identifica toate fazele .
Vegetaţia de vârf
Pădurea care ia naştere în cele din urmă se
numeşte vegetatie de vârf, deoarece succesiu-
nea nu mai continuă . Natura vegetaţiei de vârf
depinde de climă şi, într-o oarecare măsură,
de teren - deşi, dacă i se permite sa se dez-
volte netulburată, ea poate sa fie surprinzător
de uniformă pe întinderi imense . 0 mare par-
te din Scandinavia, nordul Rusiei, Siberia,
Alaska şi Canada, de exemplu, este acoperită
cu o vegetatie de vârf sub forma pădurilor de
mai vezi
50 8
conifere, iar întinderi mari ale tropicelor sunt
acoperite de păduri tropicale mereu verzi .
Ecosistemul pădurii tropicale este aproxi-
mativ identic, oriunde ar creşte, însă speciile
diferă . Acest lucru nu este surprinzător, deoa-
rece pădurile tropicale, spre exemplu, ale
Africii, sunt foarte depărtate de cele ale
Americii de Sud . Cel mai interesant este că
diferitele specii s-au adaptat pentru a îndepli-
ni_ acelaşi rol în ecosistem .
Un asemenea rol se numeşte nişă . La tropi-
ce, exista o nişă ă -unei păsări mici, capabile sa
trăiască din nectar şi sa polenizeze florile din
care se hrăneşte . În America de Sud, această
nişă este ocupată de păsările colibri : păsări
mici, agile, cu culori vii şi ciocuri subţiri .
Uneori o nişă este ocupată de un tip de
animal complet diferit . De exemplu, majori-
tatea locurilor din lume au populatiile lot rezi-
dente de mamifere nocturne mici, care scor-
monesc prin pământ şi prin stratul de frunze
căzute pentru a găsi viermi, melci şi larve .
Până nu demult, Noua Zeelandă nu avea ase-
menea mamifere, astfel încât nişa era ocupată
de un grup de păsări : păsările kiwi . Acestea
nu pot zbura, au penajul asemănător cu părul,
Animale si plante 100-110 - HABITATE DE ANIMALE
un cioc lung asemănător cu un bot, ochi mici
şi un simţ dezvoltat al mirosului, astfel încât
seamănă mai mult cu ni5te arici decât cu
păsările, şi se comporta ca şi aceştia - ceea ce
este normal, având în vedere că s-a dezvoltat
pentru a ocupa aceea5i nişă .
În prezent păsările lipsite de zbor ale Noii
Zeelande sunt aproape toate periclitate,
deoarece mamiferele care au fost naturalizate
aici, precum şobolanii, pisicile şi hermelinele,
le vânează şi le fac concurenţă . Necunoscute
pe insule înainte de colonizarea de către eu-
ropeni, aceste animale au perturbat complet
echilibrul de$cat al ecosistemului nativ şi în
cele din urmă 1-ar putea distruge complet .
Acest lucru s-a mai întâmplat . Peste tot în
regiunea mediteraneană, bogătia de animalele
sălbatice native a fost redusă datorită păscu-
tului intensiv al caprelor domestice . În multe
ţări africane, acelaşi proces a avut ca rezultat
pierderea completă a păturii de vegetatie .
Solul ramas neprotejat s-a uscat şi s-a trans-
format în praf, iar uscatul este acum deşert .
0 Furnicarul mătăsos este unul dintre cei
doi furnicari arboricoli cu coadă lungă din
America de Sud . Rind un specialist in privinta
hranei, el are un bot îngust şi o limbă lungă
şi lipicioasă pentru culegerea furnicilor.
0 Norvegia este una dintre cele mai p4n
populate ~ări din Europa. Ea este patria unei
mari diversităti de animale, păsări şi insecte .
Animale şi plante 169 - LEMINGUL MARE